Contractul de antrepriză este contractul prin intermediul căruia o persoană, denumită antreprenor, se angajează să execute, pe propria răspundere, o lucrare materială sau intelectuală sau să ofere un anumit serviciu pentru o altă persoană, numită beneficiar, în schimbul unui preț, conform prevederilor art. 1851 din Codul civil.
Din această definiție, deducem că esența contractului de antrepriză o reprezintă obligația antreprenorului de a finaliza o lucrare și de a livra beneficiarului rezultatul muncii sale. O trăsătură distintivă a antreprizei este autonomia economică și operațională a antreprenorului, care își păstrează independența în ceea ce privește organizarea și realizarea lucrării, totul desfășurându-se pe propriul său risc.
Lucrările de antrepriză pot fi diverse, de la confecționarea unui produs, până la crearea unui proiect de arhitectură sau construcția unui imobil. Mai mult, contractul de antrepriză poate viza și prestări de servicii.
Codul civil oferă o reglementare detaliată a contractului de antrepriză în articolele 1851-1880.
Contractul de antrepriză – Caracteristici
a) Este un contract consensual, fiind valid doar prin acordul de voință al părților, fără a necesita o formă solemnă.
b) Este bilateral, ambele părți având obligații. Astfel, antreprenorul trebuie să finalizeze lucrarea în mod independent și să o predea clientului la termenul stabilit, în timp ce clientul are datoria să accepte lucrarea și să plătească remunerația corespunzătoare.
c) Este oneros, ambele părți având scopuri patrimoniale. Prețul, un element esențial al contractului de antrepriză, poate fi stabilit atât în bani, cât și în alte bunuri sau prestații.
d) Este comutativ, părțile având cunoștință de obligațiile și extinderea acestora de la momentul semnării contractului.
e) Majoritatea contractelor de antrepriză au o execuție succesivă, durata lor variind în funcție de complexitatea lucrării.
Obligațiile antreprenorului în cadrul Contractului de antrepriză
În primul rând, să ne concentrăm asupra responsabilităților antreprenorului. Acesta are trei obligații principale:
- Obligația de executare și predare.
- Garanția pentru vicii ascunse.
- Conformitatea lucrării și, dacă este cazul, a materialelor utilizate.
Dacă contractul nu specifică altfel, antreprenorul este responsabil să folosească propriile materiale și să asigure calitatea acestora. Această responsabilitate este comparabilă cu obligația vânzătorului de a asigura că produsele vândute sunt fără vicii ascunse.
Dacă materialele sunt furnizate de către beneficiar, antreprenorul trebuie să le păstreze și să le folosească în mod corespunzător. Este de asemenea responsabil să justifice modul în care aceste materiale au fost utilizate și să restituie orice material neutilizat.
Un alt efect al contractului de antrepriză este obligația antreprenorului de a păstra lucrarea în siguranță până la momentul predării. Dacă această obligație nu este îndeplinită, beneficiarul are dreptul să prezinte dovezi ale neglijenței antreprenorului.
Un beneficiar are, de asemenea, dreptul să monitorizeze progresul lucrării, fără a deranja nejustificat antreprenorul.
Efectele contractului de antrepriză nu se opresc la obligațiile de bază ale antreprenorului. Garanția pentru vicii ascunse și conformitatea lucrării sunt, de asemenea, esențiale. Conform legislației, antreprenorul trebuie să ofere garanții pentru vicii ascunse ale lucrării și să asigure că produsele livrate sunt conforme cu specificațiile contractuale.
Este demn de notat că antreprenorul este responsabil nu doar pentru propriul său efort, ci și pentru munca realizată de subantreprenori sau de alți lucrători angajați. Beneficiarul are dreptul și responsabilitatea de a aduce la cunoștință orice viciu ascuns identificat.
Antreprenorul are datoria de a informa beneficiarul despre orice potențială problemă care ar putea afecta calitatea lucrării sau utilizarea acesteia. Dacă beneficiarul nu ia măsuri adecvate în timp util, antreprenorul poate rezilia contractul sau poate continua lucrul, asumându-și riscul.
Obligațiile beneficiarului în cadrul Contractului de antrepriză
Obligația de plată a prețului
Plata prețului reprezintă obligația principală a beneficiarului în cadrul Contractului de antrepriză. Prețul poate fi în bani sau poate consta în alte bunuri sau prestații, conform articolului 1854 Codul Civil. Esențial este ca prețul să fie serios și determinat sau măcar determinabil. De obicei, plata se efectuează la recepționarea lucrării, așa cum este stipulat în art. 1864 C. civ.
Prețul Contractului de antrepriză poate fi stabilit în două moduri principale: forfetar sau de deviz. Prețul forfetar reprezintă o sumă fixă convenită de părți, în timp ce prețul de deviz este estimativ și poate fi ajustat în funcție de costurile reale.
Obligația de a recepționa și prelua lucrarea
Recepția lucrării presupune verificarea și aprobarea modului în care antreprenorul și-a îndeplinit obligațiile. Beneficiarul are datoria să verifice, să recepționeze și să preia lucrarea după finalizare. Dacă beneficiarul nu acționează corespunzător, lucrarea se consideră recepționată fără rezerve în funcție de prevederile contractuale. Mai mult, odată ce lucrarea este recepționată fără rezerve, beneficiarul nu mai poate invoca viciile aparente sau lipsa calităților convenite.
Răzvan Petrea – avocat Timișoara
Întrebări frecvente
Programează o întâlnire cu un avocat
Credem că a venit momentul să punem lucrurile în mișcare. Primul pas este completarea formularului de mai jos, mai simplu decât atât nu am reușit să o facem. Încercăm să facem cât mai simplu primul pas către rezolvarea problemelor dvs. juridice.
