„Contractul de schimb” este un acord stabilit între două părți, unde fiecare parte se obligă să ofere un bun pentru a primi un alt bun în schimb. Acest contract este reglementat de Codul Civil, sediu materiei art. 1763-1765.

Conceptul de schimb, sau troc, datează din timpuri străvechi, fiind primul contract civil din istorie, care a existat cu mult înaintea introducerii banilor. Codul Civil definește „contractul de schimb” astfel: „este acel contract în cadrul căruia fiecare dintre părți, cunoscute sub numele de copermutanți, transferă sau se obligă să transfere un bun pentru a dobândi un altul.”

PARTICULARITĂȚILE  CONTRACTUL DE SCHIMB”

Schimbul este uneori numit o „vânzare dublă” din cauza asemănărilor cu contractul de vânzare-cumpărare, dar aceste două tipuri de contracte sunt separate și autonome. Fiecare parte este considerată vânzător în ceea ce privește bunul pe care îl transferă și cumpărător în ceea ce privește bunul pe care îl primește. Diferența valorică a bunurilor poate fi acoperită prin plata unei sume de bani, denumită sultă. Sulta are un rol secundar în raport cu obligația principală a părții care o plătește. Dacă sulta devine principală, contractul va fi considerat unul de vânzare, nu de schimb. „Contractul de schimb” poate transfera drepturi de proprietate între copermutanți și poate media și alte drepturi reale sau de creanță.

TRĂSĂTURILE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE SCHIMB

Schimbul este în principiu un contract consensual, adică este încheiat prin simplul acord al părților. Există situații în care schimbul devine un contract solemn, cum ar fi atunci când drepturile reale asupra imobilelor trebuie înscrise în cartea funciară și cer forma autentică. În plus, dacă valoarea bunului depășește 250 bani, este necesară forma scrisă.

Schimbul este un contract bilateral și cu titlu oneros, întrucât generează obligații reciproce între părțile contractante. Toate părțile urmăresc anumite interese patrimoniale și primesc un echivalent pentru prestația la care se obligă.

Schimbul este un contract comutativ, deoarece obligațiile reciproce sunt cunoscute de părți de la semnarea contractului și nu depind de un eveniment viitor și incert. În plus, schimbul este, de obicei, un contract dublu translativ de proprietate, întrucât transferul drepturilor de proprietate are loc în momentul încheierii acordului de voință.

REGULILE APLICABILE SCHIMBULUI

Majoritatea regulilor aplicabile „contractului de schimb” sunt preluate din contractul de vânzare-cumpărare. Conform art. 1764 C.civ, dispozițiile privind vânzarea se aplică și schimbului. Acest lucru înseamnă că regulile privind obligațiile vânzătorului și cumpărătorului se aplică, în mod corespunzător și obligațiilor  în cazul „contractului de schimb”.

Cu toate acestea, regulile preluate de la vânzare se aplică doar în măsura în care sunt relevante pentru natura și efectele „contractului de schimb”. De exemplu, regulile privind prețul în vânzare pot fi aplicate în cazul schimbului doar atunci când prestațiile părților constau în sume de bani.

PARTICULARITĂȚI ALE SCHIMBULUI DE IMOBILE

Drepturile reale asupra imobilelor se obțin doar prin înregistrarea acestora în cartea funciară, pe baza actului autentic notarial sau a unei hotărâri judecătorești definitive. În cazul schimbului cu sultă sau al dării în plată cu sultă în folosul celui care înstrăinează, se aplică dispozițiile privind ipoteca legală.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara


Întrebări frecvente

Programează o întâlnire cu un avocat

Încercăm să facem cât mai simplu primul pas către rezolvarea problemelor dvs. juridice.

Credem că a venit momentul să punem lucrurile în mișcare

Primul pas este completarea formularului de mai jos, mai simplu decât atât nu am reușit să o facem.