Indemnizația pentru copiii adoptați ai persoanelor persecutate politic: Analiza Deciziei nr. 11/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Decizia nr. 11/2024. Dosar nr. 2994/1/2023

Decizia nr. 11 din 11 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, reprezintă un reper semnificativ în interpretarea normelor legale privind acordarea indemnizației prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.

Sesizarea formulată de Tribunalul Galați a vizat clarificarea unei chestiuni de drept controversate: dacă un copil adoptat cu efecte depline, care a stabilit relații de familie și a fost îngrijit de părintele supraviețuitor împreună cu părintele persecutat politic, decedat înainte de adopție, poate beneficia de indemnizația prevăzută la art. 5 alin. (5¹) din Decretul-lege nr. 118/1990.

Această problematică ridică întrebări legate de condițiile cumulative impuse de lege pentru acordarea drepturilor reparatorii și de aplicabilitatea normei în situații factuale particulare, cum este cazul adopției posterioare decesului părintelui persecutat politic.

Prezentul articol analizează în detaliu această speță, explicând implicațiile juridice pentru un public larg, dar păstrând rigoarea profesională necesară.

Obiectul dosarului: Solicitările făcute în fața instanței

Dosarul nr. 3.717/121/2022, aflat pe rolul Tribunalului Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal, a avut ca obiect cererea reclamantei V.I. de anulare a deciziei emise de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Galați, prin care i s-a respins cererea de acordare a indemnizației prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.

Reclamanta a susținut că îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de drepturile reparatorii, invocând relațiile de familie stabilite cu soții V.N. (persoană persecutată politic) și V.A. (părintele adoptator), care au îngrijit-o de la o vârstă fragedă. În subsidiar, reclamanta a cerut instanței să constate că se încadrează în categoria beneficiarilor indemnizației, conform art. 5 alin. (5¹) din actul normativ menționat.

Starea de fapt relevantă: Cum s-a ajuns aici

Reclamanta V.I., născută la 17 februarie 1955, a fost crescută de la o vârstă foarte mică de soții V.N. și V.A., conform documentelor depuse la dosar, inclusiv certificatul de moștenitor nr. xxx din 29 septembrie 1989 și o adeverință emisă de comuna P. V.N., soțul, a fost deținut politic în perioada 16 aprilie 1948 – 15 mai 1949, pentru fapta prevăzută de art. 327 bis din Codul penal din 1936, și a decedat la 1 iulie 1968. Ulterior, la 26 august 1971, reclamanta a fost adoptată cu efecte depline doar de V.A., soția supraviețuitoare, după decesul lui V.N.

În 2022, reclamanta a solicitat Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Galați acordarea indemnizației prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, invocând modificările aduse prin Legea nr. 232/2020 și Legea nr. 71/2022, care extind categoria beneficiarilor la copiii minori crescuți de părintele persecutat politic. Cererea a fost respinsă pe motiv că adopția a intervenit doar din partea V.A., după decesul lui V.N., astfel încât reclamanta nu ar îndeplini condițiile legale. Nemulțumită, reclamanta a contestat decizia în instanță, ceea ce a condus la sesizarea ÎCCJ pentru clarificarea chestiunii de drept.

Temeiurile legale invocate

Baza legală a speței o constituie Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare. Dispoziția relevantă este art. 5 alin. (5¹), introdusă prin Legea nr. 71/2022, care prevede:

„De prevederile alin. (6)-(9) beneficiază în mod corespunzător și copilul minor la data căsătoriei părintelui său cu persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) și care a fost crescut de către părintele beneficiar de indemnizație potrivit prezentei legi.”

Această normă stabilește două condiții cumulative pentru acordarea indemnizației:

1. Copilul să fie minor la data căsătoriei părintelui său cu persoana persecutată politic.
2. Copilul să fi fost crescut de părintele persecutat politic, stabilind relații reale de familie.

Sesizarea ÎCCJ a fost formulată în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, care reglementează mecanismul hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Argumentele fiecărei părți implicate

Poziția reclamantei (V.I.): Reclamanta a susținut că, deși adopția formală a intervenit doar din partea V.A. în 1971, după decesul lui V.N., ea a fost crescută de ambii soți de la o vârstă fragedă, stabilind relații de familie reale cu V.N., persoană persecutată politic. A invocat certificatul de moștenitor și adeverința emisă de comuna P. ca probe ale relației strânse cu soții V.N. și V.A. De asemenea, a argumentat că modificările legislative recente (Legea nr. 232/2020 și Legea nr. 71/2022) extind dreptul la indemnizație și pentru copiii adoptați, atâta timp cât aceștia îndeplinesc condițiile de minoritate la data căsătoriei și de creștere efectivă de către părintele persecutat politic.

Poziția pârâtei (Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Galați): Pârâta a motivat respingerea cererii pe considerentul că reclamanta nu îndeplinește condițiile legale, deoarece adopția a fost realizată doar de V.A., după decesul lui V.N., astfel încât nu există o legătură juridică directă cu părintele persecutat politic în timpul vieții acestuia. A susținut că dispozițiile art. 5 alin. (5¹) din Decretul-lege nr. 118/1990 se aplică doar copiilor care au o legătură juridică stabilită (naturală sau prin adopție) cu părintele persecutat politic în timpul vieții acestuia, condiție neîndeplinită în speță.

Istoricul speței la instanțele inferioare

Speța nu a parcurs alte instanțe inferioare, fiind judecată direct de Tribunalul Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal, ca instanță de fond și ultimă instanță, conform art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990. La termenul din 7 decembrie 2023, tribunalul a pus în discuție oportunitatea sesizării ÎCCJ, constatând că interpretarea art. 5 alin. (5¹) ridică o chestiune de drept nouă, fără practică judiciară unitară. Prin încheierea din 14 decembrie 2023, tribunalul a suspendat judecata și a sesizat ÎCCJ, considerând că dezlegarea chestiunii este esențială pentru soluționarea cauzei.

Motivarea instanței actuale (ÎCCJ)

ÎCCJ a analizat sesizarea din perspectiva condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, care impun ca sesizarea să vizeze o chestiune de drept veritabilă, nouă, nesoluționată anterior de instanța supremă și care să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii. Instanța a constatat că majoritatea condițiilor sunt îndeplinite, inclusiv:

• Existența unei cauze aflate în curs de judecată în ultimă instanță.
• Competența legală a Tribunalului Galați.
• Caracterul nou al chestiunii, dat de introducerea recentă a art. 5 alin. (5¹) prin Legea nr. 71/2022.
• Lipsa unei statuări anterioare a ÎCCJ sau a unui recurs în interesul legii pe această temă.

Cu toate acestea, ÎCCJ a respins sesizarea ca inadmisibilă, motivând că chestiunea de drept nu este veritabilă și nu necesită o dezlegare de principiu. Instanța a reținut că sesizarea vizează aplicarea normei legale la o situație factuală specifică (adopția posterioară decesului părintelui persecutat politic), și nu clarificarea conținutului sau finalității textului legal.

Potrivit ÎCCJ, o chestiune de drept veritabilă presupune o normă „îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară”, care să permită interpretări diferite (a se vedea Decizia nr. 16/2016 a ÎCCJ, paragraful 37). În speță, tribunalul solicita, în esență, stabilirea incidenței normei la circumstanțele cazului, operațiune care intră în competența exclusivă a instanței de fond, și nu a ÎCCJ prin mecanismul hotărârii prealabile.

ÎCCJ a subliniat că rolul său în cadrul procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă este de a oferi dezlegări de principiu asupra normelor neclare, și nu de a soluționa direct litigiul sau de a aplica legea la fapte concrete. În consecință, sesizarea a fost considerată inadmisibilă, lăsând tribunalului sarcina de a interpreta și aplica dispozițiile legale în funcție de probele administrate.

Soluția finală

Prin Decizia nr. 11 din 11 martie 2024, ÎCCJ a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de Tribunalul Galați, fără a oferi o interpretare de principiu asupra chestiunii de drept. Decizia este obligatorie, conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, și a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 296 din 4 aprilie 2024. Ca urmare, Tribunalul Galați urmează să reia judecata cauzei și să stabilească dacă reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 5 alin. (5¹) din Decretul-lege nr. 118/1990, pe baza probelor și circumstanțelor speței.

Întrebări frecvente

Ce reprezintă drepturile persoanelor persecutate conform Decretului-lege nr. 118/1990?

Decretul-lege nr. 118/1990 stabilește cadrul legal pentru acordarea drepturilor persoanelor persecutate din motive politice, incluzând măsuri de protecție socială și indemnizații, atât pentru victimele persecuției directe, cât și pentru anumite categorii de copii.

Cine poate beneficia de drepturile persoanelor persecutate în speța analizată?

Beneficiarii drepturilor persoanelor persecutate includ nu doar persoanele care au suferit direct persecuția, ci și anumite categorii de copii, care, prin relații familiale de fapt sau adopție cu efecte depline, pot fi recunoscuți drept beneficiari conform interpretărilor normelor din Decretul-lege nr. 118/1990.

Cum se integrează drepturile persoanelor persecutate în contextul familial al speței?

În speța analizată, drepturile persoanelor persecutate sunt evaluate prin prisma relațiilor de fapt din familie, unde, deși formal adopția a fost efectuată doar de către unul dintre părinți, legătura reală de îngrijire și relația de fapt justifică includerea copilului în categoria beneficiarilor acestor drepturi.

Ce condiții trebuie îndeplinite pentru aplicarea drepturilor persoanelor persecutate?

Pentru aplicarea drepturilor persoanelor persecutate, este necesară îndeplinirea unor condiții cumulative: existența unei cauze aflate pe rol, stabilirea relațiilor reale de familie și verificarea faptului că beneficiarul se afla la minorat la momentul căsătoriei între părinți, conform cerințelor Decretului-lege nr. 118/1990.

Care este rolul art. 5 alin. (51) în acordarea drepturilor persoanelor persecutate?

Articolul 5 alin. (51) din Decretul-lege nr. 118/1990 extinde drepturile persoanelor persecutate prin includerea anumitor categorii de copii, chiar și atunci când adopția s-a realizat cu efecte depline, însă relațiile de fapt au fost decisive în recunoașterea drepturilor respective.

Cum influențează Legea nr. 71/2022 interpretarea drepturilor persoanelor persecutate?

Legea nr. 71/2022 completează și actualizează prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, aducând modificări care influențează modul în care sunt interpretate drepturile persoanelor persecutate, în special în spețele ce ridică probleme de natură interpretativă privind relațiile familiale de fapt.

De ce a fost respinsă sesizarea privind drepturile persoanelor persecutate?

Sesizarea a fost respinsă deoarece instanța a constatat că problema invocată nu prezenta o dificultate interpretativă suficientă pentru a justifica o intervenție de principiu în aplicarea drepturilor persoanelor persecutate, respectându-se astfel cadrul procedural stabilit de art. 519 din Codul de procedură civilă.

Cum este abordată dificultatea interpretativă în cazul drepturilor persoanelor persecutate?

Dificultatea interpretativă în contextul drepturilor persoanelor persecutate se referă la ambiguitatea normelor privind recunoașterea relațiilor familiale de fapt și a condițiilor de minorat, situație ce impune o analiză juridică aprofundată pentru a asigura o aplicare uniformă a normelor legale.

Care este importanța sesizării Înaltei Curți în clarificarea drepturilor persoanelor persecutate?

Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție reprezintă un mecanism esențial de clarificare a interpretărilor juridice, contribuind la uniformizarea practicii în acordarea drepturilor persoanelor persecutate și la soluționarea unor spețe complexe care nu au primit încă o jurisprudență unită.

Cum contribuie jurisprudența la evoluția drepturilor persoanelor persecutate?

Jurisprudența, prin deciziile pronunțate în spețe precum cea analizată, contribuie la definirea și actualizarea interpretărilor normelor din Decretul-lege nr. 118/1990, asigurând o aplicare coerentă și adaptată noilor realități sociale ale drepturilor persoanelor persecutate.