Drepturile artiștilor interpreți

I.C.C.J., Secţia I civilă, decizia nr. 1521 din 10 octombrie 2023

Comunicarea publică a fonogramelor şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în incinta unor unităţi de cazare în lipsa autorizaţiei/licenţei neexclusive. Remuneraţii datorate artiştilor interpreţi sau executanţi. Modalităţi de stabilire a despăgubirilor

Drepturile artiștilor interpreți sunt protejate de lege, iar respectarea acestora este crucială pentru sustenabilitatea industriei muzicale.

1. Introducere

Speța de față aduce în discuție răspunderea civilă delictuală pentru încălcarea drepturilor de autor și a drepturilor conexe, în contextul „comunicării publice” a fonogramelor și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, fără obținerea licenței sau autorizației prevăzute de lege și fără plata remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți.

Aceasta include și aspectele legate de Drepturile artiștilor interpreți. Drepturile artiștilor interpreți sunt esențiale pentru protejarea muncii acestora. În domeniul proprietății intelectuale, situațiile de acest gen sunt frecvente, mai ales în mediul unităților de cazare, restaurante sau baruri, unde muzica și conținutul audiovizual sunt difuzate fără acordul titularilor de drepturi, inclusiv drepturile artiștilor interpreți.

Drepturile artiștilor interpreți se extind și la utilizarea digitală a prestatiilor lor, fiind esențial ca toți utilizatorii să fie conștienți de aceste drepturi.

2. Obiectul dosarului

Reclamanta, Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM), a introdus o cerere de chemare în judecată împotriva societății A. SRL, solicitând:

1. Plata sumei de 65.988 lei (fără TVA), reprezentând triplul remunerației datorate artiștilor interpreți pentru comunicarea publică, în perioada 01.07.2018 – 30.06.2021.
2. Plata penalităților de întârziere, în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, până la plata integrală a remunerației.
3. Obligația pârâtei de a încheia autorizația/licența neexclusivă cu CREDIDAM pentru orice viitoare comunicare publică a fonogramelor sau prestațiilor artistice din domeniul audiovizual.
4. Plata cheltuielilor de judecată.

Din perspectiva reclamantei, utilizarea repetată și neautorizată a fonogramelor și a prestațiilor artistice a cauzat artiștilor un prejudiciu care, potrivit Legii nr. 8/1996, poate fi cuantificat la „triplul sumelor care ar fi fost legal datorate”.

3. Starea de fapt relevantă

Încălcarea Drepturilor artiștilor interpreți poate duce la consecințe legale severe, inclusiv despăgubiri semnificative pentru prejudiciile cauzate.

• Reclamanta CREDIDAM gestionează drepturile artiștilor interpreți și are competența legală de a încasa remunerațiile pentru comunicarea publică a fonogramelor și prestațiilor audiovizuale.
• Pârâta A. SRL administrează mai multe unități de cazare (pensiuni, vile, apartamente) unde a difuzat, pe perioade îndelungate, muzică și conținut audiovizual, fără a încheia contracte de licență și fără a plăti sumele datorate.
• Perioada în litigiu acoperă intervalul 01.07.2018 – 30.06.2021, timp în care s-a realizat comunicarea publică neautorizată, generând un prejudiciu dificil de cuantificat exact.
• Metodologiile aprobate de ORDA (Oficiul Român pentru Drepturile de Autor), inclusiv Deciziile nr.120/2016 și nr.60/2019, prevăd posibilitatea recalculării despăgubirilor sub forma „triplului redevenței”, atunci când prejudiciul exact nu poate fi stabilit.

4. Temeiurile legale invocate

• Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, art. 188 alin.(2) (fost art.139 alin.(2)):
  • Lit. a) – despăgubirea prin raportare la consecințele economice negative, inclusiv câștigul nerealizat și beneficiile făptuitorului.
  • Lit. b) – despăgubirea constând în triplul sumelor legal datorate pentru tipul de utilizare ilegală.
• Codul de procedură civilă, privind competența instanțelor și regulile de invocare a excepțiilor de necompetență.
• Metodologiile ORDA (ex. Decizia nr.120/2016, nr.60/2019) – stabilesc criteriile de calcul pentru remunerațiile datorate artiștilor interpreți.

5. Argumentele fiecărei părți implicate

1. CREDIDAM (Reclamanta)
   • A susținut că pârâta a comis o faptă ilicită difuzând muzică și conținut audiovizual în spațiile de cazare administrate, fără achitarea remunerațiilor legale.
   • Și-a fundamentat cererea pe art.188 alin.(2) lit.b) din Legea nr.8/1996, argumentând că prejudiciul concret nu se poate cuantifica exact (probatio diabolica), fiind justificată aplicarea criteriului „triplu”.
   • A arătat că normele interne și directivele europene permit acest mod de despăgubire, în scopul descurajării pirateriei în domeniul drepturilor de autor.
   • Drepturile artiștilor interpreți sunt recunoscute la nivel internațional, iar respectarea acestora este esențială pentru protejarea validității și valorii creației artistice.
   • În plus, Drepturile artiștilor interpreți trebuie să fie respectate nu doar în mediul fizic, ci și în cel online, unde difuzarea conținutului audiovizual a crescut semnificativ.
2. A. SRL (Pârâta)
   • A contestat competența teritorială a Tribunalului București, susținând că judecata ar fi trebuit să aibă loc la Tribunalul Bacău, locul unde se află unitățile de cazare și, deci, locul producerii prejudiciului.
   • A susținut că despăgubirea ar fi trebuit stabilită exclusiv la nivelul remunerației simple, și nu la triplul sumei.
   • A invocat faptul că reclamanta nu ar fi dovedit existența altor prejudicii (ex. morale), insistând că se poate aplica doar lit. a) din art.188 alin.(2).

6. Istoricul speței la instanțele inferioare

1. Tribunalul București (fond)
   • A constatat că pârâta a difuzat fonograme și prestații audiovizuale fără licență și fără plată.
   • A respins obiecțiile privind competența teritorială și a acordat reclamantei triplul sumei redevențelor datorate (65.988 lei fără TVA).
   • A obligat pârâta să încheie licența neexclusivă cu CREDIDAM pentru difuzările ulterioare.
2. Curtea de Apel București (apel)
   • A menținut soluția Tribunalului, respingând apelul pârâtei.
   • A considerat neîntemeiate argumentele pârâtei privind aplicarea exclusivă a art.188 alin.(2) lit.a) și a menționat că imposibilitatea de cuantificare exactă a prejudiciului justifică aplicarea lit.b).

7. Motivarea instanței actuale

În recurs, pârâta a invocat mai multe motive, între care:

• Inexistența unei competențe teritoriale a Tribunalului București, considerând că locul prejudiciului este Bacău. Înalta Curte a reținut însă că, în materia răspunderii delictuale, competența teritorială este alternativă (reclamantul poate alege instanța din raza căreia domiciliază pârâtul ori locul săvârșirii faptei), deci nu era vorba despre o competență exclusivă.
• Exagerarea despăgubirilor sub forma triplului redevenței: Instanța supremă a subliniat că art.188 alin.(2) lit.b) permite tocmai acest calcul forfetar, mai ales când prejudiciul nu poate fi determinat cu exactitate, iar fapta a durat o perioadă lungă.
• Necesitatea unei expertize contabile: Cererea de probă a fost respinsă de Curtea de Apel, pe motiv că pârâta nu a indicat o teză probatorie concretă, iar analiza legalității unei asemenea măsuri probatorii nu se poate face în recurs (control de nelegalitate, nu de netemeinicie).

Instanța supremă a validat soluția anterioară, confirmând caracterul legal al despăgubirilor sub forma triplului sumelor datorate.

8. Soluția finală

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul pârâtei A. SRL. S-a menținut decizia Curții de Apel București, astfel că pârâta rămâne obligată la plata sumei de 65.988 lei (fără TVA), reprezentând triplul remunerațieiaferente comunicării publice neautorizate a fonogramelor și prestațiilor audiovizuale, precum și la încheierea unei licențe/autorizații neexclusive cu CREDIDAM. De asemenea, pârâta suportă cheltuielile de judecată și penalitățile până la achitarea integrală a sumei.

Astfel, respectarea Drepturilor artiștilor interpreți devine o responsabilitate nu doar a artiștilor, ci și a consumatorilor de conținut audiovizual.

Prin această hotărâre, se reconfirmă faptul că, atunci când comunicarea publică este realizată în absența autorizației și fără plata sumelor legale, instanțele pot apela la despăgubiri forfetare care să acopere integral prejudiciul. Prin acordarea triplului sumelor datorate, se urmărește nu doar repararea integrală, ci și descurajarea practicilor ce conduc la încălcarea drepturilor de autor și a drepturilor conexe.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara

Întrebări frecvente

1. Ce sunt drepturile artiștilor interpreți și de ce sunt importante?

Drepturile artiștilor interpreți reprezintă protecția juridică a prestațiilor lor artistice, oferindu-le exclusivitate asupra utilizării și difuzării acestora. Aceste drepturi asigură remunerația corectă pentru muncă și contribuie la sustenabilitatea industriei muzicale.

2. Cum sunt protejate drepturile artiștilor interpreți în România?

Drepturile artiștilor interpreți sunt protejate prin Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Aceasta prevede că utilizatorii trebuie să obțină licență și să plătească remunerații pentru comunicarea publică a prestațiilor artistice.

3. Ce presupune comunicarea publică fără autorizație și cum afectează drepturile artiștilor interpreți?

Comunicarea publică fără autorizație înseamnă difuzarea prestațiilor artistice într-un spațiu accesibil publicului, fără acordul titularilor de drepturi. Aceasta încalcă drepturile artiștilor interpreți și poate duce la sancțiuni legale și despăgubiri financiare.

4. Ce despăgubiri sunt prevăzute pentru încălcarea drepturilor artiștilor interpreți?

Conform Legii nr. 8/1996, despăgubirile pot fi calculate fie pe baza prejudiciului suferit, fie sub forma triplului remunerației legale. Această măsură are rolul de a descuraja utilizarea ilegală a prestațiilor artistice.

5. Cine are dreptul de a colecta remunerațiile pentru drepturile artiștilor interpreți?

În România, organismele de gestiune colectivă, cum este CREDIDAM, sunt autorizate să colecteze și să distribuie remunerațiile pentru drepturile artiștilor interpreți, asigurând protecția acestora.

6. Care sunt consecințele legale pentru unitățile de cazare care încalcă drepturile artiștilor interpreți?

Unitățile de cazare care difuzează muzică sau prestații artistice fără licență pot fi obligate să plătească despăgubiri substanțiale și să încheie autorizații legale pentru utilizarea fonogramelor.

7. Cum se stabilește remunerația datorată artiștilor interpreți pentru comunicarea publică?

Remunerația datorată artiștilor interpreți este stabilită conform metodologiilor aprobate de ORDA și depinde de tipul de utilizare a fonogramelor, durata difuzării și categoria unității care le utilizează.

8. De ce este necesară o licență pentru utilizarea fonogramelor în spații publice?

Licența asigură respectarea drepturilor artiștilor interpreți și permite utilizarea legală a prestațiilor lor, protejându-i împotriva exploatării neautorizate și a pierderilor financiare.

9. Ce rol au instanțele în protejarea drepturilor artiștilor interpreți?

Instanțele judecătorești pot sancționa utilizarea ilegală a prestațiilor artistice și pot obliga părțile vinovate să plătească despăgubiri, confirmând astfel importanța respectării drepturilor artiștilor interpreți.

10. Cum pot evita afacerile încălcarea drepturilor artiștilor interpreți?

Afacerile care utilizează muzică sau conținut audiovizual trebuie să obțină licențe de la organismele de gestiune colectivă și să achite remunerațiile legale pentru a evita sancțiuni și procese costisitoare.