Contractul de locaţiune – subînchirierea și cesiunea contractului

CONTRACTUL DE LOCAŢIUNE ŞI TRANSMITEREA DREPTURILOR

Prin natura sa, contractul de locaţiune nu este exclusiv legat de părţile semnatare. Acesta poate permite folosinţa unui bun şi altor persoane. Drepturile şi obligaţiile născute din contractul de locaţiune pot fi transferate altor entităţi juridice. Acest lucru poate fi realizat fie prin încheierea unui nou contract de locaţiune, fie prin cedarea contractului de locaţiune către un terţ. Primul caz este cunoscut sub numele de sublocaţiune, în timp ce al doilea este denumit cesiunea contractului de locaţiune.

Este esenţial de ştiut că, dacă aceste acţiuni sunt interzise expres în contractul de locaţiune sau printr-un act adiţional la acesta, ele nu pot fi puse în aplicare. Mai mult, sublocaţiunea şi cesiunea contractului de locaţiune referitoare la bunuri mobile necesită acordul explicit al locatorului.

Legislaţia actuală, în art. 1.806 C. civ., oferă o serie de reglementări privind aceste operaţiuni. Astfel, dacă un contract de locaţiune interzice sublocaţiunea, implicit se interzice şi cesiunea contractului de locaţiune, chiar dacă nu este stipulat explicit. Pe de altă parte, dacă contractul de locaţiune interzice doar cesiunea, sublocaţiunea rămâne permisă. De asemenea, interdicţia poate fi totală sau parţială, atât pentru sublocaţiune, cât şi pentru cesiunea contractului de locaţiune.

CONTRACTUL DE LOCAŢIUNE – SUBÎNCHIRIEREA

Sublocaţiunea reprezintă un contract prin intermediul căruia locatarul iniţial (sau locatar principal) transferă, total sau parţial, dreptul de folosinţă asupra unui bun către un terţ (numit sublocatar sau locatar secundar). Este esenţial ca sublocaţiunea să respecte toate clauzele şi condiţiile stabilite în contractul de locaţiune iniţial. Astfel, durata, destinaţia bunului şi orice alte drepturi asupra bunului trebuie să fie conforme cu cele stabilite în contractul de locaţiune iniţial.

Deşi între locatorul iniţial şi sublocatar nu există, în general, relaţii juridice directe, există anumite cazuri în care locatorul iniţial poate avea dreptul de a urmări pe sublocatar pentru datoriile acestuia faţă de locatarul principal. Acest drept este aplicabil, de exemplu, în situaţia în care locatarul principal nu îşi onorează obligaţia de a plăti chiria.

CONTRACTUL DE LOCAŢIUNE – CESIUNE

Cesiunea contractului de locaţiune este procesul juridic prin care un locatar transferă drepturile şi obligaţiile sale din contractul de locaţiune către un terţ. După realizarea cesiunii, locatorul va intra în relaţii juridice directe cu noul locatar, iar locatarul iniţial este eliberat de obligaţiile sale. Cu toate acestea, locatarul iniţial rămâne responsabil pentru orice nereguli care au avut loc înainte de cesiune. Pentru ca cesiunea contractului de locaţiune să fie validă, ea trebuie să respecte formele legale specifice. De exemplu, în cazul unui contract de arendare, cesiunea trebuie să fie în formă scrisă.

În concluzie, atât sublocaţiunea, cât şi cesiunea contractului de locaţiune reprezintă modalităţi juridice prin care se poate transmite folosinţa unui bun sau drepturile şi obligaţiile dintr-un contract de locaţiune. Este esenţial să cunoaştem aceste detalii pentru a ne asigura că acţionăm în conformitate cu prevederile legale.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara

Întrebări frecvente