Riscul Contractului. Într-un contract, există întotdeauna un anumit grad de risc asociat cu imposibilitatea de a executa obligațiile asumate de părți. Acest risc este cunoscut sub denumirea de „riscul contractului” și joacă un rol esențial în determinarea cine va suporta pagubele în cazul în care o parte nu poate îndeplini obligațiile sale din motive imprevizibile.

Ce înseamnă riscul contractului?

Riscul contractului se referă la responsabilitatea pentru pagubele ce pot apărea în urma imposibilității fortuite de a executa obligațiile contractuale. O întrebare fundamentală se pune: cine va suporta aceste pagube în situația în care o parte nu poate îndeplini obligațiile prevăzute în contract?

Potrivit regulei generale impuse de articolul 558 din Codul Civil, proprietarul va suporta riscul pierderii bunului „dacă acesta n-a fost asumat de o altă persoană sau dacă prin lege nu se dispune altfel”. Aceasta înseamnă că, în absența unor clauze sau prevederi legale contrare, riscul pieirii bunului revine în sarcina proprietarului.

Flexibilitatea în repartizarea riscului contractului

Este important de menționat că principiul „res perit domino” (potrivit căruia riscul pieirii lucrului este suportat de proprietar) nu este de natură imperativă. Acest lucru înseamnă că părțile pot conveni ca vânzătorul să suporte riscurile după transferul proprietății sau ca cumpărătorul să își asume riscurile înainte de momentul transferului dreptului de proprietate.

De exemplu, în cazul contractelor de vânzare-cumpărare, părțile pot stabili în mod explicit cine va suporta riscurile în funcție de momentul transferului de proprietate. Astfel, se poate conveni ca vânzătorul să fie responsabil pentru riscuri până la momentul transferului dreptului de proprietate sau ca cumpărătorul să își asume riscurile chiar înainte de transferul formal al proprietății, de exemplu, în timpul execuției lucrului viitor.

Riscul contractului în contractele translative de proprietate

În cazul contractelor translative de proprietate, operează o regulă specială în ceea ce privește riscul contractului. Potrivit acestei reguli, atâta vreme cât bunul nu a fost predat, riscul contractului rămâne în sarcina debitorului obligației de predare, chiar dacă proprietatea a fost transferată dobânditorului.

Acest lucru înseamnă că, în contextul contractelor translative de proprietate, dacă bunul se distruge sau dispare în mod accidental, debitorul obligației de predare pierde dreptul la contraprestație și, în cazul în care a primit deja contraprestația, este obligat să o restituie conform prevederilor Codului Civil.

Excepții de la regulile generale și speciale

Există situații în care regulile generale și speciale pot fi exceptate în anumite condiții. De exemplu, conform articolului 1274 C.civ, „creditorul pus în întârziere va prelua riscul pieirii fortuite a bunului”. Aceasta înseamnă că, în cazul în care creditorul întârzie să preia bunul, acesta va suporta riscul pieirii fortuite, chiar dacă bunul ar fi pierit și dacă obligația de predare ar fi fost executată la timp. Această excepție subliniază importanța respectării termenelor și a obligațiilor contractuale pentru a evita implicațiile negative ale riscului contractului.

Concluzie

Riscul contractului reprezintă o componentă esențială a contractelor și trebuie luat în considerare în procesul de negociere și redactare a acestora. Repartizarea corectă a riscurilor poate preveni potențialele disputări și poate asigura o desfășurare eficientă a relațiilor contractuale. Este important ca părțile să identifice și să reglementeze clar responsabilitățile și riscurile asociate contractului înainte de a își asuma obligațiile.

Întrebări frecvente

  1. Ce înseamnă riscul contractului? Riscul contractului se referă la responsabilitatea pentru pagubele ce pot apărea în cazul imposibilității fortuite de a executa obligațiile contractuale.
  2. Cine suportă riscul pieirii bunului într-un contract? Potrivit regulei generale, proprietarul suportă riscul pieirii bunului, cu excepția situațiilor în care acesta a fost asumat de o altă persoană sau în cazul în care legea dispune altfel.
  3. Pot fi repartizate riscurile contractului în alt mod decât cel prevăzut de lege? Da, părțile pot conveni în mod explicit în contract asupra repartizării riscurilor, de exemplu, stabilind că vânzătorul sau cumpărătorul va suporta riscurile în funcție de momentul transferului de proprietate.
  4. Care este consecința pierderii fortuite a bunului în cazul contractelor translative de proprietate? Conform regulii speciale, în cazul în care bunul nu a fost predat, debitorul obligației de predare va suporta riscul pierderii fortuite, chiar dacă proprietatea a fost transferată dobânditorului.
  5. Ce se întâmplă în cazul în care creditorul întârzie să preia bunul? Dacă creditorul este pus în întârziere, el va prelua riscul pieirii fortuite a bunului, chiar dacă acesta ar fi pierit și dacă obligația de predare ar fi fost executată la timp.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara

Obține răspunsurile de care ai nevoie fără a părăsi confortul casei tale.
👉 Descoperă serviciile noastre avocat online aici!

Feedbackul tău pe profilul nostru Google Business.