Societate divizată. Creanță nerepartizată prin proiectul de divizare.

I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, decizia nr. 2651 din 12 decembrie 2023

Societate divizată. Creanță nerepartizată prin proiectul de divizare. Aplicarea dispoziţiilor art. 241 ind. 1 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Condiţii şi efecte

Speța de față analizează implicațiile juridice ale divizării integrale a unei societăți și felul în care o creanță nementionată în proiectul de divizare este gestionată între succesoarele acelei societăți. Hotărârea judecătorească pune în discuție principiul conform căruia, în lipsa unei repartizări clare a unui element de activ – în cazul nostru, o creanță – acesta se împarte între noile entități, proporțional cu cota din activul net atribuit fiecăreia. Vom vedea, pas cu pas, cum s-a derulat procesul, care au fost obiecțiile părților și ce soluție finală a pronunțat instanța.

Obiectul dosarului

Reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 6.555.430 lei și a dobânzii legale penalizatoare aferente, rezultată dintr-un contract de cesiune de acțiuni. În urma unor transmisiuni ulterioare, respectiva creanță a fost preluată de F. S.R.L., în contextul divizării totale a A. S.R.L. către trei noi societăți absorbante (H. S.R.L., I. S.R.L. și F. S.R.L.). Pârâtul B. a contestat existența datoriei și validitatea înscrisului (contractul de cesiune de acțiuni), invocând mai multe excepții și argumente cu privire la forma și conținutul actului.

Starea de fapt relevantă

1. Inițial, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul B., susținând că acesta datorează suma de 6.555.430 lei, echivalentul a tot atâtea acțiuni pe care le-a dobândit în baza unui contract de cesiune și pentru care nu ar fi achitat prețul.
2. Ulterior, A. S.R.L. a suferit o divizare totală, fiind absorbită de trei noi societăți: H. S.R.L., I. S.R.L. și F. S.R.L. Creanța în litigiu nu s-a regăsit în proiectul de divizare, dar a fost menționată într-o anexă de predare-primire ulterioară, prin care se atribuia societății F. S.R.L.
3. Pârâtul B. a contestat conținutul contractului de cesiune de acțiuni, susținând că ar fi altul decât cel depus la dosar și a invocat, de asemenea, lipsa calității procesuale active a reclamantei, prescripția dreptului la acțiune și nulitatea contractului de cesiune încheiat ulterior cu A. S.R.L. (în calitate de cesionar al creanței).

Temeiurile legale invocate

• Legea nr. 31/1990, art. 241^1 alin. (1): stabilește că dacă un element de activ nu este repartizat clar prin proiectul de divizare, acesta se alocă tuturor societăților beneficiare, proporțional cu cota din activul net.
• Codul civil (1864 și actual), pentru regulile generale privind forța obligatorie a contractelor, transmiterea creanțelor și prescripție (art. 969, art. 1073, art. 14, art. 15, art. 1270, art. 1567, art. 1573).
• Codul de procedură civilă: reglementează excepțiile, normele privind căile de atac, efectele casării și rejudecării (art. 292, art. 293, art. 295, art. 310, art. 481, art. 501, art. 502), precum și principiul potrivit căruia situația unei părți nu se poate agrava în propria cale de atac.

Argumentele fiecărei părți implicate

1. A. S.R.L. (ulterior reprezentată de F. S.R.L.)
   • A susținut existența unei creanțe certe și exigibile față de B., rezultată din contractul de cesiune de acțiuni nr. 14194/27.11.2009 și actul adițional.
   • A combătut argumentul că înscrisul nu ar fi fost autentic, arătând că pârâtul a recunoscut dobândirea efectivă a acțiunilor și nu a probat un conținut diferit al înscrisului.
   • A considerat că, fiind singura societate continuatoare căreia i s-a alocat creanța în mod expres (prin anexa ulterioară la protocol), este îndreptățită să obțină plata integrală.
2. Pârâtul B.
   • A contestat veridicitatea înscrisului contractului de cesiune de acțiuni, susținând că originalul avea clauze diferite și că, de fapt, nu ar datora suma menționată.
   • A invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția prescripției și nulitatea contractului de cesiune pentru neîndeplinirea unor forme legale.
   • A susținut că, în contextul divizării societății A. S.R.L., nu ar fi clar că vreuna dintre noile entități are dreptul să ceară executarea pretinsei datorii.
3. Celelalte societăți absorbante (H. S.R.L. și I. S.R.L.)
   • Au fost introduse în cauză de instanță, pe motiv că prin proiectul de divizare nu s-a stabilit cu certitudine că doar F. S.R.L. a dobândit creanța.
   • Au declarat însă că nu au calitate procesuală pasivă, neconsiderându-se titularele creanței, dar au recunoscut principiul conform căruia, dacă nu există o repartizare explicită în proiect, toate beneficiarele ar putea fi ținute de efectele contractului.

Istoricul speței la instanțele inferioare

1. La Tribunalul Sibiu, prin sentința nr. 18/2018, s-a admis acțiunea A. S.R.L. contra pârâtului B. și acesta a fost obligat la plata celor peste 6 milioane lei, plus dobânzi și cheltuieli de judecată.
2. La Curtea de Apel Alba Iulia, în primul ciclu procesual, decizia nr. 459/2018 a modificat soluția în sensul de a constata nulitatea contractului de cesiune de creanță (dintre C. și A. S.R.L.) și de a respinge acțiunea.
3. La Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1464/24 iulie 2020, s-a admis recursul reclamantei, s-a casat decizia Curții de Apel și s-a trimis cauza spre o nouă judecată la aceeași instanță.
4. În rejudecare, Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 183/2022, a respins din nou acțiunea reclamantei, cu motivarea suplimentară că înscrisul contractului de cesiune de acțiuni nu poate fi luat în considerare, pentru că nu a fost depus originalul, ci doar o copie. A invocat, de asemenea, art. 241^1 din Legea nr. 31/1990, stabilind că, nefiind clar în proiectul de divizare care societate a dobândit creanța, toate societățile beneficiare pot avea calitate procesuală.

Motivarea instanței actuale

În calea finală de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut:

1. Efectul casării și rejudecării: Deoarece pârâtul nu declarase recurs față de concluzia inițială (din primul ciclu de apel) potrivit căreia nu era cazul să se înlăture înscrisul din probatoriu, Curtea de Apel nu putea, la rejudecare, să revină asupra acestui aspect și să îl excludă, agravând situația reclamantei (F. S.R.L.), care obținuse casarea doar pe o chestiune de formă a cesiunii.
2. Regula din art. 241^1 din Legea nr. 31/1990: Dacă un element de activ (creanța) nu este distribuit clar prin proiectul de divizare, se prezumă că intră în patrimoniul tuturor societăților rezultate, proporțional cu cota alocată lor. Așadar, H. S.R.L., I. S.R.L. și F. S.R.L. pot fi implicate toate în litigiu.
3. Calitatea procesuală și raporturile cu terții: Deși anexa la protocolul de predare-primire atribuie formal creanța doar uneia dintre societăți (F. S.R.L.), această anexă nu este opozabilă pârâtului B. Dacă însă se va concluziona că înscrisul rămâne valid, toate cele trei societăți pot pretinde, în parte, creanța, din perspectiva proiectului de divizare.
4. Solutie: S-a constatat necesitatea rejudecării cauzei la Curtea de Apel, cu îndrumări precise privind readmiterea înscrisului și analiza pe fond, fără a-i înrăutăți situația reclamantei. Recursul incident al pârâtului B. a fost respins, menținându-se ideea că toate societățile succesibile rămân în cauză.

Soluția finală

• Înalta Curte a admis recursul reclamantei F. S.R.L., a constatat că nu se putea înlătura contractul de cesiune de acțiuni din probatoriu, deoarece situația reclamantei nu putea fi agravată, neexistând un recurs al pârâtului pe acest aspect.
• A trimis dosarul spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, care va trebui să ia în considerare conținutul înscrisului contractului de cesiune de acțiuni și să judece pe fond drepturile și obligațiile părților.
• Recursul incident al pârâtului B. a fost respins, constatându-se că, potrivit art. 241^1 din Legea nr. 31/1990, toate cele trei societăți succesoare pot participa în proces, întrucât nu a existat o repartizare explicită în proiectul de divizare a creanței litigioase.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara

Întrebări frecvente

1. Ce înseamnă o societate divizată și de ce este importantă în dreptul comercial?

O societate divizată este acea entitate care își separă activul și pasivul între mai multe societăți beneficiare, conform unui proiect de divizare. Aceasta este importantă deoarece stabilește condițiile și consecințele legale ale partajării bunurilor, datoriilor și drepturilor între noile entități rezultate în urma divizării.

2. Ce rol joacă proiectul de divizare în cazul unei societăți divizate?

Proiectul de divizare stă la baza procesului prin care o societate divizată transferă părți din activul și pasivul său către societățile beneficiare. Dacă un element de activ nu este clar prevăzut în proiectul de divizare, se aplică dispozițiile speciale prevăzute de Legea nr. 31/1990.

3. Cum se gestionează creanțele care nu apar în proiectul de divizare al unei societăți divizate?

Potrivit art. 241¹ din Legea nr. 31/1990, dacă într-o societate divizată o anumită creanță nu este menționată în proiectul de divizare, ea se împarte între toate societățile beneficiare, în funcție de cota din activul net atribuit fiecareia. Astfel, fiecare societate preia o parte proporțională din creanța respectivă.

4. Ce se întâmplă cu creditorii terți dacă o societate divizată nu repartizează o creanță în proiectul de divizare?

Dacă o societate divizată nu menționează expres o creanță în proiectul de divizare, iar terții nu pot identifica destinatarul creanței, se aplică principiul proporționalității. Creditorul își poate îndrepta pretențiile împotriva tuturor societăților beneficiare, fiecare fiind ținută de o cotă parte din obligație, conform proiectului de divizare.

5. De ce este necesară introducerea în cauză a tuturor societăților beneficiare într-un litigiu privind o societate divizată?

Într-un litigiu care implică o societate divizată, toate societățile beneficiare trebuie chemate în judecată dacă un element de activ (de exemplu, o creanță) nu a fost prevăzut clar în proiectul de divizare. Instanța trebuie să verifice ce se întâmplă cu acel element, iar fiecare entitate rezultată din divizare are interes sau răspundere potențială în cauză.

6. Ce rol au anexele ulterioare protocolului de divizare pentru o societate divizată?

Anexele ulterioare, întocmite după divizarea formalizată prin proiectul de divizare, pot stabili cum este distribuită o creanță între societățile beneficiare. Însă, aceste anexe sunt opozabile doar părților semnatare și nu terților. Prin urmare, o societate divizată trebuie să clarifice în proiectul de divizare toate elementele de activ, inclusiv creanțele, pentru a fi opozabile față de terți.

7. Cum se aplică principiul proporționalității în cazul unei societăți divizate?

Principiul proporționalității se aplică atunci când societatea divizată omite să atribuie un anumit activ prin proiectul de divizare. Dispozițiile legale stabilesc că respectivul activ – de exemplu, o creanță – se împarte automat între toate societățile rezultate, în funcție de cota din activul net preluat, evitându-se astfel lipsa de claritate privind titularul creanței.

8. Se poate anula un proiect de divizare dacă o societate divizată a omis un activ în documentele oficiale?

În general, proiectul de divizare nu se anulează automat doar pentru că un activ nu a fost menționat. Legea nr. 31/1990 prevede soluții precum repartizarea proporțională a activului omis. Totuși, dacă se descoperă vicii grave în procesul de divizare, instanța poate lua măsuri mai severe, inclusiv sancțiuni ce pot afecta validitatea divizării.

9. Ce se întâmplă dacă societatea divizată are litigii în derulare și se împarte între mai mulți beneficiari?

Când o societate divizată are litigii în curs, fiecare societate beneficiară poate deveni parte în procesele respective, mai ales dacă obiectul acțiunilor nu este repartizat clar prin proiectul de divizare. În baza art. 241¹ din Legea nr. 31/1990, fiecare entitate trebuie să-și asume proporțional drepturile și obligațiile aferente acelor litigii.

10. Cum pot preveni societățile situațiile de neclaritate la divizare?

Pentru a evita controversele și litigiile, fiecare societate divizată trebuie să includă în proiectul de divizare toate elementele de activ și de pasiv, descriind clar cui revin. Astfel, terții știu exact cu cine trebuie să colaboreze sau împotriva cui își pot îndrepta pretențiile, iar societățile rezultate își stabilesc corect drepturile și obligațiile.