Perimarea. Noțiune, aplicabilitate și efecte

Perimarea reprezintă fenomenul prin care un proces sau anumite acte procedurale își pierd valabilitatea din cauza trecerii unei perioade determinate, conform dispozițiilor legale.

Conform art. 248 din Codul de Procedură Civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și alte cereri similare se perimă automat, dacă rămân nesoluționate din vina uneia dintre părți timp de un an sau, în cazul materiilor comerciale, timp de 6 luni.

Perimarea, ca termen, evocă conceptul de „stingere” sau „desființare” a procesului sau a actelor procedurale, generată de trecerea unui interval de timp determinat. Ea este considerată o cauză de stingere a procesului, iar efectul său este doar procedural, neafectând drepturile substanțiale ale părților implicate.

Potrivit art. 254 din Codul de Procedură Civilă, actele procedurale efectuate în instanță nu își pierd valabilitatea în cazul perimării, iar părțile pot depune o nouă cerere de chemare în judecată pentru reluarea procesului.

Perimarea – o sancțiune pentru lipsa de diligență

Fundamentul perimării poate fi înțeles prin prisma mai multor perspective juridice. Există opinii variate, de la considerarea perimării ca o sancțiune pentru lipsa de diligență a părților, până la viziunea acesteia ca fiind o măsură de interes general pentru buna administrare a justiției. Totuși, o explicație mai amplă și comprehensivă este că perimarea reprezintă o combinație între o măsură de interes public și o sancțiune pentru neîndeplinirea cerințelor legale în ceea ce privește renunțarea la judecată. Această interpretare pare să fie în concordanță cu prevederile actuale ale Codului de Procedură Civilă, care prevăd că perimarea poate fi constatată din oficiu, la cererea părții sau în anumite cazuri excepționale.

Asemănări și deosebiri între perimare și alte instituții juridice

Comparând perimarea cu alte instituții juridice precum prescripția, nulitatea și decăderea, putem evidenția atât trăsăturile comune, cât și diferențele semnificative între acestea.

Asemănări și deosebiri între perimare și prescripția extinctivă

Perimarea și prescripția extinctivă prezintă anumite similitudini, precum efectul lor extinctiv și funcția de asigurare a interesului comun. Totuși, există diferențe importante între acestea, cum ar fi faptul că perimarea stinge judecata, în timp ce prescripția extinctivă stinge dreptul la acțiune.

Asemănări și deosebiri între perimare și nulitate

Atât perimarea, cât și nulitatea determină ineficacitatea actelor procedurale, dar ele se deosebesc prin cauzele care le determină și efectele lor asupra actelor de procedură.

Asemănări și deosebiri între perimare și decădere

Perimarea și decăderea sunt sancțiuni procedurale similare, dar se diferențiază prin efectele lor asupra actelor procedurale și a drepturilor părților implicate.

Domeniul de aplicare a perimării

Perimarea are o aplicabilitate generală în ceea ce privește judecata și persoanele implicate într-un proces. Cu toate acestea, există unele excepții, iar perimarea nu se aplică în anumite situații specifice, cum ar fi în instanțele arbitrale sau în cazul unor proceduri preliminare de judecată. Perimarea poate fi invocată împotriva oricăror persoane fizice sau juridice implicate într-un proces, indiferent de capacitatea lor juridică.

Termenul de perimare

Termenul de perimare, esențial în practica judiciară, stabilește limite clare pentru părțile implicate într-un proces. Conform reglementărilor, acest termen este de un an pentru materiile civile și de șase luni pentru materiile comerciale și pentru executarea silită, având un caracter peremptoriu și imperativ. Un aspect notabil al termenului de perimare este calculul său după „sistemul inclusiv”, conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., ceea ce înseamnă că termenul se împlinește în ziua corespunzătoare zilei de început, contând și prima zi în care acesta a început să curgă.

Deși acest sistem este eficient, el este adesea criticat pentru abrevierea termenului efectiv disponibil pentru acțiune. În plus, punctul de plecare al termenului de perimare este ultimul act procedural efectuat, ceea ce înseamnă că fiecare nou act procedural resetează termenul. Astfel, pentru a menține activitatea procesuală, părțile trebuie să fie continuu diligente și să își exercite drepturile în momentele procedurale adecvate.

Întreruperea sau suspendarea termenului de perimare

Termenul de perimare diferă de alte termene legale prin faptul că poate fi întrerupt sau suspendat. Întreruperea poate avea loc prin orice act de procedură care demonstrează intenția unei părți de a continua judecata. Acest lucru este crucial, deoarece resetează termenul de perimare, permițând reluarea și continuarea procesului judiciar.

Suspendarea termenului de perimare, pe de altă parte, intervine în anumite condiții specifice, cum ar fi suspendarea judecății stabilite de instanță. Astfel, timpul în care judecata este suspendată nu este considerat în calculul termenului de perimare, ceea ce poate oferi un răgaz necesar părților pentru a-și reorganiza strategiile procesuale.

Condițiile perimării

Condițiile de bază pentru aplicarea perimării sunt stabilite în articolul 248 C. proc. civ., care include necesitatea ca procesul să fie în nelucrare pentru un an în materie civilă sau șase luni în materie comercială, din vina părții responsabile. Această condiție subliniază importanța diligenței în gestionarea actelor procesuale, fiind esențial ca părțile să fie active și să nu permită stagnarea procesului.

Procedura perimării

Procedura perimării este formalizată prin articolele 252-253 C. proc. civ., care determină modul în care aceasta poate fi invocată și constatată. Perimarea trebuie constatată de instanță, fie din oficiu, fie la cererea unei părți, și necesită o evaluare atentă a îndeplinirii condițiilor legale pentru aplicarea ei. Este vital ca părțile să fie conștiente de aceste aspecte, deoarece perimarea poate avea un impact semnificativ asupra drepturilor și obligațiilor lor procesuale.

Efectele perimării

Perimarea stinge retroactiv procesul, eliminând toate actele procedurale anterioare și resetând situația juridică la stadiul anterior introducerii cererii. Aceasta nu influențează drepturile substanțiale, dar elimină orice progres procedural realizat, impunând părților să reia procesul dacă doresc să continue litigiul.

Întrebări frecvente

Ce este perimarea?

Perimarea este un termen juridic care desemnează pierderea valabilităţii unui act procesual sau a întregului proces din cauza neactivităţii părţilor implicate pe o perioadă legal determinată. Perimarea funcționează ca un mecanism de asigurare că procesele sunt desfășurate într-un mod eficient și timpuriu, evitându-se astfel întârzierile nejustificate.

Cum se calculează termenul de perimare?

Termenul de perimare este stabilit de lege și depinde de materia procesului. În cazurile civile, termenul de perimare este de un an, în timp ce în materie comercială şi în executarea silită, termenul de perimare este de șase luni. Calculul se face conform „sistemului inclusiv”, ceea ce înseamnă că ziua în care actul procedural este efectuat este inclusă în calculul termenului de perimare.

Ce evenimente pot întrerupe termenul de perimare?

Perimarea poate fi întreruptă prin efectuarea oricărui act de procedură destinat continuării judecății. Orice act procedural nou resetează termenul de perimare, oferind părților o nouă perioadă legală pentru a-și exercita drepturile procesuale.

Ce diferențe există între perimarea și prescripția extinctivă?

Deși perimarea și prescripția extinctivă sunt adesea menționate împreună, ele servează scopuri diferite. Perimarea afectează capacitatea de a continua un proces în instanță fără a afecta dreptul substanțial, în timp ce prescripția extinctivă duce la pierderea dreptului substanțial de a solicita un drept în instanță.

Care sunt condițiile pentru aplicarea perimării într-un proces civil?

Condițiile pentru aplicarea perimării includ neactivitatea părții responsabile pentru un an în materie civilă sau șase luni în materie comercială și de executare silită, precum și absența unor motive justificative pentru această neactivitate. Este esențial ca părțile să mențină activitatea procesuală pentru a evita aplicarea perimării.

Cum poate fi prevenită perimarea în practica juridică?

Prevenirea perimării implică diligenta continuă a părților și avocaților acestora în a efectua acte de procedură care să mențină procesul activ. Actele procedurale cum ar fi depunerea unor cereri noi, recursuri sau alte acțiuni similare pot întrerupe termenul de perimare și resetează contorul perioadei de inactivitate acceptate.

Cum influențează perimarea executarea silită?

În cazul executării silite, perimarea se aplică dacă creditorul nu efectuează nicio acțiune de urmărire pentru o perioadă de șase luni, ceea ce duce la desființarea automată a procedurilor de executare. Este crucial ca creditorii să fie proactivi în gestionarea executărilor silite pentru a evita perimarea.

Ce efecte are perimarea asupra proceselor judiciare?

Perimarea are efecte semnificative asupra proceselor judiciare, stingând retroactiv actele procesuale efectuate și plasând părțile în starea inițială anterioară sesizării instanței. Aceasta elimină orice progres făcut în cadrul procesului și obligă părțile să înceapă din nou procedurile dacă doresc continuarea cazului.

Care este rolul instanței în constatarea perimării?

Rolul instanței este crucial în constatarea perimării, aceasta având obligația de a verifica și de a pronunța asupra existenței condițiilor necesare pentru aplicarea perimării. Instanța poate constata perimarea din oficiu sau la cererea unei părți, desfășurând o analiză detaliată a activității procesuale și a actelor efectuate în termenul legal.

Când și cum poate fi contestată o hotărâre de perimare?

O hotărâre de perimare poate fi contestată prin recurs în termen de 5 zile de la pronunțarea hotărârii. Este vital pentru părțile interesate să acționeze rapid și să utilizeze mijloacele procesuale adecvate pentru a contesta o astfel de hotărâre, în cazul în care consideră că perimarea nu a fost aplicată corect.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara