Obligaţia de transmitere a dreptului vândut

Obligaţia de transmitere a dreptului vândut. Proprietatea se transferă cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost încă predat sau preţul nu a fost încă plătit, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege (1.674 Codul Civil). Transmiterea proprietăţii ori a altui drept prin vânzare este considerată a fi obligaţia principală a vânzătorului, aceasta ţinând de esenţa contractului de vânzare. Această obligaţie se poate îndeplini fie la momentul acordului de voinţă al părţilor, fie ulterior acestui moment.

Momentul în care se execută obligaţia de transmitere a dreptului vândut

Mai multe situaţii specifice pot influenţa momentul în care are loc obligaţia de transmitere a dreptului vândut.

Termenul fixat de părţi

Părţile pot conveni ca obligaţia de transfer a proprietăţii să fie îndeplinită ulterior acordului de voinţă. Termenul trebuie să afecteze obligaţia de transfer, și nu obligaţia de predare a lucrului vândut. Astfel, obligaţia de transmitere a dreptului vândut se va considera îndeplinită la data împlinirii termenului stabilit.

Condiţia suspensivă

Condiţia suspensivă poate afecta obligaţia de transmitere a dreptului vândut, această obligaţie născându-se retroactiv, de la data acordului de voinţă, doar dacă se îndeplineşte condiţia stabilită.

Vânzarea alternativă

În cazul vânzării alternative, obligaţia de transmitere a dreptului vândut este influențată de momentul în care are loc opțiunea părților. Dreptul vândut va fi transmis la data la care părțile își exercită opțiunea, alegând bunul ce urmează a fi vândut

Vânzarea drepturilor tabulare

Un aspect de mare importanță în cadrul obligaţiei de transmitere a dreptului vândut este transferul drepturilor tabulare. Acesta este garantat de prevederea că transferul drepturilor din patrimoniul vânzătorului în cel al cumpărătorului are loc la data înscrierii lor în cartea funciară pe numele cumpărătorului.

Vânzarea bunurilor de gen

Vânzarea bunurilor de gen, inclusiv a bunurilor dintr-un gen limitat, determină ca obligaţia de transmitere a dreptului de proprietate să fie îndeplinită la momentul individualizării bunurilor prin cântărire, măsurare, numărare sau predare. Acest aspect juridic subliniază faptul că, în cadrul unei vânzări în bloc, chiar dacă bunurile sunt de gen prin natura lor, ele sunt determinate individual prin convenția de vânzare, moment în care se transmite proprietatea asupra lor.

Vânzare după mostră sau model

Vânzarea după mostră sau model este un proces care implică transferul proprietății la momentul predării bunului cumpărătorului, nu la momentul examinării de către cumpărător a bunului mostră sau model. Este esenţial să înțelegem că Obligaţia de transmitere a dreptului vândut se îndeplinește odată cu predarea efectivă a bunului, oferind astfel cumpărătorului dreptul de proprietate asupra acestuia.

Vânzarea bunului altuia

În situaţia vânzării bunului altuia, proprietatea se transferă la cumpărător din momentul dobândirii bunului de către vânzător sau la momentul notificării vânzării de către terţul proprietar. Obligaţia de transmitere a dreptului vândut în acest caz se consideră ca fiind executată prin orice mijloc, direct sau indirect, care procură cumpărătorului proprietatea asupra bunului. Vânzarea de către un coproprietar a bunului proprietate comună, reprezintă un exemplu, unde proprietatea asupra cotei părţi se transferă în patrimoniul cumpărătorului la momentul acordului de voinţă stabilit între vânzător şi cumpărător.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara 

Întrebări frecvente