Răspundere delictuală. Un caz recent soluționat de Tribunalul București a adus în prim-plan problematica răspunderii delictuale, în special în contextul protecției drepturilor nepatrimoniale. Disputa a implicat cererea unei instituții financiare de renume împotriva mai multor pârâți, având ca obiect repararea prejudiciilor de imagine și reputație cauzate de publicarea unor afirmații considerate defăimătoare.

Ce presupune răspunderea delictuală?

În dreptul civil românesc, răspunderea delictuală obligă persoanele care au cauzat un prejudiciu să-l repare. Aceasta implică patru elemente esențiale:

Fapta ilicită;
Prejudiciul;
Legătura de cauzalitate;
Vinovăția.

În cazul de față, reclamanta a susținut că declarațiile pârâților au fost formulate cu rea-credință, având drept scop denigrarea sa și afectarea reputației profesionale.

Argumentele reclamantei

Instituția financiară reclamantă a formulat următoarele acuzații și cereri:

Defăimarea publică: Publicarea unor articole și declarații considerate false, care au indus în eroare opinia publică.
Impact negativ: Aceste afirmații au deteriorat relațiile cu clienții și partenerii, afectând grav imaginea și prestigiul.
Repararea prejudiciului: S-a solicitat:
- Ștergerea articolelor și materialelor video de pe platformele online.
- Despăgubiri în valoare de 500.000 lei.
- Publicarea hotărârii judecătorești pentru restabilirea imaginii.

Temeiuri legale invocate: Reclamanta a apelat la prevederile Codului Civil (art. 1357 și art. 252-257) și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care subliniază necesitatea respectării bunei-credințe în relatarea faptelor.

Argumentele pârâților

Pârâții au prezentat următoarele contraargumente:

Libertatea de exprimare: Declarațiile făcute publice au fost prezentate ca fiind de interes general, justificând publicarea acestora.
Acuratețea informațiilor: S-a susținut că materialele publicate au avut la bază surse legitime și verificabile.
Lipsa intenției de prejudiciere: Pârâții au afirmat că nu au urmărit denigrarea reclamantei, ci doar reflectarea unei situații economice controversate.

Decizia tribunalului

Tribunalul București a stabilit că:

Faptele prezentate de pârâți au fost defăimătoare, depășind limitele libertății de exprimare.
Prejudiciul a fost demonstrat prin impactul negativ asupra imaginii și relațiilor profesionale ale reclamantei.
Reclamanta avea dreptul la despăgubiri și la măsuri de remediere, inclusiv ștergerea articolelor incriminate.

Instanța a subliniat că libertatea de exprimare nu poate fi exercitată în detrimentul drepturilor nepatrimoniale, cum ar fi imaginea și reputația.

Temeiuri de drept invocate în hotărâre

Codul Civil:

Art. 73 – Drepturile nepatrimoniale.
Art. 252 – Protecția drepturilor nepatrimoniale.
Art. 253 alin. 3 și alin. 4 – Măsuri reparatorii pentru încălcarea drepturilor nepatrimoniale.
Art. 257 – Dreptul la propria imagine.
Art. 1357 – Răspunderea civilă delictuală.
Art. 1358 – Culpa în răspunderea civilă delictuală.
Art. 1373 – Repararea prejudiciilor.

Constituția României:

Art. 30 alin. 6 – Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.
Art. 31 – Obligația mijloacelor de informare în masă de a asigura informarea corectă a opiniei publice.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO):

Art. 8 – Dreptul la respectarea vieții private și de familie.
Art. 10 – Libertatea de exprimare, cu limitele stabilite la alin. 2 privind protecția drepturilor altora și alte interese legitime.

Jurisprudență relevantă:

Cauza Von Hannover c. Germaniei.
Cauza Fressoz și Roire c. Franței.
Cauza Handyside c. Regatului Unit.

Codul deontologic al ziaristului (adoptat de Clubul Român de Presă):

Art. 1-5, 9, 10 – Obligația ziaristului de a relata adevărul, de a verifica sursele, de a respecta viața privată și de a evita distorsionarea informațiilor.

Întrebări frecvente

Ce este răspunderea delictuală?

Răspunderea delictuală reprezintă obligația de a repara un prejudiciu cauzat unei alte persoane printr-o faptă ilicită. Este reglementată de Codul Civil și implică existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a unei legături de cauzalitate între acestea și a vinovăției autorului.

Care sunt elementele necesare pentru a invoca răspunderea delictuală?

Pentru a invoca răspunderea delictuală, trebuie dovedite patru elemente esențiale: existența unei fapte ilicite, un prejudiciu concret, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și vinovăția persoanei care a cauzat prejudiciul.

Cum se stabilește prejudiciul în cadrul răspunderii delictuale?

Prejudiciul poate fi material (pierderi financiare directe) sau moral (afectarea reputației, imaginii sau prestigiului). În cazul răspunderii delictuale, instanța analizează dovezile prezentate pentru a cuantifica daunele și a dispune despăgubiri corespunzătoare.

Ce tipuri de fapte pot constitui o răspundere delictuală?

Faptele care pot constitui o răspundere delictuală includ defăimarea, încălcarea drepturilor de imagine, neglijența, abuzul sau orice acțiune care încalcă drepturile nepatrimoniale ale unei persoane.

Care este rolul drepturilor nepatrimoniale în cadrul răspunderii delictuale?

Drepturile nepatrimoniale, cum ar fi dreptul la imagine, onoare și reputație, sunt protejate de legislația privind răspunderea delictuală. Orice prejudiciu adus acestor drepturi poate fi reparat prin intermediul acțiunilor legale.

Poate fi invocată răspunderea delictuală pentru defăimare?

Da, răspunderea delictuală poate fi invocată în cazurile de defăimare, când declarațiile făcute publice au cauzat un prejudiciu de imagine sau reputație unei persoane sau instituții.

Cum se aplică răspunderea delictuală în cazul publicării informațiilor defăimătoare?

Publicarea informațiilor false sau defăimătoare poate constitui o faptă ilicită, iar persoana vătămată poate solicita despăgubiri și eliminarea informațiilor respective din spațiul public.

Ce spune legislația despre răspunderea delictuală în spațiul public?

Legislația prevede că libertatea de exprimare nu trebuie să prejudicieze drepturile nepatrimoniale ale altor persoane. În astfel de cazuri, răspunderea delictuală devine aplicabilă pentru repararea prejudiciilor.

Ce despăgubiri se pot acorda în cazul răspunderii delictuale?

Despăgubirile pot include compensații financiare pentru pierderile materiale și daune morale pentru afectarea reputației sau imaginii. Valoarea acestora este stabilită de instanță pe baza probelor prezentate.

Cum poate fi prevenită răspunderea delictuală în cazul instituțiilor de presă?

Instituțiile de presă pot preveni răspunderea delictuală prin verificarea informațiilor din surse credibile, evitarea publicării declarațiilor nefondate și respectarea normelor deontologice ale jurnalismului.

Hotarâre nr. 779/2024 din 13.06.2024, cod RJ de22624g4 (https://rejust.ro/juris/de22624g4)

COD ECLI ECLI:RO:TBBUC:2024:002.######

Dosar nr. ####/3/2022

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A-III-A CIVILĂ

Sentinţa civilă nr. ###/2024

Ședința publică de la 13.06.2024

Completul compus din:

Preşedinte: ###### ####### #####

Grefier: ##### ####### #######

Pe rol soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta ##### ######## #### SA, în contradictoriu cu pârâţii ###### ##### ####### ###, ######## ###### și SB Corporate Limited, având ca obiect acţiune în răspundere delictuală.

Dezbaterile şi susţinerile orale ale părţilor au avut loc la data de 30.05.2024, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de 13.06.2024, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti- Secţia a III-a civilă, reclamanta ##### ######## #### SA (denumita in continuare #####), a formulat CERERE ## CHEMARE IN JUDECATA în contradictoriu cu : ######## ######, ###### ############, ###### ##### ####### ###, SB CORPORATE LIMITED a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa si in baza probatoriului care se va administra, sa dispună:

• obligarea in solidar a paraţilor la plata sumei de 500.000 Lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin incalcarea drepturilor nepatrimoniale, constând in imagine, prestigiu si reputaţie, prin acuzaţiile mincinoase si prin declaraţiile denigratoare si defăimătoare susţinute in articolul „EXCLUSIV/ Fostul primar ######## ###### i-a făcut plângere penala „patronului” Libra ####, miliardarul ###### #######: „Era si timpul sa răspundă pentru tot ce a făcut in ultimii 30 de ani” (VIDEO)” apărut in data de 24.03.2022 in ziarul/ site-ul ###### (vwvAv.gandul.ro);

• obligarea Paraţilor persoane juridice la ştergerea de pe site-ul www.gandul.ro a articolului publicat sub titlul „EXCLUSIV/ Fostul primar ######## ###### i-a făcut plângere penala „patronului” Libra ####, miliardarul ###### #######:

„Era si timpul sa răspundă pentru tot ce a făcut in ultimii 30 de ani” (VIDEO)” in termen de de 3 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti pe care urmează sa o pronunţaţi;

• obligarea Paraţilor persoane juridice la ştergerea de pe toate conturile asociate publicaţiei „######”, inclusiv de pe platforma Youtube, platforma Facebook (paginile de Facebook) ###### şi Cancan, a articolului publicat sub titlul „EXCLUSIV/ Fostid primar ######## ###### i-a făcut plângere penala „patronului” Libra ####, miliardarul ###### #######: „Era si timpul sa răspundă pentru tot ce a făcut in ultimii 30 de ani” (VIDEO)” si/sau a materialelor text/foto/video aferente, in termen de 3 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti pe care urmează sa o pronunţaţi, precum si la abţinerea de la publicarea in viitor a materialelor (articol si/sau video) in orice alta publicaţie sau pe orice alta platforma;

• obligarea paraţilor sa publice hotărârea pronunţata, pe cheltuiala lor exclusiva, intr-un ziar de larga răspândire si in cadrul paginii de internet www.gandul.ro;

• obligarea paraţilor, in solidar, la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu judecarea prezentei cauze.

În motivarea cererii, s-a arătat că paratul ######## ###### a susţinut in articolul „EXCLUSIV/ Fostul primar ######## ###### i-a făcut plângere penala „patronului” Libra ####, miliardarul ###### #######: „Era si timpul sa răspundă pentru tot ce a făcut in ultimii 30 de ani” (VIDEO)” apărut in data de 24.03.2022 in ziarul/ site-ul ######, in mod public, fara nicio dovada, următoarele fapte precise, acuzaţii minicinoase si declaraţii denigratoare si defăimătoare la adresa reclamantei.

„EXCLUSIV | Fostul primar ######## ###### i-a făcut plângere penala „patronului” Libra ####, miliardarul ###### #######: „Era si timpul sa răspundă pentru tot ce a făcut in ultimii 30 de ani” (VIDEO)

Omul de afaceri ######## ######, fost primar al Sectorului 1 al Capitalei in perioada #### # ####, a depus o plângere penala la Direcţia Naţionala Anticoruptie (DNA) împotriva ##### ######## #### SA, dar si a lui ###### #######, miliardarul care controlează – prin intermediul NCH Advisors – aceasta banca.

######## ###### a lansat acuzaţii grave in aceasta plângere penala, transmiţând si un comunicat in care precizează ca reprezentanţii Libra Internet ####, „cu complicitatea unor funcţionari (lichidator judiciar, evaluatori etc), au urmărit sa preia, in mod ostil, Hotelul Expocenter” – un proiect imobiliar pe care acesta l-a dezvoltat.

Prejudiciul provocat s-a ridicat, spune omul de afaceri, la 11 milioane de euro, prezentând, punctual, si cum s-a ajuns intr-o astfel de situaţie (URMĂREŞTE INTERVIUL INTEGRAL PE YOUTUBE).

• Inducerea in eroare cu ocazia analizării si votării Planului de Reorganizare;

• Mărirea si înregistrarea nejustificata si nelegala a creanţei creditorului majoritar;

• Modul abuziv in care a elaborat regulamentul de vânzare;

• Inducerea in eroare pe baza formulării si semnării unei Tranzacţii;

• Nedistribuirea sumelor datorate către creditorii cu acelaşi drept de preferinţa; au fost insusite peste 1,5 milioane euro, executate 4 imobile aduse in garanţie, iar hotelul cu o valoare de peste 9 milioane de euro a fost preluat abuziv si fraudulos in proprietate, cu ‘încălcarea prevederilor leşale, printr-un concurs de infracţiuni.

Omul de afaceri ######## ###### a acuzat Libra Internet #### si implicit – pe ###### #######, de:

• Conflict de interese

• înşelăciune premeditata

• Abuz in serviciu

• Bancruta frauduloasa

• Deturnarea licitaţiei publice

• Fals intelectual si uz de fals

„Era si timpul ca ###### ####### sa răspundă pentru tot ce a făcut in ultimii 30 de ani”, a transmis ######## ###### la finalul acestui comunicat.

#### prezenta si o poza ca o caracatita, sub titlul „Omul de afaceri ###### ####### si o reţea de afaceri impresionanta”

„###### #######: „Stii care este culmea, ########? Ca am vrut si eu sa il iau, dar tu ai fost mai iute „

###### l-a contactat pe fostul primar al Sectorului 1 al Capitalei, pentru a obţine, IN EXCLUSIVITATE, informaţii despre aceasta situaţie controversata, iar acesta ne-a declarat ca prima fila a scenariului a fost scrisa in anul 2014.

A dorit, iniţial, sa obtina un credit pentru pentru dezvoltarea unui proiect imobiliar in #######, a apelat la Libra Internet ####, numai ca — dupa 6 luni de analiza – a fost refuzat.

‘Speţa o reprezintă modul in care s-a derulat colaborarea mea cu Libra ####, o banca pe care o controlează, in proporţie de 94%, prin grupul NCH, ###### #######. Recunosc ca, de-a lungul timpului, am avut multa încredere in banei, pentru ca aproape 30 de ani n-am patit nimic. #### in pofida faptidui ca au mai fost probleme, ca a existat o tranziţie… Am plătit orice credit pe care l-am contractat. Tin minte, spre exemplu, ca ultimul credit pe care l-am luat a fost unul de 22 milioane de euro, de la Bancpost, pentru o perioada de 5 ani, iar in 2 ani l-am returnat. Am construit celebrul ansamblu Metropolis, in Bucureştii Noi.

Cunoscând banca si cunoscandu-l inclusiv pe ###### ####### – il ştiam din tinereţe -, am apelat pentru un credit, iniţial, pentru dezvoltarea unui proiect imobiliar in #######. Dupa 6 luni de analiza, ceea ce mi se pare si acum foarte mult, mi-au spus ca nu au încredere in acest proiect si ca nu vor sa-l faca.

In acelaşi timp, exista pe piaţa imobiliara un hotel care era scos la vânzare. #### vorba despre fostul hotel «########». Si am zis atunci: «O sa-l iau». Eu sunt de meserie, de la 15 ani am plecat de acasă si nu am făcut altceva decât hotelarie, ca sa spun asa, si restaurante. Am depus imediat banii, dispuneam de bani pentru a-i investi, si am plătit avansul la aceasta preluare a hotelului aflat in faliment. Am plătit 300.000 de euro, totul se intampla in 2014.

Dupa ce mi-au refuzat acel proiect imobiliar din #######, m-am dus din nou Ia Libra ####. Si le-am spus ca am preluat un hotel si i-am întrebat daca ma pot ajuta cu finanţarea. Am depus dosarele in mai multe locuri, dar ###### ####### a fost primul care a spus «Da». Si mi-a spus: «Stii care este culmea, ########? Ca am vrut si eu sa il iau, dar tu ai fost mai iute» „. ## momentul respectiv, n-am băgat prea mult in seama o astfel de afirmaţie „, isi aminteşte ######## ######. „Si mi-a luat casele drept garanţie, plus hotelul”

Omul de afaceri ######## ###### isi aminteşte ca a oferit, drept garanţie, locuinţele pe care le deţinea la vremea respectiva, inclusiv hotelul pe care il preluase. A reuşit sa obtina de la Libra Internet #### un credit in valoare de 3.000.000 de euro, numai ca, pana cand avea sa primească finanţarea, a inceput sa renoveze hotelul cu banii sai. ####, evident, s-au terminat la un moment dat. Si, intre timp, ###### ####### declanşase unele discuţii din care reieşea ca ar fi dorit el sa preia hotelul, in întregime. „S-au apucat de dosar. Le-am spus ca am nevoie de 3.000.000 de euro, iar hotelul are o valoare de 7-8 milioane de euro. Mai mult, i-am spus lui #######: «Iti dau toate garanţiile pe care le am, toate casele mele. Uite, iti dau patru case. Iti dau si casa mea din ######, dar n-o sa mi-o iei». «Ba da», mi-a răspuns, «o iau si pe aceasta» (n.red. -##### garanţie). Si mi-a luat casele drept garanţie, plus hotelul.

Finanţarea lor a constat in 3.100.000 de euro. Un credit pe 15 ani, si asa mai departe… Am semnat actele si eu, din banii mei, am inceput sa construiesc. Se renovez hotelul. Dar, dupa un timp, am terminat banii.

Le-am spus: «Daţi-mi din credit». începuseră discuţiile cum sa preia el hotelul in întregime. I-am spus ca nu sunt de acord si discuţia a căzut. Mi-a trimis un băiat pentru a negocia chestia asta. Negocierea se desfăşura pe e-mail. Am refuzat si am spus ca vreau sa obţin creditul respectiv. Bineînţeles, in problemele legate de banca nu intervenea direct ###### #######. Aveam discuţii cu el doar in anumite cazuri. Oamenii de pe filiera băncii primiseră, probabil, instrucţiuni, pentru ca mi-au spus «nu se poate pana nu va vine TVA-ul». Trebuia sa primesc o returnare de TVA, de la bugetul statului, in valoare de 600.000 de euro. Le-am spus, «uitaţi toate hârtiile, le am pe toate, dati drumul la credit. #### vorba despre statul roman, TVA-ul va veni. Luati-mi dobânda pentru asta, dar lasati-ma sa accesez creditul». Mi-au spus:«Nu dam drumul niciunui credit» „, povesteşte omul de afaceri.

„Am reuşit sa deschid hotelul abia dupa un an si patru luni”

Planul de afaceri întocmit de ######## ###### prevedea ca hotelul sa fie renovat in patru luni de zile.

#### perioada s-a întins pe parcursul a I an si 4 luni, iar omul de afaceri a explicat – IN EXCLUSIVITATE pentru ###### – care au fost motivele. Mai mult, dupa prima luna de funcţionare au apărut si… problemele cu Libra ####.

„Creditul respectiv a fost obţinut in baza unui plan de afaceri. Acest plan de afaceri prevedea ca renovarea hotelului sa fie finalizata in patru luni de zile. Din păcate, aceasta renovare a durat un an si patru luni. Pana la urma, am mai adus eu bani, dar au existat blocaje permanente. Dupa vreo sase luni mi-au dat drumul la credit si am inceput renovarea si tot ceea ce era de făcut. Bineînţeles, intr-o astfel de situaţie am inceput sa intru in probleme. Si le-am scris celor de la Libra ####: «Ma başati in faliment! N-am patit niciodată asa ceva!»

Am reuşit sa deschid hotelul, cum precizam, abia dupa un an si patru luni. Bineînţeles, un hotel nu se umple mâine, cat ai bate din palme. Dupa prima luna de funcţionare, au zis: «Plateste-ti ratele». «#####», le-am spus, «voi m-ati întârziat foarte mult, nu va pot plaţi acum, haideţi sa restructuram puţin»… Nu au fost de acord: «Nu, domnule ######, nu facem absolut nimic», afirma ######## ######.

„Vine si cea de-a doua luna. Aceeaşi poveste. Pe urma primesc notificare – era a treia luna – prin care mi se transmitea ca banca declara scadenta unilaterala a creditului si mi se cerea sa returnez creditul intr-un termen de 15 zile. Nu am putut. #### nu puteţi, atunci noi o sa va luam hotelul, mi s-a transmis de la Libra ####. Executare imediata „

######## ######

„Si m-am trezit ca mi-au luat tot”

Pus in fata unei astfel de situaţii, ######## ###### s-a adresat, fireşte, unui avocat. Dupa ce a intrat in insolventa, Libra #### l-a ameninţat ca va pierde casele care reprezentau garanţie, iar ulterior au pus in aplicare executarea.

Omul de afaceri spune, acum, privind retrospectiv, ca adevăratul „scenariu ” care a fost pus in practica insemna preluarea Hotelului Expocenter.

„Am mers si eu la un avocat… Am întrebat ce sa fac… Intraţi in insolventa, nu au voie sa va ia nimic. Bag insolventa. Atunci mi-au spus de la banca: «O sa-ti luam toate casele». Si mi-au luat casa in care stăteam. Cu doi copii gemeni, de 6 ani, la ora şapte dimineaţa, 20 de jandarmi. Afara din casa. Peste doua-trei luni, următoarea casa, casa din Constanta care fusese a tatălui meu si acum era a mea. A urmat alta casa, casa fostei soţii , un apartament in #######. L-au luat si pe acela. Dupa alte câteva luni, au luat si casa din ######. Si m-am trezit ca mi-au luat tot.

Ne-am judecat. Ei au profitat de aceasta situaţie prin încălcarea grava a legii – si a Legii Insolventei si a Codului Civil, am prezentat toate situaţiile in plângerea penala -, iar instanţa de judecata nu a sesizat. Ori prin faptul ca instanţa nu a sesizat din of cin, ori prin faptul ca nu s-au judecat, in final, dosarele grele, ei se apară si spun ca instanţa le-a dat dreptate. Totuşi, hai sa vedem de ce le-a dat castig de cauza. #### tu vii si pui intr-o hârtie o minciuna si instanţa iti da OK – si nu stie ca aia e o minciuna -, sigur ca nu e normal.

Eu am spus ca mobilul acestui război a fost, de altfel, chiar preluarea hotelului”, acuza omul de afaceri.

„Sunt trei motive care susţin aceasta acuzaţie”, susţine ######## ######:

• #### discuţia pe care am avut-o, iniţial, cu ###### #######.

• Modul in care, dupa doar doua luni, a întrerupt contractul de credit si a trecut la executare.

• In timpul acesta, eu le-am propus 7 milioane de euro, hai sa incetam. Răspunsul a fost «Nu, mulţumim».

„Tocmai din aceasta cauza am spus ca totul a reprezentat un abuz. S-a urmărit, de la bun inceput, preluarea hotelului de către Libra ####. Fiind in insolventa, au apelat la tot soiul de ilegalităţi”

######## ######

„Au schimbat administratorul judiciar care mi-a dat mie dreptate”

######## ###### a dezvăluit/dezvăluie ca administratorul judiciar care ii dăduse dreptate – in prima faza – a fost schimbat cu un alt administrator judiciar, acesta fiind „controlat” de Libra ####.

Dupa aceasta etapa, scenariul s-a desfăşurat halucinant, isi aminteşte omul de afaceri, iar o prima „mutare ” a fost schimbarea administratorului judiciar.

„In primul rand, exista un administrator judiciar (n.red. — administratorul/lichidatorul judiciar este persoana fizica sau juridica, practician in insolventa, numit mai intai de instanţa si apoi confirmat de către creditorii inscrisi in tabelul de creanţe, in vederea aplicării si administrării procedurii de insolventa). Ce-au făcut? Au schimbat administratorul judiciar care mi-a dat mie dreptate. Acesta a spus ca banca este vinovata de acest faliment. L-au schimbat imediat si au pus un administrator judiciar al lor. Si acest administrator, fiind de partea lor, a inceput sa faca, bineînţeles, tot ceea ce ii cerea banca.

Cand am pregătit planul de reorganizare, am zis ca hotelul se compune din doua parii. Egale. Eu raman cu o parte, am spus, iar cealaltă parte o transform in apartamente. Ma costa 300.000 de euro si va dau banii in 18 luni. Eu nu am ştiut ca practica asa ceva băncile… #### obligat sa prezinţi planul, înainte sa li depui, administratorului judiciar, băncii si creditorului majoritar. Am prezentat. «#### extraordinar, bravo! Felicitări!», spunea banca, «pentru ca vor fi mulţi investitori care vor dori sa cumpere apartamente aici, apartamente pe care sa le închirieze, sa colaboreze cu dumneavoastră, cu hotelul. Faceti-le mai mici, garsoniere. Si o sa câştigaţi pe chestia asta».

M-am reîntors la birou, am cerut arhitecţilor sa refacă, sa facem camerele mai micuţe, nu mai facem apartamente cu doua camere, facem garsoniere. Mi-au ieşit cu 12 in plus. Si le-am trimis un e-mail prin care le-am mulţumit. «Uitaţi si planul», le-am spus. Administratorul judiciar, insa, a spus altceva. Noi contestasem prezenta lui. «Stiti ceva», zice, «ar trebui sa va retrageti contestaţia ‘împotriva mea», l-am trimis in scris ca am retras contestaţia. Mi-a spus sa retrag si contestaţia depusa ‘împotriva Libra ####, ca sa nu se supere banca. ####-l o ‘înşelătorie, realizez acum. M-am dus, am retras si contestaţia împotriva băncii. Judecătorul a menţionat ca ######## ######, pentru a depune mai repede Planul de Reorganizare, a retras contestaţia”, povesteşte omul de afaceri.

„Se face alt regulament de vânzare, total in favoarea băncii”

In anul 2018, pe data de 5 septembrie, Libra #### a respins planul de reorganizare întocmit de ######## ######, Iar rezultatul s-a materializat prin faliment. Numai ca, atunci cand a început vânzarea hotelului, au fost întocmite – dupa cum dezvăluie omul de afaceri – patru regulamente de vânzare.

In ultima instanţa, banca preia Hotelul Expocenter, „cu 75%”.

„Peste doua luni, dupa vacanta judecătoreasca – era data de 5 septembrie 2018 – are loc adunarea creditorilor pentru aprobarea acestui plan. Libra #### respinge. Am intrat in faliment. Asa se intra, de altfel, in faliment. «Pai nu mi-ati spus chiar voi sa fac aşa?», am întrebat.

A început vânzarea hotelului, trebuia sa vindem hotelul acum, asa spune legea. Am început sa vindem activele, au făcut vreo patru regulamente de vânzare. ## ce? Ca sa le iasa… Vorba aceea, dam la poarta pana nimerim. A venit ######## ##### – „### #####”. A pus banii. «Nu, anulam licitaţia». Se face alt regulament, total in favoarea băncii, in care s-a spus luam noi, dar luam cu 75%. Legea permite asta, dar numai in anumite situaţii. Ei nu se regăseau in aceasta situaţie, ei trebuiau safaca 6 licitaţii, iar Ministerul Finanţelor ceruse sa fie făcute 12 licitaţii. N-au făcut. Administratorul judiciar a modificat si tabelele (n.red. – ## creanţe), ceea ce nu avea voie. #### înseamnă bancruta frauduloasa, se încadrează in articol. Au luat hotelul. «####, suntem proprietarii» Proces-verbal etc, au venit cu 4 gealaţi: «Va rugam părăsiţi hotelul». Am plecat.

Legea spune foarte clar, ca intr-o asemenea situaţie, trebuie sa ii dai banii celui care este cu acelaşi rang cu tine pe tabelul creditorilor. Cand tu iei active. Mai mult, chiar Codul Civil prevede – art. 850 – acelaşi lucru. Ce fac ei? Administratorul judiciar – a doua înşelăciune – imi spune: «Acum e momentul sa va cereţi drepturile, sa stiti. Ce luaţi acum, aia va ramane». «Ceea ce vreau eu», am spus, «înseamnă 750.000 euro astăzi, eu iti plătesc in 30 de zile». «###», imi spune, «faceti-le o hârtie». ## acel moment, existau inca 12 dosare civile nejudecate, de care se temeau ca de foc. Si administratorul judiciar mi-a spus ca trebuie sa inchid cele 12 dosare, ca sa imi pot lua banii. Si sa iau ultima casa, pentru ca mi-o puteau lua si pe aceea. Dar prin preluarea hotelului era achitata toata datoria. «Da, dar găsesc ei cum sa v-o ia», mi-a spus. l-am spus lui ####### #########, asa il chema, ca sunt multe lucruri care trebuie discutate. Am propus o întâlnire. Ne-am intalnlt. Au fost prezenţi si avocaţi. Le-am spus ca renunţ la dosare, dar cu condiţia sa imi plătească – astăzi, am specificat – si folosirea mărcilor.

Numele «Expocenter» era înregistrat la OSIMpe mine. «Cosmopolitan», înregistrat pe mine. Restaurantul «####», înregistrat tot pe mine. «Ori le dati jos astăzi, ori, pana vinde ti hotelul» – le-am spus, fiindcă doreau sa il vanda -, «imi plătiţi 50.000 de euro». Au spus ca sunt de acord, ca vor plaţi banii respectivi, dar cu condiţia ca eu sa inch id dosarele. Am făcut o tranzacţie scrisa, am inclus dosarele, mi-au dat cei 50.000 de euro. Le-am lăsat marca, nu i-am deranjat”, isi aminteşte ######## ######. „#### ca ei sa imi plătească acei 750.000 de euro care se găseau pe tabel, alături de ei, se numesc creditori cu acelaşi rang de preferinţa. Nu i-au plătit. A trecut o luna, au trecut doua, au trecut trei, au trecut patru. Mi s-a spus sa stau liniştit, ca ei vor sa vanda hotelul si ca vor da banii la momentul respectiv. Am stat liniştit. Au găsit cumpărător pentru hotel. Si vad ca apare pe cartea funciara o societate din ######## care semnează un antecontract”.

######## ######

„Ce-au făcut oamenii aceştia sunt abuzuri, bancruta frauduloasa, ‘înşelăciune, fals ” într-un final, ######## ###### a depus o plângere penala la Direcţia Naţionala Anticoruptie, iar acuzaţiile acestuia sunt extrem de grave.

„Dar nu mi-au dat banii. Cand am văzut ca urmează raportul final pentru închiderea situaţiei, mi-am spus ca trebuie sa depun eu o acţiune si sa imi cer banii. #### am făcut. S-au dus in instanţa si instanţa a spus «domnule ######, dumneata ai semnat o tranzacţie prin care s-au inchis toate dosarele». Am spus ca renunţ la toate dosarele, dar nu am spus ca renunţ la bani. Si nici la calitatea de creditor, fiindcă eu – si astăzi -sunt creditor. Nu am spus asta. Mi-au transmis ca am spus ca renunţ la creanţa Libra. Dar eu renunţasem la contestaţiile la creanţa lor. Nu scrie nicăieri ca renunţ la creanţa subsemnatului sau a lui ###### ######## sau ca dau cifra creanţei, cat era… Ce-au făcut oamenii aceştia sunt abuzuri, bancruta frauduloasa, ‘înşelăciune, fals, de aceea am făcut o plângere penala. Am cerut si 2 milioane de euro si am depus-o la DNA”, incheie ######## ######, IN EXCLUSIVITATE pentru ######. „

Paraţii prin postarea de mai sus au reuşit sa o denigreze premeditat si concertat pe reclamanta si au transmis informaţii mincinoase opiniei publice urmărind discreditarea si afectarea imaginii reclamantei, lezând in mod grav drepturile nepatrimoniale ale reclamantei constând in prestigiu, reputaţie si imagine.

Acest „articol” a facut parte dintr-o campanie de denigrare premeditata si concertata la adresa domnului ####### ######## ######, de aceasta data implicând ##### ######## #### SA prin care s-au transmis informaţii mincinoase opiniei publice urmărind discreditarea si afectarea imaginii Băncii lezandu-i in mod grav drepturile nepatrimoniale constând in imagine, prestigiu si reputaţie.

Practic a fost/este un linşaj mediatic specific paraţilor, o parte din aceştia fiind deja angrenaţi in litigii cu domnul ####### ######## ###### (dosar nr. #####/3/2020, dosar nr. ###/301/2022) pentru articolele de aceeaşi natura publicate in trecut:

– Adevărul despre „patronul” Libra ####, miliardarul ####### ######## ######! „Scheletul” din trecutul omului de afaceri (DOCUMENT EXCLUSIV) – publicat pe pagina de internet https://www.gandul.ro/dezvaluiri/adevarul-despre-patronul-libra-bank-miliardarul-siminel-cristian-andrei-scheletul-din-trecutul-omului-de-afaceri-document-exclusiv-19482602

– „######## pe care o administrează câştigă anual 20 milioane € din închirierea a 1000 de spaţii comerciale. Imagini exclusive cu multimilionarul care a „moştenit” de la ######### celebrele alimentare şi magazine universale!” – publicat pe pagina de Facebook Cancan, publicaţie deţinută de către pârâţii de rând 2 din prezenta.

A solicitat a se avea in vedere impactul pe care articolul publicat 1-a avut asupra publicului, clienţilor si partenerilor reclamantei, in condiţiile in care ##### ######## #### SA este una dintre cele mai importante banei din #######.

Acţiunile concertate ale paraţilor, privesc raporturile contractuale desfăşurate intre reclamanta ##### ######## #### SA si Societatea ##### ####### S.R.L. (fosta ##### ##### ###) controlata si reprezentata de paratul ######## ###### si de către paratul ######## ###### in nume propriu.

Astfel, desi reclamanta prin reprezentanţii sai si-au îndeplinit obligaţiile in mod legal, prin aceasta campanie de linşaj mediatic a fost acuzata pe nedrept de abuzuri, bancruta frauduloasa, inselaciune, fals, in condiţiile in care exista hotărâri judecătoreşti definitive care au arătat cu autoritate de lucru judecat contrariul, hotărâri judecătoreşti de care paraţii aveau cunoştinţa, obiectul acestora fiind prezentat pe tot parcursul articolului.

Răspunderea civila delictuala a existat/exista atunci cand sunt întrunite cumulativ patru elemente:

A) Fapta ilicita: Fapta ilicita este săvârşita de către paraţi prin acţiunile lor, paraţii încălcând normele dreptului obiectiv si ale dreptului subiectiv si interesele reclamantei.

Au fost invocate dispoziţiile art 10 alin.2) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si libertăţilor fundamentale, art.73 Noul Cod Civil, art.252 Noul Cod Civil, art.253 alin 3 Noul Cod Civil, art.253 alin.4 Noul Cod Civil, art.257 Cod Civil, art.1357 Noul Cod Civil, art.1358 Noul Cod Civil, art.1373 Noul Cod Civil.

In aceste condiţii in afara de temeiurile de drept prezentate mai sus, persoanele juridice care deţin ziarul ###### si domeniul wAvw.gandul.ro au mai incalcat următoarele dispoziţii:

Art.31 din Constituţia României « Mijloacele de informare in masa, publice si private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice »

Paratul ###### ############ fiind ziarist si influenţează opinia publica, prin urmare trebuia sa respecte si Codul Deontologic al ziaristului:

Articolul 1, 2, 3, 4, 5, 9, 10 din Codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul ##### de ##### :

‘ ‘Ziaristul are datoria primordiala de a relata adevărul, indiferent de consecinţele ce le-ar putea avea asupra sa, obligaţie ce decurge din dreptul constituţional al cetatenului de a fi informat corect »

Ziaristul a putut şi poate da publicităţii numai informaţiile de a căror veridicitate este sigur, dupa ce in prealabil le-a verificat, de regula, din cel puţin 2 surse credibile. Ziaristul nu are dreptul sa prezinte opiniile sale drept fapte. ###### de presa trebuie sa fie exacta, obiectiva si sa nu conţină păreri personale.

Ziaristul este obligat sa respecte viata privata a cetăţenilor. »

Ziaristul va da publicităţii punctele de vedere ale tuturor pârtilor implicate in cazul unor păreri divergente. Nu se vor aduce acuzaţii fara sa se ofere posibilitatea celui învinuit sa-si exprime punctul de vedere.

Ziaristul care distorsioneaza intenţionat informaţia, face acuzaţii nefondate, plagiază, foloseşte neautorizat fotografii sau imagini tv si surse ori calomniază săvârşeşte abateri profesionale de maxima gravitate.

Ziaristul si redacţia au datoria de a face corecţiile necesare in cazul in care, din vina lor, vor fi date publicităţii informaţii inexacte. In asemenea cazuri, instituţia respectiva de presa are obligaţia de a publica/difuza, in termen de 5 zile de la primire, pentru publicaţiile cotidiene, agenţiile de ştiri, posturile de televiziune si radio, si in proxima apariţie, pentru publicaţiile periodice, dreptul la replica al reclamantului, ca forma esenţiala de reparare a prejudiciului adus acestuia „.

• Astfel, acţiunile din care rezulta caracterul ilicit al faptei au fost prezentate mai sus si constau in acţiunea de defăimare si discreditare a reclamantei, prin invocarea unor acuzaţii lipsite de orice fundament real si probator.

Intenţia de denigrare a fost/este clara si a creat in conştiinţa publicului, in mod fals, o vinovăţie inexistenta a reclamantei, discreditând reclamanta si fata de care s-au adus grave prejudicii de imagine.

In ceea ce priveşte răspunderea persoanelor juridice care deţin ziarul ###### si domeniul www.gandul.ro, aceasta este o răspundere duala determinata pe de o parte de răspunderea pentru fapta proprie in raport de conţinutul transmis opiniei publice si de răspunderea pentru fapta persoanei care a redactat articolul (constând in transmiterea unor afirmaţii mincinoase, denigratoare si defăimătoare).

Astfel, persoanele juridice nu au verificat existenta unei baze factuale precise, fiabile si solide care a stat la baza afirmaţiilor cuprinse in articolul defăimător, nu au furnizat nici o dovada a diligentei sale de profesionist in verificarea acestora.

In ceea ce priveşte răspunderea persoanelor juridice pentru fapta proprie, deosebit de importante a fost următoarea dezvăluire care rezulta din articolul incriminat.

Astfel se retine ca „###### l-a contactat pe fostul primar al Sectorului 1 al Capitalei, pentru a obţine, IN EXCLUSIVITATE, informaţii despre aceasta situaţie controversata”.

In concluzie, a fost vorba de o acţiune premeditata, săvârşita cu intenţie, iar decizia de declanşare a campaniei de denigrare aparţine persoanelor juridice care l-au contactat pe fostul primar”.

Curtea Europeana a statuat in jurisprudenta sa, ca libertatea de exprimare, garantata de art. 10 din Convenţie, conferita persoanelor cu privire la relatarea unor probleme de interes general este subordonata condiţiei ca cel interesat sa acţioneze cu buna-credinta, in asa fel incat sa ofere informaţii corecte si verificate. In plus, #### solicita, pentru a proteja libertatea de exprimare, indeplinirea condiţiei bunei-credinte, iar criteriile de apreciere a bunei-credinte sunt mult mai stricte atunci cand este vorba despre relatarea unor fapte determinate decât atunci cand este vorba despre exprimarea unor opinii, pentru ca faptele trebuie sa fie reale.

In ceea ce priveşte aspectul bunei sau relei credinţe, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit o importanta distincţie intre afirmarea unor fapte determinate si cea a unor judecaţi de valoare, urmând a se avea in vedere ca ”existenta faptelor poate fi demonstrata, in timp ce adevărul judecaţilor de valoare nu este succeptibil de dovedit” (cauza Lingens c. Austriei).

Raportat la conţinutul declaraţiilor paratului ######## ###### constatam ca acesta a adus la cunoştinţa opiniei publice informaţii ce se încadrează, in principal, in noţiunea de „fapte” precise, determinante, asa cum sunt ele definite de jurisprudenta Curţii Europene a Dreptului Omului.

„Faptele” prezentate de parat au fost minciuni si s-au bazat pe fapte despre care paratul stia ca sunt neadevarate si prin urmare paratul nu este protejat de dreptul la libera exprimare nici pentru fapte mincinoase si nici pentru opiniile bazate pe acestea.

Potrivit Curţii Europene existenta faptelor poate fi si trebuie demonstrata.

Or, in cazul de fata este vorba exclusiv despre fapte precise, determinate, respectiv :

conflict de interese înşelăciune premeditate abuz in_ serviciu bancruta frauduloasa deturnarea licitaţieipublice fals intelectual si uz de fals acuzaţii grave reprezentanţii Libra Internet ####, „cu complicitatea unor funcţionari (lichidator judiciar, evaluatori etc.), au urmărit sa preia, in mod ostil. Hotelul Expocenter” prejudiciul provocat se ridica, spune omul de afaceri, la 11 milioane de euro inducerea in eroare cu ocazia analizării si votării Planului de Reorganizare mărirea si înregistrarea nejustificata si nelegala a creanţei creditorului majoritar modul abuziv in care a elaborat regulamentul de vânzare inducerea in eroare nedistribuirea sumelor datorate catre creditorii au fost însuşite peste 1,5 milioane euro, hotelul cu o valoare de peste 9 milioane de euro a fost preluat abuziv si fraudulos in proprietate, cu încălcarea prevederilor legale, printr-un concurs de infracţiuni ###### #######: „Stii care este culmea, ########? Ca am vrut si eu sa il iau, dar tu ai fost mai iute situaţie controversata.. .scenariu „si mi-a luat casele drept garanţie, plus hotelul” hotelul are o valoare de 7-8 milioane de euro iti dau si casa mea din ######, dar n-o sa mi-o iei». «Ba da», mi-a răspuns, «o iau si pe aceasta» (n.red. – ##### garanţie). Si mi-a luat case/e drept garanţie, plus hotelul, oamenii de pe filiera băncii primiseră, probabil, instrucţiuni Nu dam drumul nici un un credit»” Libra ####: «Ma bagati in faliment! N-am patit niciodată asa ceva!» Libra #### l-a ameninţat ca va pierde casele…adevăratul „scenariu” care a fost pus in practica însemna preluarea Hotelului Expocenter imi-au spus de la banca: «O sa-ti luam toate casele prin încălcarea grava a legii instanţa de judecata nu a sesizat daca tu vii si pui intr-o hârtie o minciuna si instanţa îti da OK – si nu stie ca aia e o minciuna -, sigur ca nu e normal mobilul acestui război a fost, de altfel, chiar preluarea hotelului” „sunt trei motive care susţin aceasta acuzaţie”, susţine ######## ######:este discuţia pe care am avut-o, iniţial, cu ###### #######; modul in care, dupa doar doua luni, a întrerupt contractul de credit si a trecut la executare eu le-am propus 7 milioane de euro, hai sa încetam. Răspunsul a fost «Nu, mulţumim» totul a reprezentat un abuz. S-a urmărit, de la bun început, preluarea hotelului de către Libra ####. Fiind in insolventa, au apelat la tot soiul de ilegalităţiau schimbat administratorul judiciar care mi-a dat mie dreptate au schimbat administratorul judiciar care mi-a dat mie dreptate. Acesta a spus ca banca este vinovata de acest faliment. L-au schimbat imediat si au pus un administrator judiciar al lor banca preia Hotelul Expocenter, „cu 75%”” venit ######## ##### – „### #####”. A pus banii. «Nu, anulam licitaţia» „A colaborat si administratorul judiciar”… Motivele insolventei: „Deodată nu mai funcţiona nimic, mai baieti ce faceţi aici, noi trebuie sa deschidem acest hotel, noi trebuie sa exploatam ca sa putem sa dam banii înapoi, nimeni nu ma auzea, nici răspuns nu primeam. Am băgat si din banii mei si din alti bani ai unui prieteni, in a 6-a sau a7-a luna mi s-a permis sa folosesc creditul.” a doua înşelăciune ….le-am spus ca renunţ la dosare, dar cu condiţia sa imi plătească – astăzi, am specificat – si folosirea mărcilor Au spus ca sunt de acord, ca vor plaţi banii respectivi, dar cu condiţia ca eu sa închid dosarele urma ca ei sa imi plătească acei 750.000 de euro care se găseau pe tabel, alături de ei, se numesc creditori cu acelaşi rang de preferinţa. Nu i-au plătit….ce-au făcut oamenii aceştia sunt abuzuri, bancruta frauduloasa, înşelăciune, fals” Am spus ca renunţ la toate dosarele, dar nu am spus ca renunţ la bani. Si nici la calitatea de creditor,….intr-un final, ######## ###### a depus o plângere penala la Direcţia Naţionala Anticoruptie, iar acuzaţiile acestuia sunt extrem de grave ce-au făcut oamenii aceştia sunt abuzuri, bancruta frauduloasa, ‘înşelăciune, fals, de aceea am făcut o plângere penala. Am cerut si 2 milioane de euro si am depus-o Ia DNA..

##### ca in conformitate cu jurisprudenta Curţii, persoanelor care afirma fapte obiective li se cere in mod legal si legitim sa dovedească adevărul/realitatea acestora, anterior afirmării in spaţiul public al unor astfel de fapte.

Mai mult decât atat, a acuza anumite persoane implica obligaţia de a furniza o baza reala suficienta si inclusiv o judecata de valoare se poate dovedi excesiva daca este lipsita total de o baza reala (####### si ###### c.României, ######## c.României).

Astfel, paratului ######## ###### i-a revenit obligaţia de a furniza o baza suficienta, factuala a respectivelor afirmaţii. Ceilalţi paraţi aveau obligaţia de a verifica, faptele imputate reclamantei. Nu au probat, in niciun mod faptele imputate reclamantei deoarece nu a existat o baza factuala, iar paraţii nu au făcut vreo verificare.

A menţionat ca paraţii nu au solicitat reclamantei un punct de vedere, iar afirmaţiile nu au fost făcute in prezenta reprezentanţilor reclamantei, pentru a da posibilitatea acestora sa prezintă punctul lor de vedere.

Totodată adevărul obiectiv al afirmaţiilor nu trebuie sa fie singurul criteriu luat in considerare de instanţe in situaţia in care analizează o acuzaţie de atingere a reputaţiei sau demnităţii, elementul determinant trebuie sa fie buna-credinta a autorului afirmaţiilor, astfel incat sa ofere informaţii exacte si demne de incredere {Radio ###### c.Franţei, ###### c.României.) Aşadar este necesara verificarea cu diligenta a realităţii faptelor invocate, ceea ce paraţii nu a făcut desi informaţiile erau uşor de obţinut fiind in spaţiul public. Astfel, potrivit portalului public „portal just” se puteau verifica toate procesele pierdute de Societatea ##### ####### S.R.L. (fosta ##### ##### ###) reprezentata de paratul ######## ###### si de parat in nume propriu.

#### credinţa a persoanei care se manifesta in spaţiul public este relevanta pentru a putea distinge in plan subiectiv intre intenţia de a transmite informaţii asupra unor chestiuni ce interesează publicul si cea de calomniere, insultare si discreditare a unei persoane cu intenţia de a spune fapte neadevărate.

Pentru reţinerea bunei-credinte se au in vedere aspecte precum veridicitatea informaţiilor, modul in care au fost verificate, implicarea in proces, baza factuala. Toate acestea linsese in cazul paraţilor.

Cu toate ca paratul ######## ###### trebuia sa faca proba verităţii afirmaţiilor sale, ataşam prezentei probe de netăgăduit, care erau in spaţiul public si care dovedesc ca afirmaţiile paratului sunt mincinoase.

-In primul rand existau hotărâri judecătoreşti definitive care au arătat cu autoritate de lucru judecat contrariul, hotărâri judecătoreşti de care paraţii aveau cunoştinţa, obiectul acestora fiind prezentate pe tot parcursul articolului.

Învederează ca in legătura cu formalităţile de executare silita precum si cu procedura insolventei, s-au derulat mai multe litigii, dupa cum urmează:

– 18 dosare având ca obiect, dupa caz, contestaţie Ia executare sau contestaţie formulata de banca împotriva notificării de dare in plata (anexa prezentei cererii);

– 15 dosare având ca obiect diverse cereri sau contestaţii in legătura cu derularea procedurii insolventei (anexa prezentei cereri).

A mai amintit cu titlu de exemplu următoarele procese din care rezulta care este persoana care a dorit insolventa societăţii reprezentata de paratul ######## ###### (care este exact societatea debitoare controlata de paratul ######## ######) si cum a reuşit prin manopere dolosive sa scape de contestaţia formulate de ##### împotriva solicitării de deschidere a insolventei, deoarece societatea cu intenţie, tocmai in acest scop, si-a schimbat denumirea:

-dosarul nr. #####/3/2016 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti prin care banca a contestat cu rezultate favorabile deschiderea procedurii insolventei societăţii deţinute de paratul ######## ######, astfel ca, in urma opoziţiei admise prin Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 758/20.04.2017, s-a reuşit (pentru o scurta perioada de timp – in intervalul 20.04.2017 – 06.06.2017) sa se obtina reinsertia debitoarei in circuitul civil;

A arătat ca ulterior nu a mai fost posibila opoziţia Băncii la deschiderea insolventei pentru ca societatea ##### ##### ### si-a schimbat intenţionat denumirea in ##### ####### S.R.L.. si astfel nu a mai putut fi identificata atunci cand singura si-a cerut insolventa tocmai pentru a eluda datoriile băncii.

– dosarul nr. #####/3/2017 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti prin care societatea debitoare a formulat o noua cerere de intrare in insolventa, pe care banca nu a mai putut sa o conteste.

Pentru a intelege cel mai bine minciunile paraţilor, a solicitat a se constata ca societatea controlata si deţinuta de paratul ######## ###### a făcut tot pentru a intra in insolventa, pentru a scapă de datoriile Băncii, nu ##### este cea care a produs insolventa acestei societăţi.

Foarte important de reţinut, cu privire la minciunile paraţilor referiotare la evaluarea bunurilor societăţii, o reprezintă incheierea din data de 17.12.2019 pronutata in cadrul dosarului nr. #####/3/2017, prin care au fost respinse obiectiunile formulate de către creditorii ###### ########, ###### ######## si ###### ####### la raportul de evaluare al bunurilor societăţii (care in prealabil fusese aprobat de adunarea creditorilor in data de 20.11.2019).

Afirmaţiile paratului privind desfăşurarea procedurii insolventei au fost respinse de către instanţele judecătoreşti in nenumărate rânduri, ca neîntemeiate. Mai mult, in luna februarie a acestui an, acesta a fost amendat pentru promovarea cu rea-credinta a unor acţiuni vădit neintemeiate-copie ataşata prezentei.

In al doilea rand , s-a făcut o scurta prezentare a situaţie de fapt:

In luna decembrie 2013, paratul ###### ######## s-a adresat sucursalei Bucureşti a LIBRA INTENET #### cu o solicitare de acordare a unui credit ipotecar in numele societăţii ##### ##### ###, prin care a urmărit obţinerea unei finanţări pentru dezvoltarea unui proiect imobiliar in Bucureşti, strada Prelungirea #######, solicitarea a rămas doar la nivel de „discuţii” deoarece documentaţia transmisa băncii a fost incompleta, nu exista autorizaţie de construire si nici avea stabilit buget bine conturat. Prin urmare, in legătura cu aceasta solicitare de credit, din 2013, intre banca si societatea ##### ##### ### nu a exitat o relaţie contractuala.

In anul 2014, paratul s-a adresat din nou băncii, pentru ca societatea deţinuta de acesta -##### ##### ### – sa obtina o finanţare in vederea dezvoltării unui proiect imobiliar ce viza imobilul situat in Municipiul Bucureşti, #### ########### ### ## (fost nr. 69-71), Sector 1-clădire cu destinaţia ##### cu regim de inaltime S+9+4E+5 retras.

In acest scop, intre ##### si societatea paratului ###### ######## au fost încheiate doua contracte de credit (in anii 2014 si 2015), in valoare totala de 13.950.000 lei (13.050.000 + 900.000), expunerea totala a băncii fiind de aproximativ 3 milioane de euro. Structura de garanţii discutata la acel moment si asumata de către parat prin aprobarea ofertei de finanţare din partea subscrisei (cu mult inainte de semnarea unor contracte de credit/angajamente ferme) a presupus acordarea unei valori totale a garanţiilor de aproximativ 14,8 milioane de lei, in timp ce valoarea creditelor acordate s-a situat la suma de aproximativ 13,95 milioane de Iei. Gradul de acoperire a creditului cu garanţii a fost de 106% la data încheierii contractelor.

Referitor la raporturile contractuale s-a arătat:

A. CONTRACTUL ## CREDIT nr. BU1600 din data de 15.05.2014 – perioada contractuala 180 luni ( art. 3 din Contract)

1. OBIECTUL CONTRACTULUI: stabilirea condiţiilor informale, prin acordarea de către banca a unui credit ipotecar pentru investiţii imobiliare, in suma de cel mult 13.050.000 RON. ( art 1 din Contract)

2. DESTINAŢIA CREDITULUI: ( art. 2 din Contract)

a) #### de 2.500.000 #### in echivalent RON, calculata la cursul RON / #### care va fi convenit de părţile prezentului contract la data efectuării utilizării, avea ca destinaţie finalizarea achiziţionării de către societatea paratului a imobilelor menţionate la art. lO.l.lit.c) si d) din contract, de la vânzătorul SC ####### ##### ###, ### #######-societate in faliment, reprezentata prin lichidator judiciar PROF Consult International IPURL in cadrul procedurii de vânzare organizata in dosarul nr. #####/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti;

b) Diferenţa pana la valoarea 13.050.000 Ron menţionata la art.l din prezentul contract, avea ca destinaţie investiţii in amenajarea imobilelor menţionate la art. 10.1 Iit.c) si d) din contract, in condiţiile ce urmau a fi convenite de părţile prezentului contract prin act adiţional semnat cel puţin intre societatea paratului (Împrumutatul) si subscrisa (#####);

3. UTILIZAREA CREDITULUI: (art. 4.2. din Contract)

a) Conform disp. art. 4.2. lit a) din Contract, partea din credit menţionata la art. 2 lit. a) din acesta urma a fi utilizata prin virament bancar direct din contul societăţii paratului, menţionat la art. 4.1 din Contract, in contul vânzătorului Societatea ####### ##### ### – societate in faliment, cont care trebuia indicat in contractul de vanzare-cumparare (document justificativ de utilizare a creditului); utilizarea sumei menţionate la acel punct din Contract se putea face numai dupa ce societatea paratului (împrumutatul) prezenta subscrisei (Băncii) dovada achitării sumei reprezentând 10%+TVA din valoarea tranzacţiei menţionate la art. 2 lit. a) din prezentul Contract, cu titlu de contribuţie din surse proprii.

b) Conform disp. art. 4.2. lit b) din Contract, partea din credit menţionata la art. 2 lit.b) urma a fi utilizata prin virament direct in contul societăţii paratului, menţionat la art. 4.1., in contul antreprenorului sau al furnizorilor de servicii, in conformitate cu planul de investiţii prezentat de împrumutat; utilizarea sumei menţionate la acel punct din Contract se putea face numai dupa ce societatea paratului (împrumutatul) prezenta Băncii dovada propriei contribuţii in valoare de cel puţin 600.000 #### la investiţia privind amenajarea imobilelor menţionate la art. lO.l.li.c) si d ) din Contract.

Data si condiţiile utilizării creditului au fost detaliate la art. 5 din Contract.

GARANŢIILE CONTRACTUALE:

a) Contractul de ipoteca mobiliara nr. BU1071 din data de 15.05.2014, reprezentând ipoteca mobiliara asupra conturilor bancare deschise pe numele societăţii paratului la toate unităţile ##### ######## #### S.A.

b) Contractul de ipoteca imobiliara autentificat sub nr. 632 din data de 15.05.2014 de către notar public ############ #####-####### asupra imobilului situat in Mun. Bucureşti, #### ############## ### #, sector 1, compus din teren intravilan in suprafaţa de 121 m.p. si construcţia edificata pe acesta, regim de inaltime S+P+1E, proprietar fiind paratul ###### ########, in calitate de garant ipotecar;

c) Contractul de ipoteca imobiliara autentificat sub nr. 633 din data de 15.05.2014 de către notar public ############ #####-####### asupra imobilului-apartament situat in localitatea #######, #### ########## ### ##, ### ##, etaj 3, ### ###, judeţ Ilfov, compus din 3 camere si dependinţe, proprietatea garantului ipotecar ###### ######## (fosta #####);

d) Contractul de ipoteca imobiliara autentificat sub nr. 708 din data de 23.05.2014 de către notar public Polihovici ####### asupra imobilului situat in Mogosoaia, #### ########## ######## ### #, ##### ##### ###### ### ##### ## ######### ## #.000 m.p. si construcţia cu regim de inaltime P+1E, proprietatea garanţilor ipotecari ###### ####### si ###### ####-#######;

e) Contractul de ipoteca imobiliara autentificat sub nr. 850 din data de 10.07.2014 de către notar public ############ #####-#######, rectificat prin încheierea nr. ## din data de 10.07.2014 de către notar public ############ #####-#######, asupra imobilului situat in Municipiul Bucureşti, #### ########### ### ## (fost nr. 69-71), Sector 1-clădire cu destinaţia ##### cu regim de inaltime S+9+4E+5 retras si ipoteca imobiliara asupra imobilului situat in Municipiul Bucureşti, #### ########### ### ### (fost nr. 73-75), Sector 1, ##### cu regim de inaltime D+P+2E+M, proprietatea societăţii paratului, ce deţinea calitatea de împrumutat;

f) Contractul de ipoteca imobiliara autentificat sub nr. 690 din data de 28.05.2014 de către notar public ############ #####-####### asupra imobilului-apartament situat in Mun. Constanta, Bd. #####, nr. 78, etaj 2, ### #, judeţ Constanta, compus din 3 camere si dependinţe, proprietatea paratului ###### ########, in calitate de garant ipotecar;

g) Contractul de ipoteca imobiliara autentificat la data de 16.06.2014 de către notar public din Anvers, ######, #### van den Bergh, tradus in limba romana de către traducător autorizat ######### ######## ########, având încheierea de legalizare nr. 506 din 12.08.2014 data de notar public ###### ###### ####, asupra întregului imobil situat in ######, Anvers, Magdalenastraat 5/7, teren si construcţia edificata pe acesta, proprietatea paratului ###### ########, garant ipotecar;

h) Contract de ipoteca mobiliara nr. BU1073 din data de 15.05.2014, astfel cum a fost modificat si completat prin Actul adiţional nr. 1 din data de 10.07.2014, asupra unui număr de 110 parti sociale reprezentând 100% din capitalul social al debitoarei ##### ####### ###, acestea fiind proprietatea garanţilor Societatea COOTE CORP si ###### #######;

i) Contract de fideiusiune nr. BU1072 din data de 15.05.2014, încheiat cu paratul ###### ######## (fideiusor);

6. Rambursarea creditului: (art.6 – perioada de gratie )

a) Pentru lunile 1 -8, calculate de la data primei utilizări a creditului, societatea paratului a beneficiat de gratie la plata ratelor (principal, dobânda si comisioane); dupa expirarea perioadei de gratie menţionate anterior, dobânda si comisioanele aferente perioadei de gratie, se reesalonau pe întreaga perioada de creditare, începând cu luna 9, calculate de Ia data primei utilizări din creditul menţionat la art. 1, conform graficului de rambursare;

b) începând cu luna a 9-a, calculata de la data primei utilizări din creditul menţionat la art. I, societatea paratului ar fi urmat sa plătească lunar ratele de principal, dobânda si comisioanele aferente;

7. Contractul de credit a fost modificat prin patru acte adiţionale succesive, principalele modificări fiind următoarele:

a) Prin Actul adiţional nr. 2 / 24.10.2014, s-a acordat societăţii paratului posibilitatea sa utilizeze cel mult 700.000 Ron din împrumut, si asta in ciuda faptului ca la momentul semnării actului adiţional nu erau indeplinite condiţiile prevăzute la art. 5 din Contract care stipulau in mod foarte clar condiţiile in care creditul putea fi utilizat. ## asemenea, s-a acordat împrumutatului facilitate ca suma de 480.000 lei sa poată fi utilizata pentru plata furnizorilor de lucrări prestate si alte cheltuieli pentru utilităţi, conform Anexei nr. 1.

b) Prin actul adiţional nr. 3 din data de 30.01.2015, banca a oferit o noua facilitate societăţii paratului, in sensul ca suma provenita din TVA ce a fost restituita acestuia de către autorităţile fiscale urma a fi virata in contul acesteia si blocata cu destinaţie speciala in contul deschis la #####, pentru a putea fi utilizata de societatea paratului ######## ###### , pana la valoarea maxima de 600.000 RON, pentru efectuarea de cheltuieli aferente activităţii curente a societăţii paratului, ca de exemplu, dar fara a se limita la cheltuieli pentru utilităţi curente, impozite si taxe, avansuri, leasing.

c) Prin actul adiţional nr. 4 / 14.04.2015 a fost acordata societăţii paratului o noua perioada de gratie astfel: (i) începând cu data semnării acestui act adiţional si pana in luna septembrie 2015 (inclusiv ), societatea paratului urma a beneficiar de gratie la plata ratelor ( principal, dobânda si comisioane ); dupa expirarea perioadei de gratie menţionate anterior, dobânda si comisioanele aferente perioadei de gratie se reesalonau pe întreaga perioada de creditare, începând cu luna octombrie 2015, conform graficului de rambursare; ( ii ) in perioada octombrie 2015 – martie 2016, societăţii paratului urma sa beneficieze de gratie la plata principalului de credit dupa expirarea perioadei de gratie.

B. Contractul de credit nr. BU1659 din data de 05.10.2015, prin care banca a acordat societăţii paratului o linie de credit in valoare de 900.000 RON, pe o perioada de 12 luni, pentru activitatea curenta;

C. GARANŢIILE CONTRACTUALE ##### de CĂTRE ÎMPRUMUTAT:

1. Ipoteca mobiliara asupra conturilor bancare deschise pe numele societăţii paratului la toate unităţile ##### ######## #### S.A., precum si asupra sumelor prezente si viitoare aflate in aceste conturi, pentru care s-a încheiat Contractul de ipoteca mobiliara nr. BU1238 din data de 02.10.2015;

2. Ipoteca imobiliara asupra imobilului situat in Municipiul Bucureşti, #### ########### ### ## + 69A, Sector 1, compus din teren intravilan in suprafaţa de 2.925 m.p., cu nr. cadastral 264465, si din cele 2 (doua) construcţii edificate pe acesta:

-Clădire cu destinaţia de „#####”, cu regim de inaltime S+P+4E+5 retras, in suprafaţa construita la sol de 480 m.p. (suprafaţa măsurata 508 m.p.) si suprafaţa construita desfăşurata de 3.556 m.p., cu nr. cadastral 264465-C1;

-##### cu regim de inaltime D+P+2E+M, in suprafaţa construita la sol de 583 m.p. (suprafaţa măsurata 624 m.p.) si suprafaţa construita desfăşurata de 2.294 m.p., cu nr. cadastral 264465-C2,

3. Cesionarea in favoarea BĂNCII a drepturilor de despăgubire aferente poliţelor/contractelor de asigurare (de tip all-risk), incheiate pentru asigurarea bunurilor mobile si/sau imobile aduse in garanţie prin contract;

4. Ipoteca mobiliara asupra tuturor pârtilor sociale deţinute de asociaţii societăţii paratului, reprezentând cumulat 100% din capitalul social al ########## ##### ##### S.R.L., pentru care s-a încheiat Contractul de ipoteca mobiliara nr. BU1240 din data de 05.10.2015;

5. Contract Fidejusiune nr. BU1239/05.10.2015, având ca garant fideiusor pe domnul ###### ########.

D. ÎNCETAREA CONTRACTELOR ## CREDIT SI EXECUTAREA SILITA:

1. Societatea împrumutata a intarziat in mod semnificativ aducerea contribuţiei proprii Ia investiţia in amenajarea Imobilelor care făceau obiectul investiţiei, condiţie solicitata de banca si asumata de împrumutat prin art. 4.2. lit.b) din Contractul de credit, fapt ce a dus la întârziere in realizarea lucrărilor de amenajare a hotelului. ## asemenea, incepand cu luna octombrie 2014 au fost instituite, de către terţi creditori, mai multe popriri succesive, asupra conturilor deschise la banca de societatea debitoare.

2. In ciuda masurilor de prelungire a perioadei de gratie la plata ratelor si a suplimentarii finanţării (linia de credit aferenta Contractului de credit nr. BU1659/05.10.2015), s-a ajuns in scurt timp la neindeplinirea de către Societatea ##### ####### S.R.L. (fosta ##### ##### ###) si de către garanţii acesteia a obligaţiilor de plata aferente contractelor de credit susmenţionate, prin neplata primelor rate scadente din contractele de credit.

3. Prin notificarea nr. 1754 din data de 15.03.2016, notificarea nr. 1755 din data de 15.03.2016, notificarea nr. 1756 din data de 15.03.2016, notificarea nr. 1757, notificarea nr. 1758 din data de 15.03.2016, notificarea nr. 1759 din data de 15.03.2016, banca a declarat scadenta anticipata a tuturor imprumuturilor acordate societăţii reprezentate de către paratul ###### ########, in temeiul disp. Art. 15.1 lit.a), Art. 15.1 Iit.b), Art. 15.2 si Art. 16.5. lit. d), din contractele de credit nr. BU 1600/15.05.2014 si nr. BU1659/05.10.2015.

4. Prin cererea de executare silita din data de 19.04.2016, banca a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc ####### ###### executarea silita a paratului (garant ipotecar) ###### ######## pentru imobilul deţinut de acesta si constituit garanţie la Contractul de credit nr. BU1600 din 15.05.2014, potrivit Contractului de ipoteca imobiliara autentificat sub nr. 690/2014 din data de 28.05.2014, pana la suma de 16.118.249,82 RON. Pe rolul ### ####### ###### s-a constituit dosarul nr. 277/2016.

5. Prin cererea de executare silita din data de 19.04.2016, banca a solicitat Societăţii de Civile Profesionale de Executori Judecătoreşti ###### #### – ####### si ###### ######### executarea silita a debitoarei, reprezentata de paratul ###### ########, a paratului ###### ######## (ca garant fideiusor), precum si a garanţilor ipotecari ###### ########. ###### #######, ###### ####-#######, pentru executarea debitoarei si a bunurilor garanţilor ipotecari, pana la recuperarea sumei de 16.118.249,82 RON. Pe rolul Societăţii de Civile Profesionale de Executori Judecătoreşti ###### #### – ####### si ###### ######### s-a constituit dosarul nr. 1229/2016.

6. In cadrul acestor proceduri de executare silita, au fost valorificate 4 din cele 5 imobile aparţinând garanţilor ipotecari. Cele 5 (cinci) imobile ale garanţilor ipotecari au fost aduse in garanţie in considerarea valorii cumulate de […], conform […]. Imobilul ce făcut obiectul contractului de ipoteca imobiliara nr. 708/23.05.2014, aparţinând garanţilor ###### ####### si ###### ####-#######, nu a putut fi valorificat, in timp ce imobilul ce a făcut obiectul contractului de ipoteca imobiliara nr. 632/15.04.2014 a fost valorificat preponderent in favoare creditorului de rang I ######## ###### ###, banca incasand doar suma de 1.250 lei. Totodată, din popriri a fost incasata suma totala de 19.614,22 RON.

7. Din celelalte trei imobile (unul dintre ele fiind valorificat in procedura deschisa de către ### ####### ######), banca a incasat o suma totala de 1.620.901,21 lei, din care doar suma de 1.069.313,69 Iei a fost încasata in timpul derulării procedurii de insolventa (celelalte valorificări fiind anterioare deschiderii procedurii, respectiv la data de 20.04.2017 si la data de 23.05.2017). Pentru aceasta încasare, banca a diminuat creanţa înscrisa pe tabel la momentul înregistrării fiecăreia dintre cele trei încasări, asa cum rezulta din Raportul lichidatorului judiciar cu privire la actualizarea tabelului definitiv al creanţelor asupra debitorului ##### ####### ### publicat in Buletinul procedurilor de insolventa nr. 1825 din 29.01.2019.

Executarea imobilului-hotel din Bucureşti, Bulevardul Poligrafiei, proprietatea debitorului, a fost suspendata prin deschiderea procedurii de insolventa la data de 06.06.2017.

E. PROCEDURA ## INSOLVENTA:

Reclamanta a subliniat, ca anterior deschiderii procedurii de insolventa ce face obiectul dosarului nr. #####/3/2017, debitoarea cu care banca a contractat – ##### ##### S.R.L. – si-a schimbat denumirea in ##### ####### S.R.L.. Aceasta schimbare de denumire a avut scopul vădit de a ascunde fata de banca cererea de insolventa formulata de debitoare, dupa ce aceasta mai făcuse obiectul unei proceduri de insolventa – dosarul nr. #####/3/2016 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti – pe care banca a contestat-o cu rezultate favorabile, astfel ca, in urma opoziţie admise prin Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 758/20.04.2017, s-a reuşit (pentru o scurta perioada de timp – in intervalul 20.04.2017 – 06.06.2017) sa obţinem reinsertia debitoarei in circuitul civil.

Schimbarea de denumire care a permis intrarea in insolventa a debitoarei – Ia cererea sa – fara ca banca sa mai poată formula opoziţie (fiind imposibil de identificat procedura in interior termenului de opoziţie) s-a produs prin Hotărârea nr. 1/26.04.2017 a adunării generale a asociaţilor S.C. ##### ##### # S.R.L., publicata in Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr. 1806/2017(Anexa nr.). Aşadar, paratul ######## ###### a schimbat denumirea societăţii debitoare la mai puţin de o săptămâna dupa reinsertia acesteia in circuitul civil, doar pentru a putea formula, la data de 04.05.2017 (data formarii dosarului nr. #####/3/2017), o noua cerere de intrare in insolventa. pe care banca nu a mai putut sa o conteste.

Pentru a intelege cel mai bine minciunile paraţilor, reclamanta a solicitat a se constata ca societatea deţinuta de paratul ######## ###### a făcut tot pentu a intra in insolventa, pentru a scapă de datoriile Băncii, nu ##### este cea care a produs inssolventa acestei societăţi.

## deschiderea procedurii, a fost numit un administrator judiciar provizoriu, potrivit prevederilor legale. Administratorul judiciar a fost apoi ales in cadrul procedurii insolventei, prin aprobarea adunării creditorilor, conform dispoziţiilor legale in vigoare, fiind diferit fata de administratorul judiciar provizoriu.

4. ## data de 13.08.2018 a fost publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. 15374 convocatorul adunării generale a creditorilor ##### ####### S.R.L., pentru data de 05.09.2018, având ca unic punct pe ordinea de zi exprimarea votului in ceea ce priveşte planul de reorganizare depus de către debitoare, prin administratorul special ########## ####### ########### S.R.L.. In acest sens, a fost incheiat Procesul Verbal din data de 05.09.2018, rezoluţia majorităţii creditorilor prezenţi fiind de respingere a planului de reorganizare (voturi in favoare – 20,78%, voturi împotriva – 72,05%).

5. ## data de 17.12.2018 Tribunalul Bucureşti a dispus intrarea in faliment a ########## ##### ####### S.R.L.

6. In cadrul dosarului nr. #####/3/2017, a fost redactat raportul de evaluare al bunurilor societăţii (aprobat de adunarea creditorilor in data de 20.11.2019), iar obiectiunile formulate de către creditorii ###### ########, ###### ######## si ###### ####### au fost respinse la data de 17.12.2019. Tot la data de 20.11.2019 a fost aprobat Regulamentul de Vânzare in #### # bunurilor aflate in patrimoniul societăţii.

7. Cu ocazia singurei şedinţe de licitaţie, a fost recepţionată o singura oferta pentru imobilul ##### Expocenter, de la ### ###### S.A.. ## data de 10.12.2019, a fost respinsa oferta ### ###### S.A. pentru adjudecarea bunurilor din patrimoniul debitoarei pentru suma de 21.970.000 RON. împotriva ofertei au votat: Libra Internet ####, DGRFP, ######## ######, ####### ######, ######## ######, ########## ####### ########### S.R.L.

8. ## data de 20.01.2020 a fost aprobat un nou Regulament de Vânzare in #### # bunurilor aflate in patrimoniul societăţii.

9. ## data 05.02.2020, cu ocazia prime şedinţe de licitaţie organizata conform noului Regulament de Vânzare, singura oferta recepţionată pentru hotel a fost oferta înaintata de ##### ######## #### S.A. ##### a adjudecat imobilul in contul creanţei deţinute la masa credala, fiind declarata adjudecatar provizoriu al imobilului, inclusiv al bunurilor mobile din interior, urmând a achita preţul acestuia, in suma totala de 22.565.469,32 lei, din care 21.659.671,99 lei a fost preţul de adjudecare a imobilului, astfel:

❖ A fost depusa creanţa garantata pura si simpla înscrisa pe tabel, in suma de 13.968.490,73 RON;

❖ A fost depusa creanţa garantata inscrisa sub condiţie (care a devenit pura si simpla), in suma de 3.556.653,01 RON;

❖ A fost depusa creanţa garantata (accesorii suplimentare) in suma de 660.439,52 RON;

❖ A fost achitata suma de 3.474.088,73 RON.

10. ## data de 27.02.2020, a fost incheiat Procesul Verbal de Adjudecare a bunurilor debitorului, iar la data de 05.03.2020 a fost incheiat Contractul de vânzare autentificat sub nr. 506 din 05.03.2020 având ca obiect imobilul Expocenter.

11. Afirmaţiile paratului privind desfăşurarea procedurii insolventei au fost respinse de către instanţele judecătoreşti in nenumărate rânduri, ca neintemeiate. Mai mult, in luna februarie a acestui an, acesta a fost amendat pentru promovarea cu rea-credinta a unor acţiuni vădit neîntemeiate.

12. Acest lucru se datorează si faptului ca banca si paratul a incheiat o tranzacţie (copie ataşata prezentei), al cărui obiect a fost renunţarea de către dl. ###### la toate litigiile in curs indreptate im potriva Libra, in schimbul sumei de 50 mii euro. prin declaraţie in forma autentica. Obiectul tranzacţiei nu se refera in niciun fel la suma cu care paratul este inscris la masa credala. deoarece banca nu datorează sume din tabelul creditorilor, ##### fiind doar un creditor la masa credala. ca si dl ######, iar nu debitorul insolvent al acestor sume. ##### nu a afirmat niciodată faptul ca dl. ######## ###### a renunţat la calitatea de creditor, respectiv la creanţa sa din tabel.

• Evident ca acuzaţiile de „conflict de interese înşelăciune premeditate abuz in serviciu bancruta frauduloasa deturnarea licitaţiei publice fals intelectual si uz de fals” sunt mincinoase si lipsite de baza factuală.

b) Vinovăţia paraţilor consta in primul rand in acuzaţiile mincinoase si lipsite de orice fundament real si care dovedesc intenţia de defăimare si discreditare a reclamantei. Utilizarea acestor cuvinte si expresii defăimătoare bazate de fapte si informaţii neadevarate la adresa reclamantei, nu au făcut decât sa o prezinte pe aceasta intr-o lumina negativa in fata opiniei publice si fata de persoanele care cunosc activitatea reprezentanţilor Băncii.

Conţinutul acestor declaraţii, modalitatea de exprimare, cuvintele, denota faptul ca paraţii au conştientizat si urmărit consecinţele negative pe care aveau sa le producă prin susţinerea publica a unor astfel de afirmaţii.

Analizând atitutidinea subiectiva a paraţilor in raport cu afirmaţiile sale, observam ca aceştia nu au verificat daca afirmaţiile lor sunt adevărate si nici măcar nu au depus minime diligente necesare fata de circumstanţele date pentru a verifica autenticitatea afirmaţiilor.

## asemenea, potrivit art. 1357 alin. (2) Noul Cod Civil, „autorulprejudiciului răspunde pentru cea mai uşoara culpa”.

c) Prejudiciul- este născut si actual;

#### vorba de un prejudiciu moral caracterizat de consecinţele negative si de implicaţiile acestora asupra activităţii Băncii.

#### evident impactul pe care articolul publicat 1-a avut asupra publicului, clienţilor si partenerilor reclamantei, in condiţiile in care ##### ######## #### SA este una importantele băncii din ####### si cunoscuta la nivel naţional.

Paraţii au conştientizat şi conştientizează ca declaraţiile vor fi preluate de mass-media, conturandu-se astfel in opinia publica o imagine negativa si nereala despre reclamanta.

Mai mult decât atat, pentru acoperirea prejudiciului a fost/este necesar sa existe si o sancţiune pecuniara, pentru a corecta atitudinea paraţilor si a-i determina sa nu mai săvârşească asemenea fapte.

Dreptul la imagine este o componenta importante pentru o #####.

Imaginea constituie un bun care face parte din patrimoniul persoanei juridice si a cărei valoare poate fi diminuata si astfel se creeaza un prejudiciu evident.

A solicitat a se constata ca s-a adus atingere reputaţiei persoanei juridice, numele si activitatea societăţii fiind asociate cu presupuse atribute si conduite de natura indoielnica, responsabila si chiar infracţionala.

d) Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu este implicit demonstrat, afirmaţiile paratului ######## ###### reluate in articol au cauzat prejudiciul nepatrimonial descris anterior.

In concluzie, a fost/este necesara, fiind o nevoie sociala imperioasa intr-o societate democratica, intervenţia autorităţii judecătoreşti prin sancţionarea autorului acestor afirmaţii.

Or, raportat la considerentele de fapt si de drept menţionate solicită instanţei sa retina ca afirmaţiile paratului ######## ###### nu beneficiază de protecţia instituita de art. 10 din Convenţia Europeana ci dimpotrivă se circumscriu sferei ilicitului civil, fiind necesara adoptarea masurilor pozitive impuse de art.8 din Convenţie pentru salvgardarea drepturilor afirmate de reclamanta prin cererea de chemare in judecata.

Sancţionarea paraţilor a fost/este prevăzuta de lege si urmăreşte unul din scopurile legitime prevăzute de paragraful 2 al art. 10 din Convenţie, respectiv protejarea reputaţiei sau a drepturilor altora, este necesara intr-o societate democratica răspunzând unei nevoi sociale imperioase, argumentele fiind pertinente si suficiente iar ingerinţa este proporţionala cu scopurile legitime urmărite.

In drept au fost invocate prevederile art 73, art.252, 253 alin.4, art.257, art. 1357 si urm. Noul Cod Civil; art.8; art.30 alin.6) si 31) din Constituţia României; art. 10 alin.2) din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului;

Pârâtul ######## ######, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acţiunii.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat că potrivit art. 36 CPC, calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre parti si juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecaţii. Existenta sau inexistenţa obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Astfel cum a rezultat din petitul acţiunii, aceasta a fost promovată de către reclamanta ##### ######## #### SA, invocându-se prejudicii de imagine, în contextul în care, din analiza faptelor, astfel cum au fost prezentate chiar de către reclamantă, rezultă că acestea îl vizau pe „patronul” Libra #### ###### #######.

În acest sens, reclamanta a arătat că pârâtul ######## ###### ar fi susţinut în articolul sus-menţionat, că i-a făcut plângere penală „patronului” ###### #######.

Distinct de faptul că, susţinerile relative la formularea unei plângeri penale nu se circumscriu noţiunii de faptă ilicită, de natură a atrage răspunderea civilă delictuală, aspect care va fi tratat în cele ce urmează în condiţiile în care reclamanta ##### ######## #### SA este o persoană distinctă de persoana „patronului”, iar potrivit motivelor invocate, susţinerile îl vizează pe „patronul” ###### #######, rezultă că nu este îndeplinită cerinţa privind existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii, motiv pentru care reclamanta nu justifică legitimare procesuală activă.

Pe fondul cauzei, cererea de chemare în judecată a fost neîntemeiată, nefiind întrunite condiţiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, pentru următoarele considerente:

Instituţia răspunderii civile delictuale presupune un raport juridic obligaţional care izvorăşte dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, aceasta apărând ca o sancţiune de drept civil îndreptată împotriva celui care, nesocotind normele de convieţuire socială, a cauzat altuia un prejudiciu.

Potrivit art. 1349 alin. 1 din Codul civil: „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar potrivit alin. 2: „cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.

## asemenea, potrivit art. 1357 alin. 1, „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare iar potrivit alin. 2, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Din prevederile legale anterior redate, a rezultat elementele răspunderii civile delictuale, care sunt următoarele: existenţa unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a unei legături de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, precum şi vinovăţia autorului faptei ilicite.

În privinţa faptei ilicite, aceasta constă, potrivit doctrinei, într-o acţiune ori inacţiune prin care, încălcându-se normele de drept obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau interesului ce aparţine altei persoane.

În cauză, faptele ilicite ce li s-au imputat pârâţilor constau în afirmaţiile făcute în legătură cu formularea unei plângeri penale şi circumstanţele concrete privind preluarea forţată, prin executare solită, din patrimoniul pârâtului ###### ########, de către reclamantă, a hotelului Expocenter.

Pentru determinarea caracterului licit sau ilicit al acestor fapte, trebuie menţionate dispoziţiile legale incidente în raport cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în privinţa dreptului la informare prevăzut de art. 10 al aceleiaşi convenţii.

Prevederile art. 30 din Constituţie, reglementează libertatea de exprimare, sens în care prevăd: (1) ########## de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă. (6) ########## de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

Din textele menţionate a reiesit opţiunea legiuitorului constituant pentru a stabili limite foarte largi de manifestare a libertăţii de exprimare, prin instituirea inviolabilităţii sale, cu rezerva ca prin această exprimare să nu se aducă atingere demnităţii, onoarei, vieţii private sau dreptului la propria imagine.

Cu privire la fapta pârâtului ###### ######## de a afirma că a formulat plângere penală împotriva „patronului” băncii şi de a aduce la cunoştinţa publicului informaţii privind condiţiile în care un obiectiv hotelier important a fost preluat de către reclamantă, prin executare silită.

Nu au fost îndeplinite în cauză condiţiile cumulativ impuse prin dispoziţiile art. 1357 şi următoarele din Codul civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, conţinutul materialului incriminat nefiind de natură a conferi un caracter ilicit faptelor imputate pârâţilor, în raport de libertatea de exprimare recunoscută şi garantată de prevederile art. 30 din Constituţia României, art. 70 din Codul civil şi art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

########## de exprimare a fost/este mai largă în cazul în care informaţiile de presă vizează persoane publice sau de interes public, decât în situaţiile în care acestea vizează alte persoane.

Faptul publicării unui articol care a prezentat şi prezintă un subiect de interes general, date fiind circumstanţele, nu a fost de natura sa producă reclamantei, prin ea însăşi, un prejudiciu si nici nu se traduce intr-o acţiune ilicita, de natură a antrena răspunderea civilă delictuală.

Pe de altă parte, analiza caracterului ilicit al faptei imputate pârâţilor va ţine seama şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie de conflict între art. 8, care protejează dreptul la viaţă privată, fiind inclus aici şi dreptul la propria imagine, astfel cum a fost interpretat de jurisprudenţa #### şi art. 10 ce protejează libertatea de exprimare, având în vedere prevederile art. 20 alin. 1 şi 2 din Constituţie care impun ca dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile fundamentale să fie interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate internţionale la care ####### este parte, iar dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile omului la care ####### este parte şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale.

In acest sens, a apreciem că, prin afirmaţiile tăcute, pârâtul ###### ######## şi-a exercitat dreptul la liberă exprimare în limitele prevăzute de lege, fără a depăşi marja acesteia şi fară a leza dreptul reclamantei la imagine, prestigiu şi reputaţie.

Conform jurisprudenţei #### garanţia oferită la art. 8 din convenţie a fost/este destinată, în esenţă, pentru a asigura dezvoltarea, fără ingerinţe externe, a personalităţii fiecărui individ în raport cu semenii săi (Cauza Von Hannover împotriva Germaniei (nr. 2) din data de 07.02.2012, p. 95).

Dreptul garantat de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu este unul absolut. El poate comporta restângeri, astfel cum acestea sunt prevăzute de alin. 2 al art. 8 Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti. în ipoteza în care folosirea libertăţii de exprimare este îndreptată împotriva anumitor valori pe care statul le poate în mod legitim apăra sau chiar împotriva democraţiei înseşi.

Astfel, Curtea a concluzionat că limitarea adusă de stat acestui drept este contrară Convenţiei dacă nu îndeplineşte cele trei condiţii cumulative enumerate în al doilea paragraf, respectiv a) să fie prevăzută de lege, b) să urmărească cel puţin unul din scopurile legitime prevăzute de textul Convenţiei, c) să fie necesară, într-o societate democratică, pentru atingerea acestui scop (cauza ####### şi ###### c. României din data de 17.12.2004, par. 85).

Cât priveşte prima condiţie, ca limitarea exercitării dreptului la liberă exprimare să fie prevăzută de lege, art. 75 Cod civ. prevede că nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secţiune atingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care ####### este parte. Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care ####### este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune.

În privinţa celei de-a doua condiţie, textul convenţional admite restrângeri ale libertăţii de exprimare în ipoteza protecţiei moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora.

## asemenea, condiţia caracterului necesar „într-o societate democratică” care impune stabilirea ca ingerinţa în litigiu să corespundă unei „necesităţi sociale imperioase” trebuia considerată în lumina întregii cauze, inclusiv cu privire la declaraţiile reproşate persoanelor şi contextul în care acestea au fost făcute, astfel încât să se realizeze un echilibru just între, pe de o parte, protecţia libertăţii de exprimare, consacrată de art. 10, şi, pe de altă parte, cea a dreptului la imagine al persoanelor în cauză, care, ca element al vieţii private, este protejat la art. 8 din Convenţie.

Totodată, în aprecierea existenţei unei „ necesităţi sociale imperioase ” care să justifice ingerinţa în exercitarea libertăţii de exprimare, este necesar să se facă distincţia clară între fapte şi judecăţi de valoare. #### materialitatea primelor poate fi dovedită, cele din urmă nu pot fi supuse unei probări a exactităţii lor (cauza ####### şi ###### c. României din data de 17.12.2004, par. 98).

In aceeaşi cauză, ##### Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat, în privinţa libertăţii jurnalistice că dacă în virtutea rolului care îi este acordat presa are efectiv obligaţia de a alerta publicul atunci când este informată cu privire la existenta unor presupuse ilegalităţi comise de (…) funcţionari publici, referirea la persoane determinante, cu menţionarea numelor şi funcţiilor acestora implică (…) obligaţia de a furniza o bază factuală suficientă (par. 101).

Cu privire la fapta pârâtului ###### ######## de a afirma cu privire la plângerea penală formulată împotriva „patronului” reclamantei, nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile cumulativ impuse prin dispoziţiile art. 1357 şi următoarele din Codul civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, conţinutul afirmaţiilor incriminate nefiind de natură a conferi un caracter ilicit faptelor imputate, în raport de libertatea de exprimare recunoscută şi garantată de prevederile art. 30 din Constituţia României, art. 70 din Codul civil şi art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Faptul publicării unui articol care prezintă un subiect de interes general, date fiind circumstanţele, nu a fost/ nu este de natura sa producă reclamantei, prin ea însăşi, un prejudiciu si nici nu se traduce intr o acţiune ilicita, de natură a antrena răspunderea civilă delictuală.

Nu au fost întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, neputându-se susţine, cu temei, că informaţiile prezentate au avut ca scop discreditarea reclamantei, afectarea imaginii, prestigiului şi reputaţiei, faptele prezentate având o bază factuală.

Cu privire la prejudiciu, acesta a reprezentat /reprezintă consecinţa negativă suferită de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană. Potrivit art. 1381 alin. 1 C. civ., orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie, iar alineatele următoare ale aceluiaşi articol stabilesc că dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate li valorificat imediat. Totodată, potrivit 1385 alin. 1, prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel

cum există sau nu posibilitatea evaluării băneşti directe a prejudiciului, se face deosebire între prejudiciul patrimonial şi prejudiciul nepatrimonial, numit şi moral, ce presupune orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau morală, pe care o resimte victima.

Prejudiciul nepatrimonial poate fi incident în cazul unui prejudiciu estetic, al atingerii aduse onoarei sau demnităţii, al suferinţei provocate de durerile fizice, al suferinţei de ordin afectiv.

In stabilirea existenţei prejudiciului moral trebuie luat în calcul caracterul şi importanţa valorilor nepatrimoniale, cărora le-a fost cauzat prejudiciul, situaţia personală a victimei, ţinând cont de mediul social din care victima face parte, educaţia, cultura, standardul de moralitate, personalitatea şi psihologia victimei, circumstanţele săvârşirii faptei, statutul social, etc.

Fiind vorba de lezarea unor valori fară conţinut economic şi de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieţii private, în sfera art. 8 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, dar şi de valori apărate de Constituţie şi de legile naţionale, existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

În cazul dedus judecăţii nu a fost îndeplinită nici condiţia prejudiciului, fiind aplicabil principiul conform căruia cine îşi exercită un drept nu prejudiciază pe nimeni, acţiunea pârâtului fiind circumscrisă exerciţiului dreptului la liberă exprimare.

Prejudiciul invocat nu era sigur, nici cu privire la existenţa sa, nici cu privire la întindere, drept urmare nu se justifica o eventuală indemnizare a acestuia, în sensul acordări cu titlu de daune morale a unei sume de bani.

În ceea ce priveşte condiţia legăturii de cauzalitate, nici aceasta nu a fost îndeplinită în cauză, în lipsa unei fapte ilicite şi a prejudiciului.

În privinţa vinovăţiei, potrivit art. 1357 alin. 2 Cod civil autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă, iar potrivit art. 1358 Cod civil pentru aprecierea vinovăţiei se va ţine seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum şi, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzai de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi.

În cazurile în care se invocă o încălcare a drepturilor garantate de art. 8 C.E.D.O., iar prezumtiva ingerinţă în drepturile respective rezultă dintr-o exprimare rostită sau publicată, Ct.E.D.O. subliniază că, la apărarea drepturilor garantate în temeiul art. 8, statul are obligaţia de a ţine seama în mod corespunzător de drepturile protejate în temeiul art. 10. în asemenea cazuri, Curtea va trebui, să pună în balanţă dreptul reclamantului la <respectarea vieţii sale private> şi interesul public faţă de libertatea de exprimare.[….] nu există o ierarhie între drepturile garantate” (a se vedea: Von Hannover c. Germaniei, Tammer c. Estoniei).

În baza libertăţii de exprimare, pârâtul şi-a exprimat anumite puncte de vedere însă afirmaţiile, respectiv modalitatea de exprimare nu au fost insultătoare, ci s-a încadrat în limitele permise de art. 10 ####.

########## de exprimare, apărată de art. 10 din Convenţie, a ocupat /ocupă un loc aparte printre drepturile garantate de convenţie, această libertate stând chiar la baza noţiunii de societate democratică ce sintetizează sistemul de valori pe care este clădită Convenţia, aspect subliniat pentru prima dată în cauza Handzside c. Regatului Unit, fiind reluată apoi constant în cauzele ulterioare: libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice, una din condiţiile primordiale ale progresului său şi ale împlinirii individuale a membrilor săi, ea acoperă nu numai informaţiile sau ideile care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive ori indiferente, ci şi pe acelea care ofensează, şochează sau îngrijorează statul, un anumit segment al populaţiei sau de indivizi, acestea fiind cerinţele pluralismului, toleranţei şi spiritului deschis în absenţa cărora nu există societate democratică.

Prin Decizia nr. ####/07.12.2011, Curtea Constituţională a statuat că demnitatea umană este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societăţii un comportament de respect şi protecţie a celorlalţi indivizi şi interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante la adresa omului.

#### adevărat că art.70 C.civ. şi art.10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului consacră principiul dreptului la libera exprimare, context în care, reamintim faptul că scopul afirmaţiilor în prezenta cauză nu a fost în sensul atingerii dreptului la imagine, dreptului la demnitate, exercitarea acestuia încadrându-se în liniile trasate de codul civil (a se vedea art. 75, alin.2 Cod civ. ce susţine buna credinţă în exercitarea unui drept al personalităţii).

Totodată, simplele discuţii plasate în mediul online, reiterate şi răspândite nu au o valoare juridică. Cu toate că emoţional pot avea o anumită însemnătate, ele nu au fost susceptibile de a antrena răspunderea civilă delictuală, în absenţa confirmării acestora prin mijloace de probă administrate în mod legal.

Pentru considerentele expuse, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, în probaţiune: înscrisuri şi interogatoriul reclamantei. A solicitat judecarea cauzei, şi în lipsă.

####### ###### ##### ####### ### a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat in legătura cu daunele morale solicitate de către reclamanta persoana juridica, ca inadmisibile, neputand fi acordate in principiu decât persoanelor fizice, nu si persoanelor acordarea daunelor morale a fost/este justificata de existenta unor suferinţe morale, suferinţe persoanelor fizice, nu si persoanelor juridice, aspect pe care in mod corect 1-a reţinut si instanţa.

In acest sens a concluzionat si ICCJ, care prin Decizia nr. ###/24.02.2016 a reţinut ca domeniul drepturilor nepatrimoniale recunoscute persoanelor juridice a fost/este restrâns la acele drepturi subiective pe care persoana juridica le poate avea potrivit legii si nu este posibla obţinerea de către persoana juridica a unor daune morale pentru vătămarea oricărui drept nepatrimonial.

Pentru a hotari astfel, instanţa suprema a reţinut ca „dauna morala consta in atingerea adusa definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a persoanei, sănătatea corporala, la sentimentele de afecţiune, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesio, similare. #### adevărat ca. desi aceste atribute sunt in eeneral proprii persoanelor fizice pot fi atribuite si persoanelor juridice, insa, in aceste cazuri, legiuitorul a recunoscut in mod expres posibilitatea acordării daunelor morale persoanei juridice- de exemplu pentru fapte de concurenta neloiala (art.9 din Legea nr. 11/1991). protejarea mărcii (Legea nr. 84/1998), protecţia desenelor si modelelor (##### nr. 129/1992). ## asemenea, persoana juridica poate invoca nesocot’rea dreptului la denumire, sediu, emblema, etc. „

In acelaşi sens a statuat aceeaşi instanţa suprema in repetate rânduri si menţionam cu tit Decizia nr. ####/16.03.2001, prin care s-a precizat ca persoana juridica beneficiază de drepturilor sale nepatrimoniale, respectiv dreptul la denumire.

Toate afirmaţiile legate de persoana fizica ######## ###### ####### nu pot face obiectul prezentului dosar, intrucat acesta nu are calitatea de parte, iar simpla calitate de acţionar la ##### ######## #### SA nu i-a conferit legitimitate procesuala activa.

Or, in cazul in care acesta s-a simţit lezat in vreun fel de conţinutul articolului incriminat, era necesar sa detina calitatea de coreclamant in acest dosar ori sa formuleze o acţiune pe cale separata, nicidecum sa invoce pretinse prejudicii aduse onoarei si reputaţiei sale in cadrul unui dosar in care nu deţine nicio calitate.

A fost esenţial sa insiste asupra faptului ca, si daca ar fi fost parte in acest dosar, orice critica adusa articolului publicat de subscrisa trebuie analizata de către instanţa, exclusiv in raport de individul, de persoana fizica ######## ###### #######, iar nu in raport de aceasta persoana ca acţionar la ##### ######## #### SA, intrucat intre aceste doua entităţi, o persoana fizica si o persoana juridica, legea civila romana face o distincţie neta, fiecare dintre ele având capacitate de folosinţa si de exerciţiu proprie, fiind vorba, aşadar, de doua persoane a căror existenta si activitate nu se contopeşte si nu se confunda.

Astfel, persoana fizica ####### ######## ###### nu a putut invoca atingeri aduse drepturilor personalităţii in calitate de acţionar al societăţii ##### ######## #### SA, ci numai in calitatea sa de persoana fizica, pentru presupusele prejudicii pe care le-ar fi suferit ca urmare a apariţiei in presa a articolului ce face referire la persoana sa.

Potrivit legislaţiei civile, Cartea I din Codul civil – Despre persoane – tratează in mod separat subiectele de drept civil, menţionând la art. 25 alin. 2 ca „persoana fizica este omul, privit individual, ca titular de drepturi si de obligaţii civile”, iar la alin. 3 ca „persoana juridica este orice forma de organizare care, întrunind condiţiile cerute de lege, este titulara de drepturi si de obligaţii civile „.

Asa cum doctrina a evidenţiat extrem de judicios, “Din punctul de vedere al dreptului civil, persoana juridica are insa in comun cu persoana fizica aptitudinea de a avea drepturi si obligaţii civile, adică de a fi subiect de drept civil. ” (Noul Cod civil-Comentariu pe articole, Editura CHBeck, pag. 27).

Menţiunea anterioara a fost este extrem de importanta, intrucat persoana fizica incearca intr-un mod insidios si neprincipial sa inducă instanţa in eroare, creând o situaţie premisa inexistenta si, mai ales, inaplicabila in cauza.

In continuarea a analizat si a combatut criticile aduse de reclamanta articolului, solicitând a se constata ca acestea au fost neîntemeiate, pentru motivele pe care le va expune in cele ce urmează:

Cu titlu preliminar, a învederat instanţei faptul ca pârâta nu a făcut altceva decât sa prezinte relatările unor fapte si situaţii exprimate de către coparatul ###### ######, întocmai cum acestea au fost percepute de domnia sa, ca persoana implicata in „mod direct si nemijlocit, intr-o serie de evenimente cu caracter judiciar.

#### de asemeni esenţial a învedera instanţei ca povestea si relatările personale ale domnului ###### ###### nu au accentuat latura juridica obiectiva a unor proceduri de natura judiciara petrecute intre domnia sa si reclamanta, ci, dimpotrivă, au avut in vedere o percepţie umana, subiectiva, a modului in care cel intervievat si-a relatat o poveste de viata.

Totodată, a solicitat a se constata un aspect extrem de relevant, respectiv acela ca nu exista nicio opinie, părere sau chiar „tusa” personala a jurnalistului sau a publicaţiei noastre care sa confirme cele relatate de către coparatul ###### ######.

Acesta doar a reiterat declaraţiile domnului ###### ######, prin citarea exacta a relatărilor sale, fara vreo intervenţie, trunchiere sau deformare a celor afirmate de acesta in cadrul interviului oferit subscrisei.

Mai mult, articolul incriminat nu a fost un articol de specialitate, de drept, el nefacand parte din categoria materialelor regasibile in publicaţii precum ####### ###### de Drept, Dreptul sau altele asemenea, ci este un material de presa adresat unui public generalist, care nici el nu este de specialitate si asupra căruia am apreciat ca povestea expusa de catre coparat, in mod posibil subiectiv, va crea un impact si va prezenta interes.

A menţionat şi a găsit extrem de important a învedera instanţei faptul ca subscrisa nu a făcut altceva decât sa preluam ceea ce deja fusese dezvăluit si amplu dezbătut anterior, in toata media online.

## asemenea, materialele de presa ce au servit ca sursa de inspiraţie au mai mult decât o aparenta de veridicitate, fiind publicate de agenţii de presa prestigioase care au clădit in timp încrederea de care se bucura din partea cititorilor, prezentând de fiecare data, in mod transparent, subiectele cele mai importante.

Cu titlu exemplificativ, a arătat ca pe pagina web www.wa 11 -strect,ro, pe data de 20.07.2016 fusese deja publicat articolul intitulat „Libra #### vinde Ia licitaţie un hotel de 4 stele deţinut de un fost primar al sectorului 1” si pe data de 23.10.2017 articolul intitulat „Preţul hotelului #### Western Expocenter, deţinut de fostul primar al sectorului 1 ###### ######, continua sa scadă la executare silita”, articole ce conţine o serie intreaga de aspecte relevante ce dezvăluie o parte din informaţiile furnizate de coparatul ###### ###### in cadrul interviului oferit subscrisei.

In egala măsura, tot in legătura cu acest subiect, fusese deja publicat si pe pagina www.digi24.ro, la data de 09.05.2017, articolul intitulat „Libra Internet #### îi execută hotelul lui ###### ######”.

Astfel, anterioritatea relevării catre public a gravelor probleme menţionate in articol a dat naştere unor consecinţe esenţiale, atat in plan substanţial, cat si procesual, astfel cum vom dezvolta in extenso in cele ce succed.

#### locul in care trebuie sa arăte instanţei ca preluarea unor informaţii deja vehiculate in media online se inscrie unui demers jurnalistic firesc, atâta vreme cat subiectul tratat este unul de o importanta majora.

In egala măsura, anterioritatea dezbaterii publice in legătura cu acest subiect efectuata ca urmare a dezvăluirilor din media paralizează orice fel de încercare a reclamantei de a culpabiliza societatea noastră sau de a da demersului publicistic conotatii vindicative sau de alta natura asemănătoare.

Totodată, a solicitat instanţei sa constate faptul ca pârâta a fost de totala buna credinţa; articolul incriminat conţine exclusiv date, informaţii si elemente furnizate de coparatul ###### ######.

Pârâta nu a incriminat si nu a acuzat nicio persoana sau entitate, fie ea fizica ori juridica, de săvârşirea vreunei fapte, ci doar ne-am îndeplinit rolul de a expune opiniei publice chestiuni de un interes public major ce fuseseră oricum deja aduse la cunoştinţa.

Referitor la problema anteriorităţii, jurisprudenta convenţionala este extrem de consecventa in a arata ca nu pot fi sancţionaţi paraţii daca informaţiile respective fuseseră deja furnizate publicului (##### Radyo-### Radyo Televizyon Yayin Yapim Ve Tanitim A.S. c. Turciei; Fressoz si Roire c. Franţei; Observer si The Guardian c. Regatului Unit; Editions #### c. Franţei; Vereinigung Weekblad Bluf! C. Olandei; Oped #### si ###### Well Women c. Irlandei; Stoll c. Elveţiei).

Netemeinicia acţiunii in raport de normele interne si jurisprudenta convenţionala/####### situaţiei de fapt la textele de drept relevante:

A învederat instanţei ca, desi intelege pe deplin drepturile substanţiale si procesuale aflate la indemana oricărei persoane ce se considera prejudiciata in drepturile sale nepatrimoniale, nu putem totuşi sa nu opinam ca acţiunea demarata de reclamanta excede cerinţei bunei-credinte inerente si necesare intentării oricărui proces, transformandu-se mai degrabă intr-o veritabila campanie de „hărţuire judiciara” a subscrisei, fundamentata pe resorturi interne de neinteles.

In ceea ce priveşte prezentul litigiu, prin întâmpinare, apărările pârâtei se vor fundamenta si se vor raporta la izvoare – texte de lege si jurisprudenta – convenţionale, pe de o parte, precum si la izvoare – texte de lege substanţiale si practica judecătoreasca – naţionale, interne, pe de alta parte.

Aceasta abordare este impusa atat de specificul litigiului pendinte, cat si de intenţia noastră de a facilita parcurgerea, dar si primirea prezentelor.

In egala măsura, de vreme ce reclamanta a invocat o serie de norme convenţionale, urmează sa încercam sa răspundem cu acelaşi tip de argumente.

In mod inevitabil, urmează a cere intai onoratei instanţe sa analizeze raportul dintre criteriile relevante privind punerea in balanţa a drepturilor prevăzute de art. 8 #### si art. 10 #### prin raportare la felul in care acestea au fost statuate de ####.

In aceste condiţii, a solicitat instanţei sa constate ca articolul incriminat contribuie in sine cu o doza suficient de însemnata la o dezbatere de interes general.

Cu titlu general, a solicitat instanţei sa constate ca acesta nu reprezintă nici pe departe o forma de denigrare a reclamantei, ci reprezintă tratarea unui subiect de mare interes public.

Definiţia obiectului de interes general depinde de circumstanţele fiecărei cauze, dar acesta – obiectul de interes general – exista cu precădere, mai ales in cazul unor situaţii care privesc domenii esenţiale (##### c. ######, Egeland si Hanseid c. ######## ) – chestiuni serioase aşadar.

Concluzia jurisprudentiala anterioara s-a impus cu prisosinţa având in vedere ca s-a stabilit ca exista un obiect de interes general chiar si in cazul unor chestiuni legate de sport sau artistice ( Nikowitz si Verlagsgruppe News GmbH c. #######, Colaco ###### si SIC – Sociedade Indipendente de Comunicacao c. ##########, Sapan c. Turcia ) – chestiuni mai „ uşurele” aşadar.

Or, a fost evident ca prezentarea unor intamplari nefericite ale unui om de afaceri extrem de cunoscut din ####### care s-au finalizat cu formularea unor plângeri penale este circumscrisa noţiunii obiectului de interes general.

Mai important de atat, s-a precizat in mod constant in practica convenţionala ca sunt aparate si protejate de art. 10 nu numai afirmaţii incluse in cadrul unor dezbateri politice sau de alta natura publica, ci si discutarea oricăror subiecte care interesează opinia publica in general sau chiar numai un segment al acesteia ( Thorgeirson c. Islandei).

A găsit esenţiala sublinierea de mai sus, având in vedere circumstanţele concrete ale litigiului: va rugam sa constataţi ca articolul vizează activităţi economice desfăşurate in spaţiul public ale reclamantei, aceasta fiind acuzata de nişte fapte ce prezintă o gravitate sporita.

Jurisprudenta convenţionala a mai statuat ca, atunci cand instanţele analizează litigii precum cel de fata, trebuie sa mai ia in calcul’si un alt criteriu de analiza, obiectul reportajului.

Materialul ce a facut obiectul nemulţumirilor reclamantei- interviul – are o specificitate sporita si se deosebeşte de alte materiale de presa, de exemplu de anchetele de investigaţii, fiind de esenţa lui caracterul spontan al declaraţiilor celui intervievat si imposibilitatea.cenzurării sau a verificărilor prealabile legate de cele ce vor fi declarate in cadrul interviului.

In plus, cel intervievat isi asuma inca din momentul declaraţiilor toata responsabilitatea, iar platforma media, precum si jurnalistul sunt de principiu exonerabili de cele declarate de către tert (intervievatul), cu condiţia ca cele relatate sa aiba o aparenta de veridicitate si sa nu intre in vădita si flagranta coliziune cu încălcarea bunelor moravuri.

Or, din analiza materialului a rezultat, fara dubiu, ca cel intervievat isi exprima si isi asuma anumite poziţii, subiective, desigur, in legătura cu anumite situaţii de fapt, iar jurnalistul nu trunchiaza si nici nu influenţează cele relatate.

Un alt criteriu relevant avut in vedere de jurisprudenta #### a fost/este si cel al modalităţii de obţinere a informaţiilor şi al veridicităţii lor.

In concret, „Curtea a hotărât deja că garanţia oferită ziariştilor la art. 10, în ceea ce priveşte rapoartele privind probleme de interes general, este subordonată condiţiei ca aceştia să acţioneze cu bună-credinţă, pe baza unor fapte exacte, şi să furnizeze informaţii „fiabile şi precise”, respectând deontologia jurnalistică [a se vedea, de exemplu, Fressoz şi Roire împotriva Franţei (MC), nr. 29183/95, pct. 54, #### 1999-1; ######## şi Baadsgaard, citată anterior, pct. 78; şi Stoll împotriva Elveţiei (MC), nr. 69698/01, pct. 103, CEDO2007-VJ. „

Or, in speţa dedusa judecaţii, subscrisa nu a făcut altceva decât sa prezentam declaraţiile coparatului ###### ######, astfel cum ele au fost exprimate de acesta in spaţiul public.

Nu mai puţin important a aparut si un alt criteriu convenţional ce trebuie analizat de instanţele naţionale, respectiv conţinutul, forma si consecinţele publicării.

S-a stabilit de ##### ca modul in care sunt publicate un reportaj sau o fotografie si maniera in care persoana in cauza este prezentata in acestea sunt de luat in considerare (Reklos si Davourlis C. Greciei, Jokitaipale si alţii c. Finlandei), precum si amploarea difuzării reportajului si a fotografiei, tipul de ziar, tirajul si altele asemenea ( Gourguenidze c. Georgiei).

Din acest punct de vedere, solicita instanţei sa constate ca articolul a fost publicat pe site-ul gandul.ro, fiind accesibil publicului, ca modul in care a fost conturata imaginea reclamantei nu depăşeşte limitele libertăţii de exprimare, cu atat mai mult cu cat imaginea a fost supusa atenţiei publicului larg in mod nedeformat, trucat sau tendenţios, ca nu s-a produs niciun atac asupra reputaţiei acesteia.

Astfel fiind, folosirea limbajului cu privire la reclamanta se circumscrie, in mod vădit, unei dezbateri serioase si reale pe teme de interes public.

Prin urmare, limbajul nu a depăşit limita unei doze de exagerare artistice permise de lege si de principiile eticii jurnalistice. Termenii au fost utilizaţi in scopul intaririi conţinutului mesajului transmis si nu au depăşit limitele unei informări obiective, neconducand la interpretarea faptelor prezentate intr-un mod denaturat.

In ceea ce priveşte scopul demersului jurnalistic, învederează ca atunci cand se analizează o acuzaţie de atingere adusa imaginii unei persoane, adevărul obiectiv nu poate fi singurul criteriu de luat in considerare, ci este necesar sa se analizeze si buna-credinta a autorului afirmaţiilor care afectează reputaţia pârtii vătămate.

In consecinţa, analiza atitudinii subiective a autorului articolului trebuia analizata atat in raport de adevărul afirmaţiilor sale. cat si in raport de scopul demersului jurnalistic.

In ceea ce-1 priveşte, trebuie verificat daca pârâta a urmărit sa informeze opinia publica asupra unor chestiuni de interes public, proces ce implica in mod inerent si afectarea persoanei vizate intr-o anumita măsura, sau daca unicul scop al acesteia a fost de a afecta in mod gratuit imaginea persoanei vizate.

Or, in speţa, a fost/este evident ca pârâta a urmărit prezentarea unor informaţii de interes public cu privire la cel intervievat, precum si la reclamanta, neavand ca scop denigrarea acesteia din urma.

Scopul urmărit de pârâtă prin publicarea articolului a fost acela de a prezenta o serie cat mai larga de informaţii esenţiale pentru cunoştinţa publicului larg, verificabile si credibile, de interes general.

Legat de raportul dintre judecăţile de valoare si situaţiile faptice, este evident ca articolul a fost redactat cu respectarea principiilor de etica jurnalistica cuprinse in Rezoluţia nr. 1003/1993.

Conform acestui act normativ, „Principiul de baza al oricărei evaluări etice a ziaristicii este sa trebuie făcuta o distincţie clara intre ştiri si păreri, evitandu-se orice confuzie intre acestea. Ştirile sunt informaţii, adică fapte si date, in timp ce opiniile exprima gânduri, idei, convingeri sau judecaţi de valoare ale mijloacelor de informare in masa, editorilor sau ziariştilor. „

Pct. 5 din acelaşi act normativ impune ziariştilor ca exprimarea opiniilor sa se faca intr-o „maniera onesta si etica”, cu toate ca inevitabil opiniile sunt subiective si, prin urmare, ele nu pot si nu trebuie sa fie supuse criteriului adevărului, iar pct. 21 prevede ca „ziaristica nu trebuie sa denatureze informaţia adevărata, imparţiala si opiniile oneste, nici sa le exploateze in scopuri proprii, intr-o încercare de a crea sau modela opinia publica”, pentru ca in teza a Il-a sa se dezvolte aceeaşi idee, explicând ca „legitimitatea ziaristicii investigative depinde de adevărul si corectitudinea informaţiei si a opiniilor exprimate si este incompatibila cu campaniile ziaristice organizate pornind de la poziţii prestabilite si interese particulare. „

#### de cele menţionate anterior, a solicitat a se constatat faptul ca afirmaţiile publicate de pârâtă in mediul online respecta cerinţele de etica jurnalistica, in ambele sensuri statuate de actul menţionat anterior.

Pe de alta parte, judecăţile de valoare regasibile in articol intra in sfera de protecţie a art. 10 din ####, intrucat acestea au fost făcute in scopul de a informa publicul cu privire la aspecte de interes general.

In egala măsura, a solicitat a se ţine seama si de faptul ca statutului jurnalistului si condiţia sa in societate sunt diferite fata de cele ale altor actori sociali ori ale persoanelor particulare, intrucat presupun asumarea unei misiuni sociale bine conturate, aceea de a informa publicul si de a realiza dezbateri publice.

Mai mult, a rezultat, fara dubiu, faptul ca articolul are o baza factuala solida, aspect neinfirmat nici macar de catre reclamanta, aceasta necontestand existenta si volumul mare a unor proceduri judiciare de natura civila si penala ce s-au purtat pe parcursul timpului intre aceste doua entităţi.

In concluzie, a solicitat instanţei ca, analizând coroborat criteriile enunţate mai sus, impuse de jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, sa aprecieze ca drepturile personale nepatrimoniale invocate nu au fost vătămate prin acţiunea de publicare a articolului incriminat.

Mai departe, reintrand pe tărâmul dreptului intern, a învederat faptul ca art. 1357 NCC impune întrunirea cumulativa a câtorva condiţii, respectiv existenta unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii săvârşita cu vinovăţie in vederea atragerii răspunderii civile delictuale.

In cele ce urmează, a arătat ca niciuna dintre condiţiile necesare in vederea atragerii răspunderii civile delictuale a subscrisei nu este incidenţa in prezenta cauza.

Astfel, a cerut instanţei sa aprecieze ca nu am comis cu ocazia publicării articolului incriminat, nicio fapta prejudiciabila.

A fost de remarcat, in primul rand, modul de redactare a materialului de presa. Acestea nu conţin păreri personale, subiective ale autorului si nici nu se incearca stabilirea unor adevăruri certe, de natura strict juridica, adevăruri pe care doar instanţele au posibilitatea de a le exprima.

Asa cum a mai precizat deja, textele nu fac altceva decât sa redea pasaje din declaraţiile publice ale coparatului ###### ######.

Faptul ca a adus in spaţiul public intamplari relatate de un om de afaceri cunoscut din ####### nu a însemnat ca a urmărit afectarea in vreun fel a reputaţiei reclamantei.

A considerat ca nu poate fi trasă la răspundere civila, de vreme ce nu ea a stabilit sau m impus altora unităţile de măsura, reprezentate de propriile norme comportamentale derulate intr-un spaţiu public.

Nicăieri in cuprinsul sau nu a folosit termeni insultători sau peiorativi la adresa reclamantei.

A considerat atunci necesar, in virtutea rolului nostru, al presei in general, de „câine de paza” al respectării normelor si regulilor impuse tuturor, deci si celor puternici, sa publicam informaţia, cu atat mai mult cu cat aceasta prezintă un interes public major.

Trecând mai departe, din punct de vedere al substanţei probelor cu inscrisurile, a cerut instanţei sa constate următoarele ca fiind rezultate din acestea:

– informaţiile prezentate reprezintă o preluare fidela a declaraţiilor omului de afaceri ###### ######, nefiind deformate, trunchiate ori prelucrate in vreun fel;

-mai rezulta ceva foarte important si anume faptul ca articolul nu a afectat catusi de puţin, imaginea ori reputaţia reclamantei.

## asemenea, s-a arătat că este important de relevat faptul ca, nu a făcut altceva decât sa informeze opinia publica in legătura cu evenimente de mare interes public.

In sensul susţinerilor sale a regăsit si jurisprudenta convenţionala, precum cea din decizia ####### contra României „########## de exprimare constituie una dintre bazele esenţiale ale unei societăţi democratice si este valabila nu numai pentru „informaţiile” sau „ideile” strânse cu bunăvoinţa sau considerate drept inofensive sau indiferente, ci si pentru acelea care scandalizează, şochează sau neliniştesc. Astfel impun pluralismul, toleranta si spiritul de deschidere far a de care nu exista „societate democratica „. ##### joaca un rol esenţial intr-o societate democratica: daca nu trebuie sa depăşească anumite limite, fiind vorba in special de apărarea reputaţiei si drepturilor altuia, ii revine totuşi sarcina de a comunica, respectandu-si obligaţiile si responsabilităţile, informaţiile si ideile asupra tuturor chestiunilor de interes general. ########## jurnalistica cuprinde si posibila recurgere la o anumita doza de exagerare, ba chiar de provocare. In acest context, obligaţia pozitiva ce decurge din art. 8 din Convenţie trebuie sa intre in discuţie, daca afirmaţiile in cauza depăşesc limitele criticilor acceptabile in temeiul art. 10 din Convenţie.”’

Aceleaşi dispoziţii de protecţie convenţionala au fost/sunt regasibile si in deciziile Thorgeirson contra ####### si Lingens contra ####### ,, cand instanţa trebuie sa aleagă intre protecţia reputaţiei sau drepturilor reclamantului si protejarea, încurajarea discuţiilor deschise asupra chestiunilor de interes public, prioritatea este acordata acestora din urma”, ,, libertatea de exprimare include nu numai informaţiile si ideile primite favorabil sau cu indiferenta (de opinia publica) ori considerate inofensive, dar si pe acelea care ofensează, şochează sau deranjează, acestea fiind cerinţele pluralismului, tolerantei si spiritului deschis „.

Astfel, a solicitat a se constata ca dispoziţiile art. 10 #### protejează nu numai informaţiile sau ideile primite favorabil sau care sunt considerate inofensive sau indiferente, ci si acelea care ofensează, şochează sau îngrijorează statul, un anumit segment al populaţiei sau o anumita persoana.

Totodată, asa cum rezulta din jurisprudenta #### amintita anterior, libertatea de exprimare a ziariştilor presupune o anumita doza de exagerare sau chiar provocare privitoare la judecăţile de valoare pe care le formulează.

Cat priveşte trimiterile la faptul ca „ziariştii trebuie sa actionize cu buna-credinta, in scopul de a prezenta informaţii corecte si verificate, in acord cu etica profesiei de ziarist” [cauza Mc Vicar c. Regatul Unit al ##### Britanii], va solicitam sa constataţi potrivit tuturor celor de mai sus ca subscrisa am respectat intocmai cerinţele evocate in practica #### menţionata, insa, in cazul nostru, buna-credinta nu poate fi asimilata bunăvoinţei.

In acord cu teoria si practica dreptului, in cazul de fata, buna-credinta este echivalenta cu onestitatea si loialitatea in exercitarea profesiei, raportate la principiile etice ce guvernează, in cazul nostru, profesia de jurnalist.

Potrivit acestora, valorile inglobate in conceptul de buna-credinta se raportează la dreptul la informare, obiectivitate si adevăr, aspecte ce au fost pe deplin deservite de demersul nostru jurnalistic, intr-adevar, toate afirmaţiile cuprinse in articol prezentând o aparenta de veridicitate, in ciuda faptului ca aceste imprejurări o deranjează in mod vădit pe reclamanta din prezenta cauza.

#### evident ca in prezenta cauza s-au respectat intocmai dispoziţiile convenţionale cu privire la aparenta de veridicitate si baza factuala suficienta necesar a fi prezentata, intrucat informaţiile si datele prezentate in articol fuseseră obţinute de la persoana implicata in mod direct, domnul ###### ###### si întruneau absolut toate cerinţele necesare publicării, o mare parte din ele fiind probate chiar prin înscrisuri.

În consecinţă, pârâtul a solicitat a se respinge acţiunea si a se obliga reclamanta la plata cheltuielilor pe care le vom face cu prezenta cauza.

Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul reţine următoarele:

I.Situaţia de fapt

În cauza de față, din analizarea materialului probator reiese că la data de 24.03.2022 a fost publicat pe site-ul pârâtului ###### ##### ####### un articol de presă intitulat “Fostul primar ###### ###### i-a făcut plângere penală patronului Libra ####, miliardarul ###### #######: Era şi timpul să răspundă pentru tot ce a făcut în ultimii 30 de ani.“

În cuprinsul acestui articol s-a menţionat că „###### ###### lansează acuzaţii grave în această plângere penală, transmiţând şi un comunicat în care precizează că reprezentanţii Libra Internet ####, cu complicitatea unor funcţionari(lichidator judiciar, evaluatori, etc), au urmărit să preia, în mod ostil Hotelul Expocenter.

Prejudiciu provocat se ridică, spune omul de afaceri, la 11 milioane de euro, prezentând punctual, şi cum s-a ajuns într-o astfel de situaţie: inducerea în eroare cu ocazia analizării şi votării Planului de Reorganizare, mărirea şi înregistrarea nejustificată şi nelegală a creanţei creditorului majoritar, modul abuziv în care a elaborat regulamentul de vânzare, inducerea în eroare pe baza formulării şi semnării unei tranzacţii.

Omul de afaceri ###### ###### acuză Libra Internet #### şi implicit pe ###### ####### de conflict de interese, înşelăciune premeditată, abuz în serviciu, bancrută frauduloasă, deturnarea licitaţiei publice, fals intelectual şi uz de fals.

Speţa o reprezintă modul în care s-a derulat colaborarea mea cu Libra ####, o bancă pe care o controlează în proporţie de 94%, prin grupul NCH, ###### #######. Recunosc că, de-a lungul timpului, am avut multă încredere in bănci, pentru că aproape 30 de ani n-am păţit nimic. »(…)

A reuşit să obţină de la Libra Internet #### un credit în valoare de 3.000.000 de euro, numai că până când avea să primească finanţarea, a început să renoveze hotelul cu banii săi. #### evident, s-au terminat la un moment dat. Şi intre timp, ###### ####### declanşase unele discuţii din care reieşea că ar fi dorit el să preia hotelul, in întregime.

«S-au apucat de dosar Le-am spus că am nevoie de 3.000.000 de euro. iar hotelul are o valoare de 7-8 milioane de euro. Mai mult, i-am spus lui #######: «îţi dau toate garanţiile pe care le am, toate casele mele. Uite, îţi dau patru case. îţi dau şi casa mea din ######, dar n-o să mi-o iei». «Ba da», mi-a răspuns, «o iau şi pe aceasta» (n.red. – ##### garanţie). Şi mi-a luat casele drept garanţie, plus hotelul.

Finanţarea lor a constat în 3.100.000 de euro. Un credit pe 15 ani şi aşa mai departe… Am semnat actele şi eu, din banii mei, am început să construiesc, să renovez hotelul. Dar, după un timp, am terminat banii.

Bineînţeles, în problemele legate de bancă nu intervenea direct ###### #######. Aveam discuţii cu el doar în anumite cazuri. Oamenii de pe filiera băncii primiseră, probabil, instrucţiuni, pentru că mi-au spus «nu se poate până nu vă vine TVA-ul» Trebuia să primesc o returnare de TVA de la bugetul statului. în valoare de 600.000 de euro. Le-am spus. «uitaţi toate hârtiile, le am pe toate, daţi drumul la credit. #### vorba despre statul român. TVA-ul va veni. Luaţi-mi dobândă pentru asta, dar lăsaţi-mă să accesez creditul». Mi-au spus:«Nu dăm drumul niciunui credit(…)

Am reuşit să deschid hotelul, cum precizam, abia după un an şi patru luni. Bineînţeles, un hotel nu se umple mâine, cât ai bate din palme. După prima lună de funcţionare, au zis: «Plăteşte-ţi ratele». «#####», le-am spus. «voi m-aţi întârziat foarte mult, nu vă pot plăti acum, haideţi să restructurăm puţin»… Nu au fost de acord: «Nu. domnule ######, nu facem absolut nimic», afirmă ###### ######.

Vine şi cea de-a doua lună. Aceeaşi poveste. Pe urmă primesc notificare – era a treia lună – prin care mi se transmitea că banca declară scadentă unilaterală a creditului si mi se cerea să returnez creditul într-un termen de 15 zile. Nu am putut. #### nu puteţi, atunci noi o să vă luăm hotelul, mi s-a transmis de la Libra ####. Executare imediată.

Pus în faţa unei astfel de situaţii s-a adresat, fireşte, unui avocat. După ce a intrat în insolvenţă, Libra #### l-a ameninţat că va pierde casele care reprezentau garanţie, iar ulterior au pus în aplicare executarea.

Am mers şi eu la un avocat… Am întrebat ce să fac… Intraţi în insolvenţă, nu au voie să vă ia nimic. Bag insolvenţă. Atunci mi-au spus de la bancă: «O să-ţi luăm toate casele». Şi mi-au luat casa în care stăteam.(…)

Libra #### a respins planul de reorganizare întocmit de ###### ######, iar rezultatul s-a materializat prin faliment. Numai că atunci când a început vânzarea hotelului, au fost întocmite – după cum dezvăluie omul de afaceri – patru regulamente de vânzare. În ultimă instanţă, banca preia Hotelul Expocenter. „cu 75%”.

Peste două luni, după vacanţa judecătorească – era data de 5 septembrie 2018 – are loc adunarea creditorilor pentru aprobarea acestui plan. Libra #### respinge. Am intrat în faliment. Aşa se intră, de altfel. în faliment. A început vânzarea hotelului, trebuia să vindem hotelul acum asa spune legea Am început să vindem activele, au făcut vreo patru regulamente de vânzare. ## ce? Ca să le iasă… Vorba aceea, dăm la poartă până nimerim. A venit ###### ##### – „### #####”. A pus banii. «Nu. Anulăm licitaţia». Se face alt regulament, total în favoarea băncii. în care s-a spus luăm noi dar luăm cu 75%. Legea permite asta. dar numai în anumite situaţii. Ei nu se regăseau în această situaţie, ei trebuiau să facă 6 licitaţii, iar, Ministerul Finanţelor ceruse să fie făcute 12 licitaţii. N-au făcut.

(…………………..)

#### ca ei să îmi plătească acei 750.000 euro care se găseau pe tabel, alături de ei, se numesc creditorii cu acelaşi rang de preferinţă. Nu i-au plătit. A trecut o lună, au trecut două, au trecut trei, au trecut patru. Mi s-a spus să stau liniştit, că ei vor vinde hotelul şi că vor da banii la momentul respectiv. Am stat liniştit. Am găsit cumpărător pentru hotel. Şi văd că apare pe cartea funciară o societate din ######## care semnează un antecontract.

Într-un final, ###### ###### a depus o plângere penală la Direcţia Naţională Anticorupţie, iar acuzaţiile sunt extrem de grave”

II. Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesual active a reclamantului conform art 248 alin 1 Cpc instanța reține următoarele:

Conform art 36 Cpc calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Așadar, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat(calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată(pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății(calitate procesuală pasivă).

Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.

În cauza de faţă, observând articolul publicat la data de 24.03.2022 se constată că pârâtul ######## ###### a făcut referire la societatea reclamantă, în mai multe rânduri, respectiv la modalitatea în care s-au desfăşurat raporturile contractuale între acesta şi bancă, astfel încât se reţine că reclamanta are calitate procesuală activă în prezenta cauză.

În consecinţă, instanța urmează să respingă excepția lipsei calității procesual active, ca neîntemeiată.

III.Norme juridice aplicabile

Conform prevederilor art. 1357, Codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

În ceea ce priveşte repararea prejudiciului nepatrimonial, instanţa reţine aplicabilitatea dispoziţiilor art 253 C.civ. conform cărora „(1) ######## fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori ameninţate poate cere oricând instanţei: a) interzicerea săvârşirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă; b) încetarea încălcării şi interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă; c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârşite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă.

(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul încălcării drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanţa poate dispune numai măsurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c).

(3) Totodată, cel care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate cere instanţei să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanţă spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt: a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare; b) orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat.

(4) ## asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acţiune este supus prescripţiei extinctive”.

Potrivit dispoziţiilor art. 72 C.civ, orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. #### interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75 C.civ.

Noțiunea de demnitate conține înțelesuri multidisciplinare, nefiind subiectul unei abordări exclusiv juridice, motiv pentru care legiuitorul a identificat necesitatea explicitării acesteia prin precizarea a două trăsături competente: onoarea și reputația unei persoane.

Noţiunea de onoare vizează mai degrabă latura psihologică a ființei umane, respectiv sentimentul de stimă de sine, deci vizează un aspect intrinsec de analiză, iar reputația se referă la un element exterior de analiză, respectiv maniera în care o persoană este privită în societate.

#### prima noțiune este captată în mod unic și particular în raport de fiecare persoana în partea, secunda are un conținut obiectivat în funcție de normele sociale și morale acceptate la nivelul unei comunități la un moment dat.

Dreptul la demnitate nu are o consacrare constituțională expresă, ocrotirea sa ca drept nepatrimonial regăsindu-se în statuarea acestuia ca limită a libertății de exprimare în art. 30 alin. 6 din Constituția României conform cărora libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

Referitor la libertatea de exprimare, instanţa reţine că aceasta este definită de Constituţia României ca fiind posibilitatea omului de a-şi manifesta prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, gândurile, opiniile, credințele religioase şi creațiile de orice fel, fiind prevăzut și la art. 70 Codul civil potrivit căruia, orice persoană are dreptul la liberă exprimare.

########## de exprimare nu este un drept absolut, exerciţiul său putând fi restrâns în măsura în care limitarea este prevăzută de lege, urmăreşte un scop legitim şi este necesară într-o societate democratică.

În acelaşi sens, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg, dreptul la liberă exprimare garantat de art. 10 din Convenție nu este unul absolut, paragraful 2 al aceluiași articol permițând restrângerea exercitării acestuia în măsura în care folosirea libertății de exprimare este îndreptată împotriva anumitor valori printre care şi protecția reputației sau a drepturilor altora, fiind necesar să se realizeze un just echilibru între protecția dreptului la exprimare fie dreptul la reputație al persoanei vizate, drept protejat de art. 8 din Convenție ca fiind un element al vieții private.

Astfel, instanţa reține că, libertatea de exprimare este un drept fundamental al individului, cu o aplicație specifică în domeniul mass-media, ocrotit ca atare de Curtea Europeană de la Strasbourg, din a cărei jurisprudență constantă reiese importanța deosebită a libertății presei în orice societate democratică. Totodată, este de reținut că libertatea de exprimare este atât un drept în sine, cât şi un drept absolut necesar pentru realizarea altor drepturi garantate de Convenție, cum ar fi dreptul la liberă asociere, fiind totodată un drept individual, parte a libertății spirituale a fiecărui individ, dar şi un drept colectiv, ce permite comunicarea cu ceilalți semeni, iar acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi şi comunica informații ori idei, fără a exista limite frontaliere ori impuse de autoritățile publice.

Strâns legată de libertatea de gândire, conştiinţă şi religie protejată de articolul 9 din Convenție, libertatea de opinie garantează că orice persoană este liberă să-şi formeze propriile convingeri legate de lumea în care trăieşte, de modul cum se desfăşoară viața socială, iar protejarea acestei opinii, chiar minoritară, e o componentă esențială a pluralismului şi toleranței necesare oricărei societăți democratice.

Această libertate nu este, însă, una absolută, ea implicând unele restricții generate de necesitatea protecției altor valori fundamentale, cum ar fi dreptul la reputație, demnitatea şi onoarea persoanei, ocrotit de art. 8 din Convenție.

Principiile generale aplicabile în cauzele în care dreptul la libertatea de exprimare, garantat de art. 10 din Convenție, trebuie să fie pus în balanță cu dreptul la respectarea vieții private, prevăzut la art. 8 din Convenție, au fost expuse de ##### în hotărârile Von Hannover împotriva Germaniei (nr. 2) [(MC), nr. 40660/08 și 60641/08, pct. 108-113, #### 2012], #### ######## AG împotriva Germaniei [(MC), nr. 39954/08, pct. 89-95, 7 februarie 2012], și Satakunnan Markkinapörssi Oy și Satamedia Oy.

Astfel, Curtea a stabilit un anumit număr de criterii, în contextul punerii în balanță a drepturilor în cauză, printre care se numără în special contribuția la o dezbatere de interes general, notorietatea și comportamentul anterior ale persoanei în cauză, conținutul, forma și repercusiunile publicării. În cele din urmă, natura și gravitatea sancțiunilor aplicate sunt, de asemenea, elemente de luat în considerare, Curtea subliniind că o atingere adusă libertății de exprimare poate avea un efect descurajator asupra exercitării acestei libertăți. Caracterul relativ moderat al amenzilor sau al despăgubirilor nu poate face să dispară riscul efectului disuasiv asupra exercitării libertății de exprimare (Mor împotriva Franței, nr. 28198/09, pct. 61, 15 decembrie2011).

In analiza prezentei cauze, instanţa va avea in vedere jurisprudenţa Curţii Europene care este în egală măsură parte a dreptul român şi are prioritate faţă de reglementările şi practica judiciară interne conform art. 11 alin.2 si 20 alin.2 din Constituţie. „########## de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice şi una din cerinţele prioritare ale progresului societăţii şi ale împlinirilor personale”. Acest principiu este „cu atât mai important cu cât în discuţie este presa” (între altele, Handyside vs. U.K15, Lingens vs. Austria16, Oberschlick vs. Austria17, Sunday ##### vs. U.K.18, Observer şi Guardian vs. U.K.19, ######## vs.Spania20, Thorgeirson vs. Islanda21, Jersild vs. Danemarca22, ####### vs.U.K.23, ## Haes si Gijels vs. Belgia24, ###### vs. România25).

Onoarea şi reputaţia sunt atribute exclusive ale persoanei fizice. În esenţă, onoarea are drept înţeles respectul persoanei faţă de sine, iar reputaţia – respectul colectivităţii faţă de o anumita persoană. Atingerea adusă onoarei sau reputaţiei trebuie să aibă caracter efectiv şi obiectiv, nu să reprezinte doar aprecierea persoanei vătămate.

#### nu există un standard juridic al „individului ofensat”, trebuie totuşi ca o afirmaţie, pentru a fi considerată ofensatoare, să lezeze în mod real şi neechivoc onoarea sau reputaţia acestuia.

Articolul 10 din #### este cel care garantează dreptul la libertatea de exprimare si include dreptul de a exprima opinii, de a primi sau transmite informaţii şi idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.

Exerciţiul acestui drept poate fi însă “restrâns” de autorităţile interne, dar numai cu respectarea condiţiilor prevăzute limitativ în paragraful 2 al articolului 10, orice “restricţie” trebuind să fie să fie prevăzută de o lege internă publică şi formulată în termeni clari şi precişi astfel încât modalitatea de aplicare a legii să fie previzibilă; să fie luată pentru a proteja una din următoarele valori: securitatea naţională, integritatea teritorială, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau drepturilor altora, împiedicarea divulgării de informaţii primite confidenţial sau menţinerea autorităţii şi imparţialităţii puterii judecătoreşti” (listă este limitativă) si să fie “necesară într-o societate democratică”.

Aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa ####, libertatea de exprimare include „nu numai informaţiile şi ideile primite favorabil sau cu indiferenţă (de opinia publică) ori considerate inofensive, dar şi pe acelea care ofensează, şochează sau deranjează, întrucât libertatea de exprimare “protejează nu numai conţinutul ideilor şi al informaţiilor, ci şi forma în care acestea sunt exprimate”, astfel incat transmiterea ideilor şi informaţiilor se poate face şi într-o „manieră provocatoare pentru a atrage atenţia publicului” (între altele, Oberschlick vs. ####### nr . 246).

Curtea Europeană a acceptat şi folosirea unor „termeni violenţi” atunci când scopul ziaristului este discutarea unei chestiuni de interes public. Potrivit jurisprudenţei Curţii termenul “necesar” presupune “o nevoie socială imperioasă, de neînlăturat” (între altele, cazurile Sunday ##### vs. UK6, Observer şi Guardian vs. UK7). Pentru a stabili dacă cea de a treia condiţie este îndeplinită, respectiv dacă eventuala santionare a pârâtei este “necesară într-o societate democratică”, trebuie să aplice principiul proporţionalităţii între scopul condamnării (protecţia reputaţiei reclamantului) şi mijlocul prin care acest scop se realizează.

Necesitatea restrângerii libertăţii de exprimare într-o societate democratică pentru a proteja reputaţia sau drepturile altora încetează acolo unde începe o altă necesitate, aceea de a încuraja discuţiile deschise asupra chestiunilor de interes public.

#### a reţinut că “##### joacă un rol esenţial într-o societate democratică. #### nu trebuie să depăşească, între alte limite, şi pe aceea a protecţiei reputaţiei altora, este de datoria presei să transmită informaţii şi idei cu privire la toate chestiunile de interes public. Obligaţiei presei de a transmite astfel de informaţii şi idei i se adaugă dreptul publicului de a le primi. #### nu ar fi aşa, presa nu ar putea să-şi îndeplinească rolul său vital de câine de pază public’” (între altele, Thorgeirson vs. Islanda26, Bladet Tromso şi Stensaas vs. Norvegia27, Dichand şi alţii vs. Austria28).

Rezultă astfel că exerciţiul libertăţii de exprimare presupune „îndatoriri şi responsabilităţi” şi el poate fi supus unor „formalităţi, condiţii, restricţii sau sancţiuni”, ceea ce semnifică recunoaşterea posibilităţii pentru stat de a exercita anumite ingerinţe în exerciţiul acestei libertăţi fundamentale. Aceste ingerinţe trebuie însă să îndeplinească anumite condiţii, respectiv : 1.să fie prevăzute de lege, lege care trebuie să întrunească cerințele previzibilității și accesibilității, 2. să urmărească un scop legitim şi 3. să fie necesare într-o societate democratică. Acestor condiții li s-a adăugat și cerința proporționalității, ceea ce presupune un echilibru între scopul vizat și mijloacele folosite, între interesul general și protejarea dreptului individual.

În jurisprudenţa sa, #### a statuat, cu valoare de principiu, că orice persoană fizică, inclusiv un ziarist, care exercită libertatea sa de expresie, îşi asumă „îndatoriri şi responsabilităţi”, a căror întindere depinde de situaţia concretă, particulară în discuţie şi de procedeul tehnic utilizat. Recunoscând fără nicio rezervă rolul esenţial ce revine presei într-o societate democratică, jurisdicţia europeană a reamintit că paragraful 2 al art. 10 din Convenţie prevede limitele exerciţiului libertăţii de exprimare, urmând a se determina dacă, în circumstanţele particulare ale cauzei, interesul informării publicului poate prima „îndatoririlor şi responsabilităţilor” de care sunt ţinuţi ziariştii, în exercitarea activităţii lor.

Totodată, s-a arătat că trebuie găsit un echilibru între libertatea de exprimare şi dreptul la viaţa privată, care cade sub incidenţa art. 8, echilibru care impune tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de comiterea afirmaţiilor denigratoare, dacă afirmaţiile reprezintă situaţii factuale, lipsite de suport probatoriu, efectuate în cadrul unei adevărate campanii de denigrare şi reiterate în public, prin mijloace de comunicare prin presă şi mass-media cu rea-credinţă (cauza ####### împotriva României, cauza ######### împotriva României).

În acest sens, instanţa europeană a statuat, în cauza ##### împotriva #######, că „îi revine Curții sarcina de a stabili dacă statul, în contextul obligaţiilor pozitive care decurg din art. 8 din Convenţie, a păstrat un just echilibru între protecţia dreptului reclamantei la reputaţia sa, element constituent al dreptului la protecţia vieţii private, şi libertatea de exprimare protejată la art. 10 (#######, citată anterior, pct. 36; Von Hannover împotriva Germaniei, par. 70). Astfel, Curtea consideră că obligaţia pozitivă care decurge din art. 8 din Convenţie trebuie să se aplice în cazul în care afirmaţiile susceptibile să afecteze reputaţia unei persoane depăşesc limitele criticilor acceptabile, din perspectiva art. 10 din Convenţie (#######, citată anterior, par. 39).

Principiul de bază al oricărei evaluări etice a ziaristicii este că trebuie făcută o distincţie clară între ştiri şi păreri, evitându-se orice confuzie între acestea. Ştirile sunt informaţii, adică fapte şi date, în timp ce opiniile exprimă gânduri, idei, convingeri sau judecăţi de valoare ale mijloacelor de informare în masă, editorilor sau ziariştilor. Ştirile trebuie difuzate cu respectarea adevărului, după ce au fost efectuate verificările de rigoare, prezentarea, descrierea sau naraţiunea fiind făcute într-un mod imparţial. Zvonurile nu trebuie confundate cu ştirile. Titlurile şi rezumatele ştirilor trebuie să reflecte cât mai fidel conţinutul faptelor şi al datelor prezentate. Prin urmare, ziaristica nu trebuie să denatureze informaţia adevărată, imparţială, şi opiniile oneste, nici să le exploateze în scopuri proprii, într-o încercare de a crea sau modela opinia publică, deoarece legitimitatea sa se bazează pe respectul efectiv al dreptului fundamental al cetăţenilor la informaţie, ca parte a respectului pentru valorile democratice. În acest sens, legitimitatea ziaristicii investigative depinde de adevărul şi corectitudinea informaţiei şi a opiniilor exprimate şi este incompatibilă cu campaniile ziaristice organizate pornind de la poziţii prestabilite şi interese particulare.

## cererea persoanelor interesate, mijloacele de informare în masă trebuie să rectifice; prin mijloace informative adecvate, automat şi urgent, furnizând toate informaţiile şi opiniile care s-au dovedit false sau eronate. Legislaţia naţională trebuie să prevadă sancţiuni adecvate şi, acolo unde este cazul, despăgubiri.

In cauza Von Hannover contra Germaniei, Curtea #### a reţinut ca elementul determinant, in evaluarea protecţiei ce trebuie acordata vieţii private si libertăţii de exprimare, consta in contribuţia pe care fotografiile sau articolele publicate au o dezbatere de interes general.

Instanţa porneşte de la poziţia privilegiată acordată presei în practica Curţii EDO de a pune în discuţie chestiunile de interes general. Astfel, este fundamental într-o societate democratică să fie protejat jocul liber al dezbaterii politice, discursul politic neputând fi restrâns fără motive imperioase (Curtea EDO, cauza nr. 29032/95, Feledek contra Slovaciei, hotărârea din 12 iulie 2001). Articolul 30 din Constituţia României interpretat în lumina art. 10 din Convenţia EDO (art. 20 alin. 1 din Constituţie) apără nu numai afirmaţiile incluse în cadrul unei dezbateri politice propriu-zise, ci şi discutarea oricăror subiecte care interesează opinia publică în general sau un segment al acesteia (Curtea EDO, cauza #### Thorgeirson c. Islandei, hotărârea din 25 iunie 1992). Analizând cuprinsul acestor articole de presa, tribunalul apreciază că în esenţă acestea au vizat chestiuni de interes public justificat, relativ la aspecte ale modului in care partidele isi desemneaza reprezentantii pentru alegerea in Parlamentul Romaniei.

Articolul 10 alin. 2 al Conventiei lasa foarte putin loc restrictiilor care vizeaza discursul politic sau dezbaterile asupra unor chestiuni de interes general (Lingens c. Austriei, ######## c. Spaniei, Thorgeir Thorgeirson c. Islandei). #### exista un drept al publicului sa fie informat, drept esential intr-o societate democratica, care, in circumstante particulare, poate chiar sa priveasca aspecte ale vietii private a unor persoane publice, mai ales cand este vorba despre personalitati politice, publicatii care au ca singur obiect sa satisfaca curiozitatea unui anumit public asupra detaliilor vietii private unei persoane, indiferent care i-ar fi notorietatea, nu ar putea fi considerate ca ar contribui la o oarecare dezbatere de interes general pentru societate (Leempoel & S.A. ED. Cine Revue c. Belgiei). #### fundamental, intr-o societate democratica, sa fie protejata desfasurarea libera a dezbaterilor politice. Curtea acorda cea mai mare importanta libertatii de exprimare in contextul dezbaterii politice si considera cu nu s-ar putea aduce restrictii unui discurs politic fara motive imperioase. A permite restrangerea libertatii de exprimare in domeniul discursului politic intr-un caz sau altul ar afecta, fara indoiala, respectarea libertatii de exprimare in general in statul vizat (Brasilier c. Frantei; Feldek c. Slovaciei).

În evaluarea proportionalitatii unei ingerinte in exercitarea libertatii de exprimare trebuie sa se distinga cu grija intre fapte si judecati de valoare, în funcţie de această evaluare depinzând şi întinderea marjei criticii asupra discursului atunci când acesta vine în conflict cu dreptul la onoare sau reputaţie al altuia, precum în cazul de faţă.

#### materialitatea primelor poate fi dovedita, ultimele nu se preteaza la o demonstratie a exactitatii lor (## Haes ## ####### #. Belgiei). Pentru judecatile de valoare, obligatia de a le dovedi este deci imposibil de indeplinit si aduce atingere libertatii de opinie, element fundamental garantat de articolul 10 (######### c. Austriei; Brasilier c. Frantei). Curtea a acceptat ca necesitatea unei legaturi intre o judecata de valoare si faptele ce stau la baza sa poate sa varieze de la caz la caz in functie de circumstantele specifice (Feldek c. Slovaciei). Necesitatea de a dovedi faptele ce stau la baza judecatii de valoare este mai putiun stringenta atunci cand aceste fapte sunt deja cunoscute de public (Feldek c. Slovaciei; Standard Verlags GMBH si Krawagna-####### c. Austriei).Desigur, atunci cand este vorba despre alegatii cu privire la comportamentul unui tert, poate fi uneori dificil sa se distinga intre imputarea unor fapte si judecati de valoare. Nu este mai putin adevarat ca chiar si o judecata de valoare se poate dovedi excesiva daca este totalmente lipsita de baza factuala (######### c. Austriei ; ####### si ###### c. Romaniei). [In cauza Brasilier c. Frantei, Curtea a considerat ca exista o baza factuala care sa justifice o judecata de valoare in situatia in care existau cercetari penale impotriva unei persoane, chiar daca acestea nu s-au concretizat intr-o condamnare penala: „Chiar daca, tinand seama de prezumtia de nevinovatie garantata de articolul 6 § 2 al Conventiei, o persoana cercetata penal nu ar putea fi considerata culpabila, baza factuala nu era inexistenta in cauza (…)”.] Atunci cand o declaratie echivaleaza cu o judecata de valoare, proportionalitatea ingerintei depinde de existenta sau inexistenta unei baze factuale pentru declaratia incriminata deoarece chiar si o judecata de valoare se poate dovedi excesiva atunci cand este totallipsita de orice baza factuala (Brasilier c. Frantei, Paturel c. Frantei). Curtea a recunoscut ca o distorsionare a realitatii, operata cu rea credinta, poate uneori sa depaseasca limitele criticii acceptabile: o afirmatie veridica poate fi dublata de remarci suplimentare, de judecati de valoare, de supozitii, ori de insinuari susceptibile sa creeze o imagine eronata in ochii publicului (Vides Aizsardzbas Klubs c. Letoniei).

În ceea ce priveşte fapta ilicită aceasta constă în orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând altei persoane, în aprecierea caracterului ilicit al faptei urmând a fi avute în vedere nu numai normele juridice dar, deopotrivă, şi normele de convieţuire socială, în măsura în care acestea reprezintă o continuare a prevederilor legale şi conturează însuşi conţinutul, limitele şi modul de exercitare a drepturilor subiective recunoscute de lege.

Instanţa retine ca fapta imputată pârâților se referă la conținutul articolului de presă publicat în data de 24.03.2022, prin care pârâtul ####### ###### îşi prezintă punctul său de vedere cu privire la contractul de împrumut încheiat între el şi reclamant, la modalitatea în care s-a ajuns la intrarea sa în insolvenţă, şi apoi în faliment, la modalitatea în care a fost scos la licitaţie hotelul Expocenter, precizând că a formulat şi o plângere penală.

Fără îndoiala că tema articolului reprezintă o chestiune de interes public, obiectul acesteia reprezentându-l modalitatea de derulare a raporturilor contractuale între reclamant, care este o persoană publică, fiind fostul ###### al Sectorului 1 Bucureşti şi Libra ####, o bancă competitivă pe piaţa financiară din #######, raporturi contractuale în baza căruia pârâtul a pierdut dreptul de proprietate asupra unui hotel, precum şi mai multe imobile puse de acesta drept garanţie.

În cauza de faţă, instanţa reţine că pârâtul şi-a expus punctul de vedere cu privire la modalitatea în care s-au desfăşurat raporturile contractuale cu reclamantul, fiind vorba de “fapte” în sensul ####, care însă au o bază factuală rezultată din faptul că pârâtul a contractat un împrumut în vederea reabilitării unui hotel, aducând mai multe imobile drept garanţie, iar ca urmare a diferendelor apărute, acesta a pierdut dreptul de proprietate atât asupra hotelul cât asupra celorlaltor imobile. Totodată, trebuie precizat că între părţi au existat şi încă există o serie de litigii pe rolul instanţelor judecătoreşti privind contractul de împrumut şi procedura de insolvenţă a pârâtului.

Un alt aspect ce trebuie punctat este acela că pârâtul nu a emis o acuzaţie concretă şi gratuită la adresa reclamantului şi doar şi-a exprimat opinia privind faptul că intenţia reală a societăţii bancare a fost de a prelua hotelul Expocenter, opinie ce a fost prezentată în limitele criticii admisibile.

Faptul că o parte din litigiile derulate între părţi s-au încheiat cu soluţii nefavorabile pentru pârâtul ######## ###### nu determină lipsa unei minime baze factuale, atâta vreme cât între părţi au existat astfel cum însăşi reclamanta susţine o multitudine de procese, unele nefiind finalizate nici în prezent.

#### afirmaţiile pârâtului privind faptul că ceea ce s-a întâmplat constituie abuzuri, bancrută frauduloasă, înşelăciune, fals nu constituie o depăşire a libertăţii de exprimare, având în vedere că pârâtul a formulat o plângere penală împotriva reclamantului, existând aşadar o minimă bază factuală a alegaţiilor formulate, la dosarul cauzei nefiind depusă vreo dovadă privind modalitatea de soluţionare a acesteia.

Totodată, trebuie subliniat că o mare parte a articolului l-a vizat şi pe domnul ###### #######, care însă nu face obiectul prezentului demers judiciar, instanţa nefiind învestită în acest sens.

Următorul element ce trebuie analizat în scopul punerii în balanță a drepturilor aflate în conflict, este atitudinea subiectivă a pârâtului ######## ###### la momentul emiterii afirmațiilor anterioare.

Astfel, trebuie stabilit în cauză dacă pârâtul a acționat cu bună-credință sau din contră, intenția acestuia a fost de a discredita, decredibiliza pe reclamant.

În analiza bunei-credințe, în jurisprudența Curții Europene s-a avut în vedere contextul în care afirmațiile au fost făcute, respectiv dacă acestea au fost făcute într-o împrejurare caracterizată printr-o mare încărcătură emoțională, de pildă în cursul unei dezbateri (cauza Feldek c. Slovaciei nr. 29032/95 din 12.10.2001). Curtea a subliniat că orice comunicare orală trebuie privită cu mai multă îngăduință decât comunicarea scrisă, mai ales că în carul unei comunicări orale intervine o posibilitate limitată a autorului informațiilor de a reformula, rafina sau retracta afirmațiile făcute înainte să devină publice (cauza ######## ######## c. României nr. 29751/09 din 27.06.2017).

În acest context, instanța constată că afirmațiile pârâtului cu privire la reclamant au fost făcute în cursul unei comunicări orale (interviu), iar nu în cadrul unui discurs scris și care ar fi presupus o redactare anterioară și o atentă deliberare asupra acestuia.

În privința metodei de obținere a informațiilor și veridicitatea acestora, pentru a stabili dacă o publicație încalcă dreptul persoanei la viață privată, Curtea EDO ia în considerare modul în care a fost obținută informația (Von Hannover împotriva Germaniei, pct. 59; Gourguénidzé împotriva Georgiei, pct. 55-60; ######## Filipacchi Associés împotriva Franței, pct. 48).

Curtea EDO a mai considerat că jurnaliștii puteau fi scutiți de obligația de a dovedi veridicitatea faptelor invocate în publicațiile lor și de a evita orice condamnare demonstrând pur și simplu că au acționat în mod just și responsabil (pct. 61; a se vedea și Wall Street Journal Europe Sprl și alții împotriva Regatului Unit; Radio ###### și alții împotriva Franței, pct. 24; Standard Verlags GmbH și Krawagna-####### împotriva Austriei, pct. 16, 30 și 57).

Prin urmare, instanţa apreciază ca este excesiv a solicita jurnalistului să facă proba verității afirmațiilor făcute în cadrul articolului menționat cu aceleași rigori pe care trebuie să le respecte autoritățile statului.

În analiza criteriilor de proporționalitate, un alt element ce trebuie analizat de instanţele naţionale, îl reprezintă şi conţinutul, forma şi consecinţele publicării.

In acest sens s-a stabilit de ##### că modul în care sunt publicate un reportaj sau o fotografie şi maniera în care persoana în cauză este prezentată în acestea sunt de luat în considerare (Reklos şi Davourlis C. Greciei, Jokitaipale şi alţii c. Finlandei), precum şi amploarea difuzării reportajului şi a fotografiei, tipul de ziar, tirajul şi altele asemenea (Gourguenidze c. Georgiei).

Din acest punct de vedere, articolele au fost publicate pe site-ul www.gandul.ro.ro, fiind accesibile publicului, iar modul în care a fost conturată imaginea reclamantului nu depăşeşte o ingerinţă normală în viaţa unei persoane, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada în prezenta cauză a lezării imaginii reclamantului.

Prin urmare, raportat la piesele dosarului, instanţa reţine că a existat o minima baza factuala a afirmaţiilor formulate de pârâtul ######## ###### în articolul de presă, şi chiar dacă societatea pârâtă nu a solicitat un punct de vedere reclamantului, în presă, subiectul privind scoaterea la licitaţie a hotelului Expocenter a mai fost dezbătut, reclamantul având posibilitatea de a formula un drept la replică, ceea ce în prezenta cauză nu s-a dovedit.

Aşadar, prin afirmaţiile formulate, pârâtul ######## ###### nu a depăşit limitele libertăţii de exprimare, poziţia sa fiind relatată în cadrul articolului din data de 24.03.2022, fără însă a se formula afirmaţii tendenţioase, jignitoare la adresa reclamantului.

Totodată, se reţine că şi trustul de presă a respectat exigenţele legale, modalitatea în care a fost conturată imaginea reclamantului nedepăşind limitele libertăţii de exprimare, obiectul articolului fiind unul de interes public.

Prin urmare, se reţine că limbajul folosit nu depăşeşte limita unei doze de exagerare artistică permisă de lege.

Concluzionând, instanţa reţine că în prezenta cauză nu s-a făcut dovada săvârşirii unei fapte ilicite de către pârâţi.

În atare situaţie, având în vedere că nu este îndeplinită prima cerinţă prevăzută de dispoziţiile art 1357 C civ, instanţa nu va proceda la analizarea celorlaltor având în vedere că acestea trebuie îndeplinite cumulativ.

În consecinţă, faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse mai sus, instanţa urmează să respingă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, reţinând că petitele 2-5 sunt accesorii capătului principal de cerere.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de chemare în judecată reclamanta ##### ######## #### SA, cu sediul ales în București, şos. ########, nr. 53, ### ####, ### #, ### #, ### ##, sector 2 la Cab.Av. ######## #######, în contradictoriu cu pârâţii ###### ##### ####### ###, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA #######, ##### şi ###### din Bucureşti, Intr. Lt.Av. ###### #########, nr. 59, ### #, sector 1, ######## ######, cu domiciliul în București, sector 1, #### ############## ### # și SB Corporate Limited, cu sediul în Woodbourne #### P.O. Box 3162 Road Town, Tortola, British ###### Island, ##### Britanie, ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. În caz de exercitare a căii de atac cererea se va depune la Tribunalul Bucureşti.

Pronunţată astăzi, 13.06.2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE GREFIER

###### ####### ##### ##### ####### #######

RED. ################2024

6 ex.

Răspundere delictuală. Libertatea de exprimare.

Ce presupune răspunderea delictuală?

Argumentele reclamantei

Argumentele pârâților

Decizia tribunalului

Temeiuri de drept invocate în hotărâre

Întrebări frecvente

Ce este răspunderea delictuală?

Care sunt elementele necesare pentru a invoca răspunderea delictuală?

Cum se stabilește prejudiciul în cadrul răspunderii delictuale?

Ce tipuri de fapte pot constitui o răspundere delictuală?

Care este rolul drepturilor nepatrimoniale în cadrul răspunderii delictuale?

Poate fi invocată răspunderea delictuală pentru defăimare?

Cum se aplică răspunderea delictuală în cazul publicării informațiilor defăimătoare?

Ce spune legislația despre răspunderea delictuală în spațiul public?

Ce despăgubiri se pot acorda în cazul răspunderii delictuale?

Cum poate fi prevenită răspunderea delictuală în cazul instituțiilor de presă?

Hotarâre nr. 779/2024 din 13.06.2024, cod RJ de22624g4 (https://rejust.ro/juris/de22624g4)

Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul reţine următoarele:

I.Situaţia de fapt

II. Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesual active a reclamantului conform art 248 alin 1 Cpc instanța reține următoarele:

III.Norme juridice aplicabile

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂŞTE:

Dacă informațiile pe care le-ai citit ți-au fost de folos, te invităm să ne lași un review cu steluțe pe Google.

BLOG – ULTIMELE ARTICOLE

Bogdan Petrea

Răzvan Petrea

Dacă informațiile pe care le citești îți sunt de folositoare, te rugăm să ne lași un review cu steluțe pe Google.