Anularea Hotărârii AGA

Anularea hotărârilor emise AGA (Adunarea Generală a Acționarilor) sau de AGEA (Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor) este un subiect sensibil, în special atunci când astfel de decizii implică majorarea valorii nominale a acțiunilor.

Obiectul dosarului – Contestarea Hotărârii AGEA de majorare a capitalului social

În acest caz, reclamanții contestă Hotărârea AGEA nr. 1/05.09.2022 emisă de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor (AGEA). Hotărârea a aprobat majorarea valorii nominale a acțiunilor de la 2,50 lei la 287.636,75 lei per acțiune.

Reclamanții au invocat mai multe încălcări ale legislației și ale Actului Constitutiv al societății, contestând legalitatea deciziei și susținând că este vorba despre un abuz de drept din partea acționarilor majoritari.

Argumentele reclamanților pentru anularea hotărârii AGA

1. Nulitatea absolută a hotărârii AGA

Reclamanții argumentează că hotărârea AGEA este nulă absolut, deoarece încalcă Legea 31/1990 și Actul Constitutiv al societății. Conform acestei legi, o astfel de decizie de majorare a capitalului social necesită un vot unanim, iar lipsa acestuia face ca hotărârea să fie atacabilă pentru nulitate absolută. Astfel, contestarea hotărârii AGA este justificată de încălcarea normelor legale și statutare.

2. Abuz de drept comis de acționarii majoritari

Reclamanții susțin că acționarii majoritari au utilizat poziția lor dominantă pentru a lua o decizie care afectează negativ acționarii minoritari. Abuzul de drept este un motiv frecvent de anulare a hotărârilor AGA, în special atunci când se constată că decizia poate forța excluderea acționarilor minoritari prin impunerea unor condiții de răscumpărare a fracțiunilor de acțiuni la un preț mult inferior valorii de piață.

3. Nerespectarea condițiilor financiare pentru majorarea valorii acțiunilor

Un alt argument adus de reclamanți este că societatea nu dispune de fondurile necesare pentru a susține majorarea propusă a valorii acțiunilor. Întrucât profitul anual este insuficient pentru a acoperi valoarea totală a răscumpărărilor, reclamanții subliniază că decizia contravine prevederilor legale și că aceasta reprezintă o încercare de eliminare a acționarilor minoritari.

4. Încălcarea dreptului de proprietate al acționarilor minoritari

Potrivit reclamanților, hotărârea atacată încalcă dreptul de proprietate al acționarilor minoritari, deoarece aceștia sunt puși în situația de a nu-și putea susține participația prin aporturi suplimentare. Ei invocă dreptul de proprietate protejat de Constituție, susținând că acesta este încălcat prin impunerea unei valori nominale care le depășește resursele.

5. Nelegalitatea fracționării acțiunilor

Reclamanții contestă și procesul de fracționare a acțiunilor, argumentând că aceasta este o practică nelegală și contrară Actului Constitutiv, care specifică faptul că acțiunile societății sunt indivizibile. Procedura de răscumpărare a fracțiunilor de acțiuni este considerată de reclamanți o formă de presiune și o încercare de a reduce proporția acționarilor minoritari.

Argumentele societății pârâte. Emitenta hotărârii AGA

1. Necesitatea majorării valorii nominale a acțiunilor pentru stabilitatea financiară

Pârâta susține că majorarea valorii nominale a acțiunilor este justificată prin nevoia de capitalizare a societății și de atragere a investițiilor. Potrivit acesteia, decizia de a majora valoarea nominală a acțiunilor contribuie la consolidarea poziției financiare a societății și este o practică frecventă în strategia de afaceri.

2. Respectarea principiului majorității

Pârâta argumentează că hotărârea AGEA a fost adoptată în mod legal, prin votul majorității acționarilor, ceea ce este conform prevederilor Legii 31/1990. În viziunea societății, decizia este validă și obligatorie pentru toți acționarii, inclusiv pentru cei care nu au fost prezenți sau care au votat împotrivă.

3. Procedura de răscumpărare a fracțiunilor de acțiuni ca măsură de protecție

Conform pârâtei, răscumpărarea fracțiunilor de acțiuni este o măsură care respectă legislația și este menită să ofere acționarilor o soluție justă. Aceasta susține că acordarea unui termen de 15 zile pentru a completa valoarea acțiunilor reprezintă o măsură de protecție pentru minoritari, oferindu-le posibilitatea de a-și păstra drepturile în societate.

4. Dreptul de „Squeeze Out” al Acționarilor Majoritari

Deși legislația românească nu oferă un drept explicit de „squeeze out” pentru toate tipurile de societăți, pârâta invocă practici similare din legislația UE, menționând că eliminarea minoritarilor poate fi justificată în situații de capitalizare. În opinia sa, menținerea stabilității financiare a societății este o prioritate care justifică acest tip de acțiune.

Întrebări frecvente

Ce înseamnă anularea hotărârii AGEA?

Anularea hotărârii AGEA reprezintă procesul juridic prin care acționarii solicită anularea unei hotărâri emise de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor (AGEA), argumentând că aceasta încalcă legea sau actul constitutiv al societății. Această procedură este utilizată atunci când o hotărâre este considerată abuzivă sau nelegală.

În ce condiții poate fi anulată o hotărâre AGEA?

O hotărâre AGEA poate fi anulată dacă se demonstrează că aceasta este contrară legii, prevederilor actului constitutiv sau încalcă drepturile acționarilor. De exemplu, dacă hotărârea nu a fost adoptată cu votul unanim cerut de lege pentru anumite decizii sau dacă nu au fost respectate procedurile de convocare, acționarii pot iniția o contestare a hotărârii AGEA în instanță.

Ce drepturi au acționarii minoritari în fața unei hotărâri abuzive a AGEA?

Acționarii minoritari au dreptul de a contesta o hotărâre AGEA pe care o consideră abuzivă. În baza legislației din România, aceștia pot invoca motive de nulitate absolută și imprescriptibilă în cazul în care hotărârea afectează drepturile lor de proprietate sau este rezultatul unui abuz de drept. Contestarea hotărârii AGEA este un mijloc prin care minoritarii își pot apăra interesele în fața deciziilor abuzive ale acționarilor majoritari.

Ce este abuzul de drept în contextul unei hotărâri AGEA?

Abuzul de drept se referă la utilizarea poziției dominante de către acționarii majoritari pentru a emite o hotărâre care dezavantajează acționarii minoritari. În contextul contestării hotărârii AGEA, abuzul de drept poate fi invocat atunci când deciziile luate favorizează doar o parte dintre acționari și lezează interesele celorlalți, fără a respecta normele legale sau statutare ale societății.

Ce este majorarea valorii nominale a acțiunilor și de ce poate fi contestată?

Majorarea valorii nominale a acțiunilor este o decizie a AGEA de a crește valoarea unei acțiuni, reflectând o schimbare în structura capitalului social. Acționarii pot contesta o astfel de hotărâre dacă nu există fonduri suficiente pentru susținerea majorării sau dacă aceasta nu a fost aprobată prin votul unanim al acționarilor, în conformitate cu prevederile legale.

Cum afectează dreptul de proprietate al minoritarilor o hotărâre AGEA?

Dreptul de proprietate al acționarilor minoritari poate fi afectat dacă o hotărâre AGEA îi obligă să accepte o decizie care nu le permite să-și păstreze participația sau să își exercite dreptul de opțiune. Contestarea hotărârii AGEA este esențială pentru protejarea acestui drept, în special în cazuri în care minoritarii sunt puși în imposibilitatea de a susține financiar hotărârile emise de acționarii majoritari.

Ce se întâmplă dacă acționarii minoritari nu își exprimă opțiunea de răscumpărare?

În cazul în care acționarii minoritari nu își exercită dreptul de opțiune în termenul prevăzut, aceștia pot pierde posibilitatea de a contesta ulterior hotărârea. Societatea poate răscumpăra fracțiunile de acțiuni rămase, la un preț nominal scăzut. Această situație poate fi prevenită prin contestarea hotărârii AGEA înainte de expirarea termenului.

Ce prevede Legea 31/1990 privind protecția acționarilor minoritari?

Legea 31/1990 prevede că orice hotărâre contrară actului constitutiv sau legii poate fi atacată în justiție de acționarii minoritari. Contestarea hotărârii AGEA este permisă atunci când decizia este considerată abuzivă sau nu respectă cerințele de vot și de cvorum impuse de lege.

Ce rol are profitul distribuibil în cazul majorării valorii acțiunilor?

Profitul distribuibil este esențial pentru susținerea financiară a unei majorări a valorii nominale a acțiunilor. Dacă o societate nu dispune de profit suficient sau rezerve disponibile, hotărârea de majorare poate fi contestată, deoarece încalcă condițiile legale de capitalizare. Contestarea hotărârii AGEA poate avea succes dacă se dovedește lipsa resurselor necesare.

Cum este reglementată răscumpărarea fracțiunilor de acțiuni în hotărârile AGEA?

Răscumpărarea fracțiunilor de acțiuni este reglementată de hotărârea AGEA și permite societății să achiziționeze acțiuni incomplete la un preț nominal. Acționarii minoritari pot contesta această măsură dacă prețul răscumpărării este considerat inechitabil sau dacă procedura de răscumpărare nu a respectat normele statutare ale societății. Contestarea hotărârii AGEA devine o opțiune atunci când minoritarii se simt dezavantajați de această practică.

Temeiurile de drept invocate

Codul de Procedură Civilă:

• Art. 194 și următoarele – privitoare la cerințele introductive ale cererii de chemare în judecată.
• Art. 248 alin. 1 – reglementează ordinea de soluționare a excepțiilor.
• Art. 32 alin. 1 – stabilește condițiile necesare pentru formularea unei cereri.
• Art. 36 – se referă la calitatea procesuală activă și pasivă.

Codul Civil:

• Art. 212 alin. 1 – prevede obligativitatea respectării hotărârilor organelor de conducere ale societăților pentru toți membrii acesteia.
• Art. 216 alin. 1 și 5 – permite atacarea hotărârilor organelor de conducere care contravin legii sau actului constitutiv și stabilește că decizia de anulare este opozabilă.

Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale:

• Art. 103^1 – stipulează condițiile referitoare la exercitarea drepturilor de vot și protecția intereselor minorităților.
• Art. 132 alin. 2 și 3 – oferă cadrul pentru atacarea hotărârilor adunării generale și condițiile de imprescriptibilitate pentru motive de nulitate absolută.
• Art. 210 – reglementează cerințele pentru majorarea valorii nominale a acțiunilor și necesitatea unanimității.
• Art. 136^1 – menționează principiul bunei-credințe în activitățile societare.

Constituția României:

• Art. 44 alin. 1 și 7 – reglementează dreptul de proprietate și limitele acestuia prin lege.
• Art. 45 – garantează accesul liber la activități economice.
• Art. 135 alin. 2 lit. a) și Art. 136 alin. 5 – asigură inviolabilitatea proprietății private, stabilind că orice limitare trebuie să fie prin lege organică.

Hotarâre nr. 2469/2024 din 07.10.2024, cod RJ 596gg9e6e (https://rejust.ro/juris/596gg9e6e)

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanţii ###### #####, ####### #### #######, ######## ### şi pe pârâta SC ########### SA, având ca obiect acţiune în anulare a hotărârii ###.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 19.09.2024, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.10.2024 şi la 07.10.2024, când în aceeaşi compunere, a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a Civilă la data de 10.10.2022 sub nr.#####/3/2022, reclamanţii ###### #####, ####### #### #######, ######## ### au chemat în judecată pe pârâta SC ########### SA solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

1. Să se constate, în principal, nulitatea absolută a Hotărârii nr.01/05.09.2022, adoptată de către Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor Hotărârii nr. 1/05.09.2022, iar, în subsidiar, să dispuneţi anularea acesteia;

2. Să se dispună menţionarea hotărârii pronunţate în Registrul Comerţului şi publicarea acesteia în Monitorul Oficial;

3. Obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare, s-au arătat următoarele:

Hotărârea AGEA nr. 1/05.09.2022 atacata in cauza, prezintă o serie de carenţe, incălcări vădite ale textelor de lege incidente, dar si încălcări ale normelor stabilite de chiar Actul Constitutiv al paratei;

a) Astfel, in cauza, Hotărârea consfinţeşte un veritabil abuz de drept comis de administrator si acţionarii majoritari;

b) încalcă dispoziţiile art. 103 indice 1 din Legea 31, respectiv: condiţia impusa de teza finala a lit. a de la alin. 1; Condiţia impusa de lit. c si; condiţia impusa de lit. d).

c) Aceasta in contextul in care profitul total al societăţii pentru anul 2021 este in suma de 108.955 Lei, aşadar inferior cu mult sumei ce ar trebui achitata acţionarilor pentru aportul acestora total de 341.535 Lei.

c) Deopotrivă, consfinţeşte încercarea de abuz asupra dreptului de proprietate deţinut de acţionarii minoritari care este explicitata in concretum de reprezentanţii paratei, aceştia precizând ca persoanele care nu aduc completarea cu suma de 287.634,25 Lei; Vor primi suma de 2,5 lei pentru acţiune, bineînţeles in măsura in care acest lucru va fi manifestat in interiorul termenului general de prescripţie;

Totodată fiind prevăzut ca toata aceasta procedura are un termen de 15 zile de la data publicării in M. Of. (termen de decădere), pana la care acţionarul minoritar îşi poate manifesta dreptul de opţiune;

d) Hotărârea atacata este contrara normelor prevăzute chiar de Actul Constitutiv al societăţii, raportat la profitul înregistrat de ########### SA in anul 2021;

e) Hotărârea este data cu lipsa votului unanim in ceea ce priveşte hotărârea de a majora valoarea unei acţiuni, raportat la dispoziţiile art. 210 din Legea 31/1990;

f) încearcă disimularea unei majorări a capitalului social prin omisiunea pct. 4 din convocator; Si nu in ultimul rând, este nelegala fata de

g) Fracţionării acţiunilor, atât raportat la lege, cat si la Actul Constitutiv al ########### SA.

In fapt, in ceea ce priveşte Hotărârea AGEA nr. 1/05.09.2022 si astfel cum rezulta din înscrisurile ataşate;

A. Administratorul unic al ########### S.A., a hotărât convocarea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor Electronica S.A, în data de 05.09.2022, (cu posibilitatea de reconvocare la 06.09.2022 în absenţa cvorumului), având pe Ordinea de zi următoarele puncte:

„1. Majorarea valorii nominale a acţiunilor Societăţii, de la valoarea de 2,50 lei/actiune la valoarea de 287.636,75 lei/actiune.

2. Aprobarea modalităţii de rezolvare a situaţiei fracţiunilor de acţiuni rezultate in urma operaţiunii menţionate la punctul 1. Propunerea Administratorului unic, cu puteri depline al Societăţii este ca acţionarii sa aiba posibilitatea de a contribui cu sume de bani suplimentare pentru a completa fracţiunea deţinuta pana ce aceasta atinge o acţiune întreaga sau, in măsura in care nu se procedează la o asemenea completare, pentru fracţiunea astfel rezultata sa fie returnat aportul acţionarilor prin răscumpărarea de către Societate in condiţiile propuse mai jos.

3. Aprobarea procedurii concrete de urmat cu privire la operaţiunea de la punctul 1. Propunerea de procedura este disponibila pentru consultare la sediul Societăţii.

4. Modificarea Actului Constitutiv al Societăţii, pentru a conţine noua împartire a capitalului social determinata de aprobarea punctului 1, dupa cum urmează:

– Modificarea Articolului 6, care va avea astfel următorul conţinut:

Capitalul social este de 5.752.735 lei, împartit in 20 acţiuni nominative, in valoare nominala de 287.636,75 lei fiecare, in întregime subscrise si plătite de acţionari. Structura actionariatului Societăţii este cea înregistrata înregistrul acţionarilor. Modificarea Articolului 7.1., care va avea astfel următorul conţinut:

Capitalul social al Societăţii in valoare de 5.752.735 lei este reprezentat prin 20 de acţiuni emise de societate.

– Modificarea Articolului 7.2., care va avea astfel următorul conţinut:

Acţiunile Societăţii sunt nominative si au valoarea nominala de 287.636,75 lei.

5. Autorizarea dobândirii de către Societate a propriilor acţiuni, in vederea implementarii hotărârilor propuse la punctele 1-3 de mai sus, precum si condiţiile acestei dobândiri potrivit art. 103 indice 1 din Legea nr. 31/1991 privind societăţile, republicata, cu modificările si completarile ulterioare. Condiţiile propuse sunt: (i) numărul maxim de acţiuni, dupa caz a fracţiunilor de acţiuni, ce vor fi răscumpărate va fi egal cu numărul de acţiuni pentru care acţionarii nu isi exercita opt/unea de completare a fracţiei (conform celor menţionate la punctele 1 si 2 de mai sus), (ii) durata autorizaţiei va fi egala cu perioada necesara pentru finalizarea procedurii menţionate la punctul 3 de mai sus, fara a depasi 18 luni de la data publicării hotărârii in Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, (iii) preţul de răscumpărare pe acţiune va fi egal cu 2,50 lei, (iv) prevederile art. 7.6, 7.8si 7.9 din Actul Constitutiv al Societăţii nu se vor aplica in cazul răscumpărării propriilor acţiuni de către Societate conform celor de mai sus.

6. Împuternicirea Administratorului unic al Societăţii sa îndeplinească oricare si toate formalităţile legale impuse de prevederile legale in vederea obţinerii aprobării autorităţilor competente, a înregistrării, punerii in executare a hotărârilor adoptate de Adunarea Generala Extraordinara a Acţionarilor si asigurării opozabilităţii acestora fata de terţi. ######## împuternicita poate delega îndeplinirea mandatului mai sus menţionat altor persoane, cu respectarea prevederilor Actului Constitutiv”

B. Astfel ca la data de 05.09.2022, prin unanimitate de voturi (dar numai ale acţionarilor ce deţin 94,06309% din capitalul social si din drepturile de vot ale societăţii), Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor a adoptat Hotărârea nr. 1/05.09.2022 (a cărei nulitate este solicitata in cauza), având următorul conţinut:

„1. Se aproba majorarea valorii nominale a acţiunilor Societăţii, de la valoarea de 2,50 lei/acțiune la valoarea de 287.636,75 lei/acțiune.

2. Se aproba modalitatea de rezolvare a situaţiei fracţiunilor de acţiuni rezultate in urma operaţiunii menţionate la punctul 1. Propunerea Administratorului unic, cu puteri depline al Societăţii, este ca acţionarii sa aibă posibilitatea de a contribui cu sume de bani suplimentare pentru a completa fracţiunea deţinuta pana ce aceasta atinge o acţiune întreaga sau, in măsura in care nu se procedează la o asemenea completare, pentru fracţiunea astfel rezultata sa fie returnat aportul acţionarilor prin răscumpărarea de către Societate in condiţiile propuse mai jos.

3. Se aproba procedura concreta de urmat cu privire la operaţiunea de la punctul 1, asa cum este prevăzuta de Anexa 1 la prezenta.

5. Se aproba autorizarea dobândirii de către Societate a propriilor acţiuni, in vederea implementării hotărârilor propuse la punctele 1-3 de mai sus, precum si condiţiile acestei dobândiri potrivit art. 103 indice 1 din Legea nr. 31/1991 privind societăţile, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Condiţiile propuse sunt: (i) numărul maxim de acţiuni, după caz a fracţiunilor de acţiuni, ce vor fi răscumpărate va fi egal cu numărul de acţiuni pentru care acţionarii nu isi exercita opţiunea de completare a fracţiei (conform celor menţionate la punctele 1 si 2 de mai sus), (ii) durata autorizaţiei va fi egala cu perioada necesara pentru finalizarea procedurii menţionate la punctul 3 de mai sus, fara a depasi 18 luni de la data publicării hotărârii in Monitorul Oficial al României, (iii) preţul de răscumpărare pe acţiune va fi egal cu 2,50 lei, (iv) prevederile art. 7.6, 7.8 si 7.9 din Actul Constitutiv al Societăţii nu se vor aplica in cazul răscumpărării propriilor acţiuni de către Societate conform celor de mai sus.

6. Se împuterniceşte Administratorului unic al Societăţii sa îndeplinească oricare si toate formalităţile legale impuse de prevederile legale in vederea obţinerii aprobării autorităţilor competente, a înregistrării, punerii in executare a hotărârilor adoptate de Adunarea Generala Extraordinara a Acţionarilor si asigurării opozabilităţii acestora fata de terţi. ######## împuternicita poate delega îndeplinirea mandatului mai sus menţionat altor persoane, cu respectarea prevederilor Actului Constitutiv.”

Totodată, a fost adoptată şi procedura pentru rezolvarea situaţiei unor fracţiuni de acţiuni, cuprinsă în Anexa 1 a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a ############ ########### S.A. nr. 1 din 05.09.2022.

C. Aşadar, un aspect esenţial  pentru soluţionarea prezentei  cereri, invedereaza instanţei ca prin Hotărârea adoptata de parata, in mod diferit fata de ceea ce a fost propus prin convocator, a fost omis pct. 4, ce stipula:

4. Modificarea Actului Constitutiv al Societăţii, pentru a conţine noua impartire a capitalului social determinata de aprobarea punctului 1, dupa cum urmează:

– Modificarea Articolului 6, care va avea astfel următorul conţinut:

Capitalul social este de 5.752.735 lei, impartit in 20 acţiuni nominative, in valoare nominala de 287.636,75 lei fiecare, in întregime subscrise si plătite de acţionari. Structura actionariatului Societăţii este cea înregistrata in registrul acţionarilor. Modificarea Articolului 7.1., care va avea astfel următorul conţinut:

Capitalul social al Societăţii in valoare de 5.752.735 lei este reprezentat prin 20 de acţiuni emise de societate.

– Modificarea Articolului 7.2., care va avea astfel următorul conţinut: Acţiunile Societăţii sunt nominative si au valoarea nominala de 287.636,75 lei. Ori, având in vedere hotărârea adoptata, fara acest punct 4, in mod limpede ne aflam in situaţia unei majorări a capitalului social – situaţie care atrage aplicabilitatea unor texte de lege distincte, precum si unele obligaţii pentru reprezentanţii paratei, care nu sunt întrunite, asa cum vom arata in prezenta; Aceasta in condiţiile in care, extrasul Recom ataşat prezentei releva faptul ca numărul de acţiuni existent este de 2.301.094.

Precizări doctrinare – Fundamentarea existenţei unor limite ale exercitării dreptului de proprietate asupra acţiunilor

A. In ceea ce priveşte prezenta speţa, doctrina in materie ne releva ca existenţa formală a unor limite ale dreptului de proprietate este stipulată de art. 44 alin. 1 teza alia din Constituţie, care stipulează posibilitatea de a se institui prin lege limitări ale dreptului de proprietate:

„Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege” (s.n.)

##### caracterul de dispoziţie generală, acest text normativ trebuie privit doar în corelare cu alte prevederi constituţionale incidente. Articolul 44 alin. 7 din Constituţie vorbeşte de anumite limitări ale exercitării dreptului de proprietate prin impunerea respectării unor sarcini instituite prin lege. Pe de altă parte, în articolul imediat următor, art. 45, este garantat accesul liber al persoanei la o activitate economică, acest lucru presupunând, în materia care face obiectul acestei lucrări, posibilitatea oricărei persoane de a deţine acţiuni ale oricărei societăţi comerciale.

Dispoziţii aplicabile dreptului de proprietate asupra acţiunilor sunt conţinute şi de art. 135 şi art. 136 din Constituţia României. Astfel, în art. 135 alin. 2 pct. a) se instituie obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, iar în art. 136 alin. 5 se consacră principiul inviolabilităţii proprietăţii private, „în condiţiile legii organice.”(s.n.). Această prevedere indică în mod indirect faptul că orice limitare a principiului inviolabilităţii proprietăţii private nu poate fi adusă decât prin lege organică.

Din perspectiva Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, normele juridice care instituie posibilitatea limitării dreptului de proprietate se găsesc în cadrul art.1 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

B. Astfel, ne releva doctrina in materie ca orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.

În cadrul art.1 din Protocolul adiţional nr. 1 se realizează o distincţie între limitele exercitării atributelor dreptului de proprietate (art. 1 alin. 2) şi adoptarea unor dispoziţii care duc la pierderea dreptului de proprietate. #### totodată important de subliniat că „lipsirea unei persoane de proprietatea sa” nu poate fi efectuată, potrivit textului Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului, decât în ipoteza întrunirii a două condiţii cumulative:

– existenţa unei cauze de utilitatea publică, interpretată în sensul mai larg al manifestării unui interes public şi nu în cel restrictiv al impunerii unei forme unice a „privării de proprietate”, respectiv exproprierea sau naţionalizarea;

– stabilirea acestor limite prin lege şi în conformitate cu principiile generale ale dreptului internaţional.

Se poate constata faptul că teza a II a art.1 alin. 1 din Protocolul adiţional nr.1 conferă legiuitorului naţional posibilitatea determinării condiţiilor de exercitare a dreptului de proprietate.

De asemenea, se desprinde concluzia neechivocă în sensul că protocolul adiţional permite legiuitorului naţional să impună norme legale privind folosinţa bunurilor într-un mod care să corespundă interesului public, social.

Pornind de la acest text al art. 1 alin. 2 din Protocolul adiţional referitor la limitarea exercitării unor atribute ale dreptului de proprietate, s-a arătat că practica judiciara a Curţii Europene a Drepturilor Omului a stabilit „o limită jurisprudenţială, dată de atingerea substanţei dreptului”, subliniindu-se teza fundamentală, potrivit căreia „nu trebuie să se ajungă la golirea de conţinut a dreptului”.

C. Privarea de proprietate asupra acţiunilor a unor subiecte de drept privat în beneficiul altui subiect de drept privat – Dreptul de squeeze out. Noţiune şi caractere juridice.

Instituţia juridică intitulată squeeze out a fost definit în doctrină drept „obligarea acţionarilor minoritari de a vinde acţiunile deţinute acţionarului majoritar care intenţionează să preia controlul total asupra societăţii.” O asemenea definiţie, corespunzând în linii generale instituţiei juridice prezente astăzi în dreptul Uniunii Europene, a fost formulată anterior adoptării Directivei Parlamentului şi Uniunii Europene 2004/25/CE, la 21 aprilie 2004[8].

Anumite legislaţii au implementat acest drept de excludere de către acţionarul majoritar a celorlalţi acţionari ai unei societăţi pe acţiuni încă din prima jumătate a secolului XX. în sistemul de drept suedez, spre exemplu, un astfel de drept al acţionarului majoritar există încă din 1944.

În Statele Unite, leagănul dreptului societar şi al pieţei de capital moderne, nu există de lege lata reglementări specifice în privinţa procedurii de squeeze out şi a dreptului de squeeze out, aflat în patrimoniul acţionarului majoritar. Chestiunea excluderii din societatea a celorlalţi acţionari, prin transferul forţat al dreptului de proprietate asupra acţiunilor, este lăsată la latitudinea actelor constitutive ale societăţilor comerciale, în dreptul codificat existând, de regulă, numai o menţiune privind respectarea principiilor generale de drept, în cazul de faţă fiind vorba, desigur, de principiul acordării unei compensaţii echitabile.

Uniunea Europeană a ales calea legiferării elementelor juridice care conturează dreptul de squeeze out în cazul societăţilor admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată. O asemenea soluţie a fost justificată de realitatea că acest tip de societăţi sunt situate de plano la nivelul cel mai de sus al încrederii investitorilor, publicului, fiind rezultatul ipso facto al admiterii la tranzacţionare.

Dreptul de squeeze out este un drept subiectiv aflat în patrimoniul acţionarului majoritar al unei societăţi comerciale, relativ, patrimonial, de creanţă, accesoriu dreptului de proprietate asupra acţiunilor unui emitent, afectat de o dublă condiţie:

– deţinerea unui anumit procent din capitalul social şi drepturile de vot ale societăţii emitente;

– plata către acţionarii minoritari, deţinători ai restului acţiunilor emitentului a unui preţ corect, stabilit de regulă în baza unor criterii predefinite; în cazul în care criteriile sunt clar definite în normele legale, suntem în prezenţa unui „preţ legal”.

În legislaţia actuală a Uniunii Europene apare şi o a treia condiţie, respectiv aceea a derulării în prealabil a unei oferte publice de preluare.

Iar ca o concluzie asupra aspectelor de natura doctrinara citate anterior, invedereaza instanţei ca relevant în sprijinul acestor susţineri este textul art. 16 din Directiva Parlamentului ######## nr. 25/2004, dreptul acţionarilor minoritari rămaşi în societate în urma unei oferte publice de preluare, de a solicita acţionarului majoritar care a atins pragul de 95% din totalul drepturilor de vot şi din capitalul social sau a achiziţionat în cadrul ofertei peste 90% din acţiunile Vizate, răscumpărarea acţiunilor, exercitând astfel dreptul de sell out. Acest text legal reprezintă o garanţie suplimentară şi subsidiară celei stipulate de art. 15 din Directiva nr.25/2004 a salvgardării valorii economice a investiţiei realizate pe piaţa de capital.

În aceste condiţii, privarea de proprietate, în cadrul procedurii de exercitare a dreptului de squeeze out, dacă se realizează la un preţ corect, slujeşte intereselor acţionarilor minoritari, satisfăcând dezideratul instituirii limitelor dreptului de proprietate în interes public.

D. Aplicarea de către acţionarii majoritari in cauza, in mod corect a aspectelor doctrinare, precum si a textelor de lege citate anterior devine chestionabila, atât raportat la lipsa stabilirii unui pret corect pentru fiecare din acţiuni, asa cum cere legislaţia europeana;

Iar condiţia existenţei unei cauze de utilitatea publică, interpretată în sensul mai larg al manifestării unui interes public, in mod limpede nu este întrunită, in condiţiile unui veritabil abuz al poziţiei dominante de către acţionarii majoritari.

Deopotrivă, asa cum lesne se poate observa, raportat la normele citate anterior, acţionarii majoritari care au adoptat Hotărârea atacata in cauza, nu deţin cota de 95% necesara in conformitate cu dispoziţiile europene si astfel, dreptul de squeeze out, sau cel de sell out nu poate fi manifestat in mod legal.

Si totodată se impune antamarea faptului ca legislaţia europeana, cat si cea transpusa in ####### se refera in principal la companiile publice, a căror tranzacţionare se efectuează pe pieţele reglementate; Nefiind cazul paratei in cauza, in condiţiile retragerii acesteia de pe bursa inca din anul 2007.

A. Sediul materiei prezentei cereri este cel prevăzut de art. 132 din Legea 31/1990, ce statuează ca:

„(1) Hotărârile luate de adunarea genera/ă în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.

(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie. în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.

(3) Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată.

(4) Membri/ consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie.

(5) Cererea se va soluţiona în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administraţie, respectiv prin directorat.

(6) #### hotărârea este atacată de toţi membrii consiliului de administraţie, societatea va fi reprezentată în justiţie de către persoana desemnată de preşedintele instanţei dintre acţionarii ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală, convocată în acest scop, va numi un reprezentant.

(7) #### hotărârea este atacată de toţi membrii directoratului, societatea va fi reprezentată în justiţie de către consiliul de supraveghere.

(8) #### au fost introduse mai multe acţiuni în anulare, ele pot fi conexate.

(9) Cererea se va judeca în camera de consiliu. Hotărârea judecătorească pronunţată este supusă numai apelului.

(10) Hotărârea definitivă de anulare va fi menţionată în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. De la data publicării ea este opozabilă tuturor acţionarilor.”

Iar in raport de aceasta norma, doctrina in materie releva ca o hotărâre a adunării generale este o declaraţie de principii cu valoare virtuală ce se bucură de o prezumţie relativă de validitate, prezumţie care poate fi răsturnată dovedind caracterul ei nelegal sau nestatutar, (ambele urmând a fi arătate prin prezenta), proba fiind în sarcina asociatului reclamant. #### nu poate fi dovedit caracterul nelegal sau nestatutar, acţiunea va fi respinsă oricât de vătămătoare ar fi pentru asociatul petent (cu excepţia situaţiilor de abuz de drept).

#### voinţa colectivă se formează pe baza votului unei majorităţi, dreptul de a ataca hotărârea adunării generale este unul ut singuli, adică a oricărui asociat individual, indiferent câte titluri are, iar dacă au fost introduse mai multe acţiuni, ele pot fi conexate pentru a evita pronunţarea unor hotărâri contradictorii. Conexitatea a fost introdusă prin derogare de regulile generale de la acel moment, întrucât nu există identitate de părţi, ci doar de obiect: anularea hotărârii adunării generale, dar justificabila prin prisma fundamentului juridic bazat pe acelaşi titlu, izvorât din acelaşi act juridic. O succesiune de procese cu acelaşi obiect şi pentru aceleaşi motive ar duce la cesturi administrative mari şi inutile şi ar expune societatea la riscul de a suporta efectele anulării hotărârii în baza unui singur proces pierdut, indiferent câte altele au fost câştigate (opusul nu este însă valabil, respingerea unei acţiuni nu influenţează o altă acţiune). În lipsa conexităţii pe care am fi văzut-o chiar obligatorie, o hotărâre obţinută de un asociat reclamant nu are autoritate de lucru judecat pentru alt asociat reclamant, acţiunile fiind independente şi fiecare din reclamanţi motivând cererea de anulare după propriile posibilităţi si cunoştinţe.

Faptul că hotărârea a trecut, înainte de publicare, prin filtrul Oficiului registrului comerţului nu o face, deci, prezumată absolut ca valabilă şi inatacabilă, verificarea respectivă fiind în prezent una pur administrativă.

Dreptul de a ataca hotărârea adunării asociaţilor considerată nelegală sau nestatutară este un drept societar, dar un drept extraordinar întrucât oferă unui singur asociat, posesor şi al unui singur titlu de participare, dreptul „exorbitant” de a se opune hotărârii luate de o întreagă majoritate pe ideea că nici măcar o majoritate nu poate decide împotriva legii.

Referitor la cauzele de nulitate invocate in speţa, intelege ca acestea sunt atât subiective (materiale), cât şi obiective (formale). Cauzele subiective ţin de capacitatea juridică sau consimţământul fiecărui asociat, dreptul la reprezentare, dreptul de vot şi au fost denumite „condiţii de sinceritate a votului exprimat”. ##### capacităţii sau a consimţământului ori vicierea acestuia pot fi invocate numai de un asociatul respectiv, ca singurul interesat (îndeosebi eroare – inclusiv provocată – de informare asupra elementelor şi documentelor – inclusiv frauduloase – care au stat la baza deciziei) şi nu atrag hoc ipso nulitatea hotărârii, în ansamblul ei (ca act colectiv de voinţă), ci doar sunt eliminate din alcătuirea cvorumului şi majorităţii;

B. Deopotrivă, având in vedere ca hotărârile/deciziile organelor de conducere/organelor de administrare ale societăţii trebuie să fie adoptate cu respectarea tuturor prevederilor impuse de:

1. lege;

2. actul constitutiv al societăţii.

Hotărârile/deciziile adoptate de organele de conducere/organele de administrare ale societăţii, în conformitate cu prevederile legale şi cu prevederile cuprinse în actul constitutiv al societăţii fiind obligatorii pentru toţi membrii acestor organe, inclusiv pentru aceia care au lipsit de la deliberare sau, după caz, au votat împotrivă.

Înţelege ca sunt aplicabile in cauza prevederile art. 212 alin. 1 noul Cod civil:

„Hotărârile şi deciziile luate de organele de conducere şi administrare în condiţiile legii, actului de constituire sau statutului sunt obligatorii chiar pentru cei care nu au luat parte la deliberare sau au votat împotrivă”.

Din contră, hotărârile/deciziile adoptate de organele de conducere/organele de administrare ale societăţii, cu nerespectarea prevederilor legale şi/sau cu nerespectarea prevederilor cuprinse în actul constitutiv al societăţii sunt nelegale, motiv pentru care acestea pot fi contestate, în condiţiile legii.

În acest sens fiind prevederile art. 216 alin. 1 noul Cod civil: „Hotărârile şi deciziile contrare legii, actului de constituire ori statutului pot fi atacate în justiţie de oricare dintre membrii organelor de conducere sau de administrare care nu au participat la deliberare ori care au votat împotrivă şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă”.

În situaţia în care acţiunea îndreptată împotriva hotărârii/deciziei este admisă, respectiva hotărâre/decizie este invalidată, iar ordinea de drept, respectiv ordinea societară sunt restabilite.

În acest sens sunt prevederile art. 216 alin. 5 noul Cod civil:

„Hotărârea definitivă de anulare va fi menţionată în registrul public în care este înregistrată persoana juridică, fiind opozabilă de la această dată faţă de orice persoană, inclusiv faţă de membrii acelei persoane juridice”.

Motivele de nelegalitate a Hotărârii AGEA nr. 1/05.09.2022: A. Abuzul de drept comis de procedura:

A. 1 in primul rand, raportat la norma citata chiar de parata ca fiind temeiul juridic al acţiunii sale abuzive, respectiv, cea de la art. 103 indice 1 din Legea 31, ce statuează ca:

„(1) Unei societăţi i se permite să dobândească propriile acţiuni, fie direct, fie prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar pe seama societăţii în cauză, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) autorizarea dobândirii propriilor acţiuni este acordată de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor, care va stabili condiţiile acestei dobânzi, în special numărul maxim de acţiuni ce urmează a fi dobândite, durata pentru care este acordată autorizaţia şi care nu poate depăşi 18 luni de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi, în cazul unei dobândiri cu titlu oneros, contravaloarea lor minimă şi maximă;

####

Începând cu data de ##########, în conformitate cu prevederile punctului 33 al articolului 129 coroborate cu dispoziţiile alineatului (1) al articolului 141, Secţiunea a 10-a, Capitolul IV din LEGEA nr 265 din 22 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr 750 din 26 iulie 2022, litera a) a alineatului (1) al articolului 103 indice 1 se va modifica şi, va avea următorul cuprins:

a) autorizarea dobândirii propriilor acţiuni este acordată de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor, care va stabili condiţiile acestei dobândiri, în special numărul maxim de acţiuni ce urmează a fi dobândite, durata pentru care este acordată autorizaţia şi care nu poate depăşi 18 luni de la data înregistrării în registrul comerţului, şi, în cazul unei dobândiri cu titlu oneros, contravaloarea lor minimă şi maximă;

b) valoarea nominală a acţiunilor proprii dobândite de societate, inclusiv a celor aflate deja în portofoliul său, nu poate depăşi 10% din capitalul social subscris;

c) tranzacţia poate avea ca obiect doar acţiuni integral liberate;

d) plata acţiunilor astfel dobândite se va face numai din profitul distribuibil sau din rezervele disponibile ale societăţii, înscrise în ultima situaţie financiară anuală aprobată, cu excepţia rezervelor legale.

(2) #### acţiunile proprii sunt dobândite pentru a fi distribuite angajaţilor societăţii, acţiunile astfel dobândite trebuie distribuite în termen de 12 luni de la data dobândirii.”

Acţionarii majoritari, care au decis aceasta acţiune abuziva, precum si administratorul împuternicit cu puteri depline sa exercite in mod efectiv aceasta, nu poate parcurge o asemenea procedura in condiţiile in care sunt incalcate mai multe condiţii impuse chiar de textul de lege citat anterior:

– condiţia impusa de teza finala a lit. a de la alin. 1: „în cazul unei dobândiri cu titlu oneros, contravaloarea lor minimă şi maximă;” – In hotărârea atacata fiind menţionat faptul ca acţiunea va fi răscumpărata la valoarea acesteia nominala, de 2,5 Lei/actiune; Aşadar, fara a fi stabilit un pret minim, unul maxim si bineînţeles cu ignorarea completa a deciziei conform căreia, valoarea unei acţiuni urma sa fie de 287.636,75 Lei;

– condiţia impusa de lit. c: ,,c) tranzacţia poate avea ca obiect doar acţiuni integral liberate;” – Un aspect de fapt care nu este cunoscut reprezentanţilor paratei, in contextul in care pot exista garanţii constituite pe aceste acţiuni;

Sau, asa cum este cazul reclamantei, ####### ####-#######, acţiunile deţinute de aceasta au aparţinut autorilor sai, decedaţi in luna august a anului curent, procedura de succesiune de pe urma acestora nefiind finalizata in prezent.

– condiţia impusa de lit. d): „plata acţiunilor astfel dobândite se va face numai din profitul distribuibil sau din rezervele disponibile ale societăţii, înscrise în ultima situaţie financiară anuală aprobată, cu excepţia rezerve/or legale.”- Lasand la o parte faptul ca nu este nicăieri menţionata provenienţa sumelor de bani cu care ar urma sa fie achitata valoarea de 341.535 Lei;

Asa cum releva înscrisurile ce urmează a fi depuse la dosarul cauzei, profitul total al societăţii pentru anul 2021 este in suma de 108.955 Lei, aşadar inferior cu mult sumei ce ar trebui achitata acţionarilor.

####, având in vedere modul in care este desfăşurata aceasta procedura de squeeze out (eliminare forţată) a acţionarilor minoritari este limpede ca persoanele responsabile din angrenajul paratei nu urmăresc nici respectarea normelor impuse de lege si nici plata, in mod real a acestui pret, fie in cuantum total, fie parţial.

A.2 De altfel, la pct. 11 al Hotărârii nr. 01 din 05.09.2022 se arata in concret faptul ca: „11. Acţionarii cărora li s-au returnat aporturile prin răscumpărarea acţiunilor/fracţiunilor de acţiuni de valoare nominală veche conform punctelor 4-6 de mai sus vor putea solicita plata sumelor aferente de la Societate în interiorul termenului de prescripţie extinctivă de 3 (trei) ani, prevăzut de reglementările legale în vigoare, care va începe să curgă de la expirarea perioadei de 60 de zile prevăzute la punctul 10 de mai sus.”

Pct. 5 din Anexa 1 fiind in aceeaşi nota, in ceea ce priveşte abuzul asupra acţionarilor minoritari: „In cazul în care, la expirarea termenului menţionat la punctul 1 din prezenta procedură, Societatea nu primeşte o notificare de la un acţionar, precum şi plata corespunzătoare (în cazul acţionarilor menţionaţi la punctul 2 din prezenta procedură), se va considera că acţionarul respectiv a optat pentru returnarea aportului său şi astfel, pentru răscumpărarea de către Societate a acţiunilor cu valoare nominală veche care determină formarea fracţiunilor de acţiuni cu valoare nominală nouă, în mod automat, cu efect de la expirarea termenului menţionat la punctul 1 din prezenta procedură.”

Aşadar, încercarea de abuz asupra dreptului de proprietate deţinut de acţionarii minoritari este explicitata in concretum de reprezentanţii paratei, aceştia precizând ca persoanele care nu aduc completarea cu suma de 287.634,25 Lei; Vor primi suma de 2,5 lei pentru acţiune, bineînţeles in măsura in care acest lucru va fi manifestat in interiorul termenului general de prescripţie;

Totodată fiind prevăzut ca toata aceasta procedura are un termen de 15 zile de la data publicării in M. Of. (termen de decădere), pana la care acţionarul minoritar isi poate manifesta dreptul de opţiune;

Iar in cazul in care nu este transmisa aceasta notificare, se considera acceptarea in mod tacit a opţiunii de primi valoarea nominala a acţiunii si aceasta suma fiind supusa, desigur unui termen de prescripție pana la care urmează a fi achitata.

A.3 Si in continuarea aspectelor susţinute anterior, reiteram instanţei faptul ca hotărârea AGEA nr. 1/05.09.2022, atacata in cauza, contravine nu numai textelor de lege citate anterior;

Dar si normelor prevăzute chiar de Actul Constitutiv al societăţii, raportat la profitul înregistrat de ########### SA in anul 2021; Aceasta in condiţiile in care, pe de o parte legea prevede in mod expres ca sumele se achita din profitul distribuibil sau din rezervele disponibile ale societăţii, înscrise în ultima situaţie financiară anuală aprobată;

Ori, aşa cum va reieşi din probatoriul ce urmează a fi administrat, situaţia financiara a paratei, raportat la anul 2021 era in mod limpede lămurită cu mult înainte de convocarea efectuata in luna august 2022;

Astfel ca, atat acţionarii majoritari, cat si administratorul împuternicit al paratei se aflau in deplina cunoştinţa a încălcării vădite a normelor legale citate chiar de aceasta in cuprinsul Hotărârii nr. 01/05.09.2022, fata de lipsa sumelor de bani disponibile, in vederea achitării contravalorii fiecăreia din cele 136.614 acţiuni, deţinute de cei 5878 de acţionari minoritari.

A.4 ##### votului unanim in ceea ce priveşte hotărârea de a majora valoarea unei acţiuni;

In condiţiile in care dispoziţiile art. 210 din Legea 31/1990 statuează ca: „(4) Mărirea capitalului social prin majorarea valorii nominale a acţiunilor poate fi hotărâtă numai cu votul tuturor acţionarilor, în afară de cazul când este realizată prin încorporarea rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune.”

In mod limpede, procedura propusa prin Convocator si adoptata prin Hotărârea nr. 01/05.09.2022 este una ce contravine acestei dispoziţii a legii, in condiţiile in care se prevede expres ca unanimitatea de voturi aparţine strict celor 2 acţionari majoritari;

Fiind astfel încălcate in mod flagrant drepturile celorlalţi 5878 de acţionari minoritari, ce deţin o cota de 5,93691% din acţiunile si implicit voturile societăţii.

Ori, indiferent de interpretarea data normei de la art. 210 din Legea 31, ceea ce a fost adoptat (prin omisiunea punctului 4 din propunere) prin Hotărârea atacata in cauza constituie o mărire a capitalului social, in extrema, una neconvenționala si;

Nelegala prin prisma nerespectării normei imperative citata anterior.

A.5 Disimularea unei majorări a capitalului social

Pe de alta parte, daca interpretam procedura efectuata de reprezentanţii paratei ca nefiind o mărire de capital social, in lumina modalităţilor expres prevăzute de lege, in mod limpede omisiunea pct. 4 din convocator, ce stipula:

4. Modificarea Actului Constitutiv al Societăţii, pentru a conţine noua impartire a capitalului social determinata de aprobarea punctului 1, dupa cum urmează:

– Modificarea Articolului 6, care va avea astfel următorul conţinut:

Capitalul social este de 5.752.735 lei, împărtit in 20 acţiuni nominative, in valoare nominala de 287.636,75 lei fiecare, în întregime subscrise si plătite de acţionari. Structura acționariatului Societăţii este cea înregistrata în registrul acţionarilor. Modificarea Articolului 7.1., care va avea astfel următorul conţinut:

Capitalul social al Societăţii in valoare de 5.752. 735 lei este reprezentat prin 20 de acţiuni emise de societate.

– Modificarea Articolului 7.2., care va avea astfel următorul conţinut: Acţiunile Societăţii sunt nominative si au valoarea nominala de 287.636,75 lei.

Si adoptarea pct. 1 ce statuează:

„7. Se aproba majorarea valorii nominale a acţiunilor Societăţi/, de la valoarea de 2,50 lei/acțiune la valoarea de 287.636,75 lei/actiune.

Ne conduce la concluzia unei veritabile disimulări a unei măriri de capital social, in contextul in care extrasul recom ne releva existenta la data depunerii prezentei a unui număr de 2.301.094 acţiuni a căror valoare nominala, data fiind adoptarea hotărârii este de 287.636,75 lei/actiune;

Un fapt ce conduce la concluzia ca ########### SA are un capital social de ordinul a 500 miliarde de lei – aprox. 113 miliarde #### – o suma de bani pe care consideram in mod limpede ca acţionarii majoritari nu au, pentru a fi infuzata in societate;

Iar in atare context, este limpede ca prin procedura efectuata de administratorul împuternicit, se încearcă o disimulare a majorării de capital social – care, in mod real nu este efectuata;

##### ca singur scop scoaterea din acționariat a celor 5878 de acţionari minoritari, ce deţin o cota de 5,93691% din acţiunile si implicit voturile societăţii.

A.6 Nelegalitatea fracţionării acţiunilor, atat raportat la lege, cat si la Actul Constitutiv al ########### SA

Prin pct. 2 al Hotărârii atacata in cauza: Se aproba modalitatea de rezolvare a situaţiei fracţiunilor de acţiuni rezultate in urma operaţiunii menţionate la punctul 1. Propunerea Administratorului unic, cu puteri depline al Societăţii, este ca acţionarii sa aiba posibilitatea de a contribui cu sume de bani suplimentare pentru a completa fracţiunea deţinuta pana ce aceasta atinge o acţiune întreaga sau, in măsura in care nu se procedează la o asemenea completare, pentru fracţiunea astfel rezultata sa fie returnat aportul acţionarilor prin răscumpărarea de către Societate in condiţiile propuse mai jos.

Mai exact, un număr total de 2.301.094 acţiuni devin 20 de acţiuni, fara a fi majorat in mod real capitalul social in suma de 5.752.735 Lei – un artificiu încercat de administratorul împuternicit ce contravine in mod clar legii, in condiţiile in care majorarea capitalului social se poate efectua doar in lumina textelor de lege citate anterior.

####, prin aceasta procedura „gri” se ajunge ca fiecare din cei 5878 de acţionari minoritari, ce deţin o cota de 5,93691% din acţiunile si implicit voturile societăţii sa nu mai detina 1 acţiune ci o fracţie din aceasta egala cu 0,###### ## valoare aproximativa;

Ori, prevederile art. 7.4 din Actul Constitutiv al ########### SA releva ca acţiunile sunt unice si indivizibile – un fapt peste care administratorul societăţii trece fara nicio impietare – atrăgând astfel nulitatea procedurii in tot.

Contractul de societate, aspecte doctrinare

In cauza, in ceea ce priveşte procedura urmata de administratorul împuternicit al paratei, in mod limpede avem de-a face cu un contractul de societate, care reprezintă un contract special, cu o natură juridică complexă, deosebit de toate celelalte contracte, prin faptul că, alături de drepturile şi obligaţiile pe care le generează între asociaţii co-contractanţi, dă naştere şi unei entităţi care se va manifesta în câmpul relaţiilor juridice, însă în mod diferit, după cum este dotată sau nu, prin lege, cu personalitate juridică.

Entitatea colectivă rezultată din contractul de societate reprezintă o manifestare particulară a raporturilor juridice izvorâte din acest act juridic, Contractul de societate – rezumat 11 fiind mijlocul juridic de realizare a scopului urmărit de către asociaţi prin încheierea lui, şi anume obţinerea şi partajarea profitului.

Contractul de societate este, în toate cazurile, rodul întâlnirii concordante a voinţelor asociaţilor de a se manifesta în câmpul relaţiilor juridice ca o unitate, societatea pe care o creează. Aşa fiind, încheierea contractului de societate nu poate fi impusă în nicio situaţie de lege sau de instanţa de judecată. #### drept că în anumite situaţii, legea poate impune părţilor, decise să încheie contractul de societate, o anumită formă de societate, dar nu se poate substitui voinţei acestora de a încheia actul juridic generator al ei.

#### voinţa părţilor este suverană în ceea ce priveşte exprimarea opţiunii de asociere prin încheierea contractului de societate, odată manifestată, ea trebuie subsumată dispoziţiilor legale privitoare la condiţiile generale şi speciale de fond şi de formă şi la conţinutul contractului, precum şi exigenţelor bunelor moravuri.

Deopotrivă, retine doctrina in materie ca in ceea ce priveşte natura civilă sau comercială a contractului de societate, în contextul actual, contractul de societate are un caracter civil, indiferent că acesta stă la baza constituirii unei societăţi cu personalitate juridică sau a unei societăţi fără personalitate juridică.

Iar ca un ultim aspect si cel mai relevant pentru cauza, contractul de societate prezintă o particularitate pe care celelalte contracte civile nu o au; Astfel, cel mai important element al cauzei contractului de societate (actului constitutiv) poarta denumirea specifica de affectio societatis, acesta impregnându-i un caracter aparte. Prin acest caracter special se face deosebirea nu numai fata de un act juridic comun, ci si fata de simpla participare la beneficii. Astfel, angajatul care este chemat de patronul sau sa particpe la beneficii nu este asociat, inclusiv cand aceasta participare se face sub forma unui plan de participare la profit ori sub forma unor prime de performanta in calculul cărora intra, ca indicator, profitul. De asemenea, o înțelegere intre agricultori cu privire la împărțirea intre ei a prejudiciului unuia rezultând din condiţii meteo adverse nu este de asemenea o participare la profit, ci doar o comunizare a pagubei. Nu aceeaşi este situaţia unei reasigurării dintre societăţile de asigurare sau fondurile de compensare a investiţiilor prin care daunele plătite de unul sunt impartite, peste o anumita limita, de toti ceilalţi. „Negatiunea ar fi fost legitima atunci cand funcţiunea societăţii mutuale se reduce la simplul oficiu compatibil de a imparti, la finele exerciţiului, quota-parte a obligaţiei de despăgubire intre asociaţi, astfel incat economia realizata nu avea niciun caracter pozitiv. Astăzi insa, cand societăţile mutuale percep o contribuţie fixa si, la finele exerciţiului, un beneficiu plătit in bani sau il intrebuinţeaza la mărirea capitalului, economia a luat un caracter pozitiv si concret de beneficiu”. Subscriem acestei idei aducând inclusiv argumentul contabil ca insasi profitul reprezintă diferenţa dintre venituri si cheltuieli, deci acesta creste nu doar ca urmare a sporirii veniturilor, ci si ca urmare a reducerii cheltuielilor.

Relevanta acestei precizări doctrinare este aceea ca părţile contractante ale unei asemenea convenţii – de societate – sunt, sau la nivel teoretic ar trebui sa fie toate la acelaşi nivel, indiferent de numărul, in cazul nostru, de acţiuni deţinute la societate; Iar in raport de aceasta, in mod limpede procedura de squeeze out efectuata in mod abuziv de parata, prin reprezentanţii acesteia se impune a fi anulata de instanţa, in contextul unei vădite discriminări a acţionarilor minoritari.

C. Nulităţi: învederam respectuos instanţei aceea ca doctrina in materie retine ca Nulitatea contractului este reglementată pe larg în Noul Cod civil (art. 1246-1265), fiind edictate reglementări privind noţiunea (orice contract încheiat cu încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulităţii, dacă prin lege nu se prevede o altă sancţiune) şi felurile nulităţii, absolută sau relativă, cu detalierea regimului pentru fiecare dintre acestea.

Astfel, aşa cum stabilise anterior doctrina, nulitatea absolută intervine în cazul încălcării unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general, poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acţiune sau de excepţie, instanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută, contractul lovit de nulitate absolută nu este susceptibil de confirmare decât în cazurile prevăzute de lege, iar dacă nu se prevede altfel, nulitatea absolută poate fi invocată oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie.

La rândul ei, nulitatea relativă este incidenţă în caz de încălcare a unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular, poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziţia legală încălcată, nu şi din oficiu de instanţa judecătorească, este susceptibilă de confirmare şi poate fi invocată pe cale de acţiune numai în termenul de prescripţie stabilit de lege.

Cu toate acestea, partea căreia i se cere executarea contractului poate opune oricând nulitatea relativă a contractului, chiar şi după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului la acţiunea în anulare. în cazul nulităţii absolute, noul Cod civil face menţiunea „este nul contractul”, iar în situaţia nulităţii relative, contractul „este anulabil”. Un element de noutate îl constituie reglementarea posibilităţii constatării sau declarării nulităţii prin acordul părţilor, dacă prin lege nu se prevede altfel. Prin acordul părţilor nu pot fi însă instituite şi nici suprimate cauze de nulitate, iar orice convenţie sau clauză contrară este considerată nescrisă. Sunt reglementate expres prin noul Cod civil şi cauzele de nulitate absolută (în situaţiile anume prevăzute de lege, precum şi atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general), respectiv cauzele de nulitate relativă (când au fost nesocotite dispoziţiile legale privitoare la capacitatea de exerciţiu, când consimţământul uneia dintre părţi a fost viciat, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege).

În cazurile în care natura nulităţii nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege, contractul este anulabil, fiind stabilită de lege o prezumţie de nulitate relativă.

In ceea ce priveşte efectele nulităţii, contractul lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat a nu fi fost niciodată încheiat. Desfiinţarea contractului atrage, în condiţiile legii, şi desfiinţarea actelor subsecvente încheiate în baza lui. Fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestaţiile primite, chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu.

Nulitatea poate fi totală sau parţială. Clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri şi care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea contractului în întregul său numai dacă sunt, prin natura lor, esenţiale sau dacă, în lipsa acestora, contractul nu s-ar fi încheiat. în cazul în care contractul este menţinut în parte, clauzele nule sunt înlocuite de drept cu dispoziţiile legale aplicabile. Această regulă se aplică în mod corespunzător şi clauzelor care contravin unor dispoziţii legale imperative şi sunt considerate de lege nescrise.

Actualul Cod civil reglementează în premieră repararea prejudiciului în cazul nulităţii contractului încheiat în formă autentică. Astfel, în situaţia anulării sau constatării nulităţii contractului încheiat în formă autentică pentru o cauză de nulitate a cărei existenţă rezultă din însuşi textul contractului, partea prejudiciată poate cere obligarea notarului public la repararea prejudiciilor suferite, în condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie. Prin art. 1061 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil s-a stabilit, în ceea ce priveşte această formă de răspundere, că poate fi angajată numai în limita prejudiciului nereparat prin anularea sau constatarea nulităţii contractului ce a fost dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă şi că nu înlătură angajarea răspunderii şi a altor persoane, în condiţiile legii.

Contractul nul poate fi refăcut, în tot sau în parte, cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de lege la data refacerii lui. în toate cazurile, contractul refăcut nu va produce efecte decât pentru viitor, iar nu şi pentru trecut.

Cu privire la conversiunea contractului nul, noua reglementare stabileşte că un contract lovit de nulitate absolută va produce totuşi efectele actului juridic pentru care sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege. Aceste dispoziţii nu se aplică însă dacă intenţia de a exclude aplicarea conversiunii este stipulată în contractul lovit de nulitate sau reiese, în chip neîndoielnic, din scopurile urmărite de părţi la data încheierii contractului.

Contractul afectat de o cauză de nulitate poate fi validat atunci când nulitatea este acoperită, prin confirmare sau prin alte moduri anume prevăzute de lege.

A Nelegalitatea convocatorului adunării generale extraordinare a acţionarilor ########### S.A.

A. în speţă, nelegalitatea convocatorului adunării generale extraordinare a acţionarilor ########### S.A. rezultă din nerespectarea dispoziţiilor legale privind (i) cerinţele de publicitate; (ii) descrierea precisă In convocator a procedurilor de votare.

(a) încălcarea cerinţelor legale privind publicarea convocatorului

Potrivit dispoziţiilor art. 117 alin. 3 din Legea societăţilor convocatorul trebuie să întrunească cerinţa dublei publicări, în Monitorul Oficial şi într-un ziar de largă circulaţie.

Aşadar, trebuia să asigure o dublă publicare a convocatorului: (i) Monitorul Oficial, (ii) ziar de largă răspândire.

Dintre aceste modalităţi, nu a îndeplinită decât prima, convocatorul nefiind publicat într-un ziar de largă răspândire.

(b) încălcarea cerinţelor legale privind conţinutul convocatorului

Conform art. 117 alin. 6 din Legea nr. 31/1990: „Convocarea va cuprinde locul şi data ţinerii adunării, precum şi ordinea de zi, cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării”.

În plus, art. 117 alin. 7 prevede că atunci „Când pe ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor”.

În speţă, AGEA este convocată pentru a decide majorarea capitalului social prin majorarea valorii nominale a acţiunilor existente, ceea ce implică o modificare a actului constitutiv şi o suplimentare a aportului, pentru păstrarea cotei unora dintre acţionari.

Conform art. 212 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 societatea pe acţiuni îşi majorează capitalul social „cu respectarea dispoziţiilor prevăzute pentru constituirea societăţii”.

Referitor la constituirea societăţii, art. 8 din Legea nr. 31/1990 „Actul constitutiv al societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni va cuprinde: „(…) e)natura şi valoarea bunurilor constituite ca aport în natură, numărul de acţiuni acordate pentru acestea şi numele sau, după caz, denumirea persoanei care le-a adus ca aport”;

Conform art. 36 alin. 2 din Legea nr. 31/1990: „Cererea [de înmatriculare n.n.] va fi însoţită de: (…) d) în cazul aporturilor în natură subscrise şi vărsate la constituire, actele privind proprietatea, iar în cazul în care printre ele figurează şi imobile, certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate;”

Rezultă din aceste prevederi că în convocator trebuie să fie identificate bunurile aportate, acţiunile oferite în schimbul lor, precum şi persoana care constituie acest aport.

Convocatorul reprezintă, de altfel, ordinea de zi a ### chiar trebuie să includă arătarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterii adunării -conţinutul său fiind esenţial pentru valabilitatea consimţământului exprimat de acţionari prin vot.

În cazul neîndeplinirii acestei cerinţe este nesocotit însăşi scopul convocatorului şi este viciată în mod esenţial voinţa acţionarilor şi implicit voinţa societăţii exprimată prin hotărârea acestora.

Hotărârea AGEA nr. 1/05.09.2022 a fost luată în lipsa desemnării unui secretar dintre acţionarii Societăţii

Una dintre regulile imperative ale desfăşurării şedinţei ### constă în numirea unui secretar de şedinţă. Conform art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990: „Adunarea generală va alege, dintre acţionarii prezenţi, 1 până la 3 secretari, care vor verifica lista de prezenţă a acţionarilor, indicând capitalul social pe care îl reprezintă fiecare, procesul-verbal întocmit de secretarul tehnic pentru constatarea numărului acţiunilor depuse şi îndeplinirea tuturor formalităţilor cerute de lege şi de actul constitutiv pentru ţinerea adunării generale.”

Pentru executarea operaţiunilor descrise la alin. (2), art. 129 alin. (5) prevede că poate fi desemnat un secretar tehnic dintre angajaţii societăţii.

În coroborare cu prevederile de mai sus, art. 131 din Legea nr. 31/1990 stabileşte că procesul-verbal va fi semnat de preşedinte şi secretar.

Conform art. 131 alin. (1) din Legea nr. 31/1990: „Un proces-verbal, semnat de preşedinte şi secretar, va constata îndeplinirea formalităţilor de convocare, data şi locul adunării generale, acţionarii prezenţi, numărul acţiunilor, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate, iar la cererea acţionarilor, declaraţiile făcute de ei în şedinţă.”

Procesul-verbal face proba în justiţie şi în faţa oricăror alte autorităţi cu privire la realitatea actelor, faptelor şi operaţiunilor consemnate doar dacă este semnat de către secretarul desemnat de ### dintre acţionarii prezenţi;

În cazul de faţă, la o simplă lectură a procesului-verbal al şedinţei AGEA din 05.09.2022, rezultă că cerinţele prevăzute de art. 129, 131 din Legea nr. 31/1990 nu au fost respectate:

Astfel:

(1) AGEA nu a ales niciun secretar de şedinţă;

(ii)     Procesul-verbal nu a fost semnat de secretarul şedinţei.

Pentru înlăturarea oricărui dubiu, secretarul tehnic nu poate îndeplini atribuţiile secretarului de şedinţă. Art. 129 din Legea nr. 31/1990 stabileşte în mod clar că secretarul tehnic doar ajută la executarea operaţiunilor care se află în atribuţia secretarului de şedinţă.

Neîndeplinirea acestor exigenţe formale echivalează chiar cu lipsa procesului-verbal privind ţinerea AGEA, ceea ce atrage nulitatea hotărârii adoptate.

C. Nelegala delegare de atribuţii către Administratorului unic al companiei Prin Hotărârii AGEA nr. 1/05.09.2022 s-a împuternicit Administratorul unic al companiei pentru îndeplinirea unor formalităţi necesare pentru ducerea la îndeplinire a Hotărârii AGEA.

Potrivit art. 113 litera (f) coroborat cu art. 114 din Legea nr. 31/1990, procedura majorării capitalului social este în sarcina adunării generale extraordinare, exerciţiul acestei atribuţii putând fi delegat către Consiliul de Administraţie/administratorul unic numai în anumite condiţii, expres prevăzute de art. 2201 din acelaşi act normativ.

Art. 2201 din Legea nr. 31/1990 dispune că: „(1) Prin actul constitutiv, consiliul de administraţie, respectiv directoratul, poate fi autorizat ca, într-o anumită perioadă, ce nu poate depăşi 5 ani de la data înmatriculării societăţii, să majoreze capitalul social subscris până la o valoare nominală determinată (capital autorizat), prin emiterea de noi acţiuni în schimbul aporturilor.

(2) O astfel de autorizare poate fi acordată şi de adunarea generală a acţionarilor, printr-o modificare a actului constitutiv, pentru o anumită perioadă, ce nu poate depăşi 5 ani de la data înregistrării modificării. Actul constitutiv poate majora cerinţele de cvorum pentru o astfel de modificare.

(3) Valoarea nominală a capitalului autorizat nu poate depăşi jumătate din capitalul social subscris, existent în momentul autorizării (…)”.

Aşadar, consiliul de administraţie poate fi autorizat de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor să majoreze capitalul social al societăţii doar în anumite limite, strict delimitate de către legiuitor, astfel:

a. este necesară modificarea actului constitutiv al societăţii;

b. valoarea nominală a capitalului autorizat nu poate depăşi jumătate din capitalul social subscris, existent la momentul autorizării;

c. autorizarea nu poate depăşi 5 ani de la data înregistrării modificării actului constitutiv.

În fapt, prin Hotărârea AGEA nr. 1/05.09.2022 se creează o nouă modalitate, nepermisă de lege, de majorare a capitalului social, prin delegarea competenţei către administratorul unic.

Or, pentru ca AGEA să fie îndreptăţită să autorizeze Consiliul de administraţie să majoreze capitalul social al Societăţii, era necesară modificarea Actului constitutiv, ceea ce nu s-a întâmplat.

Mai mult, valoarea capitalului autorizat nu putea depăşi jumătate din valoarea capitalului subscris, existent la momentul autorizării.

#### de cele de mai sus şi având în vedere că procedura de majorare a capitalului social prin noi aporturi implică:

(i) o primă hotărâre ### decide majorarea capitalului social, în principiu;

(ii) o perioadă de 60 de zile în care trebuie să se exercite dreptul preferenţial de subscripţie a noilor acţiuni;

(iii) o a doua ###, unde se hotărăşte concret majorarea (cuantum, alocare de acţiuni, restructurarea participaţiei acţionariale, în funcţie de exerciţiul dreptului preferenţial de subscripţie etc), procedura imaginată prin Hotărârea AGEA atacată este lipsită de bază legală.

Conform prevederilor legale, după expirarea termenului de subscriere, este necesară convocarea unei noi adunări generale care să decidă cu privire la majorarea efectivă şi nu parcurgerea acestei proceduri de către administratorul unic.

In practica instanţelor s-a reţinut ca motiv de nulitate a hotărârii AGEA delegarea atribuţiilor de majorare către administratori, cu încălcarea dispoziţiilor art. 2201 din Legea nr. 31/1990:

„(…) în mod greşit tribunalul a apreciat că prin art. 2 al hotărârii A.G.E.A., nu s-a procedat la o delegare a competenţei adunării generale către administratorul unic, ci doar la o transmitere a unor operaţiuni tehnice ulterioare, întrucât astfel cum rezultă din cuprinsul hotărârii atacate la acest punct 2, s-a înscris faptul că administratorul unic va proceda la „aprobarea rezultatelor subscrise de acţiuni, ce reprezintă de fapt o etapă a majorării de capital social, care confirmă însăşi numărul de acţiuni cu care se va proceda la această majorare ca finalitate a subscrierii, deci administratorul unic va vrea să aprobe el însuşi noul capital social în funcţie de aceste acţiuni subscrise şi care poate fi diferit de numărul de acţiuni prevăzut la punctul 1 din hotărâre, şi prin urmare aprobă însăşi condiţiile în care se realizează în ansamblul său majorarea de capital.

Mai mult decât atât, şi prevederea cu privire la atribuţia de a anula acţiunile rămase nesubscrise presupune o operaţiune intrinsecă a măsurii de majorare a capitalului social, după cum în finalul acestui punct 2 se acordă abilitatea administratorului unic de a proceda la „majorarea efectivă a capitalului social cu contravaloarea acţiunilor achitate”, operaţiune ce reprezintă însăşi esenţa şi care duce la finalitatea întregii voinţe a acţionarilor de a majora capitalul social al societăţii. (…)

În acest context, deşi în punctul 1 al hotărârii atacate s-a aprobat de principiu majorarea capitalului social şi condiţiile generale ale acestei majorări, delegarea competenţei prin punctul 2 al hotărârii încalcă dispoziţiile din art. 220 indice 1, întrucât prin actul constitutiv sau printr-o modificare anterioară a acestui act nu s-a dispus o autorizare a administratorului unic să majoreze capitalul social, iar pe de altă parte, s-au încălcat şi prevederile alineatului (3), ce nu permite ca valoarea nominală a capitalului cu care va fi majorat cel iniţial să depăşească jumătate din capitalul social subscris, existent în momentul autorizării;

Pe cale de consecinţă, toate aceste aspecte ce încalcă dispoziţiile legii, determină necesitatea anulării punctelor 1, 2 şi 3 din hotărârea atacată.”

În lumina celor de mai sus, Hotărârea AGEA este lovită de nulitate pentru încălcarea dispoziţiilor art. 113 lit. f), art. 114 coroborat cu art. 2201 din Legea nr. 31/1990 referitoare la procedura majorării capitalului social.

Iar in concluzie, având in vedere toate argumentele aduse in prezenta, probatoriul ce urmează a fi administrat, precum si având in vedere veritabilul abuz de drept efectuat de organele de reprezentare ale paratei, in ceea ce priveşte întreaga procedura aprobata prin Hotărârea nr. 01/05.09.2022, atacata in prezenta;

Solicită, ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

1. Să se constate, în principal, nulitatea absolută a Hotărârii nr.01/05.09.2022, adoptată de către Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor Hotărârii nr. 1/05.09.2022, iar, în subsidiar, să dispuneţi anularea acesteia;

2. Să se dispună menţionarea hotărârii pe care o veţi pronunţa în Registrul Comerţului şi publicarea acesteia în Monitorul Oficial;

3. Obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

In drept, s-au invocat prevederile art. 21, art. 73, art. 75 din Legea 85/2006, precum si celelalte texte de lege invocate in prezenta.

In probațiune solicita proba cu înscrisuri – proba in cadrul căreia solicitam instanţei sa îi pună în vedere paratei sa depună toate documentele ce stau la baza Hotărârii AGEA nr. 1/5.9.2022, precum si documente contabile referitoare la situaţia financiara a acesteia;

Proba constând in: (i) ######### tehnica in specialitatea evaluare imobiliara si (ii) evaluare bunuri mobile; (iii) ######### tehnica in specialitatea contabilitate-audit financiar.

Prin întâmpinare, pârâta ########### S.A., a solicitat să se dispună:

Pe cale de EXCEPŢIE:

• Admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, cu consecinţa respingerii acţiunii fata de pârâta ca fiind introdusa de o persoana lipsita de calitate procesuala activa, raportat la obiectul si motivele acţiunii si la faptul ca aceştia nu au probat, in niciun mod, calitatea de acţionari in cadrul ########### SA

• Admiterea excepţiei lipsei de interes in promovarea acţiunii

Pe fondul cauzei:

• Solicita respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiata, având in vedere ca, pe de o parte, motivele invocate in susţinerea cererii nu reprezintă motive de nulitate absoluta, iar pe de alta, nu exista niciun motiv de nulitate absoluta a Hotărârii AGEA nr. 1/05.09.2022, aceasta fiind emisa cu respectarea tuturor dispoziţiilor statutare si legale in vigoare si pe cale de consecinţa, sa respingeţi si solicitarea de menţionare în Registrul Comerţului a hotărârii pe care urmează sa o pronunţaţi si publicarea sa in Monitorul Oficial.

Prin cererea de chemare in judecata ce face obiectul prezentului litigiu, reclamanţii solicita sa se pronunţe, in contradictoriu cu pârâta, o hotărâre prin care sa constate nulitatea absoluta a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor Electronica nr. 1/05.09.2022 („Hotărârea AGEA”) (Anexa 1), sa anuleze in subsidiar aceasta hotărâre si sa dispună menţionarea in registrul comerţului a hotărârii si publicarea sa in Monitorul Oficial.

Susţin reclamanţii prin cererea introductiva ca: ,,a) Hotărârea consfinţeşte un veritabil abuz de drept comis de administrator si acţionarii majoritari:

b) încalcă dispoziţiile art. 103 indice 1 din Legea 31, respectiv: condiţia impusa de teza finala a lit. a de la alin. l; Conditia impusa de lit. c si; condiţia impusa de lit. d).

Aceasta in contextul in care profitul total al societăţii pentru anul 2021 este in suma de 108.955 Lei. aşadar inferior cu mult sumei ce ar trebui achitata acţionarilor pentru aportul acestora total de 341.535 Lei.

c) Deopotrivă, consfinţeşte încercarea de abuz asupra dreptului de proprietate deţinut de acţionarii minoritari care este explicitata in concretum de reprezentanţii paratei, aceştia precizând ca persoanele care nu aduc completarea cu suma de 287.634,25 Lei, vor primi suma de 2,5 lei pentru acţiune, bineînțeles in măsura in care acest lucru va fi manifestat in interiorul termenului general de prescripţie, totodată fiind prevăzut ca toata aceasta procedura are un termen de 15 zile de la data publicării in M. Of. (termen de decădere), pana la care acţionarul minoritar isi poate manifesta dreptul de opţiune;

d) Hotărârea atacata este contrara normelor prevăzute chiar de Actul Constitutiv al societăţii, raportat la profitul înregistrat de ########### SA in anul 2021;

e) Hotărârea este data cu lipsa votului unanim in ceea ce priveşte hotărârea de a majora valoarea unei acţiuni, raportat la dispoziţiile art. 210 din Legea 31/1990;

f) încearcă disimularea unei majorări a capitalului social prin omisiunea pct. 4 din convocator; Si nu in ultimul rand, este nelegala fata de

g) Fracţionării acţiunilor, atat raportat la lege, cat si la Actul Constitutiv al ########### SA. „

Reclamanţii isi întemeiază in drept demersul judiciar pe dispoziţiile art. 132 din Legea 31/1990 coroborate cu cele ale art. 25 alin. 5 teza II, din Legea nr.26/1990.

Dintr-o simpla lecturare este evident ca anumite motive sunt neclare si practic nefinalizate frazeologic, ceea ce face imposibil de inteles care sunt in fapt motivele de nulitate absoluta invocate.

Înşiruirea unor dispoziţii legale diverse, aplicabile mai mult sau mai puţin spetei, nu echivalează cu motive de nulitate absoluta.

Prin cererea formulata, reclamanţii susţin ca in speţa discutam de o operaţiune de majorare de capital social, deghizata (fila 6 din acţiune), făcuta cu scopul fraudării intereselor asociaţilor minoritari.

Susţinerea este profund eronata, in realitate, in speţa se discuta de consolidarea valorii nominale a acţiunilor societăţii ########### SA, operaţiune distincta, dar cu care oricum reclamanţii nu sunt de acord.

Valoarea capitalului social al pârâtei nu a fost majorată, capitalul social fiind tot in cuantum de 5.752.735 lei.

#### de la început menţioneaza ca, potrivit doctrinei, practicii si jurisprudenței, consolidarea valorii nominale a acţiunilor este o procedura care nu este reglementata de un text de lege anume si nici nu este interzisa de vreun text de lege, existând o serie de sentinţe pronunţate de instanţe in acest sens . Mai jos un extras din una dintre aceste sentinţe:

În cadrul acestei proceduri, trebuie reţinut că, deşi nu este reglementată în mod expres de un text de lege, nici nu este interzisa de vreo prevedere legală, motiv pentru care reclamanta a făcut trimitere, ca temei de drept, la dispoziţiile articolului 44 din Constituţia României şi ale Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, dispoziţii care, însă nu simt aplicabile în prezenta cauză.

In sentinţa de mai sus instanţa analizează exact aceleaşi texte legale invocate si de către reclamanţi in speţa si conchide ca ele nu sunt aplicabile in cazul consolidării valorii nominale a acţiunilor, opinie cu care suntem de acord.

Pe de alta parte, procedura nefiind reglementata expres, dar nici interzisa de vreo prevedere legală, considera ca nu se poate invoca in desfăşurarea sa nesocotirea unei norme de drept anume. Practic, art. 8 din Legea 31/1990 menţionează, printre detaliile pe care trebuie sa le conţină actul constitutiv al unei societăţi pe acţiuni, valoarea nominala a acţiunilor (art. 8 lit. f). Totodată, art. 204 din aceeaşi lege are in vedere modificarea actului constitutiv in general, cu privire la oricare din elementele pe care le conţine, deci inclusiv cu privire la valoarea nominala a acţiunilor.

Aceasta procedura a fost efectuata de pârâtă in mod corect, cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale in vigoare, a trecut de verificarea Oficiului Registrului Comerţului, a primit girul acestei instituţii si nu a produs niciun prejudiciu acţionarilor si cu atât mai puţin reclamanţilor.

Considera ca pretenţiile reclamanţilor sunt, pe de o parte, formulate de persoane lipsite de calitate procesuala activa şi lipsite de interes, iar, pe de alta parte, sunt neîntemeiate, in prezenta cauza nefiind îndeplinite condiţiile pentru a interveni anularea Hotărârii AGEA nr.1/05.09.2022, pentru niciunul dintre motivele indicate in cerere de către reclamanţi.

I.   Excepţia lipsei de interes

Interesul acţiunii în justiţie este reprezentat de avantajul, folosul practic, pe care-l speră reclamantul în urma câştigării procesului. Existenţa interesului este urmărită pe tot parcursul procesului, iar dacă activitatea judiciară nu-i poate procura părţii un interes practic, cererea sa va fi respinsă pentru lipsa acestei cerinţe.

########## existenţei interesului de a acţiona, are o importanţă deosebită, dat fiind faptul că prin această condiţie se poate stabili dacă reclamantul a formulat cu adevărat o cerere justă, temeinică, prin intermediul căreia urmăreşte realizarea unui drept sau apărarea unui interes legitim, iar nu în scop pur şicanator, încărcând astfel, inutil rolul instanţelor de judecată cu cereri lipsite de un interes real şi realizabil. In ceea ce ne priveşte este posibil sa ne aflam exact in aceasta ipoteza in care reclamanţii au formulat o cerere fara insa a avea nimic de câştigat de pe urma admiterii acesteia.

Excepţia lipsei de interes are caracter dirimant şi, atunci când este admisă, duce la respingerea acţiunii.

Interesul trebuie să fie şi legitim, în conformitate cu ordinea de drept, să izvorască dintr-un raport juridic recunoscut de lege.

In conformitate cu dispoziţiile art. 33 NCPC Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

In cauza, având in vedere motivele invocate, care se circumscriu, mai mult sau mai puţin aceleiaşi idei, abuz asupra dreptului de proprietate deţinut de acţionarii minoritari, interesul se circumscrie calităţii de acţionari, ca si o prima teza.

Pe plan secund, si daca unul dintre reclamanţi ar avea calitatea de acţionar, raportat la ponderea acestuia extrem de redusa, nu se poate retine ca acesta ar fi suferit un prejudiciu ce nu putea fi înlăturat, decât prin anularea Hotărârii AGEA nr.1/05.09.2022.

In speţa nu reiese folosul imediat obţinut si ce interes legitim si personal este ocrotit, cel de proprietate fiind exclus in absenta calităţii de acţionar.

Pe de alta parte, interesul societar este cel care trebuie sa prevaleze iar nu interesele acţionarilor, neexistând nicio dispoziție legala de genere care sa prevadă ca acţionarii minoritari ar trebui sa se bucure de drepturi suplimentare sau interesul acestor ar trebui sa primeze interesului societar.

II. Excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor

Conform dispoziţiilor art. 36 C.pr.civ „Calitatea procesuală rezulta din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond,,,

Calitatea procesuală activă, presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat; în cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine celui ce se poate prevala de acest interes.

Potrivit menţiunilor cuprinse in petitul cererii de chemare in judecata, obiectul solicitărilor reclamanţilor ii reprezintă constatarea nulităţii absolute a Hotărârii AGEA nr. 1/05.09.2022 iar temeiul juridic îl reprezintă dispoziţiile art. 132 din Legea 31/1990.

Pe parcursul cererii sunt menţionate o serie de dispoziţii legale toate însă circumscrise calităţii de asociat/acţionar. Astfel ia filele, 11,13 se menţionează:

#### voinţa colectivă se formează pe baza votului unei majorităţi, drepţi de a ataca hotărârea adunări; generale este unul ut singuli, adică a oricărui asociat individual, indiferent câte titluri are, iar dacă au fost introduse mai multe acţiuni, ale pot fi conexate pentru a evita pronunţarea unor hotărâri contradictorii.

Din analiza motivelor invocate rezulta ca titularul,dreptului afirmat ar putea fi fara dubiu doar un acţionar al Electronica.

Cum din actele aflate la dosarul cauzei nu reiese ca vreunul dintre reclamanţi ar avea calitatea de acţionar, conchidem ca nu exista o identitate între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat, aspect ce duce, in opinia noastră, la respingerea cererii ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate procesual activa.

Pe fond, reclamanţii au solicitat instanţei prin acţiunea introductiva sa constate nulitatea absoluta a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor Electronica nr. 1/05.09.2022 (Hotărârea AGEA), sa anuleze in subsidiar aceasta hotărâre si sa dispună menţionarea in Registrul Comerţului a hotărârii si publicarea sa in Monitorul Oficial.

Acţiunea este întemeiata in drept pe dispoziţiile art. 132 din Legea 31/1990, coroborate cu cele ale art. 25 alin. 5 teza II, din Legea nr.26/1990

Potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. 1 Legea 31/1990 „Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra,,, Consideram ca Hotărârea AGEA nr.1/05.09.2022 este o hotărâre legala si odată luata, este obligatorie pentru toti acţionarii, indiferent de opinia acestora cu referire la cele statuate.

Se citează in acest sens si din Sentinţa Civila nr. ###/2021, pronunţata de Tribunalul Bacău in dosarul nr.40/2021: „Din aceste prevederi legale rezultă faptul ca hotărârile luate de adunarea generală sunt obligatorii pentru toţi asociaţii, inclusiv cei absenţi sau care au votat contra. Art. 132 alin.l din Legea nr.31/1990 condiţionează validitatea unei hotărâri de conformitatea ei cu dispoziţiile imperative ale legii, cu cele dispozitive de la care actul constitutiv nu a derogat şi cu cele statutare, validitate care poate face obiectul controlului instanţei investite printr-o acţiune în anulare specific societară, reglementată la art. 132 alin. 2 şi următoarele, Astfel, adunarea generală reprezintă voinţa juridică a societăţii în limitele legii şi a actului constitutiv (adică legea internă a societăţii), numai în aceste limite interesele individuale ale asociaţilor fiind absorbite de interesul colectiv al adunării generale. Odată ce adunarea generală iese din aceste limite, prin depăşirea legii sau a actului constitutiv, legiuitorul intervine prin aceea că pune la dispoziţia oricărui asociat, care a votat contra sau nu a participat, dreptul procesual de a cere nulitatea hotărârii astfel adoptate.,,

Pornind de la definiţia nulităţii absolute, ea este aceea care sancţionează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a unei norme juridice care ocroteşte un interes general, deci a unei norme imperative de ordine publică, care instituie o condiţie de validitate pentru încheierea actului juridic [ art. 1247 alin. (1) C. civ. ].

In jurisprudența se retine ca: ..Nulitatea este o sancţiune care intervine atunci când legea prevede expres acest lucru, iar în afară de nulităţile exprese, nulitatea se poate pronunţa atunci când sancţiunea nulităţii absolute, respectiv relative trebuie aplicată pentru ca scopul dispoziţiei legale să fie atins. Prin urmare, constatarea nulităţii unei hotărâri a adunării generale intervine, conform dreptului comun, atunci când această sancţiune este expres prevăzută de lege sau se încalcă un interes general, protejat prin dispoziţii de ordine publică, iar toate celelalte cauze duc la anulabilitatea hotărârii, fiind de natură a proteja interesele particulare ale unui asociat sau grup de asociaţi. Astfel, nu orice normă încălcata, nici chiar una imperativă, nu atrage nulitatea hotărârii adunării generale, ci doar aceea a căror efecte sunt contrare scopului în considerarea căruia s-a edictat norma.,,

Asa cum s-a menţionat încă de la început, operaţiunea de consolidare a valorii nominale a acţiunilor nu este reglementata in mod special de dispoziţiile Legii 31/1990, ea este o operaţiune economica, la dispoziţia societăţii, iar dreptul de a decide asupra oportunităţii sale si profitabilităţii sale aparţine in exclusivitate organului deliberativ al societăţii, organ care, in speţa de fata, a apreciat ca este in interesul societăţii Electronica sa procedeze la consolidarea valorii acţiunilor, in maniera susmenţionata.

Astfel in data de 28.07.2022 a fost redactat Convocatorul AGEA (Anexa 2), fiind respectata cu stricteţe procedura prevăzuta de art. ### # ### din Legea nr. 31/1990, acesta fiind publicat in mod corespunzător in Monitorul Oficial Partea a IV-a 2216 (Anexa 3) si in ziarul ##### in 02.08,2022 (Anexa 4). In data de 05.09.2022, ora 10.00, la sediul societăţii a avut loc Adunarea Generala Extraordinara fiind încheiat in acest sens si Procesul Verbal din 05.09.2022 (Anexa 5), semnat de Preşedintele de şedinţa, secretarul acesteia si reprezentanţii acţionarilor. Conform menţiunilor din acelaşi proces verbal, convocarea s-a făcut in conformitate cu prevederile legii si ale Actului Constitutiv.

Din actul menţionat rezulta ca AGEA a aprobat in integralitate chestiunile aflate pe ordinea de zi, iar hotărârea a fost luata cu unanimitatea de voturi a acţionarilor prezenţi, reprezentând 94, 06309% din capitalul social si drepturile de vot, fiind emise doua hotărâri consecutive, Hotărârea AGEA nr.l din 05.09.2022 si Hotărârea AGEA nr.2/05.09.2022 (Anexa 6). Procedura a fost verificata si aprobata de Oficiul Registrului Comerţului fiind finalizata cu succes, astfel încat, la momentul prezentei, capitalul social subscris este de 5.752.735 lei, integral vărsat, împărţit in 20 de acţiuni nominative cu valoarea de 287.636, 75 de lei, deţinut dupa cum urmează: ########### SA 10%, ###### ####### SRL, 30% si ## ###### SA 60%.

Cu referire la motivele de nulitate invocate, facem următoare comentarii:

Al. Abuzul de drept comis in procedura. încălcarea dispoziţiilor art. 103*1 din Legea 31/1990, respectiv: condiţia impusa de teza finala a lit. a) de la alin. 1; condiţia impusa de lit. cţ si; condiţia impusa de lit. d).

Abuzul de drept in materie societara nu este reglementat propriu-zis, insa dispoziţiile art.l36 indice 1 din Legea nr.31/1990 menţionează principiul bunei credinţe care trebuie sa guverneze activitatea societara. Aspectele invocate in cele ce urmează de către reclamanţi nu se subsumează textului art.1361, care de altfel nici nu a fost invocat, ci vizează chestiuni de oportunitate privind luarea hotărârii contestate, cu care reclamanţii nu sunt de acord. Instanţa nu se poate pronunţa asupra oportunităţii procedurii de consolidare a valorii acţiunilor, acesta fiind exclusiv o chestiune ce tine de conducerea afacerii. Instanţa nu poate face altceva decât sa verifice daca in speţa au fost respectate dispoziţiile legale specifice unei astfel de operaţiuni. Noi opinam ca da.

Reclamanţii susţin ca motivele de nulitate ale hotărârii, pe acest capăt de cerere, constau in faptul ca:

a) Nu exista preț minim sau maxim pentru acţiuni,  ci acţiunea va fi răscumpărata la valoarea nominala de 2,5 lei pe acţiune

b) Tranzacţia poate avea ca obiect doar acţiuni integral liberate, ori se susţine ca nu este cazul in speţa si se face referire la prezumptive garanţii constituite pe aceste acţiuni

c) ##### acţiunilor se va face numai din profitul distribuibil care in opinia reclamanţilor este prea mic ca sa poată susţine achitarea sumei datorate acţionarilor.

Cu privire la susţinerile reclamanţilor, se arăta ca in cazul de fata nu suntem in situaţia unei răscumpărări propriu zise de acţiuni (pentru scopurile avute in vedere in general de Legea societăţilor), ci suntem practic in situaţia unei restituiri de aport la capitalul social ce deriva din consolidarea valorii nominale a acţiunilor, iar motivul pentru care s-a apelat la instituţia răscumpărării este pur si simplu pentru a exista un titlu juridic, prevăzut de Legea societăţilor, pentru a putea restitui acţionarilor aporturile lor, în acest context valoarea plătită acţionarilor trebuie raportata la valoarea nominala, întrucât aceasta este valoarea cu care s-a contribuit la formarea capitalului social. Nu exista niciun text legal care sa interzică o astfel de procedura, iar acesta nu reprezintă un motiv de nulitate absoluta.

Acest aspect este in mod clar si transparent menţionat la art.2 din Hotărârea atacata: „sa fie returnat aportul acţionarilor prin răscumpărarea de către Societate…,,

Operaţiunea de consolidare a valorii nominale nu reprezintă o dobândire a propriilor acţiuni de către societate/o cesiune, în cadrul acestei operaţiuni nu are loc un transfer de proprietate de la acţionar la societate, ci in fapt discutam de o răscumpărare a unor acţiuni, in termenii si condiţiile stabilite si aprobate de AGEA.

In plus, indiferent de optica adoptata cu privire la operaţiunea juridica prin care s-au răscumpărat fracţiunile de acţiuni, norma invocata – art. 103 indice 1 din Legea 31/1990 nu este o norma a cărei încalcare sa atragă nulitatea absoluta a hotărârii de aprobare, asa cum de altfel rezulta si din dispoziţiile art. 104^1. Sancţiunea nerespectării art. 103^1 este procedura de la art. 104^1 (respectiv vânzarea/anularea acţiunilor răscumpărate altfel decât in conformitate cu art. 103^1), iar nu nulitatea absoluta. Fiind o norma dispozitiva, reclamanţii trebuie sa si dovedească vătămarea interesului legitim al societăţii practic in ce mod nestabilirea sa zicem in cuprinsul hotărârii a valorii minime si maxime a acţiunii sau a numărului maxim de acţiuni face dovada unui interes contrar celui societar.

Nu in cele din urma:

– cu privire la nemenționarea unui pret minim si maxim in hotărârea respectiva: consideram ca stabilirea unei valori fixe (valoarea nominala) înseamnă ca acţionarii Societăţii au dorit sa nu permită dobândirea intr-un interval de pret, ci doar la aceasta valoare fixa. Cu alte cuvinte, aceasta valoare fixa este si limita minima si limita maxima

– cu privire la inexistenta unui profit suficient pentru plata tuturor acţiunilor: dincolo de argumentul deja prezentat mai sus (si anume ca o încălcare a acestei cerinţe nu reprezintă un motiv de nulitate), se învederează ca, pentru a se constata o încalcare a acestei cerinţe trebuie ca plata efectiva a acţiunilor răscumpărate sa se faca din alte surse decât profitul. Cu alte cuvinte, trebuie realizata o plata către acţionari si sa se constate ca aceasta a fost făcuta din alte surse. Or, in cazul Societăţii, nu s-a procedat la plaţi către acţionarii ale căror acţiuni au fost răscumpărate din alte surse decât profitul (iar reclamanţii nu au adus nici o dovada in acest sens).

Susţinerile privind intenţia de neachitare a preţului si provenienţa sumelor din care se vor face plăţile nu sunt dovedite sub nicio forma si nu reprezintă motive de nulitate. Acestea sunt simple afirmaţii.

Abuz asupra dreptului de proprietate a acţionarilor minoritari

Prin operaţiunea de consolidare a valorii nominale a acţiunilor nu are loc o eliminare forţată a acţionarilor minoritari si nici nu are loc o lipsire a acestora de dreptul for de proprietate. O astfel de operaţiune nu presupune de plano pierderea calităţii de acţionar, aceştia având posibilitatea sa efectueze aporturi suplimentare sau sa solicite restituirea aporturilor iniţiale, la valoarea nominala a acţiunilor. întreaga procedura a fost aprobata de AGEA si este descrisa pas cu pas in Anexa 1, parte integranta din Hotărâre.

Nu exista nicio similitudine intre aceasta procedura si procedura exproprierii sau orice alte proceduri si nu putem discuta de eludarea intereselor acţionarilor in contextul in care avem o procedura bine definita, cu optiuni care sunt la latitudinea acţionarilor.

In acest sens s-au pronunţat si instanţele de judecata citam: „Prin urmare, tribunalul retine ca situaţia acţionarilor in cadrul societăţii parate ulterior operaţiunii de consolidare a valorii nominale a acţiunilor depinde in mod exclusiv de opţiunea exprimata de aceştia, indiferent de varianta pe care inteleg sa o aleagă fiindu-le respectat de către parata dreptul de proprietate asupra acţiunilor,,

Din toate afirmaţiile făcute nu rezulta care este interesul reclamanţilor sau care este interesul societar ce a fost încălcat prin luarea hotărârii privind sumele ce urmează a fi plătite acţionarilor pentru fracţiunile de subunitare, in cazul in care aceştia nu doresc sa aducă aport la capital pentru deţinerea unei fracţiuni întregi.

In plus nu există niciun text de lege care sa confere acţionarilor minoritari, alte drepturi sau drepturi mai favorabile fata de cele ale altor categorii de acţionari, în procedura de consolidare a valorii nominale a acţiunilor sau in orice alta procedura prevăzută de Legea nr.31/1990, având în vedere dispoziţiile art.94 alin.l şi art.l361din aceeaşi lege.

In ceea ce priveşte opţiunea tacita, aceasta este permisa de dispoziţiile legale aplicabile in speţa, respectiv de Legea 31/1990, fiind aplicabil principiul majorităţii prevăzut de art. 132 alin.l.

#### acţionarii sunt supuşi unui tratament egal având posibilitatea de a decide, in deplina cunoştinţa de cauza, in conformitate cu propriile interese, daca doresc sau nu sa rămâna acţionari, in ipoteza retragerii putând solicita aporturile iniţiale la valoarea nominala.

Hotărârea AGEA nr.1/05.09.2022 contravine normelor prevăzute chiar de Actul Constitutiv al societăţii, raportat la profitul înregistrat de ########### SA in anul 2021;

Susţin reclamanţii ca, atât acţionarii majoritari, cat si administratorul împuternicit al subscrisei se aflau in deplina cunoştinţa a încălcării vădite a normelor legale citate chiar de aceasta in cuprinsul Hotărârii nr. 01/05.09.2022, fata de lipsa sumelor de bani disponibile, in vederea achitării contravalorii fiecăreia din cele 136.614 acţiuni, deţinute de cei 5878 de acţionari minoritari.

Se reiau cele precizate cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 103^1, in cadrul cărora am precizat expres faptul ca, in primul rand, incălcarea art. 103^1 nu reprezintă un motiv de nulitate absoluta, sancţiunea fiind prevăzuta de 104^1, iar in al doilea rand, nu au fost efectuate plaţi către acţionari si alte surse decât profitul, in plus dobândirea propriilor acţiuni fără a exista profit nu atrage nulitatea hotărârii de aprobare sau a răscumpărării, ci doar obligativitatea înstrăinării lor.

##### votului unanim in ceea ce priveşte hotărârea de a majora valoarea unei acţiuni

Dispoziţiile art. 210 din Legea 31/1990 se refera in mod explicit la mărirea capitalului social, aceste dispoziţii nu sunt aplicabile in speţa, dat fiind ca ne aflam in fata unei proceduri de consolidare a valorii nominale si nu intr-o procedura de mărire a capitalului social.

In speţa nu era necesar votul unanim al acţionarilor, nici statutar si nici legal.

Potrivit art. 11 din Actul Constitutiv al societăţii, regulile ce se aplica Adunării Generale a Acţionarilor sunt cele prevăzute de art.110-136 din Legea 31/1990.

Dispoziţiile art. 115 din Legea 31/1990 prevăd: (l) Pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare este necesară la prima convocare prezenţa acţionarilor deţinând cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, iar la convocările următoare, prezenţa acţionarilor reprezentând cel puţin o cincime din numărul total de drepturi de vot. (2) Hotărârile sunt luate cu majoritatea voturilor deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi. Decizia de modificare a obiectului principal de activitate al societăţii, de reducere sau majorare a capitalului social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, divizare sau de dizolvare a societăţii se ia cu o majoritate de cel puţin două treimi din drepturile de vot deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi.(3)în actul constitutiv se pot stipula cerinţe de cvorum şi de majoritate mai mari.

In cazul subscrisei prin actul constitutiv nu s-au stabilit alte cerinţe de cvorum, iar in contextul in care Hotărârea s-a luat cu votul a 94, 06309% din capitalul social si drepturile de vot, dispoziţiile legale au fost respectate.

Disimularea unei majorări a capitalului social

In speţa, cu riscul de a ne repeta, nu discutam de o majorare a capitalului social disimulata, ci de o operaţiune distincta de consolidare a valorii nominale a acţiunilor.

Acest aspect rezulta chiar din punct.9 al Anexei 1 Procedura pentru rezolvare a situaţiei unor fracţiuni de acţiuni din care va prezentam in extras mai jos:

În măsura în care, în urma exprimării de către acţionari a intenţiei de a completa fracţiunile de acţiuni deţinute, până la întreg, este necesari majorarea capitalului social al Societăţii, Administratorul Unic al societăţii va proceda la convocarea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor. Totodată, Administratorul Unic al Societatii va putea, în orice stadiu al procedurii, să procedeze la suspendarea acesteia şi să se adreseze Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor Societăţii pentru a reconfirma decizia cu privire la modificarea valorii nominale a acţiunilor Societăţii.

Punctul 4 din Convocator nu a fost omis, acesta se regăseşte in conţinutul Hotărârii AGEA nr.2/05.09.2022, neexistând nicio dispoziţie legala sau statutara care sa interzică aceasta modalitate de exprimare a deciziei luate de organul statutar, respectiv prin intermediul a doua hotărâri consecutive,

Nelegalitatea fracţionării acţiunilor

Susţinerile pe acest capăt de cerere sunt neîntemeiate, in speţa nu au fost încălcate dispoziţiile art. 7.4 din Actul constitutiv, acţiunile fiind unice si indivizibile.

Cu referire la indivizibilitatea acţiunii, in practica instanţele au reţinut ca „Acţiunea este un titlu reprezentativ al contribuţiei asociatului, constituind o fracţiune a capitalului social, care conferă posesorului calitatea de acţionar. Indivizibilitatea acţiunii faţă de societate, consacrată de art. 102 alin 1 din Legea nr.31/1990 şi ale art.10 alin 3 din actul constitutiv are semnificaţia faptului că în cazul în care o acţiune devine proprietatea mai multor persoane, legea cere coproprietarilor să îşi desemneze un reprezentant dintre ei, care va exercita drepturile şi obligaţiile aferente acţiunii. În acest sens trebuie înţeleasă indivizibilitatea acţiunii, şi nu în sensul că o acţiune nu poate fi deţinută în comun de mai multe persoane.,,

Stabilirea unui mecanism de rezolvare a situaţiei fracţiunilor de acţiuni, in procedura de consolidare nu are nicio legătura cu indivizibilitatea in sensul menţionat de legiuitor si nu echivalează cu încălcarea art. 7.4 din Actul constitutiv al societăţii, Procedura de la Anexa 1 nu reprezintă un motiv de nulitate, ci din contra, este o garanţie a respectării dispoziţiilor legale care conferă tuturor acţionarilor oportunităţi egale.

Astfel, propunerea administratorului cu puteri depline de a da posibilitatea acţionarilor sa contribuie cu sume de bani suplimentare, pentru a complete fracţiunea deţinuta, pana se atinge o acţiune întreaga, are in vederea tocmai respectarea legii.

Consideram ca prin apărările formulate, reclamanţii nu au reuşit sa probeze nulitatea absoluta/relativa a hotărârii AGEA, iar simpla invocare a incidenţei unor dispoziţii legale diverse pe care le considera ca fiind încălcate, fără a demonstra în ce constă incidenţa nulităţii absolute/relative, nu poate determina de plano nulitatea hotărârii.

Practic, prin întreg modul de concepere si implementare a procedurii privind reglarea fracţiilor de acţiuni, Societatea a dorit sa nu se producă înscrierea deţinerii unor fracţiuni de acţiuni in registrul acţionarilor/registrul comerţului. Astfel, nici un moment acţionarii n-au fost înscriși in registrul acţionarilor ca deţinând fracţiuni de acţiuni. înscrierea s-a făcut doar după finalizarea procedurii, cand s-a putut determina ce număr întreg de acţiuni cu noua valoare nominala deţine fiecare acţionar, si numai cu privire la asemenea numere întregi.

Nelegalitatea convocatorului adunării generale extraordinare a acţionarilor Electronica S.A

Solicită respingerea acestei susţineri, in speţa convocarea AGEA fiind efectuata cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale si statutare in vigoare.

Conform actului constitutiv, art. 11.2 : „Adunarea Generala a Acţionarilor este convocata, isi desfăşoară lucrările si ia hotărâri in şedinţe ordinare si extraordinare, in conformitate cu dispoziţiile înscrise in Titlul III, cap. IV, secţiunea II, art. ######### din Legea 31/1990….,, nefiind stabilite prin actul constitutiv dispoziţii derogatorii de la regula generala.

Potrivit art. 117 alin. 3 din Legea 31/1990 Convocarea se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societăţii sau din cea mai apropiată localitate. Termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 30 de zile de la publicarea convocării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a

In ce priveşte publicitatea convocării va rugam sa observaţi ca aceasta s-a făcut prin publicare in Monitorul Oficial Partea a IV-a din 04.08.2022, dar si in ziarul ##### nr.144/02.08.2022, pe care le anexam, deci si termenul de 30 de zile a fost respectat. Aceste aspecte sunt menţionate ca atare inclusiv in Procesul Verbal al Adunării Generale Extraordinare din 05.09.2022 din care redă mai jos:

Preşedintele de şedinţa precizează că Adunarea Generala a fost convocata, în conformitate cu prevederile Legii Societăţilor nr. 31/1990 şi cu Actul Constitutiv al Societăţii de Către Preşedintele Consiliului de Administraţie, prin convocatorul publicat în Monitorul Monitorul Oficial Partea a IV-a nr.3316 din data de 04.08.20.22 şi în Ziarul „#####” nr.144 din data de 02.08.2022.

In ce priveşte conţinutul Convocatorului, acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute de lege, astfel incat acesta sa isi atingă scopul. Convocarea cuprinde locul şi data ţinerii adunării, precum şi ordinea de zi, cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.

Adunarea Generala Extraordinara a ############ ########### SA, care va avea loc ta sediul Societăţii din Mun. Bucureşti, sectorul 2, B-dul ####. ######## ###### nr. 5-7, în data de 05.09.2022, ora 10.00.

In vederea respectării dispoziţiilor art. 118 din Legea 31/1990 s-a fixat si ziua şi ora pentru cea de-a doua adunare, când cea dintâi nu s-ar putea ţine.

Ordinea de zi cuprinde toate problemele ce urmează a fi puse in discuţie si s-au specificat in mod expres la punctul 4 din Convocator articolele din Actul constitutiv ce urmează a fi modificate si conţinutul acestora, ca urmare a aprobării punctului 1.

Nu in ultimul rand trebuie reţinut ca in speţa nu este făcuta dovada încălcării unei norme care ocroteşte un interes general, obştesc, astfel încât sancţiunea atrasa sa fie nulitatea absoluta a actului încălcat cu aceasta nerespectare. Rolul convocării este de a informa pe acţionari despre tinerea şedinţei adunării generale si de a permite acestora exercitarea dreptului de vot in adunare, ori aceasta obligaţie a fost îndeplinita de pârâtă, cu respectarea dispoziţiilor art. 117 (3) din Legea 31/1990 „Convocarea se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societăţii sau din cea mai apropiată localitate,,.

Acţionarii au fost prezenţi si-au exprimat punctul de vedere si au luat hotărârea in deplina cunoştinţa de cauza, aşa cum este explicitat pe larg in Procesul Verbal al Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din 05.09.2022.

De altfel AGEA care este organul statutar, ale cărui decizii sunt obligatorii pentru acţionari retine:

Se constata astfel că au fost îndeplinite toate condiţiile legale şi statutare pentru convocarea prezentei adunări generale extraordinare. Totodată, ca urmare a prezenţei acţionarilor reprezentând 94,063096 din capitalul social al societăţii şi din drepturile de vot se constata că toate condiţiile legale si statutare pentru a se lua decizii in mod valabil sunt îndeplinite.

Extras din Procesul Verbal al Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din 05.09.2022.

Hotărârea AGEA nr. 1/05.09.2022 a fost luata in lipsa desemnării unui secretar dintre acţionarii Societăţii

Susţinerile reclamanţilor sunt profund eronate si de rea credinţa, in contextul in care, din Procesul Verbal al Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor Electronica rezulta clar ca acesta este semnat de secretarul numit din rândul acţionarilor.

Mai jos se prezenta un extras din acest Proces Verbal:

Preşedintele de şedinţă propune acţionarilor numirea unui secretar al adunam generale, din rândul acţionarilor, în persoana domnului ###### ######### reprezentantul legal ai acţionarului persoana juridica ## ###### S.A. Acţionarii aproba în unanimitate numirea secretarului adunării generale.

Astfel, domnul ###### #########, reprezentantul legal al acţionarului ## ###### SA, a fost numit cu unanimitate secretarul adunării, iar in aceasta calitate a si semnat procesul verbal de şedinţa cum de altfel rezulta foarte clar din documentul anexat.

C. Nelegala delegare de atribuţii către Administratorului unic al companiei

#### de la început reclamanţii sunt intr-o mare confuzie. In speţa AGEA nu deleagă atribuţiile sale către administratorul unic desemnat.

Dispoziţiile art. 2201 Cod Civil nu sunt aplicabile in speţa, in primul rand pentru ca nu discutam de o majorare de capital social, capitalul social a fost si rămane acelaşi, 5.752.735 lei, aspect subliniat chiar de către reclamanţi. Asa cum s-a arătat, se discuta in fapt de o consolidare a valorii nominale a acţiunilor, operaţiune ce nu este reglementata in mod special de dispoziţiile Legii nr. 31/1990.

In al doilea rand, la punctul 6 din AGEA se menţionează foarte clar ca împuternicirea administratorului are drept scop îndeplinirea/executarea formalităţilor de publicitate, de înregistrare la Registrul Comerţului si alte autorităţi, operaţiuni ce necesita semnatura/girul unei persoane autorizate. Oricum executarea hotărârilor AGEA este de competenta administratorului societar, chiar si fara a exista o menţiune expresa in acest sens in hotărâre, iar in speţa este mai mult decât evident ca aceasta menţiune vine sa întărească obligaţia legala preexistenta.

Nicăieri in documentul susmenţionat nu s-a stipulat ca i se deleagă administratorului unic al societăţii un mandat de majorare a capitalului social (strict atribuţie a AGEA), in sensul prevăzut de art. 113 lit f) si 114 alin 2 din Legea nr. 31/1990, mai mult AGEA nu a votat cu privire la majorarea capitalului social. Pe de alta parte, conform dispoziţiilor art. 12.5 din Actul constitutiv al societăţii Adunarea Generala a Acţionarilor poate conferi administratorului statutar o serie de atribuţii in executare deciziilor AGEA, in funcţie de interesul societar.

Pentru toate aceste considerente solicită respingerea susţinerilor ca fiind neîntemeiate.

Nu in ultimul rând solicită să se reţină ca afirmaţiile reclamanţilor de la fila 6 din acţiune sunt total eronate.

Asa cum rezulta din extrasul din Registrul Comerţului nr. 2170250 din 25.10.2022 (Anexa 7) societatea are 20 de acţiuni nominative, unice, nedivizibile, fiecare in valoare de 287.636, 75 de lei.

##### in vedere ca reclamanţii au introdus prezenta cerere la 10.10.2022, data la care structura societara era deja cea de mai sus, este evident ca afirmaţiile au strict scop șicanatoriu si de rea credinţa.

In drept, s-au invocat prevederile art. 194 si următoarele C.proc. Civ., dispoziţiile Codului Civil, dispoziţiile Legii nr.31/1990 si orice alte dispoziţii la care s-a făcut referire in prezenta cerere.

Probe: înscrisurile anexate si orice fel de alte probe vor reieşi din dezbateri.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanţii au solicitat respingerea apărărilor paratei, manifestate sub forma excepţiilor, ori de fond, precum si admiterea cererii de chemare in judecata, in tot, astfel cum a fost formulata.

Analizând, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C.pr.civ., excepţia invocată de pârâtă, Tribunalul reţine următoarele:

Art. 248 alin. 1 C.pr.civ. dispune că instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

În drept, art. 32 alin. 1 C.pr.civ. prevede că orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia:

a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii;

b) are calitate procesuală;

c) formulează o pretenţie;

d) justifică un interes.

Potrivit art. 36 C.pr.civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Astfel, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum şi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă).

Pentru analiza calităţii procesuale este suficient să se probeze faptul că reclamantul este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii, iar pârâtul este cel obligat în acelaşi raport juridic. În alte cuvinte, în privinţa reclamantului, trebuie să se constate că este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecăţii ori se poate prevala de interesul ce poate fi realizat pe calea justiţiei, iar în privinţa pârâtului, trebuie verificat, pornind de la acelaşi raport juridic supus cercetării instanţei, dacă el este cel obligat în acel raport.

Reclamantul, fiind cel care porneşte acţiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată, prin indicarea obiectului cererii şi a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea sa.

Analizând actele dosarului, Tribunalul reţine că reclamanţii ######## ###, ####### ####-####### şi ###### #####, în contradictoriu cu pârâta ########### SA, au solicitat, în principal, constatarea nulităţii absolute a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor societăţii pârâte nr. 01/05.09.2022, iar în subsidiar anularea acesteia, cu consecinţa menţionării hotărârii judecătoreşti în Registrul Comerţului şi publicarea acesteia în Monitorul Oficial, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Astfel, reclamanţii au susţinut că Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor nr. 01/05.09.2022 a fost adoptată ca efect al abuzului de drept comis de administrator şi acţionarii majoritari, fiind încălcate dispoziţiile art. 1031 alin. 1 lit. a), c) şi d) din Legea nr. 31/1990, profitul societăţii pentru anul 2021 fiind în cuantum de 108.955 lei, cu mult inferior sumei ce trebuie achitată acţionarilor pentru aportul acestora de 341.535 lei. Abuzul de drept se manifestă împotriva acţionarilor minoritari, fiind afectat dreptul de proprietate al acestora asupra acţiunilor. În plus, se încalcă normele prevăzute de Actul Constitutiv al societăţii, iar hotărârea a fost adoptată în lipsa votului unanim necesar pentru majorarea valorii unei acţiuni, prin raportare la prevederile art. 210 din Legea nr. 31/1990. S-a mai arătat că prin Hotărârea atacată se încearcă disimularea unei majorări de capital social prin omisiunea pct. 4 din convocator, fiind încălcate prevederile Legii şi Actului Constitutiv în privinţa fracţionării acţiunilor.

În drept, potrivit art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.

Conform alin. 3 al aceluiaşi articol, când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată.

Calitatea și interesul procesual sunt cele două condiții cumulative pe care orice reclamant trebuie să le dovedească în susținerea cererii sale. În materie societară, acțiunea întemeiată pe art. 132 din Legea societăților comportă anumite particularități care îi conferă în parte un regim special, derogatoriu de la regimul de drept comun al nulităților.

În consecinţă, potrivit art. 132 alin. 2 din Legea societăților, doar acţionarii/asociaţii care fie nu au luat parte la adunarea generală, fie au votat contra și au cerut ca acest lucru să fie menționat în procesul-verbal al ședinței (inclusiv atunci când votul a fost secret), pot introduce acțiunea în anulare, aceştia justificând astfel calitate procesuală activă pentru a introduce acțiunea în anulare (nulitate relativă). Au de asemenea calitate procesuală activă acţionarii/asociaţii care au fost la ședință, dar care au plecat înainte de a se intra în dezbateri.

În privinţa terţilor (orice nu este acţionar al societăţii), condiţiile pentru introducerea acţiunii sunt cele din dreptul comun, cu excepţia prevederilor derogatorii din art. 132 din ####.

Extinderea calității procesuale la orice persoană interesată, conform art. 132 alin. 3 din ####, oferă o cale de atac nu doar acţionarilor/asociaţilor care au votat favorabil, dar și creditorilor sau chiar societăților concurente. Așadar, acţionarii/asociații, administratorii, terții pot introduce această acțiune sub condiția de a dovedi un interes legitim, concret, personal, direct și actual.

Proba calităţii de acţionar se face în conformitate cu prevederile art. 93 şi 97-99 din Legea nr. 31/1990. Dovada calității procesuale active se face cu extrasul de registru (al acționarilor, la societatea pe acțiuni, respectiv al Registrului Comerțului, la societatea cu răspundere limitată), precum și cu procesul-verbal al ședinței din care să reiasă că acţionarul/asociatul a votat contra (inclusiv când votul a fost secret), ori însăși hotărârea nesemnată de asociat, atunci când nu s-a întocmit un proces-verbal. #### acţionarul sau asociatul susține că a nu a fost prezent, societatea, ca pârâtă, trebuie să facă proba contrară prin procesul-verbal unde petentul apare ca participant.

În prezenta cauză reclamanţii ######## ###, ####### ####-####### şi ###### ##### îşi justifică demersul procesual prin invocarea calităţii lor de acţionari ai societăţii pârâte ########### SA, fapt care le conferă calitate procesuală activă şi un interes legitim pentru a solicita constatarea nulităţii absolute a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor nr. 01/05.09.2022. Astfel, în esenţă, aceştia îşi motivează cererea de anulare a hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor pe încălcarea dreptului lor de proprietate asupra acţiunilor deţinute prin instituirea unui mecanism abuziv prin care se realizează o majorare a capitalului social prin creşterea valorii acţiunilor de la suma de 2,5 lei/acţiune la suma de 287.63675 de lei/acţiune.

Analizând actele şi lucrările dosarului Tribunalul constată că reclamanţii ######## ###, ####### ####-####### şi ###### ##### nu  au justificat în prezenta cauză calitatea lor procesuală activă, în raport de art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale.

Potrivit art. 7.5 din Actul Constitutiv actualizat la data de 07.01.2020 (anterior adoptării Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor nr. 01/05.09.2022), societatea va ţine evidenţa acţiunilor şi acţionarilor în conformitate cu prevederile legale. Acţiunile sunt în formă dematerializată şi se înregistrează în registrul acţionarilor ţinut de societate (f. 83 – 91 vol. I).

Potrivit adresei nr. 33994/05.12.2023 emisă de ########### ####### SA (f. 20 vol. II), societatea pârâtă ########### SA s-a aflat în evidenţă până în anul 2007, când societatea a fost retrasă de la tranzacţionare.

Din verificarea Registrului Acţionarilor depus în format electronic (f. 30 vol. II) reclamanţii ######## ### şi ####### #### ####### nu figurează ca deţinători de acţiuni emise de societate, neavând astfel calitatea de acţionari. Această constatare este întărită în privinţa reclamantei ####### #### ####### de depunerea unei declaraţii de retragere din societate formulată la data de 04.12.2006 (f. 31 vol. II).

În privinţa reclamantei ###### #####, atât din Registrul Acţionarilor, cât şi din extrasul depus la dosar (f. 26 vol. II), datele de identificare reprezentate de adresa de domiciliu sunt diferite de cele indicate în cererea de chemare în judecată, astfel că numita ###### ##### este o persoană fizică diferită de petenta din prezenta cauză.

##### în vedere aceste dispoziţii legale, prin raportare la situaţia de fapt anterior reţinută, Tribunalul constată că reclamanţii ######## ###, ####### ####-####### şi ###### ##### nu au calitate procesuală activă în prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, Tribunalul urmează a admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor ######## ###, ####### ####-####### şi ###### ##### invocată de pârâta ########### SA.

În consecinţă, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii ######## ###, ####### ####-####### şi ###### ##### în contradictoriu cu pârâta ########### SA ca fiind introdusă de persoane lipsite de calitate procesuală activă.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtă.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii ######## ###,  CNP #############, ####### ####-#######, CNP ############# şi ###### #####, toți cu domiciliul ales în sector 3, Bucureşti, ##### Fuiorului, nr. 4, ### ###, ### #, ap. 89 în contradictoriu cu pârâta ########### SA, J40/263/1991, CUI RO 1138, cu sediul în Bucureşti, ### ######## ###### ### #-7, sector 2, cu sediul procesual ales în #### ########## ##### ##### ### ##, sector 1, ca fiind introdusă de persoane lipsite de calitate procesuală activă.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin grefa instanţei astăzi, 07.10.2024.