Dolul – viciu de consimțământ

Dolul se realizează prin înșelăciunea unei persoane prin metode viclene, cu scopul de a o convinge să semneze un act juridic. În esența sa, dolul este o eroare, însă una provocată, nu spontană. Acesta nu se presupune, ci trebuie dovedit.

Conform art.953 C.civ, consimțământul nu este valid dacă a fost viciat prin dol, iar conform art.960 C.civ, dolul reprezintă o cauză de nulitate a acordului atunci când metodele viclene folosite de una din părți au influențat decizia părții induse în eroare, în așa fel încât dacă ar fi cunoscut adevărul, nu ar fi încheiat actul juridic.

Clasificarea dolului: Principal și Incident

Pe baza impactului pe care îl are asupra valabilității actului, dolul poate fi clasificat în două categorii: dolul principal și dolul incident.

1. Dolul Principal se referă la eroarea care afectează elementele esențiale la încheierea actului juridic, astfel încât, în lipsa erorii provocate, acel act juridic nu ar fi fost încheiat. Rezultatul acestui dol este anularea actului juridic.
2. Dolul Incident sau incidental ori secundar, se referă la eroarea care afectează elementele nesemnificative la încheierea actului juridic. Acesta nu anulează actul, ci generează doar dreptul la despăgubire; ex: se poate solicita reducerea prestației.

Structura dolului

Dolul ca viciu al consimțământului are două componente esențiale:

• Un element obiectiv, material, care implică utilizarea de mijloace viclene pentru a induce eroare. Acesta poate fi un act pozitiv sau un act negativ. Elementul obiectiv al dolului poate fi un fapt omisiv, se utilizează expresia „dol prin reticență” și constă în ascunderea sau nepartajarea unei circumstanțe ce ar fi trebuit făcută cunoscută celeilalte părți.
• Un element subiectiv, intențional, care reprezintă dorința de a înșela o persoană pentru a o convinge să semneze un act juridic civil. Inducerea unei erori din simplă neglijență, fără rea-credință, nu constituie dol. Dolul și lipsa de discernământ se exclud reciproc, datorită incompatibilității lor.

Condițiile dolului

Pentru a fi considerat un viciu al consimțământului, dolul trebuie să îndeplinească două condiții cumulativ:

1. Determinant pentru încheierea actului juridic. Această condiție separă dolul principal de dolul incident, doar primul fiind recunoscut ca viciu al consimțământului și poate duce la anularea actului juridic.
2. Provine de la cealaltă parte. Această condiție este inferată din prevederile art.960, alin.1 C.civ.

Sancțiunea dolului

Sancțiunea în cazul dolului poate fi anularea actului – în cazul dolului principal, sau dreptul la o acțiune în despăgubire – în cazul dolului incident.

Proba Dolului

Potrivit art.960, alin.2 C.civ, dolul nu se presupune, astfel că partea care invocă dolul ca viciu de consimțământ trebuie să-l dovedească.

Întrebări frecvente:

1. Ce este dolul în drept? Dolul reprezintă inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene, pentru a o determina să încheie un act juridic.
2. Cum se clasifică dolul? Dolul poate fi clasificat în dol principal și dol incident, în funcție de impactul asupra validității actului juridic.
3. Care este diferența dintre dolul principal și dolul incident? Dolul principal afectează elementele esențiale ale unui act juridic și poate duce la anularea acestuia. Dolul incident afectează elemente nesemnificative și nu anulează actul, dar poate genera dreptul la despăgubire.
4. Ce se înțelege prin „dol prin reticență”? „Dolul prin reticență” se referă la situațiile în care o parte ascunde sau nu împărtășește celeilalte părți o circumstanță care ar fi trebuit făcută cunoscută.
5. Cum pot dovedi existența dolului? Dolul, fiind un fapt juridic, poate fi dovedit prin orice mijloc de probă, inclusiv martori sau prezumții simple.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara