Efectele divorțului asupra raporturilor patrimoniale

Efectele divorțului. În momentul divorțului, conform articolului 385 din Codul Civil, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț.

Totuși, fiecare dintre soți sau amândoi, prin acordul lor, în cazul unui divorț amiabil, pot solicita instanței să constate că regimul matrimonial a încetat încă de la data separării de facto. Aceste dispoziții se aplică și în cazul divorțului consensual realizat pe cale administrativă sau prin procedură notarială.

De asemenea, conform articolului 386 din Codul Civil, actele încheiate în fraudă față de celălalt soț, actele menționate la articolul 346 C.civ, încheiate de unul dintre soți după data introducerii cererii de divorț, sunt anulabile, dacă au fost realizate cu rea-credință. Potrivit articolului 387 din Codul Civil, hotărârea judecătorească prin care s-a pronunțat divorțul și, după caz, certificatul de divorț, sunt opozabile față de terți, în condițiile legii.

Dreptul la despăgubiri

Separat de dreptul la prestația compensatorie, soțul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soțului vinovat să îl despăgubească. Instanța soluționează cererea prin hotărârea de divorț.

Obligația de întreținere între foștii soți

Prin desfacerea căsătoriei, obligația de întreținere între soți încetează. Cu toate acestea, există o obligație legală de întreținere între foști soți, care poate fi valabilă în anumite condiții.

Soțul divorțat are dreptul la întreținere dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte sau în timpul căsătoriei. De asemenea, are dreptul la întreținere în cazul în care incapacitatea se manifestă în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, dar numai dacă incapacitatea este legată de căsătorie (cum ar fi, în cazul fostei soții, o incapacitate cauzată de naștere).

Suma datorată pentru întreținere se stabilește în funcție de venitul net al debitorului, ținând cont de mijloacele sale și de necesitățile creditorului. Această sumă, împreună cu întreținerea datorată copiilor, nu va putea depăși jumătate din venitul net al celui obligat la plată.

Când divorțul este pronunțat din culpa exclusivă a unuia dintre soți, acesta nu beneficiază de aceste prevederi stipulate în noul Cod Civil, decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei. În afara altor cazuri prevăzute de lege, obligația de întreținere încetează prin recăsătorirea celui îndreptățit. Dreptul la întreținere al fostului soț recăsătorit se stinge, deoarece obligația de întreținere există, în primul rând, între soți, astfel că soțul din căsătoria actuală a beneficiarului preia, odată cu încheierea căsătoriei, obligația de a acorda întreținere. Legiuitorul, referindu-se la soțul recăsătorit, are în vedere încheierea unei căsătorii ulterioare, valabilă din punct de vedere juridic.

Obligația legală de întreținere dintre foștii soți divorțați este, așadar, o obligație distinctă față de cea fondată pe îndatorirea de sprijin material reciproc din timpul căsătoriei, după cum diferite sunt și condițiile celor două tipuri de obligații. Fundamentul obligației legale de întreținere dintre foștii soți se bazează pe reguli morale și umanitare, care impun asistența materială între persoanele legate în trecut prin căsătorie. Dreptul la întreținere presupune, înainte de toate, îndeplinirea condițiilor de drept comun în materie, adică starea de nevoie a celui care solicită întreținere, determinată de incapacitatea sa de a munci.

Prestația compensatorie

În cazul în care divorțul este pronunțat din culpa exclusivă a soțului pârât, soțul reclamant poate beneficia de o prestație care să compenseze, într-o măsură cât mai mare posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar determina în condițiile de viață ale celui care o solicită.

Prestația compensatorie poate fi acordată doar în cazul în care căsătoria a durat cel puțin 20 de ani și nu poate fi cumulată cu pensia de întreținere. Soțul care solicită prestația compensatorie nu poate cere și pensie de întreținere de la fostul său soț.

Prestația compensatorie se poate solicita doar odată cu desfacerea căsătoriei. La stabilirea prestației compensatorii se iau în considerare resursele soțului care o solicită, precum și mijloacele celuilalt soț de la momentul divorțului, efectele pe care le are sau le va avea lichidarea regimului matrimonial, precum și orice alte circumstanțe previzibile care pot modifica aceste aspecte, cum ar fi vârsta și starea de sănătate a soților, pregătirea profesională, posibilitatea de a desfășura o activitate generatoare de venit și altele asemenea.

Prestația compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, precum și în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparțin debitorului. De asemenea, renta poate fi stabilită ca o cotă procentuală din venitul debitorului sau ca o sumă fixă de bani.

Renta și uzufructul se pot constitui pe toată durata vieții celui care solicită prestația compensatorie sau pentru o perioadă mai scurtă, care se stabilește prin hotărârea de divorț. De asemenea, instanța, la cererea soțului creditor, îl poate obliga pe soțul debitor să constituie o garanție reală sau să ofere cauțiune pentru a asigura executarea rentei.

Instanța poate majora sau diminua prestația compensatorie, dacă mijloacele debitorului și resursele creditorului se modifică semnificativ. În cazul în care prestația compensatorie constă într-o sumă de bani, aceasta se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației.

Prestația compensatorie încetează în caz de deces al unuia dintre soți, prin recăsătorirea soțului creditor, precum și atunci când acesta obține resurse care îi asigură condiții de viață similare cu cele din timpul căsătoriei.

Întrebări frecvente

1. Care sunt efectele divorțului asupra regimului matrimonial?

În cazul divorțului, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț conform articolului 385 din Codul Civil. Cu toate acestea, soții pot solicita instanței să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separării de facto, în cazul unui divorț amiabil. Aceste dispoziții se aplică și în cazul divorțului consensual realizat pe cale administrativă sau prin procedură notarială.

2. Ce se întâmplă cu obligația de întreținere între foștii soți după divorț?

Obligația de întreținere între soți încetează odată cu desfacerea căsătoriei. Cu toate acestea, există o obligație legală de întreținere între foștii soți, care poate fi valabilă în anumite condiții. Soțul divorțat are dreptul la întreținere dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte sau în timpul căsătoriei, sau în cazul în care incapacitatea se manifestă în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, dar numai dacă incapacitatea este legată de căsătorie.

3. Ce este prestația compensatorie și în ce condiții poate fi acordată?

Prestația compensatorie reprezintă o sumă de bani sau alte forme de compensație acordată de către un fost soț celuilalt, în cazul în care divorțul este pronunțat din culpa exclusivă a acestuia. Aceasta are rolul de a compensa un dezechilibru semnificativ ce ar putea apărea în condițiile de viață ale celui care o solicită. Pentru a beneficia de prestația compensatorie, căsătoria trebuie să fi durat cel puțin 20 de ani și nu se poate cumula cu pensia de întreținere.

4. Ce se întâmplă cu prestația compensatorie în cazul decesului sau recăsătoriei unuia dintre foști soți?

Prestația compensatorie încetează în caz de deces al unuia dintre foști soți sau în situația în care beneficiarul se recăsătorește. De asemenea, atunci când cel care o primește obține resurse suficiente pentru a-și asigura condiții de viață similare cu cele din timpul căsătoriei, prestația compensatorie încetează.

5. Cum se stabilește cuantumul prestației compensatorii?

Stabilirea cuantumului prestației compensatorii ține cont de resursele celui care o solicită și de mijloacele celuilalt fost soț în momentul divorțului. Instanța ia în considerare și efectele lichidării regimului matrimonial, precum și alte circumstanțe care pot modifica aceste aspecte, cum ar fi vârsta și starea de sănătate a foștilor soți, pregătirea profesională, posibilitatea de a desfășura o activitate generatoare de venit și altele asemenea. Prestația compensatorie poate fi stabilită sub forma unei sume globale, a unei rente viagere sau în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparțin debitorului.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara