Prescripția dreptului de a obține executarea silită este o cauză legală ce stinge forța executorie a unui titlu executoriu. Acest articol explorează în detaliu caracteristicile și efectele acestei prescripții, cu accent pe legislația aplicabilă în România, în conformitate cu Codul civil și Codul de procedură civilă.

Caracteristicile prescripției dreptului de a obține executarea Silită

Reprezintă un mod de stingere a dreptului

Prescripția este un mod de stingere a dreptului de a obține, prin constrângere, executarea unui titlu executoriu din cauza neexercitării acestuia în termenul definit de lege. Astfel, lipsa acțiunii în termenul stabilit conduce la pierderea dreptului de a solicita executarea silită.

Reprezintă o sancțiune procesuală pentru creditor

Din punct de vedere juridic, prescripția se prezintă ca o sancțiune procesuală pentru creditor și un beneficiu legal pentru debitor. Aceasta înseamnă că, la împlinirea termenului de prescripție, creditorul pierde dreptul de a obține executarea silită, în timp ce debitorul este eliberat de obligația de a se supune acesteia.

Caracterul dispozitiv al normelor care reglementează prescripția

Normele care reglementează prescripția dreptului de a obține executarea silită au caracter dispozitiv, conform art. 2.512 din Codul civil. Aceasta înseamnă că părțile pot deroga de la aceste norme prin acorduri specifice, în limita permiselor de lege.

Efectele împlinirii termenului de prescripție

Stingerea obligației

Împlinirea termenului de prescripție stinge obligația organului de executare de a da curs executării silite și naște dreptul de a refuza executarea. Astfel, organul de executare nu mai este obligat să procedeze la măsurile de executare silită odată ce termenul a expirat.

Pierderea dreptului creditorului

Creditorul își pierde dreptul de a obține executarea silită, conform art. 706 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Aceasta înseamnă că orice acțiune ulterioară pentru executarea silită va fi respinsă.

Debitorul nu mai este obligat să se supună executării silite, conform art. 2.506 alin. 2 din Codul civil. Astfel, debitorul este eliberat de orice constrângere patrimonială legată de titlul executoriu.

Pierderea puterii executorii a titlului

Orice titlu executoriu își pierde puterea executorie, conform art. 706 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Aceasta înseamnă că titlul nu mai poate fi utilizat pentru a iniția măsuri de executare silită.

Executarea voluntară a obligației

Împlinirea termenului de prescripție nu împiedică debitorul să execute voluntar obligația cuprinsă în titlu. Debitorul poate, în continuare, să-și îndeplinească obligațiile, chiar dacă termenul de prescripție a expirat.

Termenul general și termenele speciale de prescripție

Termenul general de prescripție

Conform art. 706 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.” În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani.

Termenele speciale de prescripție

În afara termenului general, există și termene speciale de prescripție, reglementate de diverse acte normative:

• 5 ani: prevăzut de art. 131 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
• 7 ani: prevăzut de art. 13 alin. 5 din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare.
• 3 ani: prevăzut de art. 25 alin. 6 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv.
• 1 lună: prevăzut de art. 14 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Calculul termenelor de prescripție

Începerea cursului termenului de prescripție

Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. Determinarea momentului de la care se naște acest drept depinde de natura titlului executoriu:

• În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.
• Prin excepție, dreptul de a obține executarea silită se naște mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, atunci când aceasta devine executorie.
• În cazul hotărârilor arbitrale, acestea pot fi puse în executare chiar dacă sunt atacate cu acțiunea în anulare.

Prestațiile succesive

În cazul obligațiilor cu executare succesivă, pentru fiecare prestație curge o prescripție distinctă, de la data la care aceasta devine exigibilă. Aceste dispoziții nu se aplică în cazul în care prestațiile succesive alcătuiesc, prin finalitatea lor, un tot unitar.

Suspendarea și întreruperea termenului de prescripție

Suspendarea termenului de prescripție

Suspendarea termenului de prescripție intervine în cazurile stabilite de lege, cum ar fi suspendarea executării silite de către instanță sau organul jurisdicțional competent. Suspendarea nu operează de drept, ci numai la cererea persoanei interesate.

Întreruperea termenului de prescripție

Termenul de prescripție poate fi întrerupt prin îndeplinirea unui act voluntar de executare a obligației de către debitor sau prin depunerea cererii de executare, însoțită de titlul executoriu. După întreruperea prescripției, începe să curgă un nou termen de prescripție.

Repunerea în termenul de prescripție

După împlinirea termenului de prescripție, creditorul poate cere repunerea în acest termen dacă a fost împiedicat să ceară executarea din motive temeinice. Aprecierea caracterului întemeiat al motivelor este la discreția instanței de judecată.

Constatarea împlinirii termenului de prescripție

Prescripția nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate, prin contestație la executare. Neinvocarea prescripției în termen duce la decăderea debitorului din dreptul de a o invoca ulterior.

Prin urmare, prescripția dreptului de a obține executarea silită reprezintă o instituție juridică esențială în procedura de executare silită, protejând debitorul și sancționând creditorul inactiv. Este crucial ca atât creditorii, cât și debitorii să fie conștienți de aceste termene și condiții pentru a-și proteja drepturile și interesele legale.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara

Întrebări frecvente

Ce este prescripția dreptului de a obține executarea silită?

Prescripția dreptului de a obține executarea silită este o cauză legală care stinge forța executorie a unui titlu executoriu dacă nu se acționează în termenul stabilit de lege. Aceasta protejează debitorul și sancționează creditorul pentru inactivitate.

Care sunt principalele caracteristici ale prescripției dreptului de a obține executarea silită?

Prescripția dreptului de a obține executarea silită se caracterizează prin faptul că este un mod de stingere a dreptului prin neexercitarea lui în termenul legal, este o sancțiune procesuală pentru creditor și un beneficiu pentru debitor. De asemenea, normele care reglementează această prescripție au caracter dispozitiv.

Care este termenul general de prescripție pentru prescripția dreptului de a obține executarea silită?

Termenul general de prescripție pentru prescripția dreptului de a obține executarea silită este de 3 ani, conform art. 706 alin. 1 din Codul de procedură civilă. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani.

Ce efecte are împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită?

Împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită stinge obligația organului de executare de a da curs executării, dreptul creditorului de a obține executarea silită și obligația debitorului de a se supune executării. De asemenea, titlul executoriu își pierde puterea executorie.

Cum se calculează termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită?

Termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită, care depinde de natura titlului executoriu. De exemplu, pentru hotărârile judecătorești și arbitrale, termenul începe de la data rămânerii lor definitive.

Ce înseamnă suspendarea termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită?

Suspendarea termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită intervine în cazurile prevăzute de lege, cum ar fi suspendarea executării silite de către instanță. După încetarea suspendării, termenul de prescripție își reia cursul, luând în calcul și timpul scurs înainte de suspendare.

Ce este întreruperea termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită?

Întreruperea termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită are loc prin acte voluntare de executare a obligației de către debitor sau prin depunerea cererii de executare. După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripție.

Ce se întâmplă dacă termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită a fost împlinit și creditorul dorește repunerea în termen?

După împlinirea termenului de prescripție, creditorul poate cere repunerea în termen dacă a fost împiedicat să ceară executarea din motive temeinice. Aprecierea acestor motive este la discreția instanței de judecată.

Poate instanța să invoce din oficiu prescripția dreptului de a obține executarea silită?

Nu, prescripția dreptului de a obține executarea silită nu operează de plin drept și nu poate fi invocată de instanță din oficiu. Aceasta trebuie invocată de persoana interesată prin contestație la executare.

Ce se întâmplă dacă debitorul nu invocă prescripția dreptului de a obține executarea silită în termenul legal?

Dacă debitorul nu invocă prescripția dreptului de a obține executarea silită în termenul legal, acesta își pierde dreptul de a o invoca ulterior. O eventuală contestație la executare formulată tardiv va fi respinsă.