Deschiderea procedurii insolvenței solicitată de moștenitorii asociatului

Speța analizată în decizia civilă nr. 964/2024 a Curții de Apel București pune în discuție deschiderea procedurii insolvenței solicitată de moștenitorii asociatului unic.

Argumentele apelantei-creditoare

Apelanta, moștenitoare sezinară și soție supraviețuitoare a unui fost asociat unic al debitoarei, a solicitat deschiderea procedurii de insolvență invocând următoarele argumente:

• creanță moștenită certă și lichidă. Apelanta susține că societatea debitoare datorează suma de 5.465.047 lei, reprezentând împrumuturi acordate de defunct pentru susținerea activității comerciale și achiziționarea de bunuri. Ea a menționat că creanța a fost recunoscută în contabilitatea societății și înscrisă în tabelul creditorilor în cadrul unei proceduri de reorganizare anterioare.
• lipsa organelor de conducere ale debitoarei. Apelanta consideră că lipsa unui administrator statutar după decesul asociatului unic demonstrează incapacitatea societății de a-și desfășura activitatea comercială și de a-și achita obligațiile financiare.
• continuitatea creanței. Contrar susținerilor debitoarei, apelanta a argumentat că renunțarea la distribuțiile din planul de reorganizare nu echivalează cu o renunțare la dreptul de creanță. Ea a precizat că această decizie a fost luată în interesul reorganizării societății, fără a afecta valoarea totală a datoriei.
• caracterul disproporționat al cheltuielilor de judecată. Apelanta a contestat suma de 20.000 de lei acordată ca onorariu de avocat debitoarei, considerând că nu reflectă complexitatea cauzei.

Argumentele intimatei-debitoare

Debitoarea a formulat următoarele apărări, încercând să respingă cererea de deschidere a procedurii de insolvență:

• stingerea creanței prin reorganizare. Intimata a susținut că toate obligațiile asumate prin planul de reorganizare au fost achitate integral, iar prin închiderea procedurii de insolvență, societatea a fost descărcată de orice alte datorii anterioare.
• renunțarea la creanță de către moștenitori. Potrivit debitoarei, votul exprimat de moștenitori în adunarea creditorilor a fost o renunțare explicită la creanță, astfel că aceasta nu mai poate fi invocată în prezent.
• creanță incertă și neexigibilă. Intimata a argumentat că suma invocată de apelantă nu este susținută de documente contabile recente și că, în absența unor acte care să demonstreze certitudinea creanței, aceasta nu poate justifica deschiderea procedurii de insolvență.
• plata sumei suplimentare de către apelantă. Debitoarea a considerat că suma suplimentară de 6.421,24 lei, plătită de apelantă pentru întreținerea unui imobil al societății, reprezintă o plată voluntară, fără justificare legală, și nu poate constitui o creanță împotriva societății.

Analiza și decizia curții de apel

Curtea de apel bucurești a analizat argumentele ambelor părți, luând în considerare dispozițiile relevante din legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței și codul civil. Decizia curții a fost fundamentată pe următoarele constatări:

• creanța invocată de apelantă nu este certă, lichidă și exigibilă, în absența unor dovezi contabile clare. De asemenea, votul exprimat de moștenitori în cadrul planului de reorganizare a fost interpretat ca o renunțare la creanță.
• închiderea procedurii de reorganizare a societății, prin confirmarea îndeplinirii obligațiilor asumate, are ca efect descărcarea societății de orice alte datorii anterioare.
• starea de insolvabilitate nu poate fi prezumată doar pe baza lipsei organelor de conducere. Conform legii, insolvența este definită prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
• cheltuielile de judecată au fost considerate rezonabile, având în vedere activitatea efectivă a avocatului și complexitatea cauzei.

Temeiurile de drept invocate

Temeiuri generale

1. Codul de procedură civilă:
   • Art. 425 alin. 1 lit. b – privind obligația instanței de a motiva soluțiile adoptate.
   • Art. 451 alin. 2 – privind reducerea onorariilor de avocat dacă acestea sunt vădit disproporționate.
   • Art. 453 alin. 1 – privind obligația părții care pierde procesul de a suporta cheltuielile de judecată.
2. Codul civil:
   • Art. 13 – privind renunțarea expresă la drepturi.
   • Art. 643 – privind exercitarea drepturilor coproprietarilor asupra creanțelor comune.
   • Art. 1596 alin. 1 lit. d – privind subrogația legală în drepturile creditorului plătit.
   • Art. 1629 – privind remiterea de datorie.

Temeiuri din legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței:

1. Art. 5 pct. 16 – privind creanțele defavorizate.
2. Art. 5 pct. 29 – definirea stării de insolvență ca insuficiența fondurilor pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
3. Art. 38 alin. 2 lit. c pct. 3 – privind condițiile de deschidere a procedurii simplificate de insolvență.
4. Art. 72 alin. 3 – privind analiza judecătorului sindic asupra caracterului cert, lichid și exigibil al creanței.
5. Art. 140 alin. 1 – privind efectele confirmării unui plan de reorganizare asupra creanțelor creditorilor.
6. Art. 141 alin. 1 – privind conducerea activității debitorului sub supravegherea administratorului judiciar după confirmarea planului.
7. Art. 161 pct. 10 lit. a – privind creditele acordate de un asociat sau acționar deținând cel puțin 10% din capitalul social.
8. Art. 181 alin. 2 – privind descărcarea debitorului de diferențele dintre obligațiile inițiale și cele prevăzute în planul de reorganizare.
9. Art. 189 alin. 2 – privind stingerea creanțelor prin planul de reorganizare.

Alte dispoziții relevante:

1. Ordinul privind documentele financiar-contabile – invocat în legătură cu cerințele de înregistrare a cheltuielilor în contabilitatea societății.
2. Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă – invocată ca fiind încălcată în analiza fondului de către prima instanță.

Întrebări frecvente

Ce este procedura de insolvență?

Procedura de insolvență este un proces juridic reglementat de legea nr. 85/2014, care se aplică debitorilor aflați în incapacitate de a-și achita datoriile exigibile. Scopul acesteia este fie reorganizarea activității debitorului, fie lichidarea bunurilor pentru plata datoriilor.

Care sunt condițiile pentru deschiderea procedurii de insolvență?

Pentru a deschide procedura de insolvență, creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă, iar valoarea datoriei să depășească pragul stabilit de legea insolvenței. În plus, debitorul trebuie să fie în incapacitate de plată, adică să nu poată achita datoriile scadente în termen de 60 de zile.

Ce înseamnă o creanță certă, lichidă și exigibilă?

O creanță certă este una stabilită printr-un document legal, o creanță lichidă are valoarea determinată, iar una exigibilă poate fi solicitată la plată imediat, conform termenelor contractuale. Aceste condiții sunt esențiale pentru deschiderea procedurii de insolvență.

Cum afectează confirmarea unui plan de reorganizare creanțele creditorilor?

Conform art. 140 alin. 1 din legea insolvenței, confirmarea unui plan de reorganizare modifică drepturile creditorilor, iar debitorul este descărcat de diferențele dintre obligațiile inițiale și cele prevăzute în plan. Creanțele care nu sunt incluse în plan nu mai pot fi solicitate ulterior.

Ce reprezintă renunțarea la o creanță?

Renunțarea la o creanță este o manifestare expresă a creditorului de a nu mai solicita plata datoriei. În cazul analizat, renunțarea a fost interpretată ca fiind efectuată de moștenitori în cadrul adunării creditorilor, ceea ce a determinat stingerea creanței.

Cum influențează lipsa organelor de conducere starea de insolvență?

Lipsa organelor de conducere nu reprezintă automat o stare de insolvență. Conform legii nr. 85/2014, insolvența este definită ca insuficiența fondurilor disponibile pentru plata datoriilor, iar aceasta trebuie dovedită prin documente contabile.

Ce rol au moștenitorii în cadrul unei proceduri de insolvență?

Moștenitorii unui asociat unic pot solicita deschiderea procedurii de insolvență în numele defunctului, dacă datoria este recunoscută și înscrisă în tabelul creditorilor. Aceștia exercită drepturile defunctului, conform codului civil.

Ce este o creanță defavorizată?

O creanță defavorizată este o datorie a debitorului care a fost modificată prin planul de reorganizare, prin reducerea cuantumului, reeșalonarea plăților sau reducerea garanțiilor. Aceasta nu mai poate fi executată în condițiile inițiale.

Ce se întâmplă cu creanțele după închiderea procedurii de insolvență?

După închiderea procedurii de insolvență, debitorul este descărcat de toate obligațiile asumate anterior, conform art. 181 alin. 2 din legea insolvenței. Creanțele care nu sunt incluse în planul de reorganizare nu mai pot fi solicitate.

Cum se calculează cheltuielile de judecată în procedura de insolvență?

Cheltuielile de judecată se calculează în funcție de complexitatea cauzei și activitatea efectivă a avocatului. Conform codului de procedură civilă, instanța poate reduce cheltuielile dacă acestea sunt vădit disproporționate față de complexitatea cazului.

Hotarâre nr. 964/2024 din 18.06.2024, cod RJ 729444357 (https://rejust.ro/juris/729444357)

Pe rol se află soluţionarea apelului civil formulat de apelanta-creditoare ######## #### împotriva sentinței civile nr. ####/06.03.2024 pronunțată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. #####/3/2023 în contradictoriu cu intimata-debitoare ###### SRL, cauza având ca obiect „procedura insolvenţei – societăţi cu răspundere limitată”.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 03.06.2024 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă, ce constituie parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 18.06.2024, când a decis următoarele:

CURTEA, Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 25.07.2023, sub nr. mai sus menţionat, creditoarea ######## #### a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei S.C. VICNEL S.R.L şi numirea ca administrator judiciar a Societăţii Profesionale CONVENIENT MANAGEMENT INSOLV SPRL.

În motivare, a arătat, în esență, că este moştenitor sezinar al defunctului ######## ######-#########, in calitate de soţie supravieţuitoare, conform Certificatului de calitate de moştenitor nr. 58/19.05.2015 emis de BNP ########, ##### si Asociaţii.

Totodată, prin Sentinţa civila nr. ###/2022 din 07.01.2022 a Judecătoriei Sectorului 3, rămasa definitiva la 28.04.2023 prin Decizia pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III- Civila in dosarul nr. #####/299/2016* s-au atribuit moştenitorilor defunctului ######## ###### ######### în deplină proprietate, 65% din părţile sociale deţinute de acesta la societatea ###### S.R.L.. respectiv un număr de 13.238 părţi sociale. Creditoarea exercită deopotrivă drepturile celorlalţi coproprietari, in conformitate cu dispoziţiile art. 643 Cod civil.

In ce îl priveşte pe defunctul ######## ###### #########, acesta a avut calitatea de asociat unic si administrator al societăţii ###### S.R.L., iar in virtutea acestor calităţi, a acordat societăţii, in decursul timpului, mai multe împrumuturi pentru susţinerea activităţii comerciale si pentru achiziţionarea unor bunuri mobile si imobile.

Aceste împrumuturi s-au concretizat atât prin încheierea unor contracte scrise, cat si prin efectuarea unor vărsăminte in conturile societăţii, sau in conturile unor terţi pentru stingerea creanţelor deţinute asupra societăţii si sunt confirmate inclusiv de evidentele contabile ale debitoarei.

Întrucât la data de 09.04.2015 defunctul ######## ######-######### a încetat din viaţă si de la aceeaşi data a încetat si activitatea comerciala a societăţii, aceasta a intrat in incapacitate de plata, iar împotriva sa s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei in cadrul dosarului nr. #####/3/2018 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Civila.

####### defunctului, in suma de suma de 5.465.047 lei, moştenită de creditoare si de copiii defunctului, a fost verificata si recunoscuta de societate la data de 14.11.2019 si a fost înscrisă in tabelul creditorilor pe numele moştenitorilor. Pentru salvarea societăţii, au solicitat reorganizarea activităţii prin vânzarea unor bunuri mobile si plata tuturor creditorilor, cu excepţia creanţei deţinuta de defunct, urmând ca aceasta sa fie recuperata pe cale separata, după ieşirea societăţii din insolventa.

A mai menţionat ca nu a renunţat la creanţa in suma de 5.465.047 lei, iar aceasta nu a fost înscrisă in categoria creanţelor defavorizate prin plan in conformitate cu dispoziţiile art. 5 pct. 16 din Legea nr. 85/2014, întrucât nici nu s-a procedat la o reducere a cuantumului creanţei si nici la reducerea garanţiilor ori la reeşalonarea plăţilor in defavoarea si fără acordul moştenitorilor, astfel ca aceasta creanţa nu a fost modificata prin confirmarea planului de reorganizare.

Ulterior ieşirii societăţii din insolventa nu s-a reuşit redresarea activităţii societăţii, existând neînţelegeri grave intre asociaţi, care fac imposibila continuarea societăţii, in aceste condiţii, creanţa moştenitorilor a rămas in continuare nesatisfăcuta.

Întrucât refuzul de plata al debitoarei S.C. ###### S.R.L. este consecinţa insuficientei fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, iar aceasta nu are nici activitate comerciala si nici organe statutare a apreciat ca in ce o priveşte pe aceasta sunt îndeplinite condiţiile deschiderii procedurii insolvenţei in forma simplificata, prevăzute de art. 38 alin. 2 lit.c) pct. 3 din Legea nr. 85/2014.

####### împotriva patrimoniului debitoarei este certa, lichida si exigibila de mai mult de 60 de zile, este mai mare decât valoarea-prag prevăzuta de Legea nr. 85/2014. iar societatea nu mai are organe de administrare de la data decesului administratorului ######## ######-#########.

La data de 14.09.2023 creditoarea şi-a precizat creanţa învederând instanţei de judecată că debitoarea îi datorează şi suma de 6.421,24 lei, reprezentând plaţi făcute de creditoare in numele debitoarei pentru întreţinerea imobilului din Mun. ######, #### ############ ### ###, Et. 2, Ap. 22, #### ######.

La data de 21.09.2023 debitoarea a formulat contestaţie prin care a solicitat admiterea contestaţiei şi respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditoarea ######## ####; obligarea creditoarei să consemneze, în termen de 5 zile, o cauţiune de 10% din valoarea creanţei invocate; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că  debitoarea SC ###### SRL nu se află în stare de insolvenţă, iar în cauză nu este aplicabilă prezumţia prevăzută de art. 5 pct. 29 din Legea nr. 85/2014, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele legii, creanţa invocată nefiind certă, lichidă şi exigibilă.

####### invocată de creditoare a mai fost solicitată în cadrul unei proceduri de insolvenţă deschisă împotriva debitoarei, la cererea creditoarei DGITL Sector 1, prin Sentinţa civilă nr. ####/09.09.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VII a civilă în dosarul nr. #####/3/2018.

Astfel, din tabelul cuprinzând creanţele împotriva averii debitoarei SC ###### SRL şi din procesul verbal de verificare a creanţelor nr. 27387/14.11.2019, ambele publicate în BPI nr. 21779/15.11.2019, existente la dosarul cauzei, reiese că prin cererea adresată instanţei la data de 25.10.2019, toţi moştenitorii sezinari ai defunctului ######## ###### #########, respectiv ######## ####, ######## ####, ######## ###### şi ######## #### #########, au solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 5.465.047 lei reprezentând împrumuturi acordate de defunct societăţii debitoare în perioada #########, adică aceeaşi creanţă solicitată în prezenta cauză.

Ulterior, după ce au fost înscrişi în tabelul de creanţe la poz. 7, în timpul procedurii de reorganizare, în cadrul adunărilor creditorilor, moştenitorii defunctului au renunţat la creanţă şi au votat planul de reorganizare, astfel cum rezultă din procesul verbal al adunării din 29.04.2020 publicat în BPI nr. 6868/30.04.2020. De aceea, din Planul de reorganizare, existent la dosarul cauzei, întocmit în cadrul procedurii şi votat de către creditorii moştenitori înscrişi la masa credală, rezultă fără dubiu că „moştenitorii sezinari ai defunctului înscrişi în tabelul de creanţe la poz. 7 – ######## ####, ######## ####, ######## ###### şi ######## #### #########, NU doresc distribuiri din creanţa cu care s-au înscris în sumă de 5.465.047 lei. Dânşii doresc ca societatea să-şi continue activitatea după ieşirea din procedura de reorganizare” .

Aşadar, prin renunţarea, în timpul procedurii, la distribuirea creanţei, aceasta s-a transformat dintr-o creanţă subordonată, astfel cum a fost înscrisă în tabel la poz. 7 (conform art. 161 pct. 10 lit. a din Legea nr. ####### # creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social), într-o creanţă defavorizată (conform art. 5 pct. 16 din lege), care nu a mai fost cuprinsă în programul de plată şi distribuiri a creanţelor prevăzut la art. 8 din Planul de reorganizare, tocmai la cererea moştenitorilor, care au renunţat la distribuirea creanţei, adică au redus-o la zero, consimţind expres la un tratament mai puţin favorabil pentru creanţa lor.

Prin Sentinţa civilă nr. ##/18.01.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VII civilă în dosarul nr. #####/3/2018 instanţa, în temeiul art. 139 din Legea nr. 85/2014, a confirmat planul de reorganizare propus de către administratorul special al debitorului ###### SRL.

Or, potrivit art. 140 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 „Când sentinţa care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanţele si drepturile creditorilor si ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan”.

În conformitate cu dispoziţiile art. 141 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în urma confirmării planului de reorganizare, societatea şi-a condus activitatea sub supravegherea administratorului judiciar şi în conformitate cu planul confirmat, până când judecătorul-sindic a dispus, motivat, prin Sentinţa civilă nr. ####/12.09.2022, încheierea procedurii insolvenţei, adică societatea a fost descărcată definitiv de obligaţii.

A învederat că SC ###### SRL nu se află în stare de insolvenţă, nu are datorii, are toate plăţile efectuate la zi, iar prin înscrisurile din contabilitatea debitoarei se poate demonstra că cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă nu este formulată în scopul legitim atribuit de Legea nr. 85/2014, scopul urmărit de creditor fiind doar acela de intimidare şi de constrângere a debitoarei de a plăti un debit inexistent, stins.

În realitate, creditoarea ######## #### – soţia supravieţuitoare a defunctului – este nemulţumită de faptul că, imediat după rămânerea definitivă a Sentinţei civile nr. ###/2022, existentă la dosar, adică după partajarea bunurilor codevălmașe ale foştilor soţi ######## ###### ######### şi ######### #######, aceasta din urmă – fosta soţie – a dobândit în proprietate un număr de părţi sociale cu care s-a înscris la Oficiul Registrul Comerţului, în urma aprobării Hotărârii ### nr. 1/11.07.2023.

Altfel spus, în cazul decesului unuia dintre asociaţi, dacă nu există în actul constitutiv clauză de continuare cu moştenitorii, aceştia din urmă dobândesc doar dreptul la contravaloarea părţilor sociale, iar nu şi vocaţia de a dobândi calitatea de asociat.

Aşadar, creditoarea în prezent NU deţine calitatea de asociat al SC ###### SRL, aşa cum reiese şi din extrasul de informare ONRC, ci face o gravă confuzie între calitatea de moştenitor al unor părţi sociale şi cea de asociat.

A mai solicitat obligarea creditoarei la plata unei cauţiuni în valoare de 10% din cuantumul creanţei, pentru acoperirea tuturor prejudiciilor pe care le creează societăţii prin introducerea unei acţiuni cu rea-credinţă.

De altfel, toate demersurile reclamantelor iniţiate ulterior adoptării Hotărârii ### nr. 1/11.07.2023 (acţiune în anularea hotărârii ###, suspendarea hotărârii pe calea ordonanţei preşedinţiale, acţiune în anularea încheierii de înregistrare a ONRC, prezenta cerere de deschidere a insolvenţei societăţii) dovedesc reaua credinţă a acesteia, dar şi faptul că se urmăreşte doar lichidarea societăţii şi vânzarea activelor acesteia, care de cele mai multe ori sunt confundate de reclamantă cu bunurile proprii ale defunctului.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 85/2014.

În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Prin completarea la întâmpinare depusa la data de 06.10.2023, debitoarea a solicitat admiterea contestaţiei şi respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei în forma simplificată şi lichidare a patrimoniului astfel cum a fost formulată şi precizată de creditoarea ######## ####.

În motivare, a arătat că suma de 6.421,24 lei cu care a fost majorată creanţa iniţială nu reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, ci o veritabilă plată benevolă pentru altul, în sensul reglementat de art. 1.474 Cod civil.

A învederat că apartamentul în cauză a fost închiriat, pentru o perioadă de un an, conform Contractului de închiriere f.n. din data de 15.12.2020, prelungit cu încă un an prin Actul adiţional din data de 10.12.2021, încă din perioada de reorganizare prin care a trecut societatea în cadrul procedurii de insolvenţă deschisă în dosarul nr. #####/3/2018 ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti. La încetarea contractului de închiriere creditoarea ######## #### a preluat, fără drept, de la fostul chiriaş cheile apartamentului şi l-a folosit, tot fără drept, în interes personal, timp de 6 luni.

După rămânerea definitivă a Sentinţei civile nr. ###/2022, existentă la dosar, adică după partajarea bunurilor codevălmașe ale foştilor soţi ######## ###### ######### (asociatul majoritar decedat) şi ######### ####### (asociatul minoritar), prin Hotărârea ### nr. 1/11.07.2023 a fost numit administrator al societăţii dl. ####### #####. După numire, mai precis în data de 15 şi 22 august 2023, debitoarea a notificat asociaţia de proprietari ai condominiului din ###### în care se află apartamentul în cauză, solicitându-i să comunice notele de plată cu sumele restante la întreţinere în vederea efectuării plăţii şi introducerii lor în contabilitatea firmei. Prin răspunsul primit în data de 29 august 2023 i-a fost comunicat accesul la aplicaţia online E-#### ###### vizualizarea şi plata facturilor de întreţinere.

Aşadar, notele de plată la întreţinere nu au fost comunicate niciodată societăţii, nici de către administratorul condominiului, deşi cunoştea adresa sediului societăţii, nici de către reclamanta ######## ####, care le-a ridicat de la asociaţie, motiv pentru care această creanţă nu există în evidentele contabile ale societăţii.

Or, pentru a se subroga în drepturile asociaţiei de proprietari (creditorul plătit) şi a solicita sumele plătite pe seama societăţii (debitoarea), era necesar ca reclamanta ######## #### (terţul plătitor) să respecte cerinţele şi condiţiile legii contabilităţii şi a Ordinului nr. ######### privind documentele financiar contabile, mai precis era obligatoriu ca notele de plată emise de asociaţia de proprietari a condominiului să fie comunicate şi înregistrate în contabilitatea debitoarei, la fel şi chitanţele de plată, iar ulterior, în urma verificării cheltuielilor efectuate, sumele puteau fi decontate la cererea terţei persoane care a efectuat plata în baza unui decont de cheltuieli.

La data de 13.12.2023, reclamanta a formulat întâmpinare la contestaţia debitoarei, solicitând respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată şi admiterea cererii de deschidere a procedurii insolventei debitoarei S.C. ###### S.R.L., astfel cum a fost formulata.

În motivare, a arătat că în ceea ce priveşte calitatea procesuala activa este moştenitoare sezinara a defunctului ######## ###### #########, in calitate de soţie supravieţuitoare, conform Certificatului de calitate de moştenitor nr. 58/19.05.2015 emis de BNP ########, ##### si Asociaţii, exercitând drepturile acestuia in conformitate cu dispoziţiile art. 1125 Cod civil.

Din perspectiva calităţii procesuale nu prezintă nicio relevanta faptul ca părţile sociale ale debitoarei, care se regăsesc in patrimoniul succesoral al defunctului, nu au fost încă împărţite intre moştenitorii acestuia, întrucât cererea nu este formulată in considerarea calităţii de asociat al societăţii, ci in considerarea creanţei deţinuta de defunct împotriva acesteia.

Or, atât timp cat creanţa nerestituita oferă titularului dreptul de a solicita deschiderea procedurii insolventei, iar reclamanta poate exercita drepturile si acţiunile defunctului, rezulta ca are calitatea procesuala activa necesara pentru a acţiona in cauza in vederea recuperării creanţei.

In ceea ce priveşte admisibilitatea cererii formulata exclusiv de reclamantă, in cauza operează regula prevăzuta de art. 643 C.civ.

Faptul ca in dosarul #####/3/2018 al Tribunalului Bucureşti toţi moştenitorii sezinari ai defunctului ######## ###### ######### au semnat cererea de deschidere a procedurii insolventei, nu prezintă nicio relevanta, fiind vorba despre o alegere personala, irelevanta din perspectiva regulilor anterior expuse.

Sub un prim aspect esenţial, a precizat ca valabilitatea creanţei ca face obiectul prezentei judecăţi, sub toate aspectele, inclusiv sub aspectul prescripţiei extinctive, nu poate sa fie repusa in discuţie de către debitoare, întrucât se opune cu putere de lucru judecat Sentinţa civila nr. ##/2021 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a civila, prin care a fost confirmat planul de reorganizare propus de către administratorul judiciar al debitoarei in dosarul nr. #####/3/2018, care la rândul sau a confirmat valabilitatea creanţei.

Separat de aceasta, chiar si daca am admite prin absurd ca valabilitatea creanţei ar putea fi reanalizata in aceasta cauza, a menţionat ca termenul de prescripţie nu era împlinit la data formulării cererii de chemare in judecata, întrucât a fost întrerupt succesiv prin recunoaşterile explicite ale debitoarei S.C. ###### S.R.L., făcute in următoarele forme: (a) prin fiecare bilanţ anual care a preluat /menţionat creanţa in evidentele contabile si (b) prin înscrierea creanţei in tabelul definitiv al creditorilor, in dosarul de insolventa nr. #####/3/2018.

Calculat cu începere de la 12.09.2022, data ieşirii debitoarei din procedura de insolvenţă, termenul de prescripţie nu era împlinit la momentul formulării cererii ce face obiectul prezentei judecaţi.

Contrar susţinerilor debitoarei, împrejurarea ca pentru aceeaşi suma a formulat declaraţie de creanţa in dosarul nr. #####/3/2018 si a fost înscrisa alături de ceilalţi moştenitori ai defunctului, in tabelul definitiv al creditorilor, fără a beneficia ulterior de plaţi conform planului de reorganizare, nu echivalează cu pierderea creanţei prin renunţare sau prin stingere.

In ce priveşte renunţarea la un drept, aceasta nu se prezuma, ci trebuie sa fie expresa si explicita, astfel cum se arata in art. 13 Cod civil.

Or, nici reclamanta si nici ceilalţi moştenitori ai defunctului nu au renunţat la creanţa in suma de 5.465.047 Lei, neexistând niciun înscris care sa confirme o astfel de manifestare de voinţa.

Totodată, contrar susţinerilor debitoarei, in cauza nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 161 pct. 10 lit.a din Legea nr. 85/2014, întrucât acestea se refera la instituţia falimentului, or societatea ###### S.R.L. a făcut anterior obiectul reorganizării judiciare, iar nu a procedurii falimentului.

Potrivit Art. 5 pct. 16 din Legea nr. 85/2014, categoria de creanţe defavorizate nu se prezuma, ci trebuie sa fie creata in mod explicit prin Planul de reorganizare. Or, Planul de reorganizare confirmat in dosarul nr. #####/3/2018 al Tribunalului Bucureşti nu a menţionat o categorie de creanţe defavorizate.

Întrucât prin Planul de reorganizare confirmat in dosarul nr. #####/3/2018 al Tribunalului Bucureşti nu s-a procedat nici la o reducere a cuantumului creanţei si nici la reducerea garanţiilor ori la reeşalonarea plăţilor in defavoarea si fără acordul moştenitorilor, rezulta cu puterea evidentei ca creanţa in suma de 5.465.047 lei nu a reprezentat o creanţa defavorizata in conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 85/2014.

In condiţiile mai sus arătate, văzând ca creanţa in suma de 5.465.047 Lei nu a fost o creanţa defavorizata, aceasta nu s-a stins prin Sentinţa de confirmare a Planului de reorganizare, întrucât potrivit art. 140 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, sunt afectate doar creanţele modificate prin plan.

Practic, creanţa in suma in suma de 5.465.047 lei nu a fost modificata si nici pierduta prin confirmarea planului de reorganizare, reţinându-se doar ca moştenitorii defunctului nu doresc distribuiri de sume in contul creanţei, din sumele obţinute pe perioada de reorganizare, iar nu ca renunţa la creanţa.

#### manifestarea de voinţa a reclamantei si a celorlalţi moştenitori, astfel cum a fost reţinută in planul de reorganizare, a fost aceea de recuperare a creanţei după ieşirea debitoarei din insolventa, activitatea acesteia nu a putut fi redresata, iar creanţa a rămas in continuare nesatisfăcuta.

#### de aceasta situaţie reflectata corect prin planul de reorganizare confirmat in dosarul nr. #####/3/2018, stingerea creanţei nu a operat nici in temeiul prevederilor Legii nr. 85/2014 si nici in temeiul instituţiei remiterii de datorie prevăzuta de Art. 1629 C.civ., aşa cum in mod greşit susţine debitoarea.

In ce priveşte remiterea de datorie, aceasta instituţie nu este aplicabila in cauza dedusa judecăţii, întrucât moştenitorii sezinari ai defunctului ######## ###### #########, nu au iertat-o niciodată de datorie pe debitoarea ###### S.R.L.

A mai precizat că momentul la care a achitat suma de 6.421,24 lei in numele si pentru debitoare, acesta nu avea organe statutare de conducere, prin intermediul cărora sa ordone si sa poate face o atare plata.

După cum debitoarea recunoaşte prin completarea la contestaţie, subsecvent decesului fostului asociat unic si administrator al debitoarei, in persoana defunctului ######## ###### #########, noul administrator a fost numit abia prin Hotărârea ### nr. 1/11.07.2023.

Reclamanta, in calitate de moştenitor sezinar al defunctului, a făcut plăţile către Asociaţia de proprietari înainte de 11.07.2023. Aşa fiind, argumentul potrivit căruia debitoarea ar fi putut face ea însăşi plăţile, este vădit nefondat.

Sub un al doilea aspect, in contra celor susţinute de debitoare, plata sumei de 6.421,24 lei nu are valoare de liberalitate făcuta in favoarea debitoarei.

In contextul in care asociatul unic al societăţii a decedat iar reclamanta are calitatea de moştenitoare a acestuia, plata datoriilor societăţii echivalează cu o plata a datoriilor succesiunii si generează astfel o subrogaţie legala in drepturile creditorului plătit, conform art. 1596 alin. (1) lit d) Cod civil.

##### de către reclamantă a datoriilor înregistrate de societate către Asociaţia de proprietari, s-a făcut pentru a se evita riscul ca aceasta din urma îşi valorifice creanţa într-un litigiu care sa genereze cheltuieli suplimentare, aşa cum s-a întâmplat in trecut.

Nu in ultimul rând, a subliniat faptul ca societatea debitoare a avut cunoştinţa atât de existenta debitelor in discuţie, cat si de stingerea acestora prin plaţi realizate de reclamantă.

Susţinerile conform cărora ar fi folosit reclamanta in interes personal bunul după data încetării Contractului de închiriere din 12.12.2020 sunt nefondate si nedovedite, nefiind susţinute de nicio proba in conformitate cu art. 249 C.proc.civ.

Pe de alta parte, faptul ca societatea a înregistrat sau nu a înregistrat respectivele debite in contabilitatea proprie nu prezintă astfel nicio relevanta, debitele si dovada plăţii debitelor rezultând din înscrisurile depuse la dosar.

Contrar susţinerilor debitoarei, aceasta nu este o societate solvabila, ci dimpotrivă, insolvabilitatea sa este prezumata de Art. 5 pct. 29 din Legea nr. 85/2014.

Debitoarea nu a administrat nicio proba prin care sa răstoarne prezumţia de insolvabilitate prevăzuta de Legea nr. 85/2014, decurgând din neplata creanţei in raport de care s-a solicitat deschiderea procedurii.

Astfel, debitoarea nu a făcut dovada deţinerii unor disponibilităţi băneşti in conturi si/sau a unor creanţe prin recuperarea cărora sa poată plăti suma reprezentând împrumuturi nerestituite acordate de defunct.

Prin sentinţa civilă nr. ####/06.03.2024, Tribunal a admis excepția tardivității formulării contestației, invocată de creditoare; a respins contestația debitoarei ca tardiv formulată; a respins cererea de deschidere a procedurii ca nefondată și a obligat creditoarea să plătească debitoarei suma de 20.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că, potrivit planului de reorganizare votat de Adunarea creditorilor și confirmat de judecătorul sindic prin sentința civilă nr. ##/18.01.2021 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. #####/3/2018 s-a reținut că moștenitorii sezinari înscriși în tabelul de creanțe la poziţia 7, ######## ####, ######## ####, ######## ####, ######## ###### nu doresc distribuiri din creanța cu care s-au înscris în sumă de 5.465.047 lei. Aceștia doresc ca societatea să își continue activitatea după ieșirea din procedura de reorganizare. De asemenea, în procesul verbal al Adunării creditorilor din data de 29.04.2020 s-a consemnat faptul că creditorii ######## ####, ######## #### și ######## ######, moștenitori sezinari ai defunctului ######## ###### ######### ce dețin împreună 91,26% din masa credală au votat pentru aprobarea planului de reorganizare privind debitoarea ###### SRL propus de administratorul special ###### #######-######. Prin sentința civilă nr. ####/12.09.2022 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. #####/3/2018 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei ###### SRL constatându-se prin hotărârea judecătorească că au fost achitate toate obligațiile asumate prin planul de reorganizare, precum și creanțele curente scadente.

Reiese, așadar, faptul că moștenitorii defunctului au renunțat la creanța deținută, iar potrivit art. 181 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, la data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferența dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului și cea prevăzută în plan, pe parcursul procedurii reorganizării judiciare. În cazul trecerii la faliment, dispozițiile art. 140 alin. (1) devin aplicabile.

Tribunalul a observat că în conformitate cu dispoziția legală mai sus citată odată confirmat un  plan de reorganizare societatea debitoare nu mai poate fi ținută să achite diferența dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului și cea prevăzută în plan.

Nu poate fi reținut argumentul creditoarei potrivit căruia nu a renunțat la creanță, aceasta nu a fost înscrisă în categoria creanțelor defavorizate prin plan deoarece nu s-a procedat la o reducere a cuantumului creanței și nici la reducerea garanțiilor ori la reeșalonarea plăților, creanța urmând a fi recuperată după ieșirea din insolvență, deoarece dispozițiile legale sunt clare în ceea ce privește efectele confirmării unui plan de reorganizare.

Mai mult decât atât, rezultă, fără echivoc, din votul exprimat de către creditoare în Adunarea creditorilor din 29.04.2020 faptul că aceasta a renunțat la creanță și că prin această renunțare creanța a devenit o creanță defavorizată astfel cum aceasta este definită la punctul 16 al art. 5 din Legea nr. 85/2016.

#### dispozițiile art. 16 din Legea nr. 85/2014 nu pot fi reținute în cauză acestea reglementând materia concordatului preventiv, neaplicabilă în speță.

##### în vedere faptul că creanța invocată de către creditoare nu este certă, tribunalul a apreciat că nu se mai impune cercetarea celorlalte aspecte invocate, respectiv starea de insolvență a debitoarei, prescripția creanței, nerespectarea regulei majorității prevăzută de art. 641 alin. 1 Cod civil.

În ceea ce privește creanța de 6.421,24 lei reprezentând plăți efectuate de creditoare în numele debitoarei pentru întreținerea imobilului din #### ######, ### ##, aceasta nu îndeplinește valoarea prag, astfel încât nu mai este necesară analizarea aspectelor invocate în legătură cu aceasta.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel creditoarea ######## ####, apelul fiind înregistrat la data de 13.05.2024 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Civilă, sub numărul de dosar #####/3/2023, solicitând admiterea apelului, cu consecinţa anulării sentinţei civile atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că prima instanţă nu s-a pronunţat pe toate cererile.

În motivare, apelanta a arătat, în esență, că sentința civilă atacată este nelegală și netemeinică deoarece instanța de fond nu s-a pronunțat pe toate apărările invocate; a analizat cauza pe fond, deși tardivitatea ducea la prezumția de insolvabilitate; în mod greșit a reținut renunțarea creditoarei la dreptul de creanță; a ignorat starea de insolvabilitate a debitoarei din cauza lipsei organelor de conducere, și-a acordat cheltuieli de judecată vădit disproporționate.

Astfel, apelanta invocă încălcarea art. 425 alin.1 lit. b C.proc.civ,. în sensul că judecătorul sindic se referă doar la o parte a apărărilor creditoarei nefiind prezentate motivele pentru care a fost respins cel de al 2-lea motiv invocat pentru deschiderea procedurii referitor la in existența organelor statutare.

Cel de al 2-lea motiv de apel face referire la nesocotirea dispozițiilor art.38 alin 2 din Legea 24/2000 și încălcarea art. 2545 alin 2 Cod Civil și art. 9 C.proc.civ., deoarece judecătorul sindic ar fi admis excepția tardivității contestației formulate de debitor, respingând contestația ca tardivă, dar nu a dat valoare prezumției legale de acceptare a stării de insolvență desprinsă din interpretarea și aplicarea art. 72 alin 3 din Legea 85/2014, or, aceste dispoziții sunt imperative și prin exercitarea contestației în termenul prevăzut de lege debitorul a pierdut dreptul de a contesta invocată în susținerea cererii și starea de insolvabilitate prezumată prin existența acestei creanțe în contabilitatea debitorului de dispozițiile art. 5 pct. 29 din Legea 85/2014. Apreciază apelanta că art. 72 alin.3 din Codul Insolvenței reprezintă o veritabilă prezumție legală de acceptare a creanței și a stării de insolvabilitate.

Al 3-lea motiv de apel îl reprezintă interpretarea și aplicarea greșită de către prima instanță a art. 5 pct. 16 şi art. 181 alin. 2 din Codul Insolvenţei deoarece în mod greșit s-ar fi reținut că moștenitorii sezinari ai defunctului ######## ###### ######### ar fi renunțat la creanța în suma de 5.465.047 lei precum și că, prin ieșirea debitoare din insolvență, aceasta ar fi încetat să existe.

##### apelanta că în ceea ce privește renunțarea la drept, aceasta nu se prezumă, ci trebuie să fie expresă și explicită, astfel că în planul de organizare a menționat doar afirmația administratorului judiciar conform căreia moștenitorii sezinari nu doresc distribuiri din sumele ce se vor obține prin executarea planului; de altfel, moștenitorii sezinari nici nu ar fi putut să renunțe la creanță deoarece au acceptat fără rezerve opțiunea succesorală.

Totodată, contrar celor reținute la fond, creanța nu a fost inclusă în categoria creanțelor defavorizate și nici nu s-a stins în conformitate cu art. 189 alin 2 din Codul Insolvenței deoarece planul de reorganizare, confirmat în dosarul #####/3/2018, nu a menționat o categorie de creanțe defavorizate.

În ce privește stingerea creanței în baza art. 181 alin. 2, apelanta arată că având în vedere că această creanță de peste 5 milioane de lei a fost menționată în planul de reorganizare, societatea nu a fost descărcată la data confirmării planului; dispozițiile art. 181 alin 2 nu se interpretează în mod izolat, ci prin corelare cu celelalte dispoziții cuprinse în codul insolvenței.

În ceea ce privește al 4-lea motiv de apel, apelanta invocă faptul că judecătorul sindic a ignorat în mod nepermis starea de insolvabilitate a debitoarei rezumată potrivit art. 5 și pct. 29 din Legea 85/2014 precum și imposibilitatea acesteia de a desfășura activități comerciale determinată de lipsa organelor de conducere. A arătat apelanta că separat de faptul că debitoarea nu deține fonduri pentru plata datoriilor rubricate aceasta nici nu are previziuni de afaceri pentru acoperirea acestora în viitor întrucât nu are organe de conducere și nu poate desfășura altfel activități comerciale.

Apelanta a mai arătat și că sentința a fost dată cu încălcarea art. 451 alin. 2 C.proc.civ., în sensul că a fost obligată apelanta la plata de cheltuieli de judecată la fond vădit disproporționate în raport de complexitatea cauzei și munca avocatului. ##### apelanta că nu se justifică onorariul în cuantum total de 20.000 lei, având în vedere că munca avocatului nu a contribuit la pronunțarea sentinței civile nici complexitatea cauzei nu justifică un onorariu avocat avocațial în cuantum al celui acordat prin hotărâre, astfel încât ar fi trebuit instanța să valorifice disp. art. 451 alin. 2 și să reducă din oficiu motivat partea din cheltuieli atunci când acesta este vădit disproporționat.

Analizând sentinţa civilă apelată prin prisma motivelor de apel și a prevederilor art. 480 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele: 

Potrivit art. 477 alin. 1 C. proc. civ., instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.  

Acest text legal reglementează regula tantum devolutum quantum apellatum, regulă care semnifică faptul că instanța de apel va proceda la o nouă judecată asupra fondului numai în limitele criticii formulate de apelant. În alte cuvinte, poate judeca doar atât cât i s-a cerut. 

De asemenea, Curtea reține că, în cadrul apelului, ca un corolar al textului legal anterior menționat, trebuie avute în vedere, dacă legea nu prevede altfel, numai motivele expuse de apelant în cererea de apel. Ca atare, nu pot fi avute în vedere motivele de apel noi, expuse în răspunsul la întâmpinare sau prin cuvântul pe fondul apelului. 

În ceea ce privește primul motiv de apel referitor la faptul că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat toate apărările invocate, Curtea arată că, potrivit art.425 alin.1 lit.b Cod procedură civilă, „hotărârea va cuprinde: b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”.

Totodată, Curtea notează că art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Drept urmare, instanța de apel consideră că motivarea hotărârii judecătorești reprezintă expunerea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere.

Or, în speţă, se constată că sentinţa apelată corespunde exigențelor impuse de art.425 alin.1 lit. b Cod procedură civilă. Aceasta, deoarece prima instanţă a expus, într-o manieră clară, precisă și concisă argumentele avute în vedere pentru a fundamenta în fapt și în drept concluzia adoptată. Expunerea face referiri punctuale la situaţia de fapt, încadrarea în drept şi probele pe care instanţa le-a găsit relevante în prezentul litigiu.

În opinia Curţii, lipsa unor referiri cu privire fiecare dintre argumentele avansate de parte, în mod exhaustiv, nu echivalează cu nemotivarea soluţiei adoptate, ci derivă din maniera în care judecătorul a stabilit relevanţa probelor administrate.

Tribunalul a arătat expres că, având în vedere faptul că creanța invocată de către creditoare nu este certă, nu se mai impune cercetarea celorlalte aspecte invocate, respectiv starea de insolvență a debitoarei, prescripția creanței, nerespectarea regulei majorității prevăzută de art. 641 alin. 1 Cod civil, astfel că primul motiv de apel este nefondat.

Referitor la cel de al 2-lea motiv de apel, potrivit căruia în mod eronat instanța a analizat pe fond cauza, pentru că în cauză s-a formulat cerere de deschidere a procedurii, dar și opoziție, astfel încât instanța a reținut că numai opoziția debitoarei este tardivă, Curtea constată că și acesta este neîntemeiat.

Depunerea cu depășirea termenului legal a cererii de opoziție nu poate fi echivalată cu prezumția stării de insolvabilitate a debitoarei, tot așa cum nu se prezumă starea de insolvabilitate a debitoarei nici dacă aceasta nu înțelege să formuleze deloc opoziție la cererea de deschidere a procedurii de insolvență.

Mai mult decât atât, potrivit articolului 72 alineatul 3 din Codul insolvenței, în analiza unei cereri de deschidere a procedurii, judecătorul sindic este îndrituit să statueze atât asupra caracterului cert lichid și exigibil al creanței, cât și asupra incapacității de plată, exclusiv raportându-se la înscrisuri, fără însă a considera că se prezumă starea de insolvență dacă debitoarea este decăzută din dreptul de a mai formula opoziție.

Așadar, sancțiunea decăderii nu naște prezumția de insolvență, ci face imposibilă contestarea stării de insolvență într-o eventuală cale de atac de către debitoare.

Referitor la motivul 3 de apel, Curtea constată că prin sentința civilă din 2018 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și s-a constatat că au fost achitate toate datoriile societății, iar potrivit articolului 181 alineatul 2 din Codul insolvenţei, la data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferența dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului și cea prevăzută în plan pe parcursul procedurii reorganizării judiciare.

Cu alte cuvinte, atunci când un debitor a făcut obiectul unei proceduri de reorganizare pe bază de plan și s-a dispus închiderea procedurii, în urma îndeplinirii tuturor obligațiilor de plată asumate prin planul confirmat, acesta este descărcat de orice obligații anterioare.

Operează, prin urmare, o extincție ope legis a tuturor obligațiilor pe care le-a avut debitorul care, ca urmare a succesului planului de reorganizare, este repus în circuitul economic.

Așadar, apelanta nu mai are o creanță de recuperat de la debitoare, dat fiind că s-a constatat că au fost îndeplinite obligațiile de plată asumate prin planul de reorganizare și, mai mult, apelanta nu a contestat nici hotărârea prin care s-a dispus închiderea procedurii de reorganizare judiciară.

Aşadar, în acord cu tribunalul, Curtea apreciază că nemaiexistând nicio creanță de recuperat, deci nu se mai analizează condiția existenței unei creanțe certe lichide și exigibile contra debitoarei, nu se mai justifică nici analizarea stării sale de insolvență, astfel încât şi acest motiv de apel este nefondat.

Nu poate fi primit nici motivul 4 de apel cu privire la ignorarea stării de insolvabilitate a debitoarei din cauza lipsei organelor de conducere atâta timp, așa cum s-a arătat mai sus, creditoarea nu a făcut, în primul rând, dovada existenței unei creanțe împotriva debitoarei.

Legiuitorul a definit insolvența la art. 5 punctul 29 din Legea numărul 85/2014, ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, prezumția relativă de insolvență vădită fiind instituită doar atunci când datoria, după 60 zile de la scadență, nu a fost plătită față de creditor. ####, această prezumție relativă de insolvență poate fi răsturnată de către debitor prin dovada existenței fondurilor bănești disponibile pentru plata creanțelor scadente și prin dovada desfășurării unei activități profitabile.

Cu alte cuvinte, chiar în condițiile în care debitoarea nu ar avea organe de conducere, acest fapt nu naște per se prezumția stării de insolvență.

Cum insolvența se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe lichide și exigibile, de nicăieri din textele legale nu rezultă faptul că starea de insolvență depinde de existența sau nu a organelor de conducere a debitoarei, dovada desfășurării unei activități profitabile putând fi cel mult un argument adjuvant într-o eventuală opoziție formulată de debitoare la solicitarea unui creditor de deschiderea procedurii de insolvență.

Cu privire la motivul de apel referitor la cheltuielile de judecată, Curtea reține că în drept, potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă partea care a căzut în pretenţii va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească cheltuieli de judecată.

Totodată, la soluţionarea cererii de chemare în judecată instanţa reţine incidenţa dispoziţiilor art. 1357 alin.1 din Codul civil, potrivit cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. 

Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părţii care cade în pretenţii, respectiv, formularea unei cereri, exercitarea unei acţiuni ori susţinerea unor apărări neîntemeiate. 

Stabilind că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părţii care a căzut în pretenţii, fapta acesteia declanşează o răspundere civilă delictuală, al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câştigat procesul a fost nevoită să le avanseze.

Aşadar natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părţii care a câştigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părţii care a căzut în pretenţii, pentru sumele cheltuite pentru şi în timpul procesului ce s-a încheiat. 

##### în vedere aceste considerente, Curtea constată că sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de lege privitoare la pierderea proceselor şi culpa procesuală a apelantei din prezenta cauză pentru care se solicită cheltuielile de judecată. Astfel, în concret, se reţine că respectiva culpă procesuală este dată de pierderea procesului în primă instanță.

Aşa cum a statuat cu privire la acest aspect şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli de judecată decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil. Aşadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar şi rezonabil au fost plătite de partea care a câştigat procesul în timpul şi în legătură cu acel litigiu (Hotărârea din 26 mai 2005, ###### împotriva României; Hotărârea din 19 octombrie 2006, ##### împotriva României). 

Cu privire la cerința caracterului real al cheltuielilor efectuate prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, instanța reține că intimata debitoare a depus în dovedirea cheltuielilor de judecată pretinse factura fiscală și OP emise în temeiul acesteia în valoare de 20.000 lei – f. 68 şi 69 vol. II dosar fond.

Aceste cheltuieli au un caracter real, mențiunile inserate făcând dovada, că aceste cheltuieli cu onorariile de avocat au fost efectuate în vederea soluționării litigiului.

Referitor la cerinţa caracterului necesar şi rezonabil, Curtea reţine că, potrivit art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanţa poate reduce cuantumului onorariului de avocat, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea de avocat, această reducere neafectând raporturile dintre avocat şi client.  

În ceea ce priveşte complexitatea cauzei, se reţine că în cauză avem de a face cu 2 cauze conexate, respectiv o cerere deschiderea insolvenței formulată de creditoare, precum și o cerere de opoziție formulată de debitoare, astfel că, faţă de obiectul complex litigiului şi natura specializată a acestuia, dosarul a avut o complexitate medie. 

Cât priveşte durata proceselor și activitatea efectiv prestată de avocat, debitoarea a fost reprezentată convenţional, s-au redactat şi depus cereri, s-au formulat apărări, aşa încât, Curtea apreciază că onorariul avocaţial în cuantum total de 20.000 lei nu este vădit disproporţionat prin raportare la activitatea efectiv prestată de avocat, la complexitatea cauzei şi miza acestora pentru debitoare şi nu se impune a fi redus conform art. 451 alin.2 ori în temeiul art. 453 alin.2 din Codul de procedură civilă. 

#### de dispoziţiile art. 453 Cpc şi considerentele anterior expuse, având în vedere soluţia pronunţată în cauză, va obliga apelanta să plătească intimatei 9520 lei cheltuieli de judecată în apel, conform facturii din 01.06.2024 şi OP 18/31.05.2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-creditoare ######## #### cu sediul ales la cab. av. ####-###### ######### în Bucureşti, str. ######### ######## 3, ### #, sector 3 împotriva sentinței civile nr. ####/06.03.2024 pronunțată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. #####/3/2023 în contradictoriu cu intimata-debitoare ###### SRL cu sediul ales la cab. av. ######## ######## în Bucureşti, str. ####### ############ 98, ### #, ap. 221, sector 1.

Obligă apelanta să plătească intimatei 9520 lei cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei azi, 18.06.2024.

PREŞEDINTE                        JUDECĂTOR   GREFIER

######## ######## ######        ####### ####### #########                         ##### #####

Red./Tehn. – ### ###.######/gref. ###########

Jud. #### – Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă – ######### #########

4 ex. / 2 ex. ######