Contestația la executare. Calea de atac împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în contestația la executare

PREVEDERI GENERALE MATERIA CĂII DE ATAC ÎN PROCEDURA CONTESTAŢIEI LA EXECUTARE

Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel

Conform articolului 718 alineatul (1), teza I din Codul de Procedură Civilă, „hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel”. Aceasta reprezintă regula generală în ceea ce privește căile de atac în procedura contestației la executare.

În sens general, expresia „poate fi atacată numai cu apel” este definită în teza finală a articolului 483 alineatul (2) din Codul de Procedură Civilă, care stabilește că „nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului”. Acest lucru înseamnă că, în procedura contestației la executare, de regulă, recursul este exclus, iar hotărârea poate fi contestată numai prin intermediul apelului. În momentul în care hotărârea este atacată prin apel, aceasta devine și definitivă, conform articolului 634 alineatul (1), pct. 4 din Codul de Procedură Civilă.

Prin urmare, rezultă că hotărârea pronunțată de instanță în legătură cu contestația la executare poate fi contestată prin apel, iar decizia instanței de apel devine definitivă, fără a mai putea fi supusă recursului. Mai mult decât atât, dispoziția din teza I a articolului 718 alineatul (1) din Codul de Procedură Civilă se încadrează în procedura executării silite, conform articolului 651 alineatul (4), care prevede că „instanţa de executare se pronunţă prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de zece zile de la comunicare„.

Termenul pentru exercitarea apelului în contestația la executare

În plus, dat fiind că articolul 718 din Codul de Procedură Civilă nu conține o mențiune explicită cu privire la termenul pentru exercitarea căilor de atac, este important să aplicăm regulile generale stabilite pentru fiecare materie în parte. Astfel, având în vedere că regula din articolul 651 alineatul (4) are caracter general pentru întreaga fază procesuală a executării silite și prevede că termenul pentru exercitarea apelului este de zece zile de la comunicare, această regulă se aplică corespunzător și în procedura contestației la executare. Prin urmare, hotărârea instanței de executare poate fi contestată prin apel în termen de zece zile de la comunicare1, iar decizia instanței de apel devine definitivă, fără a mai fi permis recursul.

DEROGĂRILE DE LA REGULA GENERALĂ

Cu toate acestea, trebuie menționat că există și excepții de la regula generală prevăzută în articolul 718 din Codul de Procedură Civilă. Aceste excepții se referă la cazurile în care legea dispune altfel, și ele trebuie să fie tratate în conformitate cu prevederile legale specifice.

În concluzie, în procedura contestației la executare, hotărârea pronunțată de instanță poate fi atacată prin apel, iar decizia instanței de apel devine definitivă, cu excepția situațiilor în care legea prevede altfel. Este important să cunoaștem aceste reguli pentru a acționa corespunzător în cadrul contestației la executare și pentru a ne proteja drepturile și interesele în fața instanțelor de judecată.

În cadrul procedurii contestației la executare, dreptul comun în materia căii de atac este reglementat de art. 718 alin. (1) teza I Codul de Procedură Civilă, care stabilește că „hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel”. Aceasta este regula generală în ceea ce privește căile de atac în această procedură.

Pentru a înțelege corect această regulă, trebuie să o corelăm cu alte prevederi legale, cum ar fi art. 483 și art. 634  din cod de procedură civilă. Astfel, în conformitate cu art. 483 alin. (2), hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului nu sunt supuse recursului. Prin urmare, în procedura contestației la executare, hotărârea poate fi atacată numai cu apel, moment în care devine definitivă conform art. 634.

Aceasta înseamnă că, în mod obișnuit, calea de atac în procedura contestației la executare este apelul, și hotărârea instanței de apel devine definitivă, fără posibilitatea unui recurs, în majoritatea cazurilor.

Împărțirea bunurilor proprietate comună sau s-a invocat un drept real asupra bunului urmărit

Cu toate acestea, există și situații în care există derogări de la această regulă. Teza a II-a a art. 718 alin. (1) C. pr. civ. stabilește câteva excepții în cazul căilor de atac în procedura contestației la executare. Aceste excepții includ situațiile în care s-a solicitat împărțirea bunurilor proprietate comună sau s-a invocat un drept real asupra bunului urmărit. În aceste cazuri, hotărârile pronunțate de instanța de executare pot fi atacate „în condiţiile dreptului comun”.

Când se face referire la „dreptul comun” în acest context, se face trimitere la normele aplicabile fazei de judecată a procesului civil. Cu alte cuvinte, în aceste situații, calea de atac va fi cea prevăzută de dreptul comun pentru procesele civile obișnuite, nu cea specifică procedurii de executare.

Pentru a fi mai explicit, dacă în cadrul contestației la executare se formulează o cerere de împărțire a bunurilor proprietate comună sau se invocă un drept real asupra bunului urmărit, calea de atac va fi apelul, dar termenul de apel va fi cel prevăzut de dreptul comun pentru procesele civile (30 de zile de la comunicare), în loc de termenul special de 10 zile prevăzut pentru contestația la executare.

Contestația la executare împotriva titlului executoriu

În ceea ce privește calea de atac în procedura contestației la titlu executoriu, aceasta este reglementată  art. 718 alin. (2) din Codul de Procedură Civilă. Conform acestei prevederi legale, „hotărârea prin care s-a soluționat contestația privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută.”

În funcție de natura și stadiul titlului executoriu, calea de atac poate fi apel sau recurs, iar termenele pentru exercitarea căilor de atac vor fi cele prevăzute în lege pentru hotărârea ce constituie titlul executoriu.

Contestația la executare împotriva cambie, bilet la ordin sau cec-ului

În procedura contestației la executare în condițiile în care titlul executoriu este reprezentat de cambie, bilet la ordin sau cec, există reguli speciale privind calea de atac și termenele aplicabile. Aceste reguli sunt reglementate în Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin și Legea nr. 59/1934 asupra cecului.

Conform acestor legi, în cazul în care executarea silită se bazează pe o cambie, un bilet la ordin sau un cec, debitorul are dreptul să formuleze contestația la executare în termen de 5 zile de la comunicarea somației de executare. Acest termen este specific și mai scurt decât cel prevăzut în procedura de contestație la executare obișnuită.

De asemenea, hotărârea instanței de executare în cadrul contestației la executare în aceste cazuri poate fi atacată numai prin apel, dar într-un termen de 15 zile de la comunicare. Acest termen este, de asemenea, specific și mai lung decât cel obișnuit pentru apel în procedura de executare silită.

Este important de subliniat că aceste reguli speciale se aplică doar în situațiile în care titlul executoriu este reprezentat de cambie, bilet la ordin sau cec și când contestația la executare este formulată împotriva executării silite inițiate în baza acestor titluri de credit. Pentru contestații la executare formulate ulterior împotriva altor acte de executare, se aplică procedura de drept comun în ceea ce privește termenele de formulare și calea de atac a apelului.

Contestația la executare împotriva unor incidente procedurale

În procedura contestației la executare, atunci când instanța se pronunță asupra unor incidente procedurale sau dispune o altă soluție în afara soluționării contestației la executare în sine, regulile privind calea de atac pot varia în funcție de natura incidentului sau a soluției adoptate.

Iată câteva exemple de incidente procedurale și regulile referitoare la calea de atac în aceste situații:

1. Renunțarea la judecata cererii: Dacă contestația la executare sau procesul în ansamblu se încheie prin renunțarea la judecata cererii, calea de atac disponibilă este recursul, conform articolului 406 alin. (6) din Codul de procedură civilă. Recursul trebuie formulat la instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare.
2. Cazurile în care litigiul încetează prin renunțarea la dreptul pretins: În aceste situații, calea de atac este tot recursul, conform articolului 410 din Codul de procedură civilă. Nu este menționat un termen specific pentru formularea recursului, astfel că vor fi aplicabile dispozițiile generale referitoare la termenele de recurs.
3. Suspendarea procesului: Atunci când instanța dispune suspendarea judecării procesului, încheierea prin care se dispune suspendarea este supusă căii de atac a recursului, conform articolului 414 din Codul de procedură civilă. Cu excepția cazului în care Înalta Curte de Casație și Justiție dispune suspendarea, când hotărârea este definitivă, în acest caz calea de atac poate fi formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea sau împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei. Nu există un termen specific pentru formularea recursului, dar se precizează că acesta poate fi făcut în tot timpul cât durează suspendarea.
4. Perimarea cererii: Dacă o cerere, inclusiv contestația la executare, rămâne în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni, se consideră perimată de drept conform articolului 416 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Împotriva hotărârii prin care instanța constată perimarea se poate declara numai recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare, conform articolului 421 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

INSTANȚA COMPETENTĂ SĂ SOLUȚIONEZE APELUL ÎN CONTESTAȚIA LA EXECUTARE

În ceea ce privește instanța competentă să soluționeze căile de atac în procedura contestației la executare, regulile variază în funcție de natura cazului și de calea de atac prevăzută în legislație. Iată cum se determină instanța competentă în diferite situații:

1. Contestația la executare în cazul titlurilor executorii generale (nu se referă la cambii, bilete la ordin sau cecuri):
   • Instanța de executare, care de obicei este judecătoria, este competența instanță de primă instanță în aceste cazuri.
   • În ceea ce privește calea de atac, apelul împotriva hotărârii instanței de executare se va soluționa de către tribunal.
2. Contestația la executare în cazul titlurilor executorii reprezentate de cambii, bilete la ordin sau cecuri:
   • Instanța de executare, adică judecătoria, este competența instanță de primă instanță în aceste cazuri.
   • Calea de atac împotriva hotărârii instanței de executare se face prin apel, iar tribunalul va fi instanța competentă să soluționeze apelul.
3. Contestația la executare în cazurile particulare prevăzute de legislația specifică pentru cambii, bilete la ordin și cecuri:
   • În aceste cazuri, contestația la executare are un termen special de 5 zile pentru formulare și poate fi atacată numai cu apel, într-un termen de 15 zile de la comunicare.
   • Instanța de executare (judecătoria) este competența instanță de primă instanță.
   • Calea de atac a apelului va fi soluționată de tribunal.
4. Contestația la executare formulate ulterior împotriva unor acte de executare subsecvente (fără a mai fi aplicabile dispozițiile speciale):
   • În aceste cazuri, se aplică procedura de drept comun în materia contestației la executare.
   • Instanța de executare (judecătoria) va fi competența instanță de primă instanță.
   • Calea de atac a apelului va fi soluționată de tribunal.
5. Contestația la titlu (atunci când titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească):
   • Instanța care a pronunțat hotărârea judecătorească este competența instanță pentru soluționarea contestației privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu.
   • Calea sau căile de atac împotriva hotărârii instanței se vor determina în funcție de ceea ce poate fi exercitat împotriva hotărârii inițiale care a constituit titlul executoriu.

CĂILE EXTRAORDINARE DE ATAC: CONTESTAȚIEI ÎN ANULARE ȘI A REVIZUIREA

În ceea ce privește admisibilitatea contestației în anulare și a revizuirii împotriva hotărârii pronunțate în procedura contestației la executare, iată principalele aspecte de care să țineți cont:

1. Contestația în anulare:
   • Conform art. 503 C. pr. civ., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare.
   • În procedura contestației la executare, hotărârea instanței de apel este, de regulă, atacabilă doar cu apel, dar contestația în anulare este permisă în anumite situații speciale:
     • a. Când hotărârea instanței de apel a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și s-a invocat excepția corespunzătoare, dar instanța a omis să se pronunțe asupra acesteia.
     • b. Când hotărârea instanței de apel a fost rezultatul unei erori materiale.
     • c. Când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză.
   • Contestarea în anulare în procedura contestației la executare trebuie să respecte și celelalte condiții specifice prevăzute de art. 503 C. pr. civ.
2. Revizuirea:
   • Potrivit art. 509 alin. (1) C. pr. civ., hotărârile pronunțate asupra fondului sau cele care evocă fondul pot face obiectul revizuirii.
   • În procedura contestației la executare, hotărârile pronunțate în cadrul acestei proceduri pot fi, în principiu, atacate prin revizuire, cu condiția ca una dintre condițiile de revizuire prevăzute în art. 509 alin. (1) C. pr. civ. să fie îndeplinită.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara 

Întrebări frecvente