Obiectul contractului de vânzare cumpărare

Obiectului contractului trebuie să fie posibil

Pentru ca obiectul contractului de vânzare cumpărare să fie valabil, obiectul acestuia trebuie să fie posibil din punct de vedere legal și tehnic. Potrivit reglementărilor, nimeni nu poate fi obligat să facă ceva imposibil sau să aibă un obiect imposibil de realizat. Imposibilitatea poate fi materială sau juridică și este evaluată în momentul încheierii contractului.

În cazul în care, la momentul încheierii contractului, obiectul era posibil, dar ulterior devine imposibil din cauza unui caz fortuit sau de forță majoră, problema riscului contractului va fi discutată. Dacă imposibilitatea este rezultatul culpei unei părți, aceasta va fi supusă răspunderii civile. Este important de menționat că, chiar dacă una dintre părți se află în imposibilitate de a-și executa obligația la momentul încheierii contractului, acesta poate fi totuși valabil conform articolului 1227 din Codul Civil.

Obiectului contractului trebuie să existe

Un alt aspect esențial pentru valabilitatea contractului este ca obiectul să existe sau să poată exista. Există două situații importante de luat în considerare în acest sens.

Dacă părțile au avut în vedere un obiect existent, dar care a pierit în totalitate în momentul încheierii contractului, acesta va determina nulitatea absolută a contractului, deoarece obiectul lipsește, ceea ce implică și lipsa cauzei angajamentului părții cealalte. În cazul în care obiectul a pierit doar parțial și cealaltă parte nu cunoștea acest fapt la momentul încheierii contractului, acesta poate cere anularea contractului sau o reducere corespunzătoare a prețului conform art.1659 din Codul Civil.

Pe de altă parte, contractul poate viza un obiect viitor, în cazul în care acesta nu există la momentul încheierii contractului, dar poate exista în viitor. În aceste cazuri, contractul este considerat valabil conform articolului 1228 din Codul Civil. Proprietatea asupra obiectului se transferă în momentul în care acesta devine apt de a fi folosit conform destinației prevăzute în contract conform articolului 1658 Codul Civil.

Obiectul contractului trebuie să fie în circuitul civil

Conform reglementărilor legale, orice obiect poate fi valabil încheiat într-un contract, cu excepția cazurilor în care acesta este interzis sau limitat prin lege, convenție sau testament. Astfel, numai obiectele care sunt în circuitul civil pot fi subiectul unui contract conform articolului 1229 din Codul Civil. Toate obiectele se consideră a fi în circuitul civil până la proba contrară. Acest lucru înseamnă că, în principiu, toate obiectele pot fi incluse într-un contract, cu excepția celor care sunt explicit excluse prin lege.

Obiectul contractului trebuie să fie determinat sau determinabil

Pentru a asigura valabilitatea contractului, obiectul trebuie să fie determinat sau determinabil. Acest lucru înseamnă că obiectul trebuie să poată fi identificat în mod clar.

Obiectele determinate individual sunt acelea care pot fi identificate prin caracteristicile lor specifice, cum ar fi natura lor, locația sau alte elemente de identificare relevante.

În cazul obiectelor determinate generic, cerința poate fi îndeplinită fie prin stabilirea precisă a cantității, calității și valorii, fie prin stabilirea unor criterii de determinare.

În cazul în care terții sunt implicați în determinarea obiectului, aceștia trebuie să acționeze în mod corect, diligent și echidistant. În caz contrar, instanța, la cererea părții interesate, poate stabili prețul sau elementul nedeterminat conform articolului 1232 din Codul Civil.

Obiectul contractului trebuie să fie licit și moral

Conform legii, obiectul unui contract trebuie să fie licit și moral. Acest lucru înseamnă că obiectul contractului trebuie să fie în conformitate cu legea și să respecte regulile de conviețuire socială și standardele morale.

Dacă obiectul contractului este ilicit sau imoral, contractul este considerat nul absolut conform articolului 1225 din Codul Civil. Obiectul este considerat ilicit atunci când este interzis de lege, contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.

Obiectul contractului trebuie să fie proprietatea vânzătorului

Un alt aspect esențial pentru valabilitatea contractului este ca obiectul să fie proprietatea părții care îl înstrăinează. Transferul de proprietate este un element-cheie al contractului, prin urmare, este necesar ca partea care înstrăinează obiectul să fie proprietarul acestuia. În cazul în care vânzătorul nu este proprietar, el nu are dreptul de a vinde bunul respectiv conform principiului „nemo dat quod non habet”. Există situații în care bunul este vândut de un neproprietar, cunoscute sub numele de „vânzarea lucrului altuia”, dar aceste cazuri pot fi considerate nule în conformitate cu legile și regulamentele specifice.

Întrebări frecvente

Ce înseamnă că obiectul contractului trebuie să fie posibil?

R: Posibilitatea obiectului contractului se referă la faptul că acesta trebuie să fie realizabil din punct de vedere legal și tehnic.

Ce se întâmplă dacă obiectul contractului nu mai există în momentul încheierii contractului?

R: Dacă obiectul contractului a pierit în totalitate în momentul încheierii contractului, acesta determină nulitatea absolută a contractului.

Pot să închei un contract cu un obiect viitor?

R: Da, este posibil să încheiați un contract cu un obiect viitor, în cazul în care acesta nu există la momentul încheierii contractului, dar poate exista în viitor.

Care sunt criteriile de determinare pentru obiectele determinate generic?

R: Obiectele determinate generic pot fi stabilite fie prin precizarea cantității, calității și valorii, fie prin stabilirea unor criterii de determinare.

Ce se întâmplă dacă obiectul contractului nu este licit sau moral?

R: Dacă obiectul contractului este ilicit sau imoral, contractul este considerat nul absolut conform legii.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara