Obiectul contractului de vânzare reprezintă prestația la care se angajează părțile – adică prestațiile specifice pe care acestea și le datorează reciproc. Aceste prestații trebuie să fie determinate sau cel puțin determinabile și licite, conform prevederilor legale. În caz contrar, contractul poate fi considerat nul.
Obiectul material al obligației vânzătorului este reprezentat de bunul vândut, în timp ce obiectul material al obligației cumpărătorului îl reprezintă prețul convenit. Acestea sunt elemente esențiale ale obiectului contractului de vânzare și definește scopul juridic și material al contractului.
Condiții esențiale pentru obiectul contractului de vânzare
Pentru ca un contract de vânzare să fie considerat valabil din punct de vedere juridic, anumite condiții trebuie îndeplinite în ceea ce privește bunul vândut.
a) Bunul trebuie să fie în circuitul civil
Conform Codului Civil, art. 1.657 și art. 1.229, bunul ce face obiectul contractului de vânzare trebuie să se afle în circuitul civil. Asta înseamnă că bunurile scoase din circuitul civil, fie definitiv sau temporar, nu pot fi vândute. Reglementarea scoaterii unui bun din circuitul civil se face numai prin Constituție sau prin lege.
b) Bunul trebuie să existe sau să poată exista în viitor
Este esențial ca bunul vânzării să existe în materialitatea sa la momentul încheierii contractului, în patrimoniul vânzătorului sau al altei persoane, sau să poată fi materializat în viitor. Dacă bunurile viitoare sunt de gen și nu există la momentul încheierii contractului, cumpărătorul va deveni proprietarul lor la data individualizării lor de către vânzător.
c) Bunul trebuie să fie determinat sau determinabil
În conformitate cu art. 1.179 alin. (1) C. civ., bunul vândut trebuie să fie determinat sau determinabil, bazat pe prevederile contractului. Un bun este considerat determinat dacă poate fi identificat cu precizie, fie că este vorba despre un bun existent sau un bun viitor.
d) Bunul trebuie să fie posibil
Un principiu de bază al dreptului civil stipulează că nimeni nu poate fi obligat la imposibil (ad imposibilium, nullo obligatio). Conform art. 1.227 C. civ., contractul este valabil chiar dacă, la momentul încheierii sale, una dintre părți se află în imposibilitatea de a-și executa obligația, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Imposibilitatea poate fi absolută sau relativă, iar nerespectarea acestei cerințe poate atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare.
e) Bunul trebuie să aibă valoare economică
Un aspect esențial în înțelegerea obiectului contractului de vânzare este faptul că bunul vândut trebuie să aibă o valoare economică, valoare care este protejată prin drepturi patrimoniale. Concret, în cazul în care bunul ce face obiectul vânzării nu prezintă valoare economică, ci valoare de altă natură (precum valoare politică, religioasă sau afectivă), contractul de vânzare este lovit de nulitate absolută. Acesta este un principiu juridic fundamental ce subliniază necesitatea existenței unei valori economice a bunului ce poate fi apărată printr-un drept patrimonial. Valoarea economică a unui bun este expresia cantitativă, în termeni monetari, a utilității și a cererii pe care bunul respectiv o generează într-un anumit context de piață. Această valoare poate fi determinată prin diferite metode de evaluare, iar caracteristicile și condițiile de piață pot influența semnificativ această evaluare.
f) Bunul trebuie să fie licit
Contractul de vânzare poate fi declarat nul absolut în situația în care bunul ce face obiectul acestuia nu este licit și moral. Jurisprudența a stabilit clar că nu se poate solicita restituirea prețului plătit de către cumpărător, dacă acesta știa că bunul achiziționat era ilicit, de exemplu, provenind din contrabandă. Acest aspect juridic subliniază importanța respectării principiilor legale și morale în cadrul contractelor de vânzare. Un contract de vânzare ce include un bun ilicit sau imoral este lovit de nulitate absolută, având ca rezultat anularea actului juridic.
g) Bunul trebuie să fie deținut de către proprietar
Un aspect crucial în analiza obiectului contractului de vânzare este legat de proprietatea bunului ce face obiectul tranzacției. Este imperativ ca vânzătorul să fie și proprietarul bunului vândut, conform principiului juridic potrivit căruia nimeni nu poate transfera mai multe drepturi decât deține el însuși.
În situația în care, la data încheierii contractului, bunul ce face obiectul vânzării se află în proprietatea unui terț, contractul rămâne valabil sub condiția ca vânzătorul să asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul său către cumpărător. Aceasta implică aplicarea regulilor juridice referitoare la vânzarea bunului altuia.
Răzvan Petrea – avocat Timișoara
Întrebări frecvente
Programează o întâlnire cu un avocat
Credem că a venit momentul să punem lucrurile în mișcare. Primul pas este completarea formularului de mai jos, mai simplu decât atât nu am reușit să o facem. Încercăm să facem cât mai simplu primul pas către rezolvarea problemelor dvs. juridice.
