Frauda la lege în piața de capital

I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, decizia nr. 2592 din 7 decembrie 2023

Piaţa de capital. Acţiune în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni şi a contractului de împrumut. Invocarea fraudei la lege. Condiţii şi efecte

În speța de față, se discută despre așa-numita frauda la lege în tranzacțiile desfășurate pe piața de capital. Concret, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare de acțiuni și a unui contract de împrumut subsecvent, invocând faptul că ar fi fost utilizate mecanisme financiare menite să eludeze dispoziții legale imperative. Cazul scoate în evidență limitele în care se pot folosi fonduri provenite de la brokeri și dacă există sau nu cadrul legal ce permite achiziționarea de acțiuni prin împrumut.

2. Obiectul dosarului

Reclamanta A. S.A. (reprezentată de un administrator judiciar) a solicitat instanței:

• Constatarea nulității absolute a unui contract prin care a vândut 1.220.000 acțiuni G. S.A. către societatea D. S.R.L.
• Constatarea nulității absolute a contractului de împrumut nr. 56/10.08.2015, încheiat între A. S.A. și F. S.R.L.
• Repunerea părților în situația anterioară, respectiv înregistrarea acțiunilor în contul reclamantei, plus cheltuieli de judecată.

Reclamanta a susținut că tranzacțiile nu reflectă un mecanism real și licit, prețul fiind unul aparent (fictiv), iar sumele utilizate ar fi provenit din fondurile brokerului, eludând reglementările pieței de capital.

3. Starea de fapt relevantă

• La data de 06.08.2015, A. S.A. a vândut 1.220.000 de acțiuni G. S.A. către D. S.R.L., la un preț stabilit între părți.
• Ulterior, în 10.08.2015, același vânzător (A. S.A.) a încheiat cu F. S.R.L. un contract de împrumut (nr. 56/2015), pretins a fi subsecvent tranzacției de vânzare a acțiunilor.
• În opinia reclamantei, sumele folosite pentru plata acțiunilor au fost, de fapt, fonduri asigurate de broker, iar prețul a ajuns înapoi la broker prin intermediul contractelor de împrumut consecutive, generându-se o plată fictivă și o fraudă la lege.

4. Temeiurile legale invocate

• Codul civil
  • Art. 1225 (despre obiectul contractului): obiectul trebuie să fie determinat și licit.
  • Art. 1236 (despre cauza licită): cauza contractului nu trebuie să încalce legea, ordinea publică ori bunele moravuri.
  • Art. 1237 (frauda la lege): contractul este ilicit atunci când urmărește eludarea unei norme legale imperative.
• Legea nr. 297/2004 (Legea pieței de capital), art. 145: reglementează folosirea instrumentelor financiare și condițiile de plată în cadrul tranzacțiilor bursiere.
• Regulament CNVM nr. 32/2006 și Directiva 2004/39/CE: stabilesc condițiile în care un intermediar financiar (societate de brokeraj) poate utiliza fondurile și instrumentele clienților, inclusiv garanțiile.
• Codul de procedură civilă, art. 425 alin. (1) lit. b): exigențele de motivare a hotărârilor judecătorești.

5. Argumentele fiecărei părți implicate

1. Reclamanta (A. S.A.)
   • A susținut că există o fraudă la lege, deoarece mecanismul folosit urmărește eludarea normelor imperative printr-o plată fictivă a prețului acțiunilor.
   • A arătat că banii provin în realitate din fondurile brokerului și se reîntorc la broker, ceea ce dovedește lipsa unui preț real și încălcarea dispozițiilor din legislația pieței de capital.
   • A învederat că, analizate în ansamblu, contractele de vânzare-cumpărare și de împrumut subsecvente trădează un circuit bancar ilegal.
2. Pârâta C. S.R.L. (fosta D. S.R.L.)
   • A susținut că a plătit efectiv prețul acțiunilor, iar fondurile provind într-adevăr de la un broker, însă legea permite acoperirea obligațiilor de cumpărare prin împrumuturi obținute de la intermediar.
   • A invocat excepții precum prescripția dreptului la acțiune, inadmisibilitatea cererii și nelegalitatea constatării nulității în raport cu specificul tranzacțiilor bursiere, care nu pot fi revocate ca tranzacțiile obișnuite.
   • A invocat inclusiv sechestrul penal asupra acțiunilor, susținând că repunerea părților în situația anterioară este imposibilă.
3. Pârâta E. S.R.L. (fosta F. S.R.L.)
   • A negat existența unui circuit fraudulos, susținând că contractul de împrumut a fost încheiat în mod liber și nu cu scopul de a simula plata prețului.
   • A subliniat că reclamanta s-a înscris la masa credală a debitoarei E. S.R.L. pentru a-și recupera creanța, recunoscând astfel validitatea contractului.

6. Istoricul speței la instanțele inferioare

1. La Tribunalul București (fond)
   • Prin sentința civilă nr. 1639/10.06.2021, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de A. S.A. contra pârâtelor C. S.R.L. și E. S.R.L., reținându-se că nu s-a probat frauda la lege și că, în esență, prețul acțiunilor fusese plătit în mod efectiv.
2. La Curtea de Apel București
   • Prin decizia nr. 1920 A/15.12.2022, s-au respins atât apelul reclamantei, cât și apelul incident al pârâtei.
   • Instanța a reținut că nu a fost dovedită încălcarea dispozițiilor Legii nr. 297/2004 (art. 145) și nici cauză ilicită ori obiect ilicit. Mecanismul tranzacției, chiar dacă implică fonduri provenite de la broker, este permis atâta timp cât există un acord expres și prețul a fost realmente plătit.

7. Motivarea instanței actuale

În fața instanței supreme (Înalta Curte de Casație și Justiție), reclamanta a susținut din nou frauda la lege, dar și contradictorialitatea motivării instanțelor anterioare. Instanța supremă a analizat:

• Analizarea globală a tranzacțiilor: Nu s-a dovedit că plata ar fi fost fictivă, ci doar că brokerul a finanțat cumpărarea de acțiuni, acest lucru nefiind interzis prin lege.
• Dispoziția de măsuri nr. 5/2009 a C.N.V.M. și Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 prevăd condițiile în care un intermediar poate utiliza fondurile clienților pentru garantarea tranzacțiilor, nu însă și o interdicție absolută de a folosi împrumuturi la achiziția de acțiuni.
• Frauda la lege (art. 1237 C. civ.) presupune un mecanism prin care părțile eludează o normă imperativă; or, faptul că brokerul oferă împrumutul nu conduce automat la încălcarea legii, dacă există acorduri scrise și prețul a fost efectiv virat.
• Obiectul și cauza contractelor (art. 1225, art. 1236 C. civ.) nu sunt ilicite, atâta vreme cât plata a fost dovedită și nicio normă imperativă nu interzice acest tip de finanțare din partea unui intermediar.

8. Soluția finală

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul reclamantei ca nefondat, menținând decizia Curții de Apel prin care:

• S-a reținut inexistența fraudei la lege în tranzacția de vânzare-cumpărare acțiuni și în contractele de împrumut conexe.
• Prețul a fost achitat, chiar dacă provenea de la brokerul intermediar, aspect permis de legislația pieței de capital, neputându-se concluziona că există un mecanism ilicit sau o cauză ilicită a contractelor.
• Nu s-au încălcat dispozițiile art. 145 din Legea nr. 297/2004, iar invocarea Directivei 2004/39/CE și a Regulamentului C.N.V.M. nr. 32/2006 nu a dus la sancționarea tranzacției, deoarece împrumutul de la broker nu este, în sine, un act contrar legii.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara

Întrebări frecvente

1. Ce este frauda la lege?

Frauda la lege apare atunci când părțile utilizează mecanisme juridice aparent legale pentru a eluda o normă imperativă. Pe piața de capital, frauda la lege se poate manifesta prin achiziția de acțiuni cu fonduri care nu respectă reglementările legale ori prin simularea unor tranzacții pentru a ascunde adevărata sursă sau destinație a banilor.

2. De ce este posibil să contractezi împrumuturi de la un broker pe piața de capital?

Legislația pieței de capital permite, în anumite condiții, finanțarea achiziției de acțiuni prin împrumuturi oferite de brokeri. Atâta timp cât există un acord expres și transparent, iar prețul este efectiv plătit, aceste împrumuturi nu contravin normelor legale și nu constituie fraudă la lege.

3. Pot fi considerate ilicite tranzacțiile în care brokerul achită prețul acțiunilor?

Nu, nu în mod automat. Conform dispozițiilor legale aplicabile pe piața de capital, folosirea fondurilor provenite de la broker, cu respectarea condițiilor legale, nu generează automat un caracter ilicit. Dacă prețul este achitat în mod real și sunt îndeplinite cerințele de formă și fond, tranzacția este considerată validă.

4. Cum demonstrez că există o plată fictivă în piața de capital?

Plata fictivă trebuie probată prin evidențierea unui circuit financiar care atestă că, deși banii apar ca transferați, în realitate nu există intenția efectivă de plată. Pe piața de capital, instanțele analizează documentele contabile, contractele de împrumut, rapoartele de confirmare a tranzacțiilor și orice alte probe care pot atesta o eventuală simulare.

5. Ce se întâmplă dacă se constată frauda la lege în tranzacțiile de pe piața de capital?

Dacă instanța stabilește că tranzacția a fost încheiată prin fraudă la lege, contractul poate fi declarat nul, iar părțile sunt repuse în situația anterioară. Pe piața de capital, acest lucru se poate traduce prin anularea transferului de acțiuni și restabilirea proprietății la starea inițială.

6. Este imposibilă anularea unui contract bursier din piața de capital?

Anularea contractului bursier nu este imposibilă, însă este supusă unor reglementări stricte. Legislația pieței de capital prevede că astfel de tranzacții nu pot fi revocate cu ușurință, iar nulitatea se poate constata doar dacă sunt îndeplinite condițiile stricte privind frauda la lege, cauza ilicită sau încălcarea unor norme imperative.

7. Ce rol au dispozițiile art. 145 din Legea nr. 297/2004 în piața de capital?

Art. 145 din Legea nr. 297/2004 reglementează aspecte privind intermedierea și regulile de conduită ale brokerilor pe piața de capital. În cazul în care există suspiciuni de utilizare nelegală a fondurilor clienților, instanța analizează dacă brokerul a respectat procedurile și normele privind protecția investițiilor și transparența tranzacțiilor.

8. Cum e privită ”cauza ilicită” într-un contract de vânzare de acțiuni pe piața de capital?

Cauza ilicită se referă la scopul ascuns și contrar legii urmărit printr-un contract. În piața de capital, dacă prețul acțiunilor este doar aparent plătit ori există o înțelegere subsecventă de a nu respecta regulile legale, contractul poate fi anulat pe motivul cauzei ilicite, dacă dovezile dovedesc această intenție frauduloasă.

9. Sunt valabile contractele de împrumut încheiate simultan cu achiziția de acțiuni pe piața de capital?

Da, contractele de împrumut pot fi valabile, cu condiția să nu fie încheiate în scop fraudulos. Dacă împrumutul există în mod real, părțile înțeleg să-l folosească pentru plata acțiunilor, iar reglementările pieței de capital sunt respectate, nu se poate vorbi de nulitate a contractului.

10. Ce probe ajută la dovedirea fraudei la lege în tranzacțiile pe piața de capital?

Pentru a stabili frauda la lege, instanța examinează dovezi precum contractele între părți, circuitele bancare, documentele brokerului, eventualele ordonanțe de clasare din dosare penale sau sancțiuni date de autorități. Pe piața de capital, este esențial să se demonstreze intenția reală de a eluda norma legală, nu doar un simplu împrumut sau o plată prin intermediar.