Includerea diurnei și a concediului în veniturile realizate

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Decizia nr. 10/2024. Dosar nr. 3016/1/2023

Prezenta analiză juridică are ca obiect Decizia nr. 10 din 11 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 359 din 17 aprilie 2024.

Această decizie a fost emisă în contextul unei sesizări formulate de Tribunalul Ilfov – Secția civilă, care a solicitat clarificarea interpretării dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, în corelație cu alte acte normative relevante, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 1.061/1995, Hotărârea Guvernului nr. 1.162/2004 și Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Chestiunea de drept vizează stabilirea dacă diurna și concediul de odihnă suplimentar trebuie incluse în calculul mediei veniturilor realizate în ultimele trei luni de activitate, în vederea acordării compensației bănești prevăzute pentru personalul aeronautic navigant care își pierde definitiv capacitatea medicală de zbor.

Această problematică este de o importanță deosebită, întrucât afectează drepturile financiare ale personalului aeronautic navigant, o categorie profesională cu un regim juridic special, și ridică întrebări privind interpretarea unitară a legislației aplicabile. Decizia ÎCCJ, deși a respins sesizarea ca inadmisibilă, oferă un cadru relevant pentru înțelegerea cerințelor procedurale și a limitelor mecanismului hotărârii prealabile, conform art. 519 din Codul de procedură civilă.

Obiectul dosarului: Solicitările făcute în fața instanței

Dosarul nr. 14.926/94/2021, aflat pe rolul Tribunalului Ilfov, a avut ca obiect o contestație la executare formulată de contestatoare împotriva executării silite inițiate în baza unui titlu executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 912/2017 a Tribunalului Ilfov, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 3.383/2019 a Curții de Apel București. Contestatoarea a solicitat:

• Anularea tuturor măsurilor și actelor de executare silită din Dosarul de executare nr. xx/2021;
• Anularea încheierii de încuviințare a executării silite;
• Anularea raportului de expertiză contabilă efectuat în procedura de executare;
• Întoarcerea executării silite pentru sumele executate nelegal.

În apel, contestatoarea a criticat includerea diurnei și a concediului de odihnă suplimentar în calculul mediei veniturilor realizate în ultimele trei luni de activitate, considerând că aceste elemente nu intră în sfera „veniturilor realizate” prevăzută de art. 53 lit. b) din Legea nr. 223/2007. Tribunalul Ilfov a sesizat ÎCCJ pentru a obține o interpretare unitară asupra acestei chestiuni, invocând riscul unei practici System: practici judiciare neunitare.

Starea de fapt relevantă: Cum s-a ajuns aici

Litigiul a avut ca punct de plecare pierderea definitivă a capacității medicale de zbor de către intimatul-creditor, membru al personalului aeronautic civil navigant profesionist, ca urmare a unui eveniment medical survenit în exercitarea profesiei. În baza Sentinței civile nr. 912/2017 a Tribunalului Ilfov, rămasă definitivă, angajatorul (contestatoarea) a fost obligat să plătească o compensație bănească lunară, calculată ca diferența dintre media veniturilor realizate în ultimele trei luni de activitate și venitul lunar obținut ulterior pierderii capacității de zbor, până la pensionarea creditorului.

În faza executării silite, intimatul a solicitat recuperarea sumei de 7.573 lei pentru luna februarie 2021, conform unui raport de expertiză contabilă. Contestatoarea a formulat contestație la executare, susținând că suma includea nelegal diurna și concediul de odihnă suplimentar, ceea ce a condus la executarea unei sume suplimentare de 404 lei. Judecătoria Buftea a admis în parte contestația, anulând executarea pentru suma de 404 lei, dar a menținut executarea pentru suma de 7.169 lei, conform raportului de expertiză.

Contestatoarea a declarat apel, reiterând că includerea diurnei și a concediului de odihnă suplimentar în calculul compensației este nelegală, ceea ce a determinat Tribunalul Ilfov să sesizeze ÎCCJ pentru clarificarea interpretării art. 53 din Legea nr. 223/2007.

Temeiurile legale invocate

Chestiunea de drept a vizat interpretarea următoarelor dispoziții legale:

• Art. 53 din Legea nr. 223/2007, care prevede că, în cazul pierderii definitive a capacității medicale de zbor, personalul aeronautic navigant beneficiază de o compensație bănească lunară, calculată ca diferența dintre media veniturilor realizate în ultimele trei luni de activitate și venitul lunar obținut ulterior.
• Hotărârea Guvernului nr. 1.061/1995, care reglementează drepturile și obligațiile personalului care efectuează transporturi aeriene internaționale, inclusiv acordarea diurnei pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare și masă.
• Hotărârea Guvernului nr. 1.162/2004, care modifică regimul diurnei pentru personalul român trimis în străinătate în misiuni temporare.
• Art. 76 din Legea nr. 227/2015 (Codul fiscal), care definește diurna ca o indemnizație neimpozabilă, destinată acoperirii cheltuielilor de deplasare, distinctă de veniturile salariale.

Contestatoarea a invocat aceste acte normative pentru a susține că diurna și concediul de odihnă suplimentar nu reprezintă „venituri realizate” în sensul art. 53 din Legea nr. 223/2007, în timp ce intimatul a susținut că toate sumele încasate, inclusiv diurna și indemnizația pentru concediul suplimentar, trebuie incluse în calculul compensației.

Argumentele fiecărei părți implicate

Contestatoarea (apelanta):

• A susținut că diurna, conform HG nr. 1.061/1995 și HG nr. 1.162/2004, are caracter de indemnizație pentru cheltuieli de deplasare și masă, nefiind un venit realizat din activitatea profesională.
• A invocat art. 76 din Codul fiscal, care exclude diurna din categoria veniturilor impozabile, pentru a argumenta că aceasta nu poate fi considerată „venit realizat” în sensul Legii nr. 223/2007.
• A afirmat că concediul de odihnă suplimentar are un caracter ocazional, fiind acordat o dată pe an, și nu reflectă veniturile lunare obișnuite, astfel încât includerea sa în calculul mediei veniturilor este nelegală.
• A criticat raportul de expertiză contabilă, considerând că acesta a inclus eronat diurna și concediul suplimentar, ceea ce a dus la executarea unei sume suplimentare de 404 lei.

Intimatul:

• A argumentat că toate sumele încasate în ultimele trei luni de activitate, inclusiv diurna și indemnizația pentru concediul de odihnă suplimentar, reprezintă „venituri realizate” în sensul art. 53 din Legea nr. 223/2007.
• A invocat Sentința civilă nr. 912/2017, care a admis în totalitate cererea sa, incluzând toate componentele veniturilor (salariu, diurnă, sporuri, indemnizații) în calculul compensației.
• A susținut că excluderea diurnei și a concediului suplimentar ar contraveni scopului compensației, care este de a asigura același nivel de venituri ca în perioada activă.
• A considerat că raportul de expertiză contabilă a fost corect, reflectând toate veniturile încasate în ultimele trei luni.

Istoricul speței la instanțele inferioare

Judecătoria Buftea (Sentința civilă nr. 10.047/2022):

• A admis în parte contestația la executare, anulând executarea silită pentru suma de 404 lei, considerând că aceasta a fost executată în plus față de suma datorată (7.169 lei), conform raportului de expertiză contabilă.
• A menținut executarea pentru suma de 7.169 lei și cheltuielile de executare, considerând că titlul executoriu (Sentința civilă nr. 912/2017) era cert, lichid și exigibil.
• A respins cererea de anulare a raportului de expertiză și a încheierii de încuviințare a executării silite, constatând că acestea au fost întocmite legal.

Tribunalul Ilfov (apel):

• În apel, contestatoarea a reiterat că includerea diurnei și a concediului de odihnă suplimentar este nelegală și a solicitat sesizarea ÎCCJ pentru clarificarea interpretării art. 53 din Legea nr. 223/2007.
• Tribunalul a considerat că chestiunea de drept este determinantă pentru soluționarea apelului și a sesizat ÎCCJ, invocând riscul unei practici neunitare și lipsa unei jurisprudențe relevante în materie.

Titlul executoriu și cererea de lămurire:

• Sentința civilă nr. 912/2017, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3.383/2019, a stabilit dreptul intimatului la compensația bănească lunară.
• O cerere de lămurire a dispozitivului sentinței a fost respinsă prin Sentința nr. 237/2021 a Tribunalului Ilfov, confirmată prin Decizia nr. 5.325/2021 a Curții de Apel București, care a reținut că titlul executoriu este clar și include toate veniturile solicitate de intimat.

Motivarea instanței actuale (ÎCCJ)

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins sesizarea ca inadmisibilă, constatând că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. Motivarea instanței a inclus următoarele aspecte:

• Lipsa dependenței dintre chestiunea de drept și soluționarea cauzei: ÎCCJ a constatat că soluționarea apelului nu depinde de clarificarea includerii diurnei și concediului de odihnă suplimentar, întrucât titlul executoriu (Sentința civilă nr. 912/2017) și Decizia nr. 5.325/2021 a Curții de Apel București au stabilit clar că toate veniturile solicitate de intimat, inclusiv diurna și concediul suplimentar, sunt incluse în compensație. Astfel, chestiunea de drept nu este esențială pentru soluționarea apelului, care trebuie analizat în raport cu art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă (art. 713 alin. (1) CPC).
• Lipsa unei chestiuni de drept veritabile: Instanța a considerat că problema ridicată nu prezintă o dificultate suficientă pentru a justifica o hotărâre prealabilă. Textul art. 53 din Legea nr. 223/2007 nu este incomplet sau contradictoriu, iar interpretarea sa nu ridică probleme complexe care să necesite intervenția ÎCCJ. Simpla divergență de opinii între părți nu este suficientă pentru a declanșa mecanismul hotărârii prealabile.
• Omisiunea instanței de trimitere de a exprima un punct de vedere: Tribunalul Ilfov nu a prezentat o interpretare proprie asupra chestiunii de drept și nu a argumentat dificultățile de interpretare, limitându-se la o analiză formală a condițiilor de admisibilitate. Această omisiune contravine art. 520 din Codul de procedură civilă, care impune instanței de trimitere obligația de a motiva detaliat sesizarea (art. 520 CPC).
• Competenta instanței de fond: ÎCCJ a reafirmat că interpretarea legii în circumstanțe specifice este o obligație a instanței de fond, consacrată de art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă. În absența unei dificultăți evidente, instanța de trimitere trebuia să soluționeze chestiunea utilizând metodele de interpretare juridică (art. 5 alin. (2) CPC).

Soluția finală

Prin Decizia nr. 10/2024, ÎCCJ a respins sesizarea formulată de Tribunalul Ilfov ca inadmisibilă, în temeiul art. 519 și art. 521 din Codul de procedură civilă. Decizia este obligatorie, conform art. 521 alin. (3) CPC, și nu clarifică fondul chestiunii de drept, ci se limitează la constatarea inadmisibilității sesizării.

Întrebări frecvente

Cum se explică conceptul de includerii diurnei și a concediului în veniturile realizate în speța analizată?

Textul analizează modul în care diurna și concediul de odihnă suplimentar pot fi incluse în media veniturilor realizate de personalul aeronautic civil navigant profesionist, evidențiind dezbateri doctrinare și jurisprudențiale privind caracterul ocazional versus cel continuu al acestor elemente.

Care este impactul includerii diurnei și a concediului în veniturile realizate asupra calculului compensației?

Argumentele centrale se bazează pe faptul că includerea acestor elemente poate conduce la o majorare a mediei veniturilor, influențând astfel cuantumul compensației bănești acordate în cazul pierderii capacității de zbor, aspect ce a generat litigii privind corectitudinea executării silite.

Ce argumente au fost prezentate în favoarea includerii diurnei și a concediului în veniturile realizate?

Reprezentanții intimatului au susținut că, dacă personalul beneficiază efectiv de diurnă și concediu suplimentar în ultimele trei luni, acestea trebuie incluse pentru a reflecta realitatea financiară a veniturilor, argument bazat și pe jurisprudența instanțelor inferioare.

Cum a fost tratată problema includerii diurnei și a concediului în veniturile realizate la instanțele inferioare?

La nivelul instanțelor inferioare, s-a constatat o abordare diferită, unde unele decizii au admis includerea acestor elemente, iar altele au respins-o, generând astfel o practică judiciară neunitară care a necesitat clarificări ulterioare din partea Înaltei Curți.

Care sunt temeiurile legale invocate în contextul includerii diurnei și a concediului în veniturile realizate?

Temeiurile legale includ Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic, Hotărârile Guvernamentale nr. 1.061/1995 și nr. 1.162/2004, precum și prevederile Codului fiscal, toate fiind analizate pentru a stabili dacă elementele respective se integrează în media veniturilor.

Ce soluție a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție privind includerii diurnei și a concediului în veniturile realizate?

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins sesizarea formulată, considerând că problema de includere a diurnei și a concediului în veniturile realizate nu este esențială pentru soluționarea litigiului și nu întrunește condițiile de admisibilitate pentru o hotărâre prealabilă.

Cum a influențat istoricul speței decizia privind includerii diurnei și a concediului în veniturile realizate?

Istoricul speței, marcat de decizii divergente la nivelul instanțelor inferioare, a evidențiat necesitatea unei armonizări în interpretarea normelor, contribuind la concluzia că problema nu era determinantă pentru soluționarea finală a contestației la executare.

Care sunt principalele dezbateri doctrinare privind includerii diurnei și a concediului în veniturile realizate?

Dezbaterile doctrinare se axează pe natura continuă versus caracterul ocazional al diurnei și al concediului suplimentar, cu opinii divergente despre dacă aceste elemente ar trebui să se regăsească în medie, pentru a asigura o compensație echitabilă în caz de pierdere a capacității de zbor.

Cum se diferențiază opiniile între părți privind includerii diurnei și a concediului în veniturile realizate?

Apelanta-contestatoarea argumentează excluderea acestor elemente, invocând prevederi legale și fiscale care tratează diurna ca o indemnizație ocazională, pe când intimatul susține includerea pentru a reflecta veniturile efectiv obținute, evidențiind astfel diferențele de interpretare.

Ce implicații practice are decizia privind includerii diurnei și a concediului în veniturile realizate pentru personalul aeronautic?

Decizia subliniază necesitatea unei interpretări unitare a normelor, pentru a asigura predictibilitatea și echitatea în calculul compensațiilor, influențând astfel modul în care veniturile personalului aeronautic sunt evaluate în caz de incapacitate de zbor.