Custodie exclusivă. Termenul lega de ”autoritate părintească” reprezintă terminologia corectă atunci când vorbim despre ”custodia unui minor”. În limbaj uzual este pus semnul de egalitate, custodie = autoritate părintească, cu toate că cele 2 noțiuni nu sunt chiar egale.
Autoritatea părintească sau responsabilitatea părintească (numită și autoritate parentală, responsabilitate parentală sau custodie) reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri pe care un părinte le are cu privire la copilul său. Aceasta include printre altele încredințarea copilului, supravegherea acestuia, deciziile cu privire la religia copilului, la intervențiile medicale, întreținerea și educația copilului.
Autoritatea părintească (custodia) se poate defini ca puterea atribuită părinților prin care li se permite acestora să decidă în privința întreținerii, supravegherii, educației și locuinței copilului. Aceasta putere este destul de vastă, un copil fiind considerat de lege sub autoritatea părinților până atinge vârsta majoratului.
Când analizăm responsabilitatea părintească în cazul unui copil minor, nu este neobișnuit ca unul dintre părinți să poată deveni incapabil sau indisponibil pentru a-și îndeplini rolul. În astfel de situații, conform art. 507 din noul Cod Civil, celălalt părinte va prelua întreaga autoritate părintească și ajungem la ”custodie exclusivă”.
Art. 507 noul C. civ., „Dacă unul dintre părinţi este decedat, de- clarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în nepu- tinţă de a-şi exprima voinţa, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească”
SITUAȚII ÎN CARE UN SINGUR PĂRINTE EXERCITĂ AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ (CUSTODIE EXCLUSIVĂ)
Există câteva scenarii unde un copil este protejat doar de unul dintre părinți:
- Decesul unuia dintre părinți. Când unul dintre părinți decedează sau este declarat mort prin hotărâre judecătorească, protecția și îngrijirea minorului revin părintelui supraviețuitor. Dacă părintele dispărut reapare, drepturile părintești sunt recuperate.
- Pierderea Drepturilor Părintești. Legislația protejează copilul împotriva oricăror forme de violență, abuz, rele tratamente sau neglijență. Dacă părintele încalcă aceste drepturi și pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului, instanța de tutelă poate pronunța pierderea drepturilor părintești.
- Punerea sub interdicţie a unuia dintre părinţi.
- Unul dintre părinţi este în imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa. Situații variate pot crea o incapacitate de a manifesta voința, cum ar fi dispariția unuia dintre părinți, condamnarea la închisoare sau un conflict de interese între minor și părinți.
- Delegarea exercițiului drepturilor părinteşti. În cazul în care un copil este abandonat, drepturile părintești pot fi delegate unei instituții de ocrotire socială sau medicală de stat, unei instituții private sau unei alte persoane, conform legii.
CONCLUZIE
Răspunderea părintească poate cădea pe umerii unui singur părinte din diverse motive. Este crucial pentru binele copilului ca acest lucru să fie gestionat în mod corespunzător, indiferent de circumstanțe.
Răzvan Petrea – avocat Timișoara
Întrebări frecvente
Programează o întâlnire cu un avocat
Credem că a venit momentul să punem lucrurile în mișcare. Primul pas este completarea formularului de mai jos, mai simplu decât atât nu am reușit să o facem. Încercăm să facem cât mai simplu primul pas către rezolvarea problemelor dvs. juridice.
