7 aspecte importante privind – Cheltuielile de Judecată

Cheltuielile de Judecată. În contextul juridic, principiul gratuității justiției constituie un pilon central al egalității de șanse în fața legii. Cu toate acestea, administrarea justiției presupune generarea unor costuri, cunoscute sub denumirea de cheltuieli de judecată. Aceste costuri, avansate inițial de către una sau ambele părți implicate într-un proces, sunt ulterior alocate conform reglementărilor legale în vigoare în sarcina celui care pierde procesul.

Reglementarea Cheltuielilor de Judecată

Conform articolului 274 alineatul (1) din Codul de procedură civilă, cheltuielile de judecată sunt, de regulă, responsabilitatea părții care nu își susține cu succes pretențiile în fața instanței. Legislația precizează că instanța are competența de a ajusta suma acestor cheltuieli, în special onorariile avocaților, în funcție de complexitatea cazului și de munca depusă de aceștia. Pe lângă acest aspect, sunt menționate și condițiile în care pârâtul poate fi exonerat de plata cheltuielilor de judecată sau modalitățile de compensare și stabilire a acestora în cazuri specifice, cum ar fi prezența mai multor reclamanți sau pârâți.

Articolul 81 din Codul de procedură civilă abordează situația în care se încuviințează asistența judiciară, stabilind că cheltuielile de judecată suportate de partea beneficiară vor fi transferate părții adverse în cazul pierderii procesului.

Fundamentul Răspunderii pentru Cheltuielile de Judecată

Răspunderea pentru acoperirea cheltuielilor de judecată se bazează pe principiul culpabilității procesuale, care presupune că partea pierzătoare în proces este implicit responsabilă pentru aceste costuri. Această interpretare este susținută de articolele relevante din Codul de procedură civilă și este complementată de principiul răspunderii civile delictuale. Totuși, este important de subliniat că culpabilitatea procesuală nu implică neapărat rea-credință, existând multiple cazuri în care aceasta poate fi invocată.

Principii Fundamentale în Reglementarea Cheltuielilor de Judecată

Există mai multe principii esențiale care ghidează atribuirea și calcularea cheltuielilor de judecată:

A. Acoperirea integrală a cheltuielilor

Cheltuielile de judecată trebuie să acopere integral costurile suportate de partea câștigătoare, fără a exclude sumele avansate pentru realizarea actului de justiție. Este esențial ca aceste cheltuieli să reflecte toate costurile dovedite de partea respectivă, inclusiv taxele de timbru, onorariile experților sau despăgubirile martorilor.

B. Alocarea cheltuielilor de judecată

Cheltuielile de judecată sunt atribuite prin deciziile instanței, fie că se referă la fondul cauzei, fie că se raportează la incidentele procesuale. Acestea sunt, în general, imputate părții care nu își dovedește pretențiile, reflectând principiul culpabilității procesuale. Totuși, există situații în care pârâtul poate fi exonerat de aceste costuri, cum ar fi recunoașterea pretențiilor reclamantului sub anumite condiții.

C. Determinarea părții responsabile

Conform prevederilor articolului 274 alineatul (1) din Codul de procedură civilă, responsabilitatea pentru plata cheltuielilor de judecată revine, în mod evident, „părții care cade în pretențiuni”. Acest aspect indică faptul că participantul în procesul civil care deține calitatea de „parte” este cel obligat la suportarea acestor cheltuieli. Termenul de „parte” nu se limitează doar la reclamant și pârât, ci include și intervenienții voluntari, excepție făcând cei accesorii, precum și forțații. De asemenea, în această categorie intră și toți cei reprezentați în proces, sub rezerva că au acționat ca avânzii-cauză în sens procesual.

Precizări Importante privind cheltuielile de judecată

Pentru a clarifica această obligație, trebuie să luăm în considerare următoarele aspecte:

a) Nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată cel care și-a pierdut calitatea de parte prin excluderea sa din proces.
b) Reprezentanții părților, care acționează în numele acestora conform mandatului legal, convențional sau judecătoresc, nu pot fi obligați la plata acestor cheltuieli deoarece nu au calitatea de parte în proces.
c) Ministerul Public nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată atunci când apare în proces ca „parte alăturată”. Totuși, există situații în care procurorul poate fi obligat la aceste cheltuieli în cazul în care participă ca „parte principală”, în raport cu conduita titularului dreptului subiectiv introdus în proces.

Soluții Potențiale Referitoare la Cheltuielile de Judecată

În funcție de circumstanțele specifice ale fiecărui litigiu, se pot lua în considerare următoarele ipoteze:

a) Partea căreia i-au fost admise pretențiile în întregime are dreptul la restituirea tuturor cheltuielilor dovedite ca fiind efectiv făcute.
b) Dacă pretențiile au fost admise doar parțial, partea câștigătoare va primi doar o parte din cheltuielile de judecată corespunzătoare pretențiilor admise.
c) Compensarea cheltuielilor de judecată poate fi o soluție, în special atunci când fiecare parte are dreptate într-o anumită măsură sau când cererea reclamantului a fost parțial acceptată.
d) În cazul coparticipării procesuale, se va ține cont de poziția fiecărui coparticipant și de natura raportului juridic soluționat pentru a decide modul de distribuire a cheltuielilor. Solidaritatea în cheltuielile de judecată poate fi pronunțată și în situația în care mai multe persoane sunt implicate.

Regimul Procedural al Cheltuielilor de Judecată

În lumina dispozițiilor legale și a altor prevederi din legea de procedură civilă, regimul procedural al cheltuielilor de judecată poate fi elucidat sub mai multe aspecte esențiale:

a) Acordarea la cerere

Cheltuielile de judecată sunt acordate la cerere, conform prevederilor articolului 274 alineatul (1) din Codul de procedură civilă. Totuși, instanța, manifestându-și rolul său activ în procesul civil, va aduce în atenția părților dreptul de a solicita cheltuieli de judecată înainte de închiderea dezbaterilor.

b) Necesitatea dovezilor

Pentru a obține cheltuielile de la partea care a căzut în pretenții, acestea trebuie dovedite conform articolului 274 alineatul (2) din Codul de procedură civilă, care afirmă că partea este îndreptățită la cheltuielile pe care „va dovedi că le-a făcut”.

c) Supunerea la dezbatere contradictorie

Pretențiile referitoare la cheltuielile de judecată trebuie supuse dezbaterilor contradictorii, similar oricărei alte cereri făcute în cadrul procesului.

d) Imposibilitatea modificării de către instanță în relație avocat-client

Instanța nu poate micșora sau mări cheltuielile de judecată, deoarece acest lucru ar încălca principiul disponibilității în procesul civil, conducând la o hotărâre minus, plus sau ultra petita.

e) Motivarea hotărârii

Hotărârea instanței cu privire la cheltuielile de judecată trebuie să fie motivată atât în fapt, cât și în drept, la fel cum trebuie motivate și hotărârile referitoare la cererile incidentale sau accesorii.

f) Dreptul de a pretinde cheltuielile de judecată

Dacă o parte nu a pretins în cursul procesului câștigat cheltuielile de judecată la care era îndreptățită, aceasta poate face acest lucru printr-o acțiune separată, în termenul de prescripție de drept comun.

g) Dreptul la apel

Împotriva soluției privind cheltuielile de judecată, partea poate face apel, însă exercitarea acestuia este în exclusivitate de către cel care a a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată

h) Remedii în cazul omisiunii instanței de a se pronunța cu privire la cheltuielile de judecată

Dacă instanța a omis să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată, partea poate face apel și poate depune o cerere de completare a hotărârii conform prevederilor legale.

Hotărârea privind cheltuielile de judecată poate fi pusă în executare în termen de 3 ani de la rămânerea sa definitivă. Aceste aspecte sunt fundamentale pentru asigurarea unui proces civil echitabil și respectarea drepturilor părților implicate.

Concluzie

Cheltuielile de judecată reprezintă o componentă inevitabilă a procesului de administrare a justiției, reflectând atât principiul egalității de șanse, cât și pe cel al responsabilității pentru acțiunile întreprinse în cadrul procesului judiciar. Reglementările din Codul de procedură civilă oferă un cadru detaliat pentru gestionarea acestor costuri, punând accent pe echitate și pe principiul culpabilității procesuale. Este esențial pentru părțile implicate în litigii să înțeleagă aceste aspecte pentru a naviga eficient în complexitatea procedurilor judiciare.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara

---