Divorțul. Noțiuni generale

Divorțul reprezintă o modalitate de desfacere a căsătoriei, fiind alături de încetare, nulitate și anulare, una dintre formele prin care căsătoria încetează să mai existe. Diferența dintre divorț, nulitate și încetare constă în momentul la care se aplică fiecare dintre aceste proceduri.

Nulitatea se aplică pentru motive anterioare sau cel mult concomitente cu încheierea căsătoriei, în timp ce divorțul este aplicat pentru motive ulterioare acestui moment. De asemenea, nulitatea produce efecte atât pentru trecut (ex tunc), cât și pentru viitor (ex nunc), în timp ce divorțul produce efecte numai pentru viitor (ex nunc).

Motivul divorțului poate fi reprezentat de starea de sănătate a unuia dintre soți, care face imposibilă continuarea căsătoriei, sau de situații în care raporturile dintre soți au fost grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, din culpa unui soț sau ambilor soți, în funcție de caz.

Procedura de divorț poate fi inițiată fie de comun acord de către ambii soți sau unul dintre ei, fie la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt de cel puțin doi ani. În cazul separării în fapt, divorțul poate fi pronunțat fără a se menționa culpa soților.

Rolul divorțului

Divorțul are un rol complex, fiind considerat  un act juridic simetric opus căsătoriei, fie o sancțiune în dreptul familiei împotriva soțului culpabil de vătămarea gravă a raporturilor de familie, sau chiar un remediu pentru căsătoriile nereușite.

Conform prevederilor art.373 C.civ, modalitățile de divorț sunt următoarele:

1. Divorț prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț.
2. Divorț din motive temeinice, când raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Instanța va stabili culpa unuia dintre soți sau a ambilor soți, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cererea de divorț.
3. Divorțul din culpa exclusivă a unuia din soți, cu excepția situației în care celălalt soț se declară de acord cu divorțul, caz în care acesta se va pronunța divorțul fără a menționa culpa soților.
4. Divorț datorat separației în fapt, la cererea unuia dintre soți, dacă separația în fapt are cel puțin 2 ani.
5. Divorț datorat faptului că starea de sănătate a unui dintre soți face imposibilă continuarea căsătoriei. În acest caz, desfacerea căsătoriei se pronunță fără a se menționa culpa soților.

Partajul și divorțul

Odată cu divorțul, se poate face și partajul bunurilor comune, dar nu este obligatoriu. Partajul poate fi uneori complex și conflictual, deoarece trebuie stabilită o distribuție echitabilă a averii comune acumulată pe durata căsătoriei.

Partajul trebuie efectuat cu atenție și competență, pentru a evita posibile dispute și conflicte ulterioare. În acest sens, este recomandat să apelați la serviciile unui avocat specializat în dreptul familiei, care vă poate oferi asistență juridică și vă poate ajuta să obțineți o soluție justă și echitabilă.

Concluzii

Încheierea căsătoriei este un moment important în viața unui cuplu, dar există situații în care aceasta trebuie să înceteze prin divorț. Procedura de divorț poate fi sensibilă și complexă, iar partajul bunurilor comune aduce provocări pentru părțile implicate. Este esențial  să beneficiați de asistență juridică pentru a vă proteja interesele și a obține un rezultat echitabil.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara