Răspunderea administratorului pentru insolvabilitatea societății comerciale reprezintă una dintre cele mai complexe și frecvente probleme întâlnite în practica juridică din România. Aceasta se regăsește la intersecția dintre dreptul fiscal, reglementat de Codul de procedură fiscală, și dreptul insolvenței, guvernat de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.
Un punct de interes major îl constituie modul în care răspunderea administratorului poate fi angajată pentru insolvabilitatea societății, conform art. 25 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, și cum aceasta concurează sau se suprapune cu răspunderea administratorului în procedura insolvenței, reglementată de art. 169 din Legea nr. 85/2014.
Natura juridică a răspunderii administratorului pentru insolvabilitatea societății
Răspunderea administratorului pentru insolvabilitatea societății comerciale, conform art. 25 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, este una de natură civilă delictuală. Ea se angajează în cazurile în care administratorul a acționat cu rea-credință, provocând insolvabilitatea societății prin diverse fapte ilicite, cum ar fi înstrăinarea activelor sau nedeclararea obligațiilor fiscale.
Această răspundere este distinctă de răspunderea contractuală pe care administratorul o are față de societate, conform Legii nr. 31/1990, fiind angajată față de terți doar în cazurile expres prevăzute de lege. Din acest motiv, angajarea răspunderii administratorului față de terți trebuie tratată ca o excepție, iar nu ca o regulă.
Dreptul de opțiune între acțiunile speciale de angajare a răspunderii administratorilor
Una dintre întrebările frecvente este dacă creditorul, în special organul fiscal, are dreptul de a opta între:
- angajarea răspunderii administratorului pentru insolvabilitatea societății, în condițiile Codului de procedură fiscală,
- răspunderea pentru insolvența societății, conform Legii nr. 85/2014.
Legislația actuală nu exclude posibilitatea ca organul fiscal să utilizeze simultan sau succesiv ambele acțiuni. Totuși, acest cumul al răspunderii creează o serie de probleme de natură juridică, care necesită o reglementare mai clară.
Constatarea insolvabilității – condiție prealabilă pentru atragerea răspunderii administratorului
Potrivit art. 25 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, pentru a angaja răspunderea administratorului, este necesar ca insolvabilitatea societății să fie constatată în mod oficial. Această constatare poate fi realizată fie de instanță, fie de organul fiscal, printr-un proces verbal de declarare a insolvabilității.
Fără această constatare, emiterea deciziei de angajare a răspunderii administratorului nu poate avea loc. Totuși, există situații în care instanțele au considerat că deschiderea procedurii insolvenței este suficientă pentru a justifica insolvabilitatea, deși această abordare rămâne discutabilă din punct de vedere legal.
Condițiile generale pentru angajarea răspunderii administratorului
Răspunderea administratorului pentru insolvabilitatea societății este guvernată de normele răspunderii civile delictuale. Aceasta înseamnă că pentru angajarea răspunderii sunt necesare patru elemente fundamentale:
- o faptă ilicită,
- existența unui prejudiciu,
- legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu
- vinovăția administratorului.
Faptele ilicite care pot duce la angajarea răspunderii sunt prevăzute în mod limitativ în art. 25 alin. (2) din Codul de procedură fiscală. De asemenea, este necesar să se demonstreze că aceste fapte au cauzat în mod direct starea de insolvabilitate a societății.
Criteriul relei-credințe și aplicarea acestuia în practica judiciară
Un element esențial pentru angajarea răspunderii administratorului este dovedirea relei-credințe. Reaua-credință presupune intenția administratorului de a provoca insolvabilitatea societății sau de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale. Aceasta trebuie dovedită prin fapte concrete și nu poate fi prezumată în mod automat.
Instanțele au stabilit în mod clar că reaua-credință nu poate fi dedusă doar din neîndeplinirea unor obligații legale. Ea trebuie să fie rezultatul unor acțiuni deliberate ale administratorului, cum ar fi ascunderea activelor sau înstrăinarea acestora sub prețul pieței cu scopul de a prejudicia creditorii.
Efectele deciziilor de afaceri în materia răspunderii administratorului pentru insolvabilitate
Administratorii sunte exonerați de răspundere în situațiile în care deciziile lor, deși greșite, au fost luate în interesul societății și fără rea-credință. Acest principiu nu se aplică însă în cazurile de răspundere delictuală față de terți, precum în cazul răspunderii pentru insolvabilitate.
Cu alte cuvinte, deciziile greșite de afaceri ale administratorilor nu pot justifica exonerarea de răspundere pentru faptele ilicite care au dus la insolvabilitatea societății.
Aplicarea în timp a legii în materia răspunderii administratorului pentru insolvabilitate
Un aspect important în materia răspunderii administratorului este aplicarea în timp a legii. Potrivit principiului neretroactivității legii, faptele ilicite ale administratorului trebuie să fie analizate conform legislației în vigoare la momentul săvârșirii lor. Astfel, modificările legislative ulterioare nu pot influența angajarea răspunderii pentru faptele anterioare.
Natura juridică a deciziei de atragere a răspunderii solidare
Decizia de atragere a răspunderii solidare emisă de organul fiscal reprezintă un act administrativ fiscal, care servește ca titlu de creanță împotriva administratorului. Aceasta este un instrument esențial pentru asigurarea recuperării creanțelor fiscale de la persoanele care au contribuit la insolvabilitatea societății.
Totuși, deciziile de impunere emise împotriva societății nu pot fi opuse direct administratorilor. În acest sens, este necesară emiterea unui nou titlu de creanță împotriva persoanei responsabile, sub forma deciziei de angajare a răspunderii solidare.
Răzvan Petrea – avocat Timișoara
Întrebări frecvente
Ce este răspunderea administratorului pentru insolvabilitatea societății?
Răspunderea administratorului pentru insolvabilitatea societății reprezintă răspunderea civilă delictuală pe care administratorul o are atunci când, prin fapte ilicite, a contribuit la insolvabilitatea societății. Aceasta este reglementată de art. 25 alin. (2) din Codul de procedură fiscală și impune o răspundere în solidar cu societatea pentru obligațiile fiscale neplătite.
În ce condiții poate fi angajată răspunderea administratorului pentru insolvabilitatea societății?
Răspunderea administratorului pentru insolvabilitatea societății poate fi angajată dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile generale ale răspunderii civile delictuale: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate dintre acestea și vinovăția administratorului. De asemenea, este necesară dovedirea relei-credințe.
Ce rol are constatarea insolvabilității în angajarea răspunderii administratorului?
Constatarea insolvabilității este o condiție prealabilă esențială pentru angajarea răspunderii administratorului pentru insolvabilitatea societății. Aceasta poate fi realizată de instanță sau de organul fiscal, printr-un proces verbal de declarare a stării de insolvabilitate. Fără această constatare, răspunderea administratorului nu poate fi angajată.
Poate fi cumulată răspunderea administratorului din Codul de procedură fiscală cu cea din Legea insolvenței?
Da, răspunderea administratorului pentru insolvabilitatea societății, reglementată de Codul de procedură fiscală, poate fi cumulată cu răspunderea prevăzută în Legea nr. 85/2014 privind insolvența. Totuși, acest cumul poate ridica probleme juridice complexe, de aceea este necesară o reglementare mai clară pentru evitarea abuzurilor.
Cum se demonstrează reaua-credință a administratorului în angajarea răspunderii pentru insolvabilitatea societății?
Reaua-credință a administratorului în angajarea răspunderii pentru insolvabilitatea societății trebuie dovedită prin acțiuni concrete. Nu este suficientă simpla neîndeplinire a unor obligații legale; este necesar să se demonstreze că administratorul a avut intenția de a provoca insolvabilitatea sau de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale.
Ce presupune răspunderea administratorului pentru faptele ilicite prevăzute în Codul de procedură fiscală?
Răspunderea administratorului pentru faptele ilicite prevăzute în Codul de procedură fiscală constă în angajarea sa pentru acțiuni care au provocat insolvabilitatea societății. Aceste fapte includ, printre altele, înstrăinarea activelor societății sau determinarea nedeclarării obligațiilor fiscale. Administratorul răspunde în solidar cu societatea pentru aceste fapte.
Poate administratorul să fie exonerat de răspunderea pentru insolvabilitatea societății invocând decizia de afaceri?
Decizia de afaceri (business judgement rule) nu exonerează administratorul de răspundere pentru insolvabilitatea societății față de terți. Aceasta poate fi invocată doar în raporturile dintre administrator și societate, în cazul unor decizii de afaceri greșite, dar nu în cazul răspunderii delictuale pentru prejudiciile cauzate terților.
Care este termenul de prescripție pentru angajarea răspunderii administratorului pentru insolvabilitatea societății?
Termenul de prescripție pentru angajarea răspunderii administratorului pentru insolvabilitatea societății este de 3 ani, conform Codului civil. Acest termen începe să curgă de la momentul în care organul fiscal a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască atât existența pagubei, cât și persoana responsabilă.
Ce reprezintă decizia de atragere a răspunderii solidare pentru insolvabilitatea societății?
Decizia de atragere a răspunderii solidare pentru insolvabilitatea societății este un act administrativ fiscal emis de organul fiscal cu competențe în executare silită. Aceasta servește ca titlu de creanță împotriva administratorului și stabilește obligația acestuia de a răspunde în solidar cu societatea pentru plata datoriilor fiscale restante.
Poate răspunderea administratorului pentru insolvabilitatea societății să fie angajată în lipsa constatării insolvabilității?
Nu, răspunderea administratorului pentru insolvabilitatea societății nu poate fi angajată în lipsa constatării oficiale a insolvabilității de către instanță sau organul fiscal. Constatarea stării de insolvabilitate este o condiție prealabilă esențială pentru emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare.
