Cesiunea de contract. Definiție, condiții și implicații juridice

Cesiunea de contract este un act prin care o parte a unui contract, se înlocuiește pe sine cu o terță persoană, în cadrul unui contract, cu acordul cocontractantului cedat. Acest tip de contract este reglementat de articolul 1315 alin. (1) din Codul Civil și implică transferul prerogativelor și obligațiilor specifice contractului încheiat între părți, către un terț care urmează să fie parte în contract.

Prestațiile contractuale trebuie să fie neexecutate în mod integral

Conform legii, prestațiile contractuale trebuie să fie neexecutate în mod integral pentru ca cesiunea de contract să fie eficace. Această condiție este necesară, deoarece, în cazul în care toate prestațiile ar fi fost deja executate, nu s-ar mai realiza o cesiune a poziției contractuale, ci o transmisiune a drepturilor contractuale către o altă persoană.

Prin urmare, potrivit articolului 1315 din Codul Civil, un terț poate să substituie o parte contrectuală  atunci când prestațiile caracteristice contractului au fost executate, dar mai există și alte prestații adiacente de îndeplinit. De asemenea, cesiunea de contract poate avea loc chiar și atunci când toate prestațiile contractuale au fost executate, dar încă mai există anumite prerogative contractuale asociate poziției care urmează să fie cesionate. Este important de menționat că cesiunea de contract nu este limitată doar la contractele sinalagmatice, ci poate include și contracte unilaterale, în special în ceea ce privește obligațiile incidentale care derivă din aceste contracte după încheierea lor.

Cesiunea de Contract – caracteristici

Cesiunea de contract este, în sine, un contract înțeles ca o manifestare a voinței concordante a cel puțin două părți, cu scopul de a produce efecte juridice. Astfel, acest tip de contract poate fi încheiat exclusiv între cedent și cesionar, iar eficacitatea sa depinde de acordul cocontractantului cedat. De asemenea, există posibilitatea încheierii unei cesiuni de contract în care toate cele trei persoane menționate să aibă calitatea de părți, sub forma unui contract plurilateral, cu toate consecințele corespunzătoare.

Cesiunea de contract trebuie să respecte toate condițiile generale de valabilitate prevăzute de articolul 179 din Codul Civil. În plus, atunci când legea impune o anumită formă pentru încheierea valabilă a unui contract, atât cesiunea de contract, cât și acceptarea sa de către cocontractantul cedat trebuie să îndeplinească aceeași formă legală. Este important de remarcat faptul că cesiunea de contract nu este limitată la contractele oneroase și poate implica și cesiuni gratuite de contract. În funcție de natura oneroasă sau gratuită a cesiunii, se aplică teoria generală a obligațiilor corespunzătoare.

Transmiterea poziției contractuale prin cesiunea de contract

Prin cesiunea de contract, se realizează substituirea unui terț-cesionar în raporturile contractuale ale cedentului, adică în poziția contractuală a acestuia. Astfel, poziția contractuală reprezintă ceea ce se transferă prin cesiunea de contract. Cesiunea de contract trebuie înțeleasă ca mai mult decât o simplă cesiune de creanțe însoțită de preluarea tuturor datoriilor contractuale. Prin transferul poziției contractuale, nu numai creanțele aferente contractului vor fi transferate, ci și toate drepturile potestative pe care cedentul le poate exercita în legătură cu acel contract, cum ar fi dreptul de a alege între diverse remedii în caz de neexecutare sau dreptul de a executa contractul într-o anumită formă alternativă.

Această transmitere a poziției contractuale, împreună cu toate prerogativele sale, este motivul pentru care cesiunea de contract poate fi admisibilă și în cazul în care prestațiile contractuale au fost executate, dar nu în conformitate cu contractul. Într-o astfel de situație, prerogativele rămase ale cedentului se vor transfera în continuare către cesionar.

Cesiunea de contract și acordul co-contractantului Cedat

Consimțământul acordat anterior poate fi inclus chiar în contractul cedat, la momentul încheierii acestuia, sau poate fi cuprins într-un alt acord separat, distinct de contractul cedat. În ambele situații, cesiunea de contract va produce efecte față de cocontractantul cedat începând de la momentul notificării cesiunii. În acest caz, notificarea are rolul de a face cesiunea opozabilă cocontractantului cedat, care a consimțit deja la o posibilă cesiune. Nu este specificat în mod expres dacă notificarea trebuie realizată de cedent sau de cesionar, dar, în majoritatea cazurilor, este în interesul cesionarului să o facă.

Dacă nu s-a acordat niciun consimțământ anterior, acordul cocontractantului cedat devine o condiție parțială de eficacitate a cesiunii, deoarece până în momentul în care acesta este acceptat, cesiunea de contract nu va produce efectele sale depline. Potrivit prevederilor articolului 1318 alineatul (1) din Codul Civil, cedentul nu va fi eliberat de obligațiile sale față de cocontractantul cedat decât din momentul în care cesiunea va produce efecte față de acesta (prin notificarea cesiunii acceptate sau prin acceptarea cesiunii de către cocontractant). În această situație, cesiunea de contract va produce efecte în ceea ce privește aspectul activ al prerogativelor contractuale.

Se poate argumenta că, în astfel de cazuri, avem de-a face cu o cesiune colectivă de creanțe, care, potrivit articolului 1578 din Codul Civil, produce efecte față de cocontractantul cedat în momentul notificării referitoare la cesiune. Cu toate acestea, transferul aspectului activ al contractului prin cesiunea de contract neacceptată de către cocontractant se realizează pe baza articolului 1318 din Codul Civil, interpretat în sens contrar, și nu prin mecanismul specific cesiunii de creanță. Acest lucru se datorează faptului că un contract nu poate fi retroactiv reevaluat ca fiind un alt contract în funcție de preferințele unei terțe părți.

Este important de menționat că acceptul cocontractantului cedat poate fi acordat în avans pentru substituirea unei sau mai multor persoane numite, permițându-i cocontractantului cedat să refuze cesiunea în favoarea altor persoane decât cele specificate. De asemenea, acceptul poate fi acordat într-un mod general, permitându-i cedentului să-și substituie poziția contractuală cu orice persoană. Desigur, acceptul poate fi condiționat de anumite calități pe care cesionarul trebuie să le îndeplinească, iar refuzul de a accepta substituirea în cazul unui astfel de cocontractant va fi considerat abuziv și poate fi sancționat în instanță.

Astfel, observăm că un contract intuitu personae nu va fi, în mod obligatoriu, incesibil, deoarece cocontractantul cedat poate considera că cesionarul este capabil să îndeplinească toate condițiile necesare pentru a fi înlocuit. Singura situație în care nu este posibilă cesiunea ambilor cocontractanți este atunci când contractul are un caracter intuitu personae pentru ambele părți, ceea ce face ca cesiunea să nu poată fi realizată în mod obiectiv. De asemenea, cedatul nu poate fi obligat să primească plata de la cesionar într-un contract intuitu personae, deoarece orice îndeplinire a unei astfel de obligații de către cesionar ar echivala cu o neîndeplinire, privită din perspectiva contractului cesionat, fără acordul cedatului.

În situația în care cocontractantul cedat refuză să elibereze cedentul, acesta din urmă poate acționa împotriva sa ori de câte ori cesionarul nu îndeplinește obligațiile rezultate din contract, în conformitate cu prevederile articolului 1318 alineatul (2) din Codul Civil. Această soluție este perfect în concordanță cu principiul pacta sunt servanda, deoarece cesiunea va produce efecte depline între cesionar și cocontractantul cedat, având în vedere natura consensuală a acordului cocontractantului.

În această situație, cocontractantul cedat va avea doi debitori în ceea ce privește aspectul pasiv al contractului cesionat: cedentul și cesionarul. Conform interpretării articolului 1318 din Codul Civil, regresul împotriva cedentului în cazul neîndeplinirii de către cesionar a obligațiilor contractuale depinde de notificarea neîndeplinirii către cedent. În această situație, drepturile cedatului în ceea ce privește cedentul sunt singurele afectate, în timp ce în ceea ce privește cesionarul, cedatul poate utiliza toate mijloacele contractuale de drept comun de care dispune.

În orice caz, în absența unei stipulații exprese referitoare la cesiunea unui contract, autorizarea co-contractantului cedat pentru eliberarea cedentului reprezintă un act derivat dintr-un drept potestativ, care nu poate fi exercitat în mod abuziv. Mai mult, considerăm că dreptul de a accepta sau nu o anumită cesiune face și el obiectul cesiunii, deoarece face parte din prerogativa poziției contractuale a cocontractantului cedat. Prin urmare, este posibilă înlocuirea cocontractantului cedat cu o terță persoană, cu condiția ca aceasta să fie în conformitate cu prevederile contractului.

În această situație, se pune întrebarea dacă cedentul sau cesionarul are dreptul de a autoriza o astfel de cesiune. Având în vedere că cesiunea dintre cedent și cesionar produce efecte depline în ceea ce privește prerogativele active ale raporturilor juridice dintre cedent și cocontractantul cedat, considerăm că cesionarul are dreptul de a elibera sau nu cedentul, iar cel de-al doilea cesionar va dobândi, la rândul său, dreptul potestativ de a elibera sau nu cedentul inițial.

În funcție de modul în care s-au reglementat aceste aspecte, cesionarul poate avea dreptul de regres împotriva cedentului, care i-a transferat poziția într-un contract nevalid sau ineficace. În mod normal, așa cum prevede articolul 1320 alineatul (1) din Codul Civil, cedentul garantează doar validitatea contractului. Acest lucru este firesc, deoarece în ceea ce privește neîndeplinirea contractului de către cocontractantul cedat, cesionarul are la dispoziție acțiunea în regres împotriva cedentului, care îl exonerează de orice răspundere.

În concluzie, cesiunea de contract și acordul cocontractantului cedat sunt reglementate de dispozițiile Codului Civil și sunt supuse consimțământului părților implicate. Cocontractantul cedat poate accepta sau refuza cesiunea, iar efectele cesiunii vor depinde de momentul și modalitatea acceptării. Prin acceptarea cesiunii, cocontractantul cedat devine obligat față de cesionar și poate invoca excepții și apărări rezultate din contract. Cesionarul, la rândul său, poate avea dreptul de regres împotriva cedentului în cazul unui contract nevalid sau ineficace. Este important ca părțile implicate să stabilească în mod clar condițiile cesiunii și să respecte prevederile legale pentru a evita eventualele litigii sau neînțelegeri ulterioare.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara

---