Contractul de comodat. Împrumutul de folosinţă.

NOŢIUNI INTRODUCTIVE DESPRE CONTRACTUL DE COMODAT

Contractului de comodat (Împrumutul de folosinţă) reprezintă acea înțelegere juridică prin care o parte, denumită comodant, transferă folosinţa gratuită a unui bun determinat către o altă parte, cunoscută sub denumirea de comodatar, ce are obligaţia de restituire a bunului la o dată ulterioară. (2146 al Codului civil)

În ceea ce priveşte particularităţile sale, contractul de comodat (Împrumutul de folosinţă) este clasificat ca un contract real, implicând, pentru valabilitatea sa, remiterea efectivă, tradiţiunea bunului care face obiectul contractului. Totuşi, există o situaţie excepţională în care bunul se află deja în posesia sau detenţia comodatarului, caz în care predarea este presupusă realizată. Această remitere poate fi exemplificată în contextul unei vânzări nesuccedate de predare, unde părțile pot opta pentru menținerea temporară a bunului în folosința gratuită a fostului vânzător, acum în postura de comodatar.

Un alt aspect definitoriu este gratuitatea contractului de comodat (Împrumutul de folosinţă), care derivă din natura sa, comodatarul nefiind obligat să suporte contravaloarea uzurii bunului folosit conform destinaţiei agreate.

CARACTERUL UNILATERAL AL CONTRACTULUI DE COMODAT

Contractul de comodat (Împrumutul de folosinţă) poate fi perceput ca unilateral, întrucât obligaţiile contractuale par să rezide exclusiv în sfera de responsabilitate a comodatarului. Chiar dacă în derularea contractului pot apărea obligații și pentru comodant, acestea sunt considerate extracontractuale, păstrând caracterul unilateral al înțelegerii.

Acest contract nu transferă proprietatea asupra bunului, comodantul rămânând proprietar şi suportând eventualele riscuri legate de pierderea fortuită a bunului, în timp ce comodatarul dobândește doar detenția acestuia.

FORMAREA CONTRACTULUI DE COMODAT

Abordând formarea contractului de comodat (Împrumutul de folosinţă), observăm particularități legate de capacitatea părților și de obiectul contractului. Comodatul este considerat un act de administrare, iar comodantul trebuie să dispună de capacitatea legală necesară efectuării actelor de administrare. În plus, comodantul nu este nevoit să fie proprietarul bunului, fiind suficient să dețină dreptul de folosință asupra acestuia.

Pe de altă parte, obiectul contractului de comodat trebuie să fie reprezentat de bunuri nefungibile și neconsumptibile, cu excepția situațiilor în care părțile decid altfel.

OBLIGAŢIILE COMODATARULUI. EFECTELE CONTRACTULUI DE COMODAT.

Obligația de conservare a bunului

Contractul de comodat (împrumutul de folosință) se caracterizează prin natura sa unilaterală, de unde rezultă că, în principal, obligațiile se constituie în sarcina comodatarului. Subliniem că, potrivit prevederilor din Codul civil, comodatarul este investit cu obligația de conservare a bunului împrumutat, aceasta fiind o obligaţie de mijloace şi nu de rezultat, evaluată după un standard de prudență superior. Răspunderea comodatarului se declanșează doar în ipoteza în care deteriorarea sau pierderea bunului este rezultatul unui comportament culpabil, exonerându-l pe acesta de responsabilitate în cazurile de forță majoră sau caz fortuit.

Menţionăm că, în situaţia coexistenței mai multor comodatari, Codul civil prevede răspunderea lor solidară în fața comodantului.

Legat de utilizarea bunului, contractul de comodat (împrumutul de folosinţă) stipulează că bunul trebuie folosit conform destinației sale, fie aceasta determinată expres prin contract, fie implicită, prin natura bunului. În acest context, comodatarul nu va fi ţinut răspunsător pentru pierderile sau deteriorările care survin din utilizarea normală, destinată a bunului.

Pentru situațiile în care comodatarul folosește bunul în afara destinației stabilite sau își prelungește folosința după expirarea termenului convenit pentru restituire, acesta va fi responsabil chiar și în caz de forță majoră, cu excepția situației în care poate demonstra că prejudiciul ar fi survenit oricum, din cauza respectivei forțe majore.

Este de remarcat că riscul pieirii fortuite a bunului cade asupra comodantului, acesta fiind proprietarul bunului (res perit domino). Totuși, comodatarul este obligat să suporte cheltuielile necesare folosinței lucrului și să restituie bunul la termenul convenit sau, în lipsa unui termen, după ce s-a folosit de bun potrivit convenției. Excepțional, dacă bunul nu este consumptibil și se deteriorează rapid prin utilizare, comodatarul poate să dispună de acesta, cu obligația de a restitui contravaloarea sa la data încetării contractului de comodat (împrumutul de folosință).

Obligația de restituire a lucrului

În ceea ce privește obligația de restituire a lucrului, aceasta constituie esența contractului de comodat (împrumutul de folosință), iar neexecutarea ei permite comodantului să exercite acțiunea în restituire sau, după caz, acțiunea reală în revendicare. Pe de altă parte, comodatarul nu poate invoca dreptul de retenție asupra bunului pentru a garanta creanțele ce ar putea să apară în sarcina comodantului.

OBLIGAŢIILE COMODANTULUI

Contractul de comodat (împrumutul de folosinţă) este adesea privit ca având o natură unilaterală. Astfel, rezultă că acest tip de contract impune, în mod uzual, obligaţii numai pentru comodatar, partea care primeşte bunul în folosinţă. Comodantul – partea care oferă bunul – nu are obligaţii derivând din contractul de comodat.

Obligația de restituire a cheltuielile necesare

Totuşi, legislaţia în vigoare deschide porţile pentru naşterea unor obligaţii şi în sarcina comodantului. O astfel de obligaţie este aceea de a restitui cheltuielile aferente lucrărilor necesare, efectuate de comodatar, care nu puteau fi prevăzute în momentul încheierii contractului. Condiţia esenţială este ca comodantul să fi fost înştiinţat în prealabil şi să nu se fi opus efectuării acestora sau, în situaţii de urgenţă a lucrărilor, să nu fi putut fi înştiinţat în timp util, conform articolului 2151 Codul civil.

Răspunderea comodantului pentru viciile ascunse

Pe lângă această obligaţie, comodantul este de asemenea responsabil să îl despăgubească pe comodatar pentru prejudiciile cauzate de viciile ascunse ale bunului împrumutat. Această responsabilitate intervine doar în ipoteza în care comodantul era conştient de aceste vicii la momentul încheierii contractului de comodat şi nu le-a comunicat comodatarului. Detaliile acestei răspunderi sunt specificate în articolul 2152 din Codul civil.

ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE COMODAT

Un contract de comodat se încheie fie prin epuizarea efectelor sale, fie prin acordul comun al părţilor implicate.

Încetarea comodatului prin restituirea lucrului

Contractul de comodat prevede în mod clar că comodatarul are datoria să restituie bunul imediat după expirarea termenului stabilit sau, în lipsa unui termen, după utilizarea bunului în conformitate cu convenţia iniţială. Aceasta este stipulată în articolul 2155 Codul civil. Fiind un contract cu caracter gratuit şi unilateral, comodatarul poate, totuşi, să returneze bunul şi înainte de termenul convenit, cu condiţia ca acest lucru să nu fi fost interzis prin contract.

De altfel, o restituire anticipată poate fi solicitată şi de comodant în situaţia în care acesta se confruntă cu o necesitate urgentă şi neprevăzută de a folosi bunul, aşa cum este menţionat în articolul 2156 din Codul civil.

Încetarea Contractului prin Moartea Comodatarului

Conform articolului 2157 Codul civil, în cazul în care comodatul se termină prin decesul comodatarului sau prin expirarea termenului, partea interesată poate solicita executarea silită directă, fără a mai fi necesară rezilierea prealabilă a contractului.

În cazul nefericit al decesului comodatarului, comodantul are dreptul să ceară restituirea anticipată a bunului, dar şi rezilierea contractului de comodat. Acest aspect este reglementat în articolul 2156 din Codul civil. Deşi, în mod general, la decesul unei părţi, obligaţiile contractuale tind să se transmită moştenitorilor, contractul de comodat este adesea considerat intuitu personae, adică personal pentru comodatar. Astfel, în absenţa unei prevederi legale care să specifice altfel, moştenitorii sunt obligaţi să restituie bunul împrumutat.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara

Întrebări frecvente