Administrarea societăților și administrarea patrimoniului social
Administrarea societăților presupune în mod special administrarea patrimoniului social. Aceasta constă în îndeplinirea tuturor actelor necesare pentru atingerea scopului societății. Pentru a funcționa eficient, societatea civilă trebuie să dispună de un patrimoniu propriu și de o structură de organizare adecvată pentru gestionarea activităților prevăzute în actul constitutiv.
Patrimoniul societății este compus din aporturile inițiale ale asociaților și din drepturile și obligațiile contractate ulterior constituiri, conform articolului 1913 din Codul Civil. Acest patrimoniu este esențial pentru realizarea scopurilor societății și pentru administrarea societăților, chiar dacă societatea simplă nu dispune de personalitate juridică propriu-zisă. Astfel, societatea poate acționa în conformitate cu obiectivele stabilite doar dacă dispune de un patrimoniu distinct.
Este important de menționat că patrimoniul societății simple este supus aceluiași regim juridic ca și indiviziunea succesorală. Scopul pentru care se constituie patrimoniul social trebuie să fie licit, altfel contractul poate fi declarat nul conform prevederilor legale.
Administrarea societăților și responsabilitatea administratorilor
Administrarea societăților presupune numirea administratorilor, limitele și revocarea acestora, precum și răspunderea administratorilor. Numirea administratorilor, modul de organizare a acestora, limitele mandatului și orice alte aspecte legate de administrarea societăților trebuie stabilite în mod clar prin contract sau acte separate, conform articolului 1913 alineatul 1 din Codul Civil. Administratorii pot fi asociați sau neasociați, persoane fizice sau juridice, români sau străini.
De regulă, societatea simplă este administrată de către asociați, care au mandat reciproc de a administra în interesul societății. Orice operațiune realizată de un administrator este valabilă și pentru ceilalți, fără a fi necesar consimțământul prealabil, conform articolului 1913 alineatul 3 din Codul Civil. Cu toate acestea, oricare dintre administratorii-asociați poate opune o operațiune în scris înainte ca aceasta să fie finalizată, dar opoziția nu va produce efecte față de terții de bună-credință, conform articolului 1913 din Codul Civil.
În absența unor prevederi clare în contractul de societate, limitele puterilor administratorilor și revocarea acestora trebuie să se conformeze dispozițiilor contractului de mandat. Potrivit articolului 1914 Codul Civil, clauzele care limitează puterile de administrare conferite de lege nu sunt opozabile terților de bună-credință.
În ceea ce privește răspunderea administratorilor în administrarea societăților, aceștia pot fi considerați responsabili pentru prejudiciul cauzat prin nerespectarea unei condiții de formă a contractului de societate sau a unei formalități necesare pentru constituirea societății. Acest lucru se aplică în special asociaților fondatori și primilor administratori numiți prin contract, conform articolului 1886 din Codul Civil. În societatea simplă, administratorii răspund personal față de societate pentru prejudiciile cauzate prin încălcarea legii, a mandatului primit sau prin culpă în administrarea societăților, conform articolului 1915 din Codul Civil.
Solidaritatea administratorilor. Regula generală
În cazul în care există mai mulți administratori care au lucrat împreună, răspunderea este solidară. Cu toate acestea, instanța poate stabili o răspundere proporțională cu culpa fiecăruia în cazul prejudiciilor cauzate, conform articolului 1915 din Codul Civil.
Atunci când există mai mulți administratori, fiecare având puteri echivalente sau nu sunt obligați să lucreze împreună, fiecare poate administra în interesul societății cu bună-credință. Cu toate acestea, în cazul în care s-a convenit că administratorii trebuie să ia decizii cu unanimitate sau majoritate, aceștia pot efectua acte de administrare numai împreună, cu excepția situațiilor de forță majoră, conform articolului 1917 din Codul Civil.
Asociații care nu dețin funcția de administrator, nu au voie să se implice în administrarea societăților
Este important de menționat că actele de administrare a societăților și cele de dispoziție asupra bunurilor societății sunt interzise asociaților care nu au calitatea de administrator, sub sancțiunea acoperirii daunelor ce ar putea rezulta. Cu toate acestea, oricare dintre asociați are dreptul de a consulta documentele, registrele și situațiile financiare ale societății, de a lua cunoștință de operațiunile acesteia, fără a stânjeni operațiunile societății și afecta drepturile celorlalți asociați, conform articolului 1918 din Codul Civil.
Raportul administratorilor
În final, administratorii sunt obligați să întocmească anual un raport cu privire la mersul societății și administrarea societăților, care trebuie să fie comunicat asociaților. Atunci când toți asociații solicită dezbaterea raportului, administratorii sunt obligați să convoace reuniunea asociaților la sediul social, conform articolului 1918 din Codul Civil.
Reprezentarea societății simple
Reprezentarea în justiție a societății în cadrul administrarea societăților se realizează prin administratorii împuterniciți sau, în absența unei numiri specifice, prin oricare dintre asociați, conform articolului 1919 alineatul 1 din Codul Civil. Societatea acționează în justiție sub denumirea prevăzută în contract sau cea înregistrată și terții de bună-credință se pot prevala de oricare dintre aceste denumiri.
Raporturile juridice dintre asociați și terți
În cazul societăților simple, care nu au personalitate juridică distinctă, ele nu pot fi părți directe în relațiile juridice cu terții. Cu toate acestea, atunci când un asociat încheie un contract în numele societății, răspunderea pentru îndeplinirea obligațiilor revine asociatului în cauză, chiar dacă contractul a fost încheiat în numele societății.
În cazul executării obligațiilor față de creditorii societății, fiecare asociat va răspunde proporțional cu aportul său la patrimoniul societății, doar în situația în care bunurile comune ale asociaților nu sunt suficiente pentru a satisface creanțele (conform art. 1920 alin. 1 din Codul Civil).
Un creditor personal al unui asociat, care nu poate fi satisfăcut din bunurile proprii ale acestuia, poate cere împărțirea bunurilor comune ale asociaților, conform art. 1920 din Codul Civil.
Potrivit art. 1921 Codul Civil, oricare persoană care pretinde că este asociat sau creează o aparență convingătoare în acest sens (asociat aparent) este responsabilă față de terții de bună-credință, în mod similar cu un asociat real. Cu toate acestea, societatea nu va fi responsabilă față de terții induși în eroare decât dacă a furnizat suficiente motive pentru a-i face să creadă că persoana respectivă este asociată, sau dacă, cunoscând manoperele pretinsului asociat, nu a luat măsuri rezonabile pentru a împiedica inducerea în eroare a terțului (conform art. 1921 alin. 2 din Codul Civil).
Asociații oculți (secreți) sunt la fel de responsabili față de terții de bună-credință ca și ceilalți asociați, conform art. 1922 din Codul Civil.
Pierderea calității de asociat
Pierderea calității de asociat poate surveni din diverse motive, fie subiective, fie obiective, care țin de persoana asociatului sau de situația juridică a societății și administrarea societăților.
Cauze generale care pot duce la pierderea calității de asociat includ cesiunea părților sociale în societate, executarea acestora, moartea, încetarea personalității juridice, falimentul, punerea sub interdicție judecătorească, retragerea și excluderea din societate, conform art. 1925 din Codul Civil.
Un asociat poate să se retragă voluntar dintr-o societate cu durată nedeterminată, cu condiția să notifice societatea cu un preaviz rezonabil, așa cum prevede art. 1926 din Codul Civil. Retragerea trebuie să fie de bună-credință și să nu cauzeze pagube iminente societății și administrarea societăților.
În cazul societăților cu durată determinată sau cu obiective care necesită un anumit timp pentru realizare, asociatul se poate retrage doar pentru motive temeinice și cu acordul majorității celorlalți asociați, conform art. 1927 din Codul Civil. Dacă acordul majorității nu este obținut, asociatul poate solicita instanței să hotărască cu privire la retragere, iar instanța va evalua legitimitatea și temeinicia motivelor în raport cu circumstanțele și buna-credință a părților, potrivit art. 1927 din Codul Civil.
La cererea unui asociat, instanța judecătorească poate decide, pe motive temeinice, excluderea oricărui asociat din societate, așa cum prevede art. 1928 din Codul Civil.
În cazul pierderii calității de asociat, acesta are dreptul la valoarea părților sale la data încetării calității de asociat, iar ceilalți asociați sunt obligați să-i plătească imediat partea stabilită, cu dobânda legală de la data încetării calității de asociat, conform art. 1929 din Codul Civil.
Răzvan Petrea – avocat Timișoara
Întrebări frecvente
1. Ce înseamnă Administrarea societăților simple și de ce este importantă?
Administrarea societăților simple reprezintă procesul prin care se gestionează patrimoniul și activitățile unei societăți civile. Este crucială pentru realizarea scopurilor societății și necesită o structură organizatorică adecvată.
2. Cum este definit patrimoniul unei societăți simple și de ce este esențial în administrarea societăților?
Patrimoniul unei societăți simple este constituit din aporturile inițiale ale asociaților, drepturile și obligațiile contractate ulterior. Este esențial pentru atingerea obiectivelor societății și este supus aceluiași regim juridic ca și indiviziunea succesorală.
3. Care sunt responsabilitățile administratorilor în administrarea societăților simple?
Administratorii sunt responsabili de numirea, limitarea, și revocarea lor, precum și de gestionarea eficientă a societății. Trebuie să acționeze în interesul societății, iar limitările și revocările trebuie să fie clar definite conform legii și contractului de mandat.
4. Cum este reglementată răspunderea administratorilor în administrarea societăților simple?
Administratorii pot fi considerați responsabili pentru prejudiciile cauzate prin încălcarea legii sau mandatului primit. Răspunderea poate fi solidară sau proporțională cu culpa fiecăruia, în funcție de circumstanțe.
5. Ce implică solidaritatea administratorilor în administrarea societăților simple?
Solidaritatea administratorilor înseamnă că aceștia pot fi considerați responsabili în mod colectiv pentru acțiunile lor. Cu toate acestea, instanța poate stabili o răspundere proporțională cu culpa fiecăruia în cazul prejudiciilor cauzate.
6. Care sunt drepturile și limitările asociaților care nu sunt administratori în administrarea societăților simple?
Asociații care nu sunt administratori au dreptul să consulte documentele și să ia cunoștință de operațiunile societății, dar nu au voie să efectueze acte de administrare sau dispoziții asupra bunurilor societății.
7. Ce implică obligația administratorilor de a întocmi un raport anual în administrarea societăților simple?
Administratorii sunt obligați să întocmească un raport anual cu privire la mersul societății și să-l comunice asociaților. La cererea asociaților, trebuie să convoace o reuniune pentru dezbaterea raportului.
8. Cum se realizează reprezentarea în justiție a societății în administrarea societăților simple?
Reprezentarea în justiție a societății se face prin administratorii împuterniciți sau, în absența unei numiri specifice, prin oricare dintre asociați. Societatea acționează sub denumirea prevăzută în contract sau înregistrată.
9. Care este responsabilitatea asociaților în relațiile cu terții în administrarea societăților simple?
Asociații sunt responsabili față de terții de bună-credință pentru obligațiile pe care le îndeplinesc în numele societății. Ei pot fi considerați responsabili și în cazul unei aparențe convingătoare de asociere sau dacă sunt asociați oculți.
10. Ce condiții trebuie îndeplinite pentru pierderea calității de asociat în administrarea societăților simple?
Pierderea calității de asociat poate surveni din diverse motive, inclusiv cesiunea părților sociale, decesul, falimentul sau excluderea din societate. Aceasta poate fi voluntară sau forțată și implică dreptul la valoarea părților sociale la data încetării calității de asociat.
