În acest articol analizăm în detaliu hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în speţa privind anularea cererii de chemare în judecată, pe fondul deficitului de motivare în fapt, a unui dosar de răspundere civilă delictuală. Ne propunem să punem în lumină chestiunile de drept dezbătute, temeiurile legale invocate și argumentele părţilor, explicându-le pe înțelesul publicului larg, fără a omite complexitatea juridică a situației.

I.C.C.J., Secţia I civilă, decizia nr. 2263 din 22 noiembrie 2023

În speţa analizată se ridică probleme fundamentale legate de respectarea dreptului de acces la instanţă și de aplicarea normelor de procedură civilă. Reclamantul, reprezentat de Ministerul Apărării Naţionale, a formulat o acţiune în răspundere civilă delictuală, solicitând plata unor sume ce reflectă prejudiciul cauzat prin fapte ilicite săvârşite de mai mulţi pârâţi. Hotărârea contestată se concentrează asupra aspectelor formale ale cererii de chemare în judecată, respectiv lipsa particularizării contribuţiei fiecărui pârât, element ce a determinat anularea cererii la prima instanţă, o măsură considerată de recurent drept excesivă și neproporţională.


Obiectul dosarului

În dosarul în cauză, Ministerul Apărării Naţionale a solicitat obligarea în solidar a mai multor persoane la plata sumei de 223.727,20 lei. Această sumă reprezenta valoarea de înlocuire a bunurilor lipsă din gestiunea Unităţii Militare X, actualizată cu rata inflaţiei și dobânda legală. Cererea de chemare în judecată conţinea detalii privind faptele imputate, cum ar fi:

  • Neîndeplinirea obligaţiilor de efectuare a măsurătorilor zilnice;
  • Înregistrarea eronată a datelor în registrul de măsurători;
  • Gestionarea defectuoasă a combustibilului de tip M.

Reclamantul a invocat, în temeiul normelor din Codul civil și din Codul de procedură civilă, încălcări ale atribuţiilor de serviciu ce au condus la producerea prejudiciului.


Starea de fapt relevantă

Starea de fapt din dosar se caracterizează printr-o serie de nereguli administrative și erori de gestiune în cadrul Unităţii Militare X. Potrivit cererii de chemare în judecată, prejudiciul s-a produs din cauza:

  • Nefacerea măsurătorilor zilnice ale stocurilor de combustibil;
  • Înregistrarea incorectă sau omisiunea completă a acestor măsurători;
  • Depozitarea combustibilului în condiţii necorespunzătoare, fără calibrări corespunzătoare ale rezervoarelor.

Aceste aspecte au fost detaliate în documentaţia depusă de reclamant, menită să demonstreze că acţiunea pârâţilor a fost direct legată de încălcarea atribuţiilor de serviciu, ceea ce a generat prejudiciul material reclamantului.


Temeiurile legale invocate

Analiza temeiurilor legale se concentrează pe următoarele dispoziţii normative:

Art. 194 din Codul de Procedură Civilă

  • Lit. c) privind indicarea obiectului şi a valorii cererii de chemare în judecată;
  • Lit. d) referitoare la arătarea motivelor de fapt şi de drept ce stau la baza cererii.

Art. 196 și Art. 200 din Codul de Procedură Civilă

  • Aceste articole reglementează sancţiunile pentru neîndeplinirea condiţiilor formale ale cererii și procedura de regularizare, care presupune comunicarea în scris a deficienţelor cererii cu acordarea unui termen de 10 zile pentru remediere.

Dispoziţii din Codul Civil

  • Art. 1349, 1350, 1357, 1359, 1365 și 1370 – invocate pentru a fundamenta responsabilitatea civilă delictuală și modul de repartizare a prejudiciului în contextul răspunderii solidară.

Astfel, instanţele de fond au considerat că, în lipsa unei particularizări explicite a contribuţiei fiecărui pârât, cererea era defectuoasă din punct de vedere procedural, deşi faptele și elementele probatorii au fost clar formulate în documentația anexată.


Argumentele fiecărei părţi implicate

Argumentele reclamantului (Ministerul Apărării Naţionale)

  • Faptele și prejudiciul: Reclamantul a susţinut că descrierea generală a faptelor imputate, menționată în cererea de chemare în judecată, era suficientă pentru a stabili existenţa prejudiciului și a responsabilităţii civile delictuale a pârâţilor.
  • Rolul probelor: Se argumenta că probele anexate (înscrisuri, acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, documente contabile) ar fi trebuit să permită instanței să analizeze în profunzime contribuţia fiecărui pârât, fără a impune o particularizare excesivă în cererea inițială.

Argumentele pârâţilor

  • Necesitatea particularizării: Mai mulți pârâţi au susţinut că, în contextul unui dosar ce implică acţiuni delictuale multiple și părţi diverse, era esențial ca fiecare pârât să fie identificat clar în raport cu faptele săvârşite, pentru a le permite să-şi formuleze apărarea în mod eficient.
  • Excepţia nulităţii: Pârâţii au invocat excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, considerând că lipsa individualizării contribuţiei lor la prejudiciu constituie un viciu formal ce nu poate fi remediat ulterior, chiar dacă probele depuse ar fi demonstrat, ulterior, faptele incriminate.

Critica Procedurii

  • Comunicarea deficienţelor: Reclamantul a criticat modul în care instanţa a comunicat lipsurile cererii. Conform dispoziţiilor art. 200 din Codul de procedură civilă, instanţa ar fi trebuit să informeze reclamantul în scris despre deficienţele constatate și să îi ofere posibilitatea de a remedia aceste omisiuni, procedură ce nu a fost respectată.

Istoricul Speței La Instanțele Inferioare

Decizia Tribunalului Iaşi

  • Sentinţa nr. 490/2022: Tribunalul Iaşi, la primul termen de judecată, a anulat cererea de chemare în judecată pentru deficit de motivare în fapt, impunând în acelaşi timp plata unor cheltuieli de judecată în favoarea unor pârâţi.

Decizia Curţii de Apel Iaşi

  • Decizia nr. 22/2023: Curtea de Apel Iaşi a menţinut soluţia tribunalului, respingând apelul formulat de Ministerul Apărării Naţionale, și a dispus obligaţia de plată a unor sume suplimentare pentru cheltuieli de judecată.

Aceste decizii au fost ulterior atacate pe cale de recurs, argumentându-se că sancţiunea de anulare a cererii de chemare în judecată a fost aplicată în mod excesiv, încălcându-se astfel dreptul de acces la instanţă al reclamantului.


Motivarea instanței actuale

În recursul analizat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a abordat următoarele aspecte:

Reîncadrarea criticilor

  • Relevanţa elementelor probatorii: Instanţa a subliniat că elementele de fapt prezentate în cererea de chemare în judecată erau suficiente pentru a stabili existenţa faptei ilicite, iar particularizarea contribuţiei fiecărui pârât trebuia să fie determinată ulterior, pe baza administrării probelor în fond.
  • Aplicarea normelor de procedură: În ciuda faptului că instanţele inferioare au invocat art. 194 lit. d) și art. 196 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte a considerat că cererea nu era afectată de vicii de formă care să împiedice judecarea cauzei.

Aspecte de proporționalitate și acces la instanţă

  • Formalism excesiv: Instanţa supremă a concluzionat că anularea cererii, fără acordarea posibilității de remediere prin comunicarea explicită a deficienţelor, a constituit o măsură excesivă. Această abordare a fost considerată incompatibilă cu principiul proporţionalităţii și cu dreptul fundamental de acces la instanţă, garantat și prin jurisprudenţa CEDO.
  • Rolul instanţei în administrarea probelor: S-a subliniat că atribuirea instanţei de a clarifica contribuţia fiecărui pârât, pe baza probelor administrate, este o modalitate de a asigura o judecată corectă, fără a impune formalităţi excesive în etapa introductivă a cererii.

Soluția finală

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul Ministerului Apărării Naţionale, casând deciziile anterioare (atât hotărârea Tribunalului Iaşi, cât și decizia Curţii de Apel Iaşi). Astfel, instanţa supremă a dispus:

  • Trimiterea dosarului spre rejudecare la acelaşi tribunal, în condiţiile îndeplinirii cerinţelor procedurale, conform art. 480 alin. 3 din Codul de procedură civilă;
  • Reevaluarea aspectelor de fond și de probă, fără a anula definitiv cererea din cauza lipsei particularizării contribuţiei pârâţilor;
  • Reexaminarea cheltuielilor de judecată, lăsându-se deoparte analiza criticilor privind cuantumul acestora, acestea urmând a fi stabilite în final, în funcţie de rezultatul procesului.

Astfel, soluţia pronunţată de Înalta Curte nu numai că a corectat o potenţială eroare de aplicare a normelor procedurale, dar a reafirmat și importanţa protejării dreptului de acces la instanţă, evitând un formalism excesiv care ar putea compromite soluţionarea pe fond a litigiului.


Concluzie

Analiza hotărârii de la ICCJ evidenţiază tensiunile dintre necesitatea respectării unor cerinţe formale stricte și importanţa asigurării unui proces echitabil, în care probele pot fi administrate pentru clarificarea realităţii faptice. Reexaminarea deciziilor inferioare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reiterează principiul conform căruia procedura nu trebuie să devină un obstacol în calea judecării efective a litigiilor, protejând astfel dreptul fundamental de acces la justiţie.

Această decizie are implicații majore atât pentru practica judiciară, cât și pentru formularea cererilor de chemare în judecată, subliniind importanţa unei abordări echilibrate între rigurozitatea formală și flexibilitatea necesară pentru administrarea corectă a probelor în dosare complexe.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara

Programează acum o discuție telefonică de
30min pentru rezolvarea problemei tale.

Mai simplu decât atât nu am reușit să o facem

Întrebări frecvente

Ce înseamnă anularea cererii de chemare în judecată în contextul acestui dosar?

Anularea cererii de chemare în judecată se referă la decizia instanței de a respinge cererea introductivă formulată de reclamant, pe motivul că aceasta nu a fost motivată corespunzător din punct de vedere al formelor procedurale, în special din cauza lipsei de particularizare a contribuției fiecărui pârât la prejudiciu.

Care sunt temeiurile legale ce au stat la baza deciziei de anulare a cererii de chemare în judecată?

Temeiurile legale invocate includ dispozițiile art. 194 lit. c) și d), art. 196 și art. 200 din Codul de procedură civilă, care prevăd condițiile formale de redactare a cererii și modalitatea de regularizare a acesteia. Aceste norme au fost fundamentul deciziei de anulare a cererii de chemare în judecată.

De ce s-a invocat formalismul excesiv în speța de anulare a cererii de chemare în judecată?

Instanțele au considerat că s-a aplicat un formalism excesiv prin faptul că s-a cerut o particularizare detaliată a contribuției fiecărui pârât, o cerință care, în contextul dosarului, trebuia să fie clarificată pe fondul probelor administrate. Această abordare a dus la anularea cererii de chemare în judecată.

Ce consecințe a avut anularea cererii de chemare în judecată asupra accesului la instanță al reclamantului?

Anularea cererii a afectat dreptul fundamental de acces la instanță al reclamantului, întrucât, în loc să i se permită remedierea eventualelor deficiențe, instanța a procedat la respingerea integrală a acțiunii, încălcând astfel principiile de proporționalitate și eficiență a justiției în cazul anulării cererii de chemare în judecată.

Cum a fost evaluată lipsa particularizării contribuției fiecărui pârât în cererea de chemare în judecată?

Instanțele de fond au considerat că lipsa particularizării contribuției individuale a fiecărui pârât reprezenta un viciu formal semnificativ, însă Înalta Curte de Casație și Justiție a remarcat că această omisiune nu ar fi trebuit să conducă la anularea cererii de chemare în judecată, ci mai degrabă să fie soluționată în cadrul administrării probelor pe fond.

Ce rol au jucat dispozițiile art. 194, 196 și 200 din Codul de procedură civilă în cazul anulării cererii de chemare în judecată?

Dispozițiile menționate stabilesc cerințele de formă ale cererii de chemare în judecată și modalitățile de remediere a eventualelor lipsuri. Neîndeplinirea acestor condiții, interpretată strict de instanțele inferioare, a condus la anularea cererii de chemare în judecată, deși Înalta Curte a evidențiat că standardele de probă și administrare a acestora trebuiau să permită o soluționare pe fond.

Cum au reacționat instanțele inferioare la cererea de chemare în judecată?

Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași au respins cererea de chemare în judecată, considerând că aceasta nu îndeplinea cerințele formale impuse de art. 194 și art. 196 din Codul de procedură civilă. Aceste decizii au dus, ulterior, la anularea cererii de chemare în judecată pentru deficit de motivare în fapt.

Ce impact a avut jurisprudența CEDO asupra deciziei de anulare a cererii de chemare în judecată?

Jurisprudența CEDO a evidențiat că măsurile procedurale nu trebuie să devină un obstacol în calea exercitării dreptului de acces la instanță. Astfel, în speța de anulare a cererii de chemare în judecată, instanța a fost criticată pentru că nu a acordat reclamantului posibilitatea de a remedia lipsurile identificate, încălcând principiile de echitate și proporționalitate.

Ce argumente au invocat pârâții în contextul anulării cererii de chemare în judecată?

Pârâții au susținut necesitatea unei particularizări clare a contribuției lor la prejudiciu, argumentând că lipsa acestei detalii împiedică o apărare eficientă. Ei au considerat că, în contextul dosarului, cererea de chemare în judecată trebuia să fie completată în timpul administrării probelor, iar anularea acesteia a fost o măsură excesivă în ceea ce privește anularea cererii de chemare în judecată.

Ce soluții a dispus Înalta Curte de Casație și Justiție în speța de anulare a cererii de chemare în judecată?

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, casând deciziile instanțelor inferioare și trimițând dosarul spre rejudecare. Aceasta a permis reexaminarea cererii de chemare în judecată, fără ca omisiunea de particularizare a contribuției fiecărui pârât să conducă la anularea definitivă, subliniind astfel necesitatea unei abordări mai flexibile și proporționale în soluționarea cazurilor similare.


Programează acum o discuție telefonică de
30min pentru rezolvarea problemei tale.

Mai simplu decât atât nu am reușit să o facem

Te invităm să ne lași un review pe Google

Ne ne motivează să postăm și alte materiale similare.