Malpraxis medical. Procedura alternativă prevăzută de lege

Decizia nr. 1556/11.10.2023, Secţia I civilă, I.C.C.J.

În practica medicală, termenul de „malpraxis medical” desemnează eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, care poate avea consecințe grave asupra pacienților.

Legea nr.95/2006 reglementează, pe lângă procedura specială de stabilire a cazurilor de malpraxis medical prin Comisia de monitorizare și competență profesională, și posibilitatea sesizării directe a instanței de judecată, în temeiul răspunderii civile delictuale. Hotărârea de față demonstrează că persoana prejudiciată nu este obligată să aleagă una dintre căi în mod exclusiv; ea poate să solicite despăgubiri în instanță chiar și după ce a parcurs procedura specială în fața Comisiei.

Obiectul dosarului malpraxis medical

Reclamantele A. și B. (prin reprezentant legal A.) au chemat în judecată mai mulți pârâți (medici, clinici și spitale), solicitând despăgubiri morale și materiale pentru prejudiciile cauzate printr-un pretins act de malpraxis medical. Au invocat răspunderea civilă delictuală, iar sumele cerute au în vedere daune morale consistente și costuri medicale generate de vătămările suferite.

Pe de altă parte, pârâții au formulat diferite excepții (inclusiv inadmisibilitatea acțiunii), argumentând că reclamantele au sesizat deja Comisia de malpraxis și, ca urmare, ar fi pierdut posibilitatea de a se adresa instanței prin procedura de drept comun.

Starea de fapt relevantă

1. Reclamantele au acuzat un act de malpraxis, susținând că intervențiile medicale sau atitudinea terapeutică a pârâților le-au cauzat prejudicii.
2. Au inițiat, mai întâi, procedura specială în fața Comisiei de monitorizare și competență profesională din cadrul Direcției de Sănătate Publică Brașov.
3. Comisia a emis o decizie (nr. 3/2019), constatând inexistența unui caz de malpraxis medical. Reclamantele au contestat decizia în instanță, dar acțiunea lor a fost respinsă ca fiind tardivă, fără a se analiza fondul (adică nu s-a intrat în examinarea reală a situației medicale).
4. În pofida acestui eșec procedural, reclamantele au decis să introducă acțiune directă la Tribunalul Brașov, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, urmărind atât constatarea malpraxisului, cât și acordarea despăgubirilor.

Temeiurile legale invocate

• Legea nr.95/2006 (Titlul XVI) – stabilește două căi principale pentru persoana prejudiciată:
  • Sesizarea Comisiei de monitorizare și competență profesională.
  • Sesizarea instanței de drept comun, fără nicio condiționare.
• Codul civil, art. 1387-1391 – reglementează răspunderea civilă delictuală.
• Codul de procedură civilă, art. 488 și urm. – reglementează cadrul general privind căile de atac și motivele de nelegalitate.
• Decizia nr.5/21.02.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – interpretare unitară asupra competenței materiale a instanțelor și asupra distincției dintre calea Comisiei și calea directă în justiție.

Argumentele fiecărei părți implicate

• Reclamantele
  • S-au adresat inițial Comisiei, însă soluția a fost nefavorabilă. Totuși, conform art.684 alin.(3) din Legea nr.95/2006, această procedură nu exclude dreptul de a introduce acțiune directă în instanță.
  • Decizia Comisiei nu are caracter jurisdicțional și nu poate împiedica liberul acces la justiție.
• Pârâții
  • Au invocat inadmisibilitatea acțiunii, afirmând că, prin sesizarea Comisiei, reclamantele și-ar fi pierdut dreptul de a se adresa în mod direct instanței de judecată (principiul electa una via).
  • Au susținut că decizia Comisiei, necontestată în termen legal pe fond, rămâne definitivă și opozabilă, având, în viziunea lor, efect de lucru judecat.

Istoricul speței la instanțele inferioare

1. Tribunalul Brașov – a admis excepția inadmisibilității cererii, considerând că persoana vătămată ar fi trebuit să conteste în termen decizia Comisiei și nu să inițieze o altă acțiune de drept comun. În consecință, a respins acțiunea ca inadmisibilă.
2. Curtea de Apel Brașov – a admis apelul formulat de reclamante, a anulat sentința Tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Curtea de Apel a arătat că Legea nr.95/2006 nu interzice adresarea directă la instanță, chiar dacă s-a parcurs anterior procedura specială în fața Comisiei.

Motivarea instanței actuale

Pârâta SC D. SRL a declarat recurs, susținând că decizia Curții de Apel a aplicat greșit dispozițiile legii speciale și a ignorat decizia nr.5/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Recursul a fost întemeiat pe ideea că o persoană prejudiciată care a ales calea Comisiei de malpraxis medical nu mai poate ulterior să introducă o acțiune de drept comun.

Înalta Curte a reținut următoarele aspecte esențiale:

• Art.684 alin.(3) din Legea nr.95/2006 consacră expres că „procedura stabilirii cazurilor de malpraxis medical nu împiedică liberul acces la justiție potrivit dreptului comun”.
• Faptul că reclamanta a sesizat Comisia de malpraxis medical nu o decăde din dreptul de a se adresa ulterior instanței cu o cerere de despăgubiri bazată pe răspunderea civilă delictuală.
• Comisia de monitorizare și competență profesională nu are atribuții jurisdicționale, iar deciziile sale reprezintă, în esență, simple constatări și opinii medicale, care pot fi valorificate ca mijloace de probă, dar nu blochează dreptul la acțiune în justiție.
• Principiul „electa una via” (alegerea unei singure căi) nu se aplică în acest context, deoarece legea însăși permite parcurgerea succesivă a procedurii alternative și a acțiunii în instanță.

Soluția finală

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul pârâtei. S-a statuat că reclamantele au dreptul să obțină analizarea în fond a cererii de despăgubiri, chiar dacă anterior au urmat procedura specială în fața Comisiei. Instanța supremă a subliniat că nicio dispoziție din Legea nr.95/2006 nu prevede o decădere a persoanei vătămate din dreptul de a acționa în instanță, iar deciziile Comisiei au caracter administrativ, nu jurisdicțional.

Prin această soluție, se reconfirmă faptul că persoanele prejudiciate printr-un act de malpraxis pot apela oricând la instanța de drept comun, inclusiv dacă anterior au sesizat Comisia de monitorizare și competență profesională. Dispozițiile legale privind procedura specială nu limitează dreptul fundamental la justiție. Mai mult, o decizie a Comisiei care stabilește inexistența malpraxisului nu are autoritate de lucru judecat și poate fi contrazisă de hotărârea instanței, în condițiile dreptului comun.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara

Întrebări frecvente

1. Ce este malpraxisul medical?

Malpraxisul medical reprezintă neglijența sau eroarea profesională a unui medic sau a altui specialist din domeniul sănătății, care duce la prejudicii pentru pacient. Acesta poate include diagnosticări greșite, tratamente inadecvate sau lipsa monitorizării corespunzătoare a stării pacientului, conform definițiilor din Legea nr. 95/2006.

2. Care sunt drepturile persoanei prejudiciate de malpraxis medical?

Persoana prejudiciată de malpraxis medical are dreptul de a solicita despăgubiri pe calea dreptului comun, conform Codului Civil, și poate alege să urmeze procedura alternativă prevăzută de Legea nr. 95/2006. Acest drept este garantat prin art. 684 alin.(3) din lege, care permite accesul liber la justiție.

3. Ce proceduri legale pot urma victimele malpraxisului pentru a obține despăgubiri?

Victimele malpraxisului pot opta pentru două căi legale: procedura alternativă prin Comisia de monitorizare și competență profesională, sau acțiunea în despăgubiri pe calea dreptului comun în instanță. Legea nr. 95/2006 permite alegerea oricăreia dintre aceste proceduri fără a impune exclusivitatea uneia.

4. Este obligatoriu să se urmeze procedura Comisiei înainte de a iniția un proces în instanță?

Nu, conform art. 684 alin.(3) din Legea nr. 95/2006, procedura de stabilire a cazurilor de malpraxis medical prin Comisie nu împiedică persoana prejudiciată să se adreseze direct instanței de judecată de drept comun. Astfel, victima poate alege să inițieze acțiunea în instanță fără a fi necesară prealabilă sesizarea Comisiei.

5. Ce rol are Comisia de monitorizare și competență profesională în cazurile de malpraxis?

Comisia de monitorizare și competență profesională are rolul de a analiza și stabili existența sau inexistența unui caz de malpraxis prin examinarea actelor medicale și a rapoartelor de expertiză. Decizia Comisiei nu are caracter jurisdicțional, dar poate facilita soluționarea pe cale amiabilă a raportului de despăgubire.

6. Poate decizia Comisiei de malpraxis fi contestată în instanță?

Da, decizia Comisiei de malpraxis poate fi contestată în instanță în termen de 15 zile de la comunicare, conform art. 684 alin.(1) din Legea nr. 95/2006. Aceasta permite persoanei prejudiciate să solicite reevaluarea deciziei Comisiei prin intermediul instanței de judecată competente.

7. Ce s-a stabilit în hotărârea Curții de Apel Brașov privind această speță?

Curtea de Apel Brașov a admis apelul reclamantelor, anulează sentința Tribunalului Brașov și trimite cauza spre rejudecare. Decizia a confirmat dreptul reclamantelor de a solicita despăgubiri pe calea dreptului comun, chiar și după o procedură alternativă nefavorabilă prin Comisia de monitorizare.

8. Ce a decis Înalta Curte de Casație și Justiție în această speță?

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul pârâtei SC D. SRL, confirmând admisibilitatea acțiunii în despăgubiri pe calea dreptului comun. Curtea a reafirmat că procedura alternativă prin Comisie nu împiedică victima să recurgă la instanță pentru a solicita despăgubiri pentru malpraxis medical.

9. Care sunt consecințele respingerii recursului de către Înalta Curte?

Respingerea recursului înseamnă că decizia Curții de Apel Brașov este confirmată, iar reclamantele A. și B. pot continua procesul în instanța de judecată pentru a obține despăgubiri pentru malpraxisul suferit, consolidând astfel dreptul victimelor la justiție și reparare.

10. Cum contribuie această hotărâre la drepturile pacienților în România?

Această hotărâre consolidează dreptul pacienților de a alege între diferite căi legale pentru a solicita despăgubiri în caz de malpraxis medical. Prin confirmarea posibilității de a recurge direct la instanță, chiar și după o procedură alternativă, instanțele au întărit garanțiile legale privind accesul la justiție și dreptul de a solicita despăgubiri pentru prejudiciile suferite.