Obligația de întreținere.
Obligația de întreținere reprezintă o obligație cu caracter periodic, constând în asigurarea celor necesare traiului la intervale de timp, de obicei lunar, atunci când se face în natură, sau plata sumelor de bani stabilite, atunci când se face prin echivalent. Instanța de judecată are responsabilitatea de a stabili prin sentință următoarele elemente:
- cuantumul întreținerii,
- felul acesteia
- perioadele de timp în care trebuie prestată întreținerea.
Dacă obligația de întreținere se execută în natură, instanța stabilește, de regulă, ca prestarea să se facă lunar sau trimestrial, iar în cazul plății în bani, lunar.
Conform art. 529 din noul C. civ., „(1) Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează să o plătească. (2) Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și jumătate pentru 3 sau mai mulți copii. (3) Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat”.
Obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educație, învățătură și pregătire profesională. Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani. Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere, cu respectarea cotelor prevăzute de lege.
Conform art. 533 din noul C. civ., pensia de întreținere se plătește în rate periodice, la termenele convenite de părți sau, în lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotărâre judecătorească. Chiar dacă creditorul întreținerii a decedat în perioada corespunzătoare unei rate, întreținerea este datorată în întregime pentru acea perioadă. De asemenea, părțile pot conveni sau, dacă există motive temeinice, instanța de tutelă poate hotărî ca întreținerea să se execute prin plata anticipată a unei sume globale care să acopere nevoile de întreținere ale celui îndreptățit pe o perioadă mai îndelungată sau pe întreaga perioadă în care se datorează întreținerea, în măsura în care debitorul întreținerii are mijloacele necesare acoperirii acestei obligații.
Conform art. 534 din noul C. civ., dacă, din orice motiv, se dovedește că întreținerea prestată, de bunăvoie sau ca urmare a unei hotărâri judecătorești, nu era datorată, cel care a executat obligația poate cere restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel care avea în realitate obligația să o presteze, în acest din urmă caz pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză.
Încetare a obligației de întreținere
Obligația de întreținere poate lua sfârșit în urma unor cauze precum:
- Încetarea raportului juridic de căsătorie sau rudenie pe care se întemeiază obligația de întreținere;
- Încetarea uneia dintre condițiile generale prevăzute de lege pentru acordarea întreținerii;
Obligația de întreținere încetează dacă creditorul își recăpătă capacitatea de a munci sau dacă încetează starea de nevoie a acestuia. Creditorul trebuie să facă dovada incapacității sale de muncă și a stării de nevoie în care se află pentru a putea fi obligat la plata întreținerii. Dacă incapacitatea totală se transformă în incapacitate parțială, obligația de întreținere nu încetează, ci se modifică doar cuantumul pensiei, în funcție de veniturile obținute ca urmare a însănătoșirii. De asemenea, obligația de întreținere încetează dacă mijloacele debitorului nu îi permit acordarea întreținerii. Aceste condiții trebuie îndeplinite atât de către debitor, cât și de către creditor, pentru ca obligația de întreținere să existe.
Cauze speciale de modificare
Soții își datorează întreținere până la desfacerea căsătoriei. Întreținerea dintre foștii soți încetează fie prin recăsătorirea creditorului întreținerii, fie prin trecerea unui an de la data desfacerii căsătoriei, în cazul în care creditorul întreținerii este vinovat de divorț.
Există o excepție la această regulă, în sensul că obligația de întreținere nu încetează niciodată pentru soțul debitor în situația în care a fost culpabil la divorț, ci va presta întreținere fostului soț pentru tot restul vieții acestuia.
Concluzie
Obligația de întreținere este o temă importantă în legislația română, iar determinarea cuantumului și modalităților de executare a acesteia se bazează pe analiza stării de nevoie a creditorului și a mijloacelor debitorului. Dacă se produce o schimbare în ceea ce privește situația financiară sau starea de nevoie a părților, aceasta poate duce la modificarea sau încetarea pensiei de întreținere.
Răzvan Petrea – avocat Timișoara
