Părăsirea locului accidentului: Când se consideră infracțiunea consumată conform ICCJ?

Infracțiunile rutiere, în special cele care implică victime, sunt tratate cu maximă severitate de legislația penală română. Părăsirea locului accidentului, prevăzută de articolul 338 din Codul penal, ridică adesea probleme de interpretare în instanță, mai ales în ceea ce privește definirea exactă a „locului accidentului” și momentul în care fapta se consideră consumată.

O decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 391/RC/2023) aduce clarificări esențiale privind situația în care un conducător auto se îndepărtează de la locul impactului și este oprit ulterior de un martor, nu din propria voință. Vom analiza în continuare raționamentul instanței supreme pentru a înțelege cum se aplică legea în astfel de cazuri limită.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 391/RC din 20 iunie 2023

Obiectul dosarului

Cauza a ajuns pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție prin calea extraordinară de atac a recursului în casație. Obiectul principal l-a constituit verificarea legalității hotărârii de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia.

Inculpatul a contestat încadrarea juridică, susținând că fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii sau, în subsidiar, că ar fi vorba doar despre o tentativă (care nu este incriminată de lege în cazul acestei infracțiuni).

Starea de fapt

Evenimentele s-au desfășurat într-un municipiu, pe o arteră circulată. Inculpatul, aflat la volanul unui autoturism înmatriculat în străinătate, a schimbat banda de circulație fără a se asigura corespunzător. Această manevră a dus la acroșarea unui alt vehicul, condus de o victimă care avea și un pasager.

În urma impactului, autoturismul victimelor a fost proiectat pe contrasens, unde a intrat în coliziune frontală cu un autotractor și ulterior cu o autoutilitară. Consecințele au fost tragice, rezultând decesul ambelor persoane din mașina acroșată (șoferul și pasagerul).

După producerea coliziunii inițiale, inculpatul și-a continuat deplasarea. Un martor ocular, observând că inculpatul nu pare să aibă intenția de a opri, a pornit în urmărirea acestuia și a reușit să îl blocheze în trafic la o distanță de aproximativ 106 metri de locul impactului.

Temeiuri legale incidente

Cazul se fundamentează pe dispozițiile art. 338 alin. (1) Cod penal, care incriminează părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație.

De asemenea, analiza ICCJ s-a raportat la condițiile de tipicitate ale infracțiunii și la definiția noțiunii de „loc al accidentului”, sintagmă care, deși nu are o definiție legală expresă în Codul penal, este conturată de doctrină și jurisprudență.

Argumentele părților

Poziția inculpatului

Prin intermediul apărării, inculpatul a susținut că a fost condamnat greșit, argumentând că:

1. Nu a avut intenția de a părăsi locul faptei, ci doar a rulat mai departe pentru a putea opri în condiții de siguranță.
2. A fost găsit de organele de poliție la fața locului (acolo unde oprise), a cooperat și a fost prezent la cercetare.
3. Chiar dacă s-ar reține că a început deplasarea, intervenția martorului a întrerupt acțiunea, ceea ce ar echivala cel mult cu o tentativă la părăsirea locului accidentului. Întrucât legea penală nu pedepsește tentativa la această infracțiune, a solicitat achitarea.

Poziția instanțelor anterioare

Deși Tribunalul (instanța de fond) dispusese inițial achitarea, Curtea de Apel a răsturnat această soluție, considerând că elementele faptei sunt întrunite, condamnându-l pe inculpat la pedeapsa închisorii cu executare.

Istoricul speței

Parcursul procesual al dosarului a fost unul sinuos:

1. Prima instanță (Tribunalul Bihor): A dispus achitarea inculpatului, considerând că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
2. Apelul (Curtea de Apel Oradea): A admis apelurile declarate de Parchet și părțile civile, a desființat sentința de achitare și l-a condamnat pe inculpat la 2 ani de închisoare pentru părăsirea locului accidentului. Instanța de apel a reținut că oprirea inculpatului nu a fost voluntară, ci forțată de intervenția unui martor.
3. Recursul în casație (Înalta Curte): Inculpatul a atacat decizia de condamnare, invocând nelegalitatea acesteia.

Motivarea instanței supreme

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul inculpatului, oferind o motivare amplă asupra conceptului de „loc al accidentului” și asupra momentului consumării infracțiunii.

Definirea locului accidentului

Instanța a statuat că, deși art. 338 alin. (1) C. pen. nu definește termenul, prin „locul accidentului” se înțelege suprafața de teren pe care s-a produs evenimentul rutier, unde s-au produs vătămările și unde se găsesc urmele utile cercetării (cioburi, urme de frânare, poziția vehiculelor).

Distanța și intenția

Expertiza a arătat că inculpatul a oprit la peste 106 metri de locul impactului, în timp ce celelalte vehicule implicate s-au oprit la distanțe de 4-5 metri. Instanța a subliniat că spațiul necesar unei opriri voluntare la viteza de rulare ar fi fost mult mai mic (între 53 și 80 metri). Faptul că a depășit această distanță și a fost oprit doar prin intervenția martorului demonstrează intenția de a se îndepărta.

Tentativă vs. Faptă consumată

Argumentul suprem al instanței a fost că infracțiunea este una de pericol. Simplul fapt de a se îndepărta de zona unde s-a produs accidentul (zona urmelor și a victimelor), pe o distanță considerabilă și fără intenția proprie de a opri, realizează elementul material al infracțiunii. Nu poate fi vorba de o tentativă, deoarece acțiunea de părăsire s-a produs efectiv. Faptul că a fost oprit ulterior de un cetățean vigilent nu anulează faptul că a părăsit perimetrul relevant pentru cercetarea imediată a poliției.

Soluția finală

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul în casație formulat de inculpat. Astfel, a rămas definitivă decizia Curții de Apel prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului.

Întrebări frecvente (FAQ) despre părăsirea locului accidentului

Ce se înțelege exact prin părăsirea locului accidentului?

Părăsirea locului accidentului se referă la acțiunea conducătorului auto implicat într-un accident de a pleca de la fața locului fără încuviințarea organelor de poliție, înainte de finalizarea cercetărilor.

Este considerată părăsirea locului accidentului dacă mut mașina 50 de metri?

Dacă mutarea se face doar pentru a elibera traficul și șoferul rămâne în imediata proximitate, de obicei nu este infracțiune. Totuși, dacă distanța este mare și sugerează intenția de a pleca, se poate reține părăsirea locului accidentului.

Se pedepsește tentativa la părăsirea locului accidentului?

Nu, legislația penală română nu incriminează tentativa la infracțiunea de părăsirea locului accidentului. Totuși, instanțele pot considera fapta consumată chiar dacă șoferul este oprit la scurt timp după plecare.

Ce pedeapsă prevede legea pentru părăsirea locului accidentului?

Conform art. 338 Cod penal, părăsirea locului accidentului se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Pot pleca de la locul accidentului dacă nu sunt victime?

Dacă accidentul s-a soldat doar cu pagube materiale (tamponare ușoară), fapta nu constituie infracțiunea de părăsirea locului accidentului. Șoferii pot pleca pentru a încheia o constatare amiabilă sau pentru a se prezenta la poliție în termenul legal.

Este valabilă scuza că am plecat de frică după părăsirea locului accidentului?

Frica sau starea de șoc nu sunt cauze care să înlăture caracterul penal al faptei. Instanța poate ține cont de circumstanțe la individualizarea pedepsei, dar infracțiunea de părăsirea locului accidentului rămâne valabilă.

Ce se întâmplă dacă un martor mă oprește după părăsirea locului accidentului?

Așa cum arată decizia ICCJ prezentată, faptul că un martor te oprește nu transformă fapta în tentativă. Dacă te-ai îndepărtat suficient de mult, se consideră infracțiune consumată de părăsirea locului accidentului.

Trebuie să anunț poliția înainte de a părăsi locul accidentului pentru a duce o victimă la spital?

Legea permite părăsirea locului accidentului doar în situații excepționale, cum ar fi transportul victimelor la spital, dar numai dacă nu există altă posibilitate de transport și cu obligația de a reveni imediat.

Cum se definește „locul accidentului” în jurisprudență?

Locul accidentului este suprafața de teren unde a avut loc impactul, unde sunt victimele și unde se găsesc urmele (cioburi, urme de frânare). Îndepărtarea de această arie constituie părăsirea locului accidentului.

Poate fi achitat inculpatul pentru părăsirea locului accidentului dacă s-a întors singur?

Revenirea ulterioară la fața locului poate fi o circumstanță atenuantă, dar nu șterge existența infracțiunii dacă plecarea inițială a întrunit condițiile legii pentru părăsirea locului accidentului.