Contractul de comision. Definiție, caracteristici și reglementare

Contractul de comision alături de contractul de consignație și contractul de expediție, constituie o formă derivată a mandatului, cu caracteristici și aplicabilități distincte în cadrul tranzacțiilor comerciale.

Contractul de comision reprezintă o formă specifică de mandat, având drept obiect cumpărarea sau vânzarea de bunuri, ori prestarea de servicii pentru comitent, prin intermediul unui comisionar care acționează în nume propriu și cu titlu profesional, în schimbul unei remunerații denumite comision, așa cum este stipulat în articolul 2043 din Codul Civil. Rolul funcțional al contractului de comision se reflectă în facilitarea accesului la piețe de afaceri dificil de penetrat de către comitent, profitând de reputația și cunoștințele de specialitate ale comisionarului.

DISTINCȚIA DINTRE CONTRACTUL DE MANDAT ȘI CONTRACTUL DE COMISION

Dacă în cazul mandatului, mandatarul acționează sub drept de reprezentare, încheind acte juridice în numele și pe seama mandantului, contractul de comision operează diferit prin faptul că comisionarul nu deține un drept de reprezentare, astfel angajându-se în acte juridice în nume propriu, dar pe seama comitentului.

CARACTERISTICILE CONTRACTULUI DE COMISION

Contractul de comision se definește prin anumite caracteristici juridice:

• Este un contract cu titlu oneros, ambele părți urmărind un beneficiu patrimonial.
• Se califică drept un contract sinalagmatic, generând obligații reciproce și interdependente pentru ambele părți.
• Este consensual, validându-se prin acordul de voințe al părților implicate.
• Este încheiat intuitu personae, bazându-se pe încrederea comitentului în comisionar.

Pentru confirmarea existenței și detaliilor contractului, acesta trebuie să fie întocmit în formă scrisă, fie autentică, fie sub semnătură privată, conform articolului 2044 Codul Civil.

CADRUL LEGAL

Codul civil prevede un cadru legal specific pentru contractul de comision în art. 2043-2053 C.civ.

CONDIȚII DE VALIDITATE A CONTRACTULUI DE COMISION

Conform articolului 1179 din Codul civil, pentru ca orice convenție, inclusiv contractul de comision, să fie considerată valabilă, trebuie să fie prezent consimțământul părților, capacitatea, obiectul și cauza, precum și respectarea formei prescrise de lege.

Consimțământul părților

Este esențial în contractul de comision ca părțile să își exprime consimțământul în mod clar și neechivoc. Comitentul trebuie să manifeste în mod expres voința de a conferi comisionarului împuternicirea de a acționa în numele său.

Capacitatea părților

Pentru încheierea valabilă a contractului de comision, este necesar ca părțile să dispună de capacitatea juridică corespunzătoare. Comitentul trebuie să aibă capacitatea de a încheia personal actele juridice care urmează a fi efectuate de comisionar. În același timp, comisionarul trebuie să dețină capacitate deplină de exercițiu, dat fiind faptul că acționează în nume propriu. Ca profesionist, comisionarul este supus regulilor și obligațiilor care guvernează activitatea comercială.

Obiectul contractului de comision

Obiectul contractului de comision este definit de articolul 2043 din Codul civil ca fiind „achiziționarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de servicii”. Obligația asumată de comisionar se subsumează unei obligații de a face, acesta angajându-se să realizeze acte juridice comerciale în interesul comitentului. Aceste acte pot varia de la tranzacții de vânzare-cumpărare până la servicii de transport sau alte activități similare. Având în vedere complexitatea obiectului său, contractul de comision poate lua forma a două varietăți principale: contractul de consignație și contractul de expediție, ambele reglementate de dispozițiile articolului 2054-2071 din Codul civil.

OBLIGAȚIILE COMISIONARULUI

În cadrul raportului intern, comisionarul se înfățișează în postura de mandatar, ceea ce presupune asumarea obligațiilor specifice acestei calități.

Execuția mandatului încredințat de comitent

Comisionarul este imperios obligat să execute mandatul conform instrucțiunilor comitentului, respectând riguros limitele împuternicirii primite. Conform articolului 2048 Codul civil, instrucțiunile comitentului pot fi de natură imperativă, indicativă sau facultativă și trebuie urmate cu strictețe.

Excepțional, comisionarul poate devia de la aceste instrucțiuni doar dacă se îndeplinesc cumulativ anumite condiții, precum lipsa timpului necesar pentru a obține autorizarea prealabilă a comitentului, rațiunea de a presupune că acesta ar fi autorizat acțiunea în cunoștință de cauză și dacă devierea nu schimbă fundamental natura sau scopul împuternicirii.

Obligația de a da socoteală

Comisionarul trebuie să informeze comitentul despre evoluția și rezultatele operațiunilor, precum și despre eventualele împrejurări care ar putea influența împuternicirea primită.

OBLIGAȚIILE COMITENTULUI

Similar, comitentul își asumă obligații analoge mandantului, adecvate specificului contractului de comision.

Remunerația comisionarului

Comitentul este dator să plătească remunerația comisionarului, cunoscută sub denumirea de comision, care reprezintă contravaloarea serviciilor profesionale prestate.

Restituirea cheltuielilor

Comitentul este, de asemenea, obligat să restituie cheltuielile efectuate de comisionar în executarea mandatului, ce includ atât sumele avansate cât și despăgubirile pentru eventualele pagube.

EFECTELE EXECUTĂRII CONTRACTULUI DE COMISION FAȚĂ DE TERȚI

Efectele contractului de comision în relația cu terții sunt de asemenea semnificative, întrucât comisionarul acționează în nume propriu dar pe seama comitentului.

Terții sunt ținuți direct față de comisionar pentru îndeplinirea obligațiilor asumate, iar drepturile și obligațiile care decurg din aceste raporturi nu implică direct comitentul.

Comisionarul este responsabil exclusiv pentru încheierea actelor juridice și nu pentru executarea lor de către terți, cu excepția situațiilor în care acesta își asumă expres obligația de garanție.

ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE COMISION

Contractul de comision se poate stinge, similar mandatului, prin mecanisme specifice, anume: revocarea din partea comitentului, renunțarea de către comisionar, precum și în ipoteze mai puțin fericite, ca moartea, incapacitatea juridică sau falimentul fiecărui dintre părți, așa cum este stipulat în articolul 2030 alineatul (1) din Codul civil.

Codul civil precizează că „comitentul poate revoca împuternicirea dată comisionarului până în momentul în care acesta a încheiat actul cu terțul”(art.2051). Este esențial de înțeles că natura juridică a acestei revocări, în esența sa, constituie o excepție de la principiul general al irevocabilității actelor juridice, oferind comitentului o flexibilitate și o securitate juridică în plus.

În schimb, legislația asigură protecția comisionarului prin recunoașterea drepturilor sale în eventualitatea revocării împuternicirii. Articolul 2051 alineatul (2) din Codul civil stabilește că „comisionarul are dreptul la o parte din comision, care se determină ținând cont de diligențele depuse și de cheltuielile efectuate cu privire la îndeplinirea împuternicirii până în momentul revocării”. Aceasta indicație legală este esențială și reflectă preocuparea legiuitorului de a echilibra interesele părților contractante.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara

Întrebări frecvente