Administrarea societăților simple

Administrarea societăților și administrarea patrimoniului social

Administrarea societăților presupune în mod special administrarea patrimoniului social. Aceasta constă în îndeplinirea tuturor actelor necesare pentru atingerea scopului societății. Pentru a funcționa eficient, societatea civilă trebuie să dispună de un patrimoniu propriu și de o structură de organizare adecvată pentru gestionarea activităților prevăzute în actul constitutiv.

Patrimoniul societății este compus din aporturile inițiale ale asociaților și din drepturile și obligațiile contractate ulterior constituiri, conform articolului 1913 din Codul Civil. Acest patrimoniu este esențial pentru realizarea scopurilor societății și pentru administrarea societăților, chiar dacă societatea simplă nu dispune de personalitate juridică propriu-zisă. Astfel, societatea poate acționa în conformitate cu obiectivele stabilite doar dacă dispune de un patrimoniu distinct.

Este important de menționat că patrimoniul societății simple este supus aceluiași regim juridic ca și indiviziunea succesorală. Scopul pentru care se constituie patrimoniul social trebuie să fie licit, altfel contractul poate fi declarat nul conform prevederilor legale.

Administrarea societăților și responsabilitatea administratorilor

Administrarea societăților presupune numirea administratorilor, limitele și revocarea acestora, precum și răspunderea administratorilor. Numirea administratorilor, modul de organizare a acestora, limitele mandatului și orice alte aspecte legate de administrarea societăților trebuie stabilite în mod clar prin contract sau acte separate, conform articolului 1913 alineatul 1 din Codul Civil. Administratorii pot fi asociați sau neasociați, persoane fizice sau juridice, români sau străini.

De regulă, societatea simplă este administrată de către asociați, care au mandat reciproc de a administra în interesul societății. Orice operațiune realizată de un administrator este valabilă și pentru ceilalți, fără a fi necesar consimțământul prealabil, conform articolului 1913 alineatul 3 din Codul Civil. Cu toate acestea, oricare dintre administratorii-asociați poate opune o operațiune în scris înainte ca aceasta să fie finalizată, dar opoziția nu va produce efecte față de terții de bună-credință, conform articolului 1913  din Codul Civil.

În absența unor prevederi clare în contractul de societate, limitele puterilor administratorilor și revocarea acestora trebuie să se conformeze dispozițiilor contractului de mandat. Potrivit articolului 1914 Codul Civil, clauzele care limitează puterile de administrare conferite de lege nu sunt opozabile terților de bună-credință.

În ceea ce privește răspunderea administratorilor în administrarea societăților, aceștia pot fi considerați responsabili pentru prejudiciul cauzat prin nerespectarea unei condiții de formă a contractului de societate sau a unei formalități necesare pentru constituirea societății. Acest lucru se aplică în special asociaților fondatori și primilor administratori numiți prin contract, conform articolului 1886  din Codul Civil. În societatea simplă, administratorii răspund personal față de societate pentru prejudiciile cauzate prin încălcarea legii, a mandatului primit sau prin culpă în administrarea societăților, conform articolului 1915  din Codul Civil.

Solidaritatea administratorilor. Regula generală

În cazul în care există mai mulți administratori care au lucrat împreună, răspunderea este solidară. Cu toate acestea, instanța poate stabili o răspundere proporțională cu culpa fiecăruia în cazul prejudiciilor cauzate, conform articolului 1915  din Codul Civil.

Atunci când există mai mulți administratori, fiecare având puteri echivalente sau nu sunt obligați să lucreze împreună, fiecare poate administra în interesul societății cu bună-credință. Cu toate acestea, în cazul în care s-a convenit că administratorii trebuie să ia decizii cu unanimitate sau majoritate, aceștia pot efectua acte de administrare numai împreună, cu excepția situațiilor de forță majoră, conform articolului 1917 din Codul Civil.

Asociații care nu dețin funcția de administrator, nu au voi să se implice în administrarea societăților

Este important de menționat că actele de administrare a societăților și cele de dispoziție asupra bunurilor societății sunt interzise asociaților care nu au calitatea de administrator, sub sancțiunea acoperirii daunelor ce ar putea rezulta. Cu toate acestea, oricare dintre asociați are dreptul de a consulta documentele, registrele și situațiile financiare ale societății, de a lua cunoștință de operațiunile acesteia, fără a stânjeni operațiunile societății și afecta drepturile celorlalți asociați, conform articolului 1918  din Codul Civil.

Raportul administratorilor

În final, administratorii sunt obligați să întocmească anual un raport cu privire la mersul societății și administrarea societăților, care trebuie să fie comunicat asociaților. Atunci când toți asociații solicită dezbaterea raportului, administratorii sunt obligați să convoace reuniunea asociaților la sediul social, conform articolului 1918  din Codul Civil.

Reprezentarea societății simple

Reprezentarea în justiție a societății în cadrul administrarea societăților se realizează prin administratorii împuterniciți sau, în absența unei numiri specifice, prin oricare dintre asociați, conform articolului 1919 alineatul 1 din Codul Civil. Societatea acționează în justiție sub denumirea prevăzută în contract sau cea înregistrată și terții de bună-credință se pot prevala de oricare dintre aceste denumiri.

Raporturile juridice dintre asociați și terți

În cazul societăților simple, care nu au personalitate juridică distinctă, ele nu pot fi părți directe în relațiile juridice cu terții. Cu toate acestea, atunci când un asociat încheie un contract în numele societății, răspunderea pentru îndeplinirea obligațiilor revine asociatului în cauză, chiar dacă contractul a fost încheiat în numele societății.

În cazul executării obligațiilor față de creditorii societății, fiecare asociat va răspunde proporțional cu aportul său la patrimoniul societății, doar în situația în care bunurile comune ale asociaților nu sunt suficiente pentru a satisface creanțele (conform art. 1920 alin. 1 din Codul Civil).

Un creditor personal al unui asociat, care nu poate fi satisfăcut din bunurile proprii ale acestuia, poate cere împărțirea bunurilor comune ale asociaților, conform art. 1920  din Codul Civil.

Potrivit art. 1921 Codul Civil, oricare persoană care pretinde că este asociat sau creează o aparență convingătoare în acest sens (asociat aparent) este responsabilă față de terții de bună-credință, în mod similar cu un asociat real. Cu toate acestea, societatea nu va fi responsabilă față de terții induși în eroare decât dacă a furnizat suficiente motive pentru a-i face să creadă că persoana respectivă este asociată, sau dacă, cunoscând manoperele pretinsului asociat, nu a luat măsuri rezonabile pentru a împiedica inducerea în eroare a terțului (conform art. 1921 alin. 2 din Codul Civil).

Asociații oculți (secreți) sunt la fel de responsabili față de terții de bună-credință ca și ceilalți asociați, conform art. 1922 din Codul Civil.

Pierderea calității de asociat

Pierderea calității de asociat poate surveni din diverse motive, fie subiective, fie obiective, care țin de persoana asociatului sau de situația juridică a societății și administrarea societăților.

Cauze generale care pot duce la pierderea calității de asociat includ cesiunea părților sociale în societate, executarea  acestora, moartea, încetarea personalității juridice, falimentul, punerea sub interdicție judecătorească, retragerea și excluderea din societate, conform art. 1925 din Codul Civil.

Un asociat poate să se retragă voluntar dintr-o societate cu durată nedeterminată, cu condiția să notifice societatea cu un preaviz rezonabil, așa cum prevede art. 1926 din Codul Civil. Retragerea trebuie să fie de bună-credință și să nu cauzeze pagube iminente societății și administrarea societăților.

În cazul societăților cu durată determinată sau cu obiective care necesită un anumit timp pentru realizare, asociatul se poate retrage doar pentru motive temeinice și cu acordul majorității celorlalți asociați, conform art. 1927 din Codul Civil. Dacă acordul majorității nu este obținut, asociatul poate solicita instanței să hotărască cu privire la retragere, iar instanța va evalua legitimitatea și temeinicia motivelor în raport cu circumstanțele și buna-credință a părților, potrivit art. 1927 din Codul Civil.

La cererea unui asociat, instanța judecătorească poate decide, pe motive temeinice, excluderea oricărui asociat din societate, așa cum prevede art. 1928 din Codul Civil.

În cazul pierderii calității de asociat, acesta are dreptul la valoarea părților sale la data încetării calității de asociat, iar ceilalți asociați sunt obligați să-i plătească imediat partea stabilită, cu dobânda legală de la data încetării calității de asociat, conform art. 1929  din Codul Civil.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara

Întrebări frecvente