Poprirea asigurătorie reprezintă procedura prin care se blochează accesul debitorului la anumite active financiare sau bunuri mobile incorporale. Aceasta este aplicată în situațiile unde o terță parte datorează sau va datora sume de bani sau alte valori debitorului, în baza unor raporturi juridice deja existente.

Poprirea asigurătorie. Condiții

Conform legislației actuale, în special a articolului 969 din Codul de procedură civilă, poprirea asigurătorie poate fi aplicată atunci când se îndeplinesc anumite condiții. Una dintre acestea este existența unei cereri de chemare în judecată. Această cerere este esențială pentru a putea solicita poprirea asigurătorie și reprezintă primul pas în protejarea drepturilor creditorului.

Articolul 971 din Codul de procedură civilă reglementează modul de soluționare a cererii, executarea măsurii, desființarea și ridicarea popririi asigurătorii, conform procedurilor stabilite în articolele 954-959. În acest context, competența de soluționare a cererii de poprire asigurătorie revine instanței care judecă procesul în primă instanță. Este important de menționat că, în acest stadiu, creditorul nu este obligat să individualizeze terții popriți.

Condițiile specifice înființării popririi asigurătorii sunt detaliate în articolul 970, care face trimitere la articolul 953. Aceste condiții includ:

  • Conform alineatului 1 al articolului 953, cererea de poprire asigurătorie poate fi introdusă dacă creanța este constatată în scris, este exigibilă și dacă se demonstrează intentarea cererii de chemare în judecată. Instanța poate cere și o cauțiune într-un anumit cuantum.
  • Conform alineatului 2, pentru o creanță neconstatată în scris dar exigibilă, creditorul trebuie să demonstreze că a intentat acțiunea și să depună o cauțiune de 1/2 din valoarea creanței.
  • Conform alineatului 3, poprirea asigurătorie poate fi aprobată chiar și pentru creanțe neexigibile, în anumite condiții specifice, cum ar fi reducerea garanțiilor oferite de debitor sau riscul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea.

Emiterea încheierii executorii

Instanța are rolul de a decide asupra înființării popririi asigurătorii printr-o încheiere executorie. Acest proces se desfășoară de urgență, în camera de consiliu, fără citarea părților. Instanța stabilește suma limită până la care se aplică poprirea și cuantumul cauțiunii, precum și termenul pentru depunerea acesteia.

Pronunțarea poate fi amânată cu cel mult 24 de ore, iar motivarea trebuie realizată în maximum 48 de ore de la pronunțare.

Calea de atac împotriva hotărârii privind poprirea asigurătorie

Este important de subliniat că încheierea prin care se soluționează cererea de poprire asigurătorie este supusă apelului într-un termen de 5 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este judecat cu prioritate și urgență, cu citarea părților în termen scurt. În cazurile în care competența de primă instanță aparține curții de apel, calea de atac este recursul, conform articolului 959 din Codul de procedură civilă.

Nedepunerea cauțiunii stabilite de către instanță

Un aspect crucial în procedura popririi asigurătorii este desființarea de drept a acesteia, un mecanism ce intervine în lipsa depunerii cauțiunii în termenul legal prevăzut. Acesta constituie un moment procedural definitiv, constatat fără necesitatea citării părților implicate, echivalând cu o decizie ireversibilă ce se bazează pe prevederile articolului 956 din Codul de procedură civilă.

Aplicarea popririi asigurătorii de către executorul judecătoresc

Executorul judecătoresc joacă un rol decisiv în aducerea la îndeplinire a popririi asigurătorii, acționând conform regulilor stabilite pentru executarea silită și fără a solicita autorizări suplimentare sau încuviințări. În cazul bunurilor mobile, se va impune sechestrul numai în măsura necesară acoperirii sumei creanței, cu aplicarea acestuia direct, fără somație sau înștiințare anterioară a debitorului.

Ridicarea popririi asigurătorii

Ridicarea popririi asigurătorii poate fi încuviințată de instanță în baza unei cereri formulate de debitor sau în situația oferirii unei garanții satisfăcătoare. Această procedură este tratată cu celeritate în camera de consiliu și este supusă apelului. În condițiile în care instanța de primă instanță este curtea de apel, recursul devine calea de atac admisibilă.

Această cerere se consideră relativ independentă, dar conexă cererii principale. Adițional, debitorul are opțiunea de a solicita ridicarea popririi în anumite circumstanțe bine definite, cum ar fi respingerea acțiunii principale, care anulează necesitatea unei ridicări formale.

Obținerea titlului executoriu pentru valorificarea bunurilor sechestrate

Pentru valorificarea bunurilor sechestrate este imperativ ca creditorul să obțină un titlu executoriu. Un verdict pozitiv în favoarea creditorului, obținut în faza de judecată de fond, transformă automat sechestrul provizoriu în unul definitiv, eliminând necesitatea reînnoirii acestei măsuri, conform interpretării oferite de articolul 958 din Codul de procedură civilă.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara

Programează o întâlnire cu un avocat online

Încercăm să facem cât mai simplu primul pas către rezolvarea problemelor dvs. juridice.

Credem că a venit momentul să punem lucrurile în mișcare

Primul pas este completarea formularului de mai jos, mai simplu decât atât nu am reușit să o facem.

01

Programezi

02

Te conectezi sau vi la noi la birou

Tags