Răspunderea directorilor

Litigiile legate de răspunderea directorilor în cadrul companiilor pot ridica numeroase provocări, în special atunci când implicațiile financiare sunt semnificative.

În cazul prezentat, o companie națională a inițiat un proces împotriva foștilor directori, solicitând recuperarea unei sume importante ca urmare a unei concedieri considerate nelegale. Speța aduce în discuție probleme de interpretare legală, răspundere contractuală și respectarea procedurilor de reprezentare.

Starea de fapt

La baza conflictului se află o concediere care a fost anulată de instanță, iar salariata concediată a fost reintegrată în funcția sa, primind despăgubiri pentru perioada de absență.

Compania, considerând că pierderile financiare au fost cauzate de acțiunile foștilor directori, a inițiat o acțiune prin care solicită acestora recuperarea sumei de 124.818 lei, reprezentând despăgubirile achitate fostei angajate.

Compania susține că, în calitate de directori, cei doi pârâți ar fi avut obligația de a acționa în interesul companiei și de a respecta cadrul legal în luarea deciziilor. Aceasta a argumentat că foștii directori au acționat cu neglijență și au provocat, astfel, prejudicii companiei.

Argumentele reclamantei

Compania reclamantă și-a structurat cererea în fața instanței pe două direcții principale:

1. Obligația contractuală și răspunderea civilă: Potrivit contractelor de mandat și reglementărilor din Legea nr. 31/1990, directorii aveau obligația de a respecta principiile de transparență și responsabilitate. Reclamanta a invocat faptul că nerespectarea acestor obligații ar fi fost cauza directă a pierderilor financiare înregistrate de companie.
2. Procedura de reprezentare: La momentul introducerii acțiunii, compania a întâmpinat o provocare procedurală, pârâții invocând lipsa mandatului expres pentru reprezentantul companiei. În timpul procesului, reclamanta a obținut o hotărâre a Adunării Generale a Acționarilor (AGA) care a ratificat mandatul directorului general, întărind astfel poziția sa legală.
3. Respectarea măsurilor impuse de Curtea de Conturi: Compania susține că măsurile de recuperare a prejudiciilor impuse de Curtea de Conturi sunt obligatorii și că nerespectarea acestora ar atrage răspunderea penală a conducerii. Acest argument vine în sprijinul interpretării potrivit căreia, în cazul entităților publice, Curtea de Conturi ar avea autoritate asupra măsurilor de recuperare a pierderilor financiare, iar aceste măsuri nu necesită o hotărâre prealabilă a AGA.

Compania reclamantă a invocat, de asemenea, norme din Codul civil și Codul muncii pentru a susține răspunderea pârâților, precum și o eventuală derogare de la Legea nr. 31/1990 pentru respectarea hotărârilor Curții de Conturi. În apel, reclamanta a subliniat că ar fi trebuit să fie prioritizată legislația specifică pentru entități de stat controlate de Curtea de Conturi, și nu procedurile standard ale societăților comerciale.

Argumentele pârâților

Foștii directori ai companiei au formulat o apărare solidă bazată pe mai multe puncte-cheie:

1. Inexistența mandatului valid pentru acțiunea introdusă: Pârâții au susținut că reclamanta nu a obținut, în mod corespunzător, mandatul necesar de la AGA înainte de inițierea procesului. Aceștia au invocat prevederile art. 155 din Legea nr. 31/1990, care stipulează clar că inițierea unei acțiuni împotriva directorilor trebuie aprobată de AGA.
2. Caracterul specific al competenței AGA: Pârâții au subliniat că, potrivit legislației, răspunderea pentru deciziile luate de către directori poate fi antrenată numai printr-o hotărâre explicită a AGA, iar absența unui astfel de mandat face ca acțiunea să fie inadmisibilă. Prin urmare, în lipsa mandatului prealabil, decizia de a introduce acțiunea ar trebui considerată nulă.
3. Încălcarea principiului responsabilității limitate: Potrivit pârâților, contractele de mandat reglementează responsabilitatea directorilor în limitele atribuțiilor specifice, iar măsurile de restructurare care au dus la concedierea angajatei se încadrau în politica organizațională și nu constituiau o încălcare a obligațiilor contractuale. Astfel, aceștia au argumentat că măsura concedierii ar fi fost una justificată de necesitățile companiei, neavând legătură cu o acțiune neglijentă sau ilegală.

Decizia instanței de fond și raționamentul instanței de apel

În prima instanță, Judecătoria Sectorului 3 a admis excepția pârâților privind lipsa calității de reprezentant, întrucât, la momentul introducerii cererii, reclamanta nu avea un mandat valabil de la AGA pentru a iniția acțiunea în instanță. Instanța a apreciat că lipsa unei hotărâri AGA conform art. 155 din Legea nr. 31/1990 face ca acțiunea să fie inadmisibilă, fiind necesar un mandat expres pentru promovarea acesteia.

În apel, Tribunalul București a admis argumentele reclamantei, care a obținut ulterior o hotărâre a AGA ce ratifica acțiunea intentată împotriva pârâților. Instanța de apel a considerat că ratificarea mandatului reprezintă o soluție de natură să acopere retroactiv lipsa de reprezentare și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. De asemenea, tribunalul a reținut că prin mecanismul de ratificare oferit de Codul civil, mandatul poate fi consolidat cu aplicare retroactivă, astfel încât reclamanta are acum o poziție validă pentru a continua demersul judiciar.

Interpretările juridice și implicațiile pentru companii

Acest caz ridică mai multe aspecte complexe privind aplicarea procedurilor interne ale companiilor, în special în cazurile în care atribuțiile AGA sunt clar definite prin lege. Art. 155 din Legea nr. 31/1990 aduce claritate în privința procedurilor de angajare a răspunderii patrimoniale împotriva directorilor, stabilind că o astfel de decizie trebuie luată de AGA. De asemenea, cazurile care implică Curtea de Conturi ridică întrebări legate de aplicabilitatea directă a măsurilor obligatorii pe care le impune această instituție și de procedurile administrative interne pentru companiile de stat.

Pentru companii, această hotărâre are implicații importante:

1. Relevanța clarității procedurilor interne – Respectarea strictă a mandatelor de reprezentare este esențială, iar obținerea aprobărilor necesare din partea AGA este un pas esențial în inițierea acțiunilor de răspundere împotriva directorilor.
2. Rolul Curții de Conturi în recuperarea prejudiciilor – În cazul entităților publice sau de stat, măsurile de control impuse de Curtea de Conturi pot justifica inițierea unor acțiuni împotriva foștilor directori, având caracter obligatoriu pentru conducere.
3. Retroactivitatea mandatului prin ratificare – Acest mecanism oferă o cale prin care lipsa unei autorități de reprezentare să fie acoperită ulterior, cu condiția să existe o aprobare explicită din partea AGA.

Concluzie

Cazul analizat aduce în prim-plan o serie de provocări pentru companii în gestionarea responsabilităților legate de deciziile administrative și financiare. În acest context, aplicarea corectă a legii și respectarea riguroasă a procedurilor interne reprezintă pași esențiali în asigurarea unei conduceri responsabile și în protejarea intereselor companiei în fața instanței.

Pentru alte companii, această speță servește drept exemplu privind importanța respectării regulilor de reprezentare și nevoia unui control intern robust pentru a preveni pierderi financiare.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara

Întrebări frecvente

1. Ce înseamnă răspunderea directorilor în cadrul unei companii?

Răspunderea directorilor se referă la responsabilitatea pe care aceștia o au în raport cu deciziile și acțiunile întreprinse în cadrul mandatului lor. În cazul analizat, răspunderea directorilor este pusă în discuție ca urmare a unei concedieri nelegale care a generat prejudicii financiare pentru companie.

2. În ce situații poate o companie să inițieze acțiuni pentru răspunderea directorilor?

O companie poate iniția acțiuni pentru răspunderea directorilor atunci când consideră că aceștia au încălcat obligațiile contractuale, cum ar fi neglijența în administrare sau decizii care au adus prejudicii companiei. În acest caz, compania a solicitat recuperarea prejudiciului cauzat de concedierea nelegală a unei salariate.

3. Ce rol are Adunarea Generală a Acționarilor în procesul de răspundere a directorilor?

Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) are un rol esențial în deciziile legate de răspunderea directorilor, deoarece aceasta trebuie să aprobe orice acțiune de răspundere împotriva lor. Conform legii, AGA trebuie să autorizeze în mod explicit orice acțiune judiciară de acest tip, asigurându-se astfel că procedura este legală și corectă.

4. Care sunt condițiile în care răspunderea directorilor poate fi angajată prin hotărârea AGA?

Răspunderea directorilor poate fi angajată printr-o hotărâre a AGA dacă aceasta stabilește că directorii au adus prejudicii companiei prin încălcarea obligațiilor lor contractuale. Hotărârea trebuie să fie emisă conform art. 155 din Legea nr. 31/1990, care reglementează răspunderea directorilor în societăți comerciale.

5. Ce reprezintă hotărârea de ratificare și cum influențează răspunderea directorilor?

Hotărârea de ratificare reprezintă aprobarea AGA pentru acțiunea intentată anterior de companie împotriva directorilor, având un efect retroactiv. Aceasta acoperă lipsa inițială a mandatului, oferind un cadru legal valid pentru continuarea acțiunii în instanță și, implicit, pentru răspunderea directorilor.

6. Cum poate fi influențată răspunderea directorilor de măsurile Curții de Conturi?

În cazul companiilor de stat, măsurile Curții de Conturi pot impune recuperarea prejudiciilor, aducând astfel în discuție răspunderea directorilor. Dacă aceștia nu respectă aceste măsuri, pot fi răspunzători pentru neimplementarea deciziilor Curții de Conturi, ceea ce constituie o abatere gravă.

7. Este obligatoriu ca răspunderea directorilor să fie decisă de Adunarea Generală a Acționarilor în toate cazurile?

Da, conform art. 155 din Legea nr. 31/1990, răspunderea directorilor trebuie decisă de AGA. Fără o astfel de hotărâre, inițierea unei acțiuni de răspundere împotriva directorilor poate fi considerată inadmisibilă, așa cum a susținut instanța în cazul analizat.

8. Care sunt implicațiile pentru directorii care nu dețin mandatul necesar pentru anumite acțiuni?

Directorii care nu dețin mandatul necesar pot fi considerați răspunzători dacă acționează dincolo de limitele mandatului lor. În cazul în care se depășesc atribuțiile conferite, acest lucru poate atrage răspunderea directorilor pentru orice prejudiciu rezultat.

9. Cum poate o companie de stat să demonstreze răspunderea directorilor în cazurile de neglijență managerială?

O companie poate demonstra răspunderea directorilor prin prezentarea unor documente care arată că deciziile acestora au dus la prejudicii financiare. În speța discutată, reclamanta a invocat contractul de mandat și măsurile Curții de Conturi pentru a justifica prejudiciul cauzat de neglijența managerială.

10. Ce măsuri poate lua o companie pentru a se asigura că respectă prevederile legale privind răspunderea directorilor?

O companie poate implementa proceduri clare și regulate de control intern, asigurându-se că toate deciziile AGA sunt respectate. De asemenea, este esențial ca AGA să își exprime acordul înainte de orice acțiune de răspundere împotriva directorilor, iar documentele să fie conforme cu cerințele legale, pentru a evita orice litigiu privind reprezentarea sau mandatul.

Speța integral

Hotarâre nr. 1785/2024 din 03.06.2024, cod RJ de265e789 (https://rejust.ro/juris/de265e789)
DOSAR NR. #####/301/2021

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV-A CIVILA

Pe rol se află soluţionarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă ######## Naţională ##### ###### împotriva sentinţei civile nr.#### din data de 29.06.2023 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr.#####/301/2021, în contradictoriu cu intimaţii pârâţii ######## ##### şi ####### ######  cauza având ca obiect pretenţii.

Dezbaterile pe fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică de la 20.05.2024, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a  amânat pronunţarea la data 03.06.2024 când hotărât:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 la data de 09.07.2021 reclamanta ######## ######### ##### ###### SA in contradictoriu cu  paratii ######## ##### si ###### ####### a solicitat obligarea paratilor in solidar, la plata  sumei de 124.818 lei, reprezentand prejudiciul cauzat prin concedierea nelegala a salariatei #### ########, constand in: 122.018 lei reprezentand despagubirile platite egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata incepand cu data concedierii 14.12.2017 si pana la data reintegrarii efective 30.11.2018, la care se adauga dobanda legala de la data notificarii 20.11.2020 si pana la data platii efective precum si cheltuieli de judecata in valoare de 2 800 lei, cu cheltuieli de judecata

De asemenea a solicitat actualizarea debitului cu dobanda penalizatoare in temeiul O.G. nr. 13/2011 .

In motivare a aratat in esenta ca  prin decizia nr ####/11.12.2017 conducerea CNPR prin Director ####### – ##### ########, cu avizul Directorului Directia Resurse Umane – ###### ####### ##### si Directorului Directia Juridica si Reglementari – ###### ####### ########, a dispus  concedierea numitei  #### ######## din motive care nu tineau  de persoana salariatului ca urmare a desfiintarii efective a postului ocupat, ca o consecinta directa a aplicarii Hotararilor Consiliului de Administratie CNPR nr.238/04.10.2017, nr.243/10.10.2017 si nr.246/ 16.10,2017 prin care s-a aprobat noua organigrama a CNPR.

Prin Sentinta civila nr.####/13.11.2018  astfel cum a fost modificata prin Decizia civila nr.####/12.06.2019, Tribunalul Bucuresti a dispus anularea deciziei de concediere nr 1368/11.12.2017,  reintegrarea salariatei in postul ocupat anterior concedierii si obligarea CNPR sa plateasca acesteia  o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat  de la data incetarii raporturilor de munca si pana la data reintegrarii efective .

A mai aratat ca prin hotararile mai sus mentionate a fost obligata sa plateasca numitei  #### ######## si  cheltuieli de judecata  .

A mai aratat ca angajarea raspunderii paratei ######## #####, in calitate de director general se intemeiaza pe eludarea  prevederilor art.2 coroborat cu art 4.2.1, art.4.2.3, art.4.2.6, art.4.2.8, art.4.2.13, art.4.2.19, art.4.2.21 si art. 5.1 din contractul de mandat nr.##########.10.2017, precum si a dispozitiilor art.143 indice 1, art.152 alin. l, art.l44 indice 1  alin.l si alin.4 din Legea nr.31/1990 si ale art art 253 C muncii

Cu privire la  paratul ###### ####### (director general)  a arata ca acesta nu a  nerespectat dispozitiile  art. 65 din Codul Muncii si nici  clauzele prevazute de art. 25.1 din contractul colectiv de munca aplicabil, nedispunand masuri pentru reintregirea bugetului CNPR, ca  urmare  a sentintei de despagubire pentru concedierea netemeinica si nelegala a salariatei.

La termenul din data de 28.04.2022 reclamanta a precizat ca intelege sa isi intemeize pretentiile exclusiv pe raspunderea civila contractuala grefata pe contractele de mandat incheiate cu paratii  si ca nu intelege sa isi mai intemeize pretentiile  dispozitiile Legii 31/1990, pe cele ale Codului Muncii si nici pe  celelalte dispozitii  legale speciale indicate in cererea introductiva

La data de 08.06.2022 reclamanta a depus precizari prin care a invederat ca intelege sa isi intemeieze pretentiile pe dispozitiile art 1350 C civ  raportat la art 2 art 4.2.1, art.4.2.3, art.4.2.6, art.4.2.8, art.4.2.13, art.4.2.19, art.4.2.21 si art. 5.1 din contractul de mandat nr.######## ##.10.2017, pe dispozitiile art 1270,1350,1518,1523,2009-2013,2018,2019 C civ, ale art 192 si art 194-195 C proc civ, ale OG 119/1999, ale Legii 500/2002, ale Legii 31/1990 ale art 49, si urm, ale art 78 ale art 253 alin 3 si ale art 254 din Legea 53/2003 .

La termenul din data de 09.06.2022 reclamanta a invederat ca nu intelege sa se mai prevaleze in sustinerea cererii de dispozitiile Legii ######## si ca intelege sa isi intemeieze pretentiile pe raspunderea civila contractuala precum si pe dispozitiile legale speciale indicate initial in cererea introductiva

La data de 19.01.2023 parata ######## ##### , a invocat  exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei/ inadmisibilitatii actiunii si calitatii de reprezentant invederand ca  au fost incalcate dispozitiile art 155 din Legea nr. 31/1990 care prevede obligativitatea existentei unei Hotarari prin care Adunarea Generala a Actionarilor a decis asupra introducerii cererii deduse judecatii.

În motivare a aratat ca potrivit art 130 din Legea  nr. 31/1990 „ Hotararile adunarilor generale se iau prin vot deschis.

Votul secret este obligatoriu pentru numirea sau revocarea membrilor consiliului de administratie, respectiv a membrilor consiliului de supraveghere, pentru numirea, revocarea ori demiterea cenzorilor sau auditorilor financiari si pentru luarea hotararilor referitoare la raspunderea membrilor organelor de administrare, de conducere si de control ale societatii”

Potrivit art 132 din Legea  nr. 31/1990  „ Hotararile luate de adunarea generala in limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru actionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.”

Potrivit art 155 din Legea  nr. 31/1990 „Actiunea in raspundere contra  fondatorilor, administratorilor,directorilor, respectiv a membrilor directoratului si consiliului de supraveghere, precum si a cenzorilor sau auditorilor financiari,pentru daune cauzate societatii de catre acestia  apartine adunarii generale, care va decide cu majoritatea prevazuta la art. 112.

Adunarea generala desemneaza cu aceeasi majoritate persoana insarcinata sa exercite actiunea in justitie

Cand adunarea generala decide cu privire la situatia financiara anuala, poate lua o hotarare referitoare la raspunderea administratorilor sau directorilor, respectiv a membrilor directoratului si consiliului de supraveghere, chiar daca aceasta problema nu figureaza pe ordinea de zi.

Actiunea in raspundere impotriva membrilor directoratului poate fi exercitata si de catre consiliul de supraveghere, in urma unei decizii a consiliului insusi. #### decizia este luata cu o majoritate de doua treimi din numarul total de membri ai consiliului de supraveghere, mandatul membrilor respectivi ai directoratului inceteaza de drept, consiliul de supraveghere procedand la inlocuirea lor.

Prevederile legale mai sus mentionate impun pentru promovarea unei actiuni impotriva administratorilor/directorilor/membrilor directoratului unei societati comerciale existenta unei hotarari a Adunarii Generale a Actionarilor.

De asemenea a apreciat ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 155 din Legea nr. 31/1990, care sunt dispozitii speciale fata de  orice alte dispozitii prevazute de lege sau actul constitutiv.

De altfel, art  30 din actul constitutiv al reclamantei statueaza  ca acesta se completeaza cu dispozitiile legale in vigoare referitoare la societatile comerciale iar in caz ca exista discordante intre prevederile actului constitutiv si prevederile legale in vigoare, se vor aplica prevederile legale in vigoare.

A apreciat de asemenea ca atributiile speciale stabilite de lege in sarcina  ###. nu pot fi inlaturate/reduse prin actul constitutiv al reclamantei.

Asadar, atributiile Adunarii Generale sunt clare, sunt prevazute in mod expres de lege si nu pot fi delegate Consiliului de administratie si cu atat mai putin directorului general care este numit doar de catre consiliul de administratie care deleaga conducerea sau o parte din conducerea societatii acestui director.

Adunarea Generala nu poate delega atributii rezervate de lege acestuia catre Consiliul de administratie si, chiar daca ar fi putut sa ii delege aceste atributii (printre care si cea prevazuta in mod expres la alt. 155 din Legea nr. 31/1990), Consiliul tot nu ar fi putut sa ii delege directorului general ceea ce i-a fost delegat de catre Adunarea Generala.

De altfel, dispozitiile art. 155 din Legea nr. 31/1990 sunt speciale iar derogarea de la acestea se poate face doar urmand o anumita procedura, prin prevederi explicite, cu caracter special, din care sa rezulte expres derogarea.

Ca regula, actiunea in raspundere civila impotriva administratorilor/directorilor pentru daunele cauzate societatii de acestia prin incalcarea indatoririlor fata de societate trebuie aprobata de adunarea generala cu majoritatea prevazuta la art. 112 din Legea 31/1990, adica in conditiile adunarii ordinare

De la aceasta regula exista doua exceptii.

##### dintre ele, de generala aplicabilitate, se refera la actiunea unui actionar sau grupare de actionari minoritari care intruneste conditiile de la art. 155 din Legea societatilor.

A  doua exceptie  se refera la pornirea actiunii impotriva membrilor directoratului unei societati pe actiuni administrata in sistem dualist de catre consiliul de supraveghere.

Aceste exceptii au la baza un rationament logic si obiectiv: consiliul de supraveghere sau actionarii nu au atributii executive, spre deosebire de Consiliul de administratie, care retine o parte din atributiunile executive, ba chiar o parte din membrii lui pot fi administratori executivi, astfel ca actionarii sau Consiliul de supraveghere nu ar putea fi partinitori, spre deosebire de Consiliul de administratie.

Mai mult, analizand contractele de mandat ale directorilor in cauza la art. 4.2.1. se mentioneaza clar ca Directorul general este insarcinat cu indeplinirea tuturor actelor necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate al societatii, cu exceptia celor rezervate de lege pentru Adunarea Generala a Actionarilor si Consiliului de Administratie.

Interpretarea potrivit careia art. 19 alin. (10) lit. d) din Actul Constitutiv stabileste o dispozitie derogatorie de la prevederile art. 155 din Legea nr. 31/1990 prin aceea ca prin interpretarea ”per a contrario” a acestui articol directorul general poate sa initieze orice litigiu daca valoarea acestuia este sub 2 milioane de euro nu poate fi primita

Sub acest aspect a aratat ca articolul dinactul constitutiv stabileste prerogativa de a ”initia”, in schimb art. 155 prevede prerogativa Adunarii Generale de a ”decide” fata de actiunea in raspundere contra administratorilor/directorilor pentru daune cauzate societatii de acestia prin incalcarea indatoririlor lor fata de societate.

In lipsa unei prevederi exprese cu privire la  transmiterea competentei exclusive a adunarii generale de a decide in aceasta situatie speciala in favoarea directorului general, exprimarile la nivel general din actul constitutiv in ceea ce priveste initierea litigiilor in care este parte societatea nu privesc situatia  speciala reglementata de lege .

Singura exceptie de la art. 155 este cea prevazuta de art. 155 indice  1 care in mod exceptional stabileste competenta de a promova actiunea  in raspundere a directorilor/ administratorilor in favoarea  actionarilor.

Or, dispozitiile art 4.2.1  mentioneaza clar ca directorul general este insarcinat cu indeplinirea tuturor actelor necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate al societatii, cu exceptia  celor rezervate de lege pentru Adunarea Generala a Actionarilor si Consiliului de Administraiie.

Decizia referitoare la promovarea actiunii in raspunderea directorilor/administratorilor este specifica organismului deliberativ, prevazuta in mod expres de lege doar in competenta acestuia, astfel incat nu poate fi transmisa prin act constitutiv catre organismul executiv .

De altfel, o exceptie trebuie sa fie mentionata expres si clar, nu sa rezulte dintr-o interpretare ”per a contrario” a unui articol care se refera la altceva.

Conform art. 30 din actul constitutiv acest act  se completeaza cu dispozitiile legale in vigoare referitoare la societatile comerciale iar in caz ca exista  intre prevederile actului constitutiv si prevederile legale in vigoare, se vor aplica prevederile legale in vigoare

Asadar, conditiile de admisibilitatea/calitate procesuala activa a actiunii trebuie sa se raporteze la dispozitiile art. 155 din Legea nr. 31/1990 iar raportat la aceste prevederi legale se constata ca nu exista nicio Hotarare ### prin care sa se decida promovarea cererii deduse judecatii  .

La data de 02.03.2023 reclamanta a depus precizari prin care a solicitat respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei/ inadmisibilitatii actiunii si calitatii de reprezentant invocata de parata

In aparare a aratat ca  raporturile juridice deduse judecatii izvorasca  din doua contracte de mandat, in care. are calitatea de mandant iar paratii au calitatea de mandatari, investind instanta  sa analizezez in ce masura cei doi parati si-au indeplinit obligatiile asumate contractual si daca neexecutarea obligatiilor a generat un prejudiciu.

Acest lucru, reiese si din notele scrise depuse pentru termenul de judecata din data de 09.06.2022 prin care a aratat ca intelege sa isi intemeize pretentiile pe dispozitiile art 1350 Codul Civil.

Contractul de mandat nr. ##########.10.2017, incheiat de parata ##### ########, fundamenteaza raportul juridic dedus judecatii, succesiunea evenimentelor fiind urmatoarea: s-a emis Hotararea CA de numire in functia de director general si ulterior, in baza Hotararii CA, s-a incheiat contractul de mandat intre C.N. „##### ######” S.A., in calitate de mandant si parata in calitate de mandatar, contract care, a avut la baza hotararea de numire in functia de director general, cerrea dedusa judecatii  fiind o actiune a mandantului impotriva mandatarului.

Potrivit art. 18 alin. 1 teza finala din Actul Constitutiv, „Consiliul de Administratie reprezinta ######## in raport cu directorii Companiei”.

La art. 18 alin. 3 din Actul Constitutiv se face vorbire, intr-o enumerare limitativa despre „competentele de baza ale Consiliului de Administratie care nu pot fi delegate directorilor” .Competentele de baza„ care nu pot fi delegate, se completeaza cu competentele delegate expres Consiliului de Administratie de catre Adunarea Generala a Actionarilor, asa cum se mentioneaza in art. 18 alin 4 din Actul Constitutiv.

Tot din dispozitiile art. 18 alin. 4 rezulta ca, la randul sau, Consiliul de Administratie deleaga directorilor din atributiile sale, cu exceptia celor primite expres de la ### si a celor care potrivit statutului nu pot fi delegate.

Art. 18 alin. 6 defineste notiunea de „director general” ca fiind acea persoana careia i-au fost delegate atributiile de conducere a societatii in conformitate cu art. 18 alin. 4 din actul constitutiv.

In continuare a apreciat ca pentru promovarea cererii deduse judecatii nu era necesar un mandat dat  directorului general de catre organul statutar pentru dat fiind ca potrivit art. 19 alin. 10 lit. d) din Actul Constitutiv al C.N.P.R., una din principalele indatoriri ale directorilor indeplinite  sub supravegherea Consiliului de Administratie este de a supune  spre aprobarea Consiliului de Administratie initierea, exercitarea, solutionarea sau abandonarea oricarei pretentii, litigiu, arbitraj sau altor proceduri care implica ######## si orice recunoastere a raspunderii de catre ######## sau in numele acesteia daca valoarea este mai mare decat echivalentul in lei a 2 milioane de euro”, prin aceste dispozitii, care deleaga atributiile de promovare a oricarei actiuni  fara  a distinge in functie de tipul actiunii, intr-o  competenta impartita intre directorul general si Consiliul de Administratie.derogandu-se de la prevederile art 155 din Legea 130/1991,

Astfel, directorul general al C.N.P.R. are competenta de a promova orice actiune a carei valoare este mai mica sau egala cu echivalentul in lei a 2 milioane de euro iar  Consiliul de Administratie are competenta de a promova orice actiune daca valoarea obiectului actiunii depaseste pragul valoric mai sus mentionat.

Art. 19 alin. 10 lit.d) din Actul Constitutiv poate fi interpretat ca fiind si o derogare de la prevederile art. 155 din Legea nr. 31/1990 si, totodata, o expresie a delegarii de competenta prin vointa ### ca semnatara a Actului Constitutiv.

Ceea ce partile Actului Constitutiv au reglementat reprezinta vointa societara si primeaza in raport cu prevederile art. 155 din Legea nr. 31/1990, contrar sustinerilor paratei in conditiile in care prevederile art. 155 nu reprezinta o norma de ordine publica de la care sa nu se poata deroga prin Actul Constitutiv sau hotarare ###.

Acest drept al Adunarii Generale este o manifestare a dreptului de control pe care mandantul il are asupra mandatarilor sai, care au obligatia de a da socoteala despre modul in care si-au indeplinit mandatul incredintat.

În conditiile in care ### a delegat competenta de a incheia contractul de mandat Consiliului de Administratie, aspect care reiese cu evidenta din lecturarea celor doua contracte de mandat deduse judecatii, rezulta neindoielnic ca ### a delegat si acest drept de control Consiliului de Administratie, in conditiile in care, prevederea cuprinsa in art. 155 din Legea nr. 31/1990 nu este de ordine publica astfel, incat sa nu se poata deroga prin vointa sociala de la ea, iar prin dispozitiile art. 19 alin 10 lit, d) din Actul Constitutiv, ### a inteles sa delege prerogativa de promovare a oricaror actiuni in justitie, impartind aceasta competenta intre Consiliul de Administratie si Directorul #######.

De altfel, potrivit prevederilor art. 19 pct. 13 din Actul Constitutiv, Directorul ####### nu este doar reprezentantul legal al persoanei juridice, ci este si cel care angajeaza persoana juridica prin semnatura sa in relatiile cu tertii si in justitie, in mod derogatoriu de la prevederea legala cuprinsa in art. 143 indice 2 alin. 1 din Legea31/1990.

De asemenea a invederat ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile  art. 155 din Legea nr. 31/1990 de vreme ce acestea se refera la antamarea raspunderii directorilor in functie, aspect ce rezulta cu evidenta din sanctiunea prevazuta de Legea nr. 31/1990 in situatia in care ### decide promovarea actiunii impotriva directorilor, acestia sunt suspendati de drept din functie pana la ramanerea definitiva a hotararii.”

A extrapola si a considera ca prevederile art. 155 din Legea nr. 31/1990 vizeaza si persoanele care au ocupat in trecut functia de director inseamna a adauga ipotezei legale.

A mai aratat ca norma stipulata de art. 155, care nu este o norma de ordine publica astfel ca de la aceasta se poate  deroga prin Actul Constitutiv sau prin Hotarare ###

Sub acest aspect a aratat ca art 114 alin. 1 indica  expres care  competente ### care pot fi delegate Consiliului de Administratie prin Actul Constitutiv sau Hotararea Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor (AGEA) .

Dispozitiile art. 155 si art. 155 1 nu fac parte din Sectiunea II, care reglementeaza competenta ### si nici nu interfereaza cu competentele exclusive, de baza, ale Consiliului de Administratie, despre care se face vorbire in cuprinsul art. 142 alin. 2, fiind statuate in Subsectiunea III, intitulata „Dispozitii comune pentru sistemul unitar si sistemul dualist”

Dintr-o simpla lectura a articolelor cuprinse in aceasta subsectiune se poate observa  ca Subsectiunea III se refera la activitatea directorilor/administratorilor, la mandatul lor (remuneratie, numar maxim de mandate care se pot exercita in paralel in mai multe societati comerciale, interdictii de neconcurenta, raspunderea acestora) si nicidecum atributiile ###, cum in mod total eronat sustine parata .

A apreciat in continuare ca de la  prevederea stipulata in art. 155 se poate deroga prin vointa societara exprimata de ### la intocmirea Actului Constitutiv, norma juridica referita nefiind o norma de ordine publica deoarece nu apara valorile fundamentale ale unui stat, valori ce sunt considerate a exprima interesul general al societatii, intr-un anumit moment si context politico-social, in speta fiind vorba de interesul privat al unor persoane care au ocupat functia de director intr-o societate comerciala pe actiuni.

De altfel,  prevederile art. 155 din Legea nr. 31/1990 nu sunt aplicabile in cazul societatilor comerciale pe actiuni auditate de Curtea de Conturi, in conditiile in care masurile trasate de Curtea de Conturi sunt obligatorii de executat, neaducerea la indeplinire constituind infractiune potrivit prevederilor art. 64 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii „  Nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii si a neurmaririi de conducerea entitatii a masurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda”

In acelasi context, se va observa ca responsabilitea de a dispune masuri de implementare a masurilor de remediere instituite de Curtea de Conturi a Romaniei revine in mod direct si necesar directorului general al subscrisei reclamante, ca reprezentant legal al companiei, potrivit prevederilor actului constitutiv, nefiind necesara,  aplicarea dispozitiilor art. 155 din Legea nr. 31/1990, respectiv stabilirea de catre actionariatul societatii ca se impune initierea unei actiuni in raspundere intemeiata pe prevederile Legii nr. 31/1990.

A apreciat astfel ca societatea, ca parte semnatara a contractului de mandat, se legitimeaza procesual distinct fata de ipoteza reglementata de dispozitiile art. 155 din Legea  nr. 31/1990 cererea fiind intemeiata pe  dispozitiile legii civile, respectiv pe prevederile art. 1350 C.civil.

La termenul din data de 02.03.2023 instanta a calificat exceptia lipsei calitatii procesuale active/inadmisbilitatii /lipsei calitatii de reprezentant invocata de parata ca fiind exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant al semnatarului cererii de chemare in judecata

Prin Sentinţa civilă nr. #### din data de 29.06.2023 Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant, invocata de parata ######## #####

A anulat cererea formulata pentru lipsa dovezii calitatii de reprezentant.

Pentru a hotărî astfel asupra exceptiei lipsei dovezii calitatii de reprezentat invocata de parata instanta a reţinut urmatoarele :

Prin cererea dedusa judecatii astfel cum a fost precizata, reclamanta a solicitat obligarea paratilor, in calitate de fosti directori, la plata in solidar a sumei de 124818 lei, reprezentand prejudiciu cauzat prin concedierea nelegala a salariatei #### ########, respectiv ca urmare a  neluarii masurilor pentru recuperarea sumelor platite acestei angajate cu titlu de despagubiri.

Reclamanta si-a intemeiat aceste pretentii si pe  dispozitiile Legii 31/1990 invocand  raspunderea civila contractuala a paratilor care, in calitate de directori generali ar fi eludat obligatiile ce le reveneau in temeiul contractelor de mandat incheiate .

##### in vedere ca litigiul dedus judecatii este un litigiu civil patrimonial care deriva dintr-un contract de mandat de reglementat dispozitiile art 143 din  Legea 31/1990 (care se completeaza cu dispozitiile Codului civil referitoare la mandat) si retinand ca angajarea raspunderii directorilor generali, in calitate de mandatari, este o raspundere speciala, reglementata de dispozitiile  Legea 31/1990 care prevede inclusiv  conditiile in care actiunea avand ca obiect o astfel de raspundere poate fi exercitata, instanta a reţinut contrar sustinerilor paratei, ca cererea dedusa judecatii este supusa, in privinta conditiilor de exercitare  exigentelor impuse de Legea 31/1990

Faptul ca in cauza reclamanta si-a intemeiat pretentiile si pe dispozitiile art 1350 C civ, care reglementeaza raspunderea civila contractuala in general,  nu este de natura sa conduca la o alta concluzie, de vreme ce raportul juridic dedus judecatii  se grefeaza pe un  contract de mandat special, dat de   societate  directorilor sai  generali , in cauza urmarindu-se angajarea raspunderii contractuale a directorilor generali fata de societate, raspundere special reglementata de Legea 31/1990.

Cat priveste sustinerile reclamantei potrivit carora dispozitiile  art. 155 din Legea nr. 31/1990 nu ar fi aplicabile in cazul sau pentru ca este o societate comerciala pe actiuni auditata de Curtea de Conturi, ale carei masuri sunt obligatorii de executat, acestea nu pot fi avute in vedere in  lipsa unei dispozitii legale care sa prevada expres o astfel de exceptie.

De altfel, instanta a reţinut ca simplul fapt ca reclamantei ii revine obligatia de a aduce la indeplinire masurile Curtii de Conturi a Romaniei privind recuperarea unor eventuale prejudicii sau faptul ca directorului general ii revine obligatia de a implementa astfel de masuri, nu  sunt de natura sa o exonereze pe aceasta  de obligatia de a exercita actiunile civile care au ca scop recuperarea prejudiciilor constate de Curtea de Conturi a Romaniei cu respectarea conditiile impuse de lege, precum  sunt  in cauza cele impuse de dispozitiile art 155 din  Legea 30/1991

In consecinta, instanta a apreciat ca in cauza, sub aspectul conditiilor de exercitare a cererii deduse judecatii isi gasesc incidenta dispozitiile Legii 31/1990

Astfel, conform  art 155 alin 1 , alin 2, alin 5 si alin 7 din Legea 31/1990”Actiunea in raspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor, respectiv a membrilor directoratului si consiliului de supraveghere, precum si a cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate societatii de acestia prin incalcarea indatoririlor lor fata de societate, apartine adunarii generale, care va decide cu majoritatea prevazuta la art. 112.

Adunarea generala desemneaza cu aceeasi majoritate persoana insarcinata sa exercite actiunea in justitie.

#### actiunea se porneste impotriva directorilor, acestia sunt suspendati de drept din functie pana la ramanerea definitiva a hotararii.

Actiunea in raspundere impotriva membrilor directoratului poate fi exercitata si de catre consiliul de supraveghere, in urma unei decizii a consiliului insusi. #### decizia este luata cu o majoritate de doua treimi din numarul total de membri ai consiliului de supraveghere, mandatul membrilor respectivi ai directoratului inceteaza de drept, consiliul de supraveghere procedand la inlocuirea lor.”

Conform art 155 alin 1 indice 1 din acelasi act normativ „#### adunarea generala nu introduce actiunea in raspundere prevazuta la art. 155 si nici nu da curs propunerii unuia sau mai multor actionari de a initia o asemenea actiune, actionarii reprezentand, individual sau impreuna, cel putin 5% din capitalul social au dreptul de a introduce o actiune in despagubiri, in nume propriu, dar in contul societatii, impotriva oricarei persoane prevazute la art. 155 alin. (1).”

Interpretand dispozitiile legale mai sus mentionate, instanta a reţinut ca actiunea in raspundere impotriva directorilor societatii poate fi exercitata fie de persoana special desemnata  in acest sens prin  hotararea Adunarii  Generale a Asociatilor prin care s-a decis formularea unei astfel de actiuni fie, in lipsa unei astfel hotarari, de catre actionarii reprezentand, individual sau impreuna, cel putin 5% din capitalul social, in nume propriu, insa in contul societatii , aceasta din urma situatie neregasindu-se insa in cauza dedusa judecatii

De asemenea, instanta a reţinut ca, in considerarea art 155 din Legea 31/1990,    calitatea de a hotari angajarea raspunderii patrimoniale prin actiune in justitie inclusiv prerogativa de a desemna persoana care urmeaza a sustine actiunea in justitie apartine Adunarii Generale a Actionarilor, calitatea subiectiva procesuala, cu legitimare procesuala in exercitarea actiunii in justitie in scopul hotarat de Adunarea Generala a Actionarilor, revenind  societatii in cadrul careia este organizata si functioneaza Adunarea Generala a Actionarilor.

Examinand cererea dedusa judecatii instanta a reţinut ca aceasta a fost semnata de numitul ###### ##### director al Directiei resurse umane, imputernicit   in acest sens prin Decizia nr ###/28.06.2021 de directorul general al reclamantei, numitul  ###### ######## ######, lipsind de la dosarul cauzei o hotarare ### care sa  confere semnatarului cererii, respectiv directorului general, un mandat special in acest sens, fapt confirmat si de reclamanta in sedinta din data de 11.05.2023

Sustinerile reclamanrei potrivit carora in cauza  nu era necesar sa se confere mandat directorului general pentru promovarea cererii deduse judecatii pentru ca prin  dispozitiile  art. 19 alin. 10 lit. d) din Actul Constitutiv ### a inteles sa deroge de la dispozitiile art 155 din Legea 31/1990 nu pot fi retinute

Faptul ca prin dispozitiile art 19 alin. 10 lit. d) din Actul Constitutiv s-a stabilit ca si atributie a directorului general ca acesta  solicita aprobarea  consiliului de administratie pentru initierea, exercitarea solutionarea  sau abandonarea oricarei pretentii, litigiu care implica compania daca valoarea este mai mare decat echivalentul in lei a doua milioane de euro, nu insemna ca acesta a fost desemnat sa decida angajarea raspunderii directorilor generali  in temeiul art. 155 din Legea nr. 31/1990 respectiv sa  exercite, in numele societatii, in lipsa unei hotararii ### la care dispozitiile art 155 din Legea 31/1990 fac referire,  actiuni al caror obiect este mai mic decat echivalentul in lei a doua milioane de euro.

Dispozitiile in cauza   atesta doar  faptul ca pentru exercitarea unor actiuni al caror obiect este mai mic decat echivalentul in lei a doua milioane de euro nu mai este necesara obtinerea aprobarii consiliului de administratie,  acestea necontinand mentiuni exprese  cu privire la persoana care poate sa exercite actiunile formulate in numele societatii, nici macar in privinta actiunilor a caror valoare depaseste echivalentul in lei a doua milioane de euro, la care se refera

În consecinta,  faptul ca directorul general  are obligatia de a solicita doar aprobarea consiliului de administratie pentru initierea unor actiuni a caror valoare este mai mare decat echivalentul in lei a doua milioane de euro, nu este de natura sa confere  acestuia un mandat expres,  special pentru  a  decide angajarea raspunderii directorilor generali  in temeiul art. 155 din Legea nr. 31/1990 si pentru  a exercita in numele societatii actiuni, avand un  astfel de obiect, cu o valoare mai mica decat echivalentul in lei a doua milioane de euro

De altfel, mandatul la care dispozitiile art 155 din Legea nr. 31/1990 fac referire trebuie sa fie dat in mod expres de ### , conditie care nu este indeplinita de dispozitiile la care reclamanta a facut referire, de vreme ce acestea privesc exclusiv doar obtinerea unei aprobari de catre directorul general pentru exercitarea unor actiuni ce depasesc o anumita valoare

In conditiile in care dispozitiile de care reclamanta s-a prevalat nu prevad in mod expres ca directorul general are atributia de a decide angajarea raspunderii directorilor generali  in temeiul art. 155 din Legea nr. 31/1990 respectiv de a exercita in numele societatii , in lipsa unei hotarari ### actiuni in atragerea raspunderii directorilor generali,  se retine ca dispozitiile in cauza nu confera directorului general mandat pentru exercitarea actiunilor de natura celei deduse judecatii si nici nu deroga de la prevederile art 155 din Legea 31/1990

Faptul ca directorul general angajeaza societatea in relatiile cu tertii, acesta fiind si reprezentantul legal al reclamantei , nu  confera acestuia  atributia de a exercita actiunea dedusa judecatii (si pe cale de consecinta nici posbilitatea de a transmite la randul sau o astfel de atributie numitul ###### ##### director al Directiei resurse umane semnatar al  cererii) in lipsa unui mandat special dat prin hotararea ### conform art 155 din Legea 31/1990,   mandatul general pe care acesta il detine nefiind suficient pentru exercitarea actiunii deduse judecatii, de vreme ce legea impune acordarea unui mandat special, unei persoane special desemnate in acest sens.

Cat priveste sustinerile reclamantei potrivit carora dispozitiile art 155 din Legea 31/1990 se refera exclusiv  la angajarea raspunderii directorilor in functie, instanta a reţinut ca in conditiile in care dispozitiile legeale in discutie nu disting sub acest aspect, acestea se aplica inclusiv personelor care nu mai detin calitatea de director general la data promovarii cererii, cat timp actiunea formulata impotriva acestora priveste angajarea raspunderii pentru  fapte savarsite in perioada in care  detineau o astfel de functie  .

Faptul ca dispozitiile art 155 alin 5 din Legea 31/1990 prevad ca exercitarea unei actiuni de natura celei deduse judecatii impotriva unui director in functie atrage suspendarea de drept a acestuia pana la ramanerea definitiva a hotararii, nu poate acredita ideea ca dispozitiile art 155 din Legea 31/1990 si-ar gasi aplicabilitatea doar in cazul in care actiunea este formulata impotriva unor directori in functie si nici ca acest   fapt ce ar justifica formularea unei astfel de actiuni impotriva fostilor directori de catre directorul general  in calitatea sa de reprezentant al societatii, de vreme ce in ambele cereri se pune in problema incalcarii de catre director a indatoririlor fata de societate, astfel incat se impune ca societatea , prin organismul sau de deliberare sa hotarasca asupra formularii actiunii in justitie, conform art 155 din Legea 31/1990

In consecinta, faptul ca  parati nu mai aveau la data sesizarii instantei calitatea de directori generali, nu justifica formularea actiunii in raspundere in absenta unui mandat acordat de adunarea generala in conditiile art.155 alin.1 din Legea nr.31/1990

##### in vedere  ca cererea dedusa judecatii a fost  semnata de numitul ###### ##### in calitate de director al Directiei resurse umane, imputernicit   in acest sens prin Decizia nr ###/28.06.2021 de directorul general al reclamantei, numitul  ###### ######## ######, in lipsa unei hotarari ### care sa  confere directorului general sau semnatarului cererii un mandat special in acest sens, fapt confirmat si de reclamanta in sedinta din data de 11.05.2023, instanta constata ca in cauza au fost  eludate sub acest aspect cerintele impuse prin art.155 din Legea nr. 31/1990, cu privire la conditiile speciale ale reprezentarii, motiv pentru care  urmeaza a admite exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant a semnatarului cererii  si sa anuleze cererea dedusa judecatii pentru lipsa dovezii calitatii de reprezentant

Împotriva sentinţei a formulat apel reclamantă ######## Naţională ##### ######, criticând soluţia instanţei de  fond pentru motive de nelegalitate, apelul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a IV-a Civilă la data de 17.10.2023 sub dosar nr.#####/301/2021.

În motivarea apelului s-a arătat în esenţă că, instanţa de fond şi-a nesocotit rolul activ şi nu a stăruit în stabilirea riguroasă a situaţiei de fapt existentă între părţile în litigiu, deşi a fost informată în mod explicit cu privire la iniţierea de către societatea noastră a demersurilor de obţinere a aprobărilor statutare solicitate. Astfel, a învederat instanţei de apel faptul că societatea apelantă s-a conformat dispoziţiilor instanţei de fond cu privire la obţinerea de la adunarea generală a acţionarilor a unui mandat explicit cu privire la împuternicirea directorului general în funcţie al societăţii cu formularea unei acţiuni în răspundere împotriva paraţilor, în considerarea calităţii acestora de foşti directori ai societăţii, împrejurare consemnată în mod explicit în cadrul încheierilor de şedinţa de la termenele de judecata din data de 02.03.2023 şi respectiv 11.05.2023, la acest ultim termen fiind depusă dovada că organele statutare au fost sesizate în mod expres cu această solicitare. Instanţă de fond a avut posibilitatea suspendării cauzei în condiţiile art.242 alin.(l) c.pr.civilă, soluţie care se impunea cu necesitate în condiţiile în care legislaţia cu caracter special- L nr.94/1992 era aplicabilă în speţă şi trebuia valorificata ca atare în formarea silogismului judiciar.

Împrejurarea că o hotărâre statutară emisă în condiţiile art.155 din L nr.####### # Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor nr.23 din 23.08.20231 prin care organul statutar a procedat la ratificarea cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, – se vor avea în vedere prevederile art.l pct.c din HAGOA 23/2023.

În contextul expus, urmează ca instanţa de apel, în considerarea caracterului devolutiv al apelului, astfel cum este reglementat de dispoziţiile art.476 c.pr.civilă, să reţină că, în condiţiile art.1309 şi urm. Cod civil, societatea apelantă, apelanta reclamantă, este în posesia hotărârii statutare prin care se consolidează în mod retroactiv dreptul directorului general în funcţie al societăţii de a proceda la formularea de acţiuni în răspundere împotriva foştilor directori generali ai societăţii – intimaţii paraţi din prezenţa cauza. Ca urmare, în mod greşit instanţă de fond a reţinut o lipsă a mandatului acordat directorului general al societăţii cu privire la promovarea acţiunii ce formează obiectul prezentului dosar, în realitate putând fi vorba strict de o eventuală depăşire a limitelor mandatului, depăşire ce putea şi a fost acoperită prin obţinerea hotărârii statutare, în opinia apelantei reclamate, chiar daca s-ar admite raţionamentul juridic al instanţei de fond, deşi, astfel cum va arăta în cele ce urmează, acest raţionament este eronat din punct de vedere juridic, ratificarea de către organul statutar prevăzut de dispoziţiile art.155 din L nr.31/1990 a cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului de fata reprezintă o consolidare a mandatului general pe care directorul general al societăţii îl are în ceea ce priveşte formularea de acţiuni judiciare împotriva oricăror terţe părţi care au provocat daune societăţii, dispoziţiile art.1312 c.civil fiind edificatoare cu privire la efectele juridice pe care această manifestare de voinţa societară le produce cu privire la soluţionarea prezentului apel.

Urmare aspectelor prezentate şi în baza materialului probator administrat în cauză, a considerat că instanţă de fond a procedat la o greşită aplicare a prevederilor legale incidente în prezenţa cauza, astfel că se impune cu necesitate constatarea dreptului directorului general al subscrisei apelante reclamante de a semna, în numele societăţii, acţiunea în răspundere ce face obiectul prezentei cauze cu consecinţa anularii sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în fond de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în condiţiile art-480 alin.(3) C.pr.civilă.

Totodată, a apreciat că în mod greşit instanţă de fond a considerat că în cauză acţiunea în răspundere formulată de apelanta reclamantă trebuie precedată de parcurgerea de către societate a procedurilor de obţinere a aprobărilor statutare în condiţiile art.155 din L nr.31/1990, legea societăţilor, întrucât societatea noastră a procedat la investirea Judecătoriei Sectorului 3 cu o acţiune în pretenţii derivată strict din contractul de mandat pe care paraţii l-au avut încheiat cu societatea, ca urmare a îndeplinirii unor dispoziţii cu caracter obligatoriu trasate de Curtea de Conturi a României . O cerere de chemare în judecată formulată în temeiul contractului de mandat reprezintă o acţiune ex contractu care are ca reclamant, respectiv că parat, părţile raportului juridic, respectiv mandantul – societatea noastră, prin reprezentantul legal, şi mandatarii- semnatarii contractului de mandat al cărui conţinut juridic a fost reclamat de subscrisa apelanta reclamantă ca fiind încălcat.

Astfel a solicitat a se reţine ca procedura particulară instituita de dispoziţiile art.155 din L nr.31/1990 conferă adunării generale a acţionarilor unei societăţi dreptul de a iniţia o acţiune în răspundere împotriva directorilor societăţii, independent dacă aceştia sunt sau nu în funcţie, în măsura în care constată că, aceştia, prin încălcarea îndatoririlor lor faţă de societate, se fac vinovaţi de producerea de daune cauzate societăţii. Contrar opiniei instanţei de fond cu privire la incidenţă în speţă a procedurii instituita de dispoziţiile art.155 din L nr.31/1990, în realitate, în cauză, instanţă de fond avea obligaţia să observe şi să reţină ca în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art.22 lit.f) din L nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a României, organ de control care are ca atribuţii, verificarea situaţiei, evoluţia şi modului de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale de către instituţiile publice, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, precum şi concesionarea sau închirierea de bunuri care fac parte din proprietatea publică, ca dispoziţii cu caracter special care se aplică în mod direct şi necesar fără parcurgerea procedurii generate institiute de dispoziţiile art.155 din L nr.31/1990. în susţinerea acestei construcţii juridice, a învederat instanţei de apel că potrivit dispoziţiilor art.64 din L nr.94/1994, nerecuperarea prejudiciilor ca urmare a nedispunerii şi neurmaririi de către conducerea entităţii a măsurilor transmise de Curtea de Conturi constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.

Se observa în mod evident că subiectul activ al unei astfel de infracţiuni sunt persoanele din conducerea entităţii (companie naţională în cazul în speţă) şi că în cadrul atribuţiilor de control ale Curţii de Conturi nu intră şi verificarea modului în care acţionarii unei companii naţionale îşi exercita votul în cadrul adunărilor statutare. în acest context, arătăm ca procedura instituită de dispoziţiile art.155 din L nr.31/1990 nu se referă şi nu se poate referi la o acţiune de control desfăşurată de organele Curţii de Conturi întrucât mecanismele de verificare şi control instituite de prevederile L nr.94/1992 sunt ulterioare (că secvenţa temporală) prerogativelor acţionarilor constituiţi în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor unei societăţi comerciale potrivit L nr.31/1990. Interpretarea este întărită şi de împrejurarea că potrivit dispoziţiilor art.155 formularea sau nu a unei acţiuni în răspunderea directorilor este supusă dispoziţiilor dreptului comun în materie de disponibilitate a formulării cererii de chemare în judecată. Mai mult decât atât, în cadrul art. 155^1 din L nr.31/1990 este reglementat şi un mecanism prin care, deşi nu este obţinut cvorumul necesar formulării unei acţiuni în răspundere în temeiul dispoziţiilor art.155 din L nr.31/1990, acţionarii reprezentând un procent de minim 5% din capitalul social, au dreptul de a formula în nume propriu, dar pe seama societăţii, o acţiune în răspundere împotriva directorilor societăţii. Mecanismele de antrenare a răspunderii instituite de dispoziţiile art.155 şi art.l55Al din L nr.31/1990 sunt distincte, în opinia subscrisei apelante, de mecanismele de recuperare a prejudiciilor avute în vedere de dispoziţiile art.22 lit.f) şi art.64 din L nr.94/1992 întrucât constatările organelor de control ale Curţii de Conturi se substituie evaluărilor pe care acţionarii unei societăţi constituite în baza L nr.31/1990 le pot efectua în fundamentarea deciziei de a promova sau a nu promova o acţiune în răspundere a directorilor societăţii pentru daune produse prin încălcarea îndatoririlor faţă de societate. în condiţiile în care prevederile art.64 din L nr.94/1992 vizează exclusiv conduita organelor de conducere ale societăţii, rezultă în mod clar că măsurile de recuperare şi procedura instituită de dispoziţiile L nr.94/1992 au caracter special şi se aplică cu prioritate.

În drept şi-a întemeiat prezenta cerere de apel pe dispoziţiile art.466 şi urm. c.pr.civilă, art.22 şi art.64 din L nr.94/1992, art.######### c.civil.

În probaţiune a solicitat în sprijinul celor prezentate să se folosească de proba cu înscrisuri, sens în care a depus Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor nr.23/23.08.2023.

Intimaţii pârâţii ######## ##### şi ####### ###### deşi legal citaţi nu a formulat întâmpinare.

Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate, tribunalul reţine următoarele:

Pentru introducerea acţiunii în atragerea răspunderii administratorului (directorului general) în societăţile administrate în sistem unitar este necesară parcurgerea procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 155 din legea societăţilor comerciale, fiind obligatorie adoptarea hotărârii adunării generale in acest sens si ca, procedura prevăzută de dispoziţiile art. 155 din Legea 31/1990 este o procedură specială prealabilă introducerii acţiunii, care reprezintă o condiţie specială de introducere a actunii in atragerea raspunderii, conditie care vizează calitatea persoanei abilitate să introducă acţiunea.

Raportat la aceste considerente retinute de prima instanța, tribunalul retine ca apelanta a depus, ca înscris nou in apel, Hotararea nr. 23/23.08.2023 a Adunarii Generale a Actionarilor – ######## NAŢIONALĂ ##### ###### S.A- prin care a fost ratificata cererea de chemare in judecata  in ceea ce privește promovarea de către directorul general al ######### ######### ##### ###### S.A., ca reprezentant legal al societății a acțiunilor cu caracter patrimonial care  respecta pragul valoric instituit prin Actul constitutiv.

Astfel, potrivit art. 1 din Hotărârea ### menționată s-a aprobat ratificarea tuturor acțiunilor promovate de ######## in vederea recuperării prejudiciilor  constatate in urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a României si de Ministerul Finanțatelor Publice-####, potrivit masurilor dispuse de aceste organe de control, prin decizia nr. #/05.03.2020, Decizia III/1/2022 si prin Dispoziția obligatorie nr. 230724/03.04.2015 si prin Raportul de Inspecția Economica Financiara nr. 5052/03.04.2015 , împotriva persoanelor care au îndeplinit funcția de director general si/sau administrator in cadrul Consiliului de Administrație, precum si pentru ratificarea tuturor actelor efectuate in aceste dosare si a actelor ce vor fi realizate in viitor, in aceste dosare, prin care, la poziția c. este menționat dosarul litigiului de față, cu nr. #####/201/2021 aflat pe rolul Tribunalul București.

În raport de acesta hotărâre ###, nu mai subzista  motivele pentru care prima instanța a admis lipsa dovezii calității de reprezentant, prin raportare la faptul ca, pentru introducerea acţiunii în atragerea răspunderii administratorului (directorului general) în societăţile administrate în sistem unitar este necesară parcurgerea procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 155 din legea societăţilor comerciale, fiind obligatorie adoptarea hotărârii adunării generale în acest sens.

Astfel, prin mecanismul de ratificarea instituit de dispozițiile art. 1311 C. civ., legiuitorul a înțeles să consolideze, în mod retroactiv și cu caracter de cu aplicare generală, un act juridic efectuat cu depășirea mandatului acordat de mandant.

Așadar, pe lângă limitele generale conferite directorului general, în calitate de reprezentant legal al societății, Adunarea Generală a Acționarilor a înțeles să ratifice actul juridic de dispoziție reprezentat de formularea cererii de chemare în judecată având ca obiect acțiunea în răspundere formulată în baza contractelor de mandat încheiate între apelanta reclamantă și intimații pârâți.

În raport de aceste considerente, tribunalul va admite apelul și față de poziție procesuală a apelantei, în temeiul art. 480 alin. (3) C. pr. civ. va trimite cauza spre rejudecarea la prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Admite apelul formulat de apelanta reclamantă ######## Naţională ##### ######, cu sediul in Bucuresti, sectorul 2, Bd ##### nr. 140 împotriva sentinţei civile nr.#### din data de 29.06.2023 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr.#####/301/2021, în contradictoriu cu intimaţii pârâţii ######## #####, cu domiciliul in Bucuresti str. Sf. ######### nr. 25, ####,  sector  5 şi ####### ######, cu domiciliul in Bucuresti sector 3, Sos. ##### #####, nr. 296, ####, ### #, ap.16.

Anulează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecarea la prima instanță.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Recursul se depune la Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă.

Pronunţată astăzi, 03.06.2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.