Exproprierea în fapt. Restituirea bunului afectat de lucrări de utilitate publică.

Decizia nr. 992/25.05.2023, Secţia I civilă, I.C.C.J.

În practica judiciară românească, dreptul de proprietate și protecția acestuia joacă un rol central, fiind consacrate atât de Constituție, cât și de Codul civil și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Speța de față aduce în atenție o situație specială, și anume exproprierea în fapt – o situație în care proprietarul se află în imposibilitatea de a-și exercita prerogativele asupra imobilului său, din cauza unor lucrări de utilitate publică, fără a exista un titlu legal de expropriere și, implicit, fără a se fi acordat o justă despăgubire.

Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe care o vom analiza, oferă o imagine detaliată asupra modului în care instanțele au interpretat și aplicat dispozițiile constituționale, civile și convenționale privind protejarea proprietății private, în condițiile în care statul (prin autoritățile publice) a realizat, în fapt, lucrări de utilitate publică pe terenul retrocedat proprietarului.

Obiectul dosarului

Litigiul a pornit de la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C. împotriva Municipiului Deva, prin primar, având ca obiect constatarea exproprierii în fapt, fără titlu, a unui teren retrocedat în natură, dar ocupat de o stradă și o parcare publică.

Reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 528.906 lei, fără TVA, cu titlu de despăgubiri, dobândă legală aferentă și alte eventuale sume datorate cu titlu de impozit pe venit. În esență, aceștia au susținut că, prin existența lucrărilor de utilitate publică (aflate pe terenul retrocedat), li s-a adus o gravă atingere dreptului de proprietate, fiind lipsiți de posibilitatea de a folosi imobilul.

Starea de fapt relevantă

• Reclamanții A., B. și C. au fost puși în posesie, în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive, cu un teren de 771 mp, situat în municipiul Deva.
• În realitate, terenul respectiv era deja ocupat de lucrări de utilitate publică (stradă și parcare), aspect care îl făcea inutilizabil de către noii proprietari.
• Deși se stabilise, încă din etapa notificărilor efectuate în baza Legii nr.10/2001, că există „imposibilitatea restituirii în natură”, prin hotărâri judecătorești definitive s-a dispus totuși retrocedarea terenului pe amplasamentul inițial.
• Fiind imposibil de a exercita posesia și folosința, reclamanții s-au adresat instanței invocând exproprierea în fapt (lipsa unui titlu formal de expropriere și, implicit, lipsa despăgubirilor), solicitând acordarea unei compensații materiale.

Temeiurile legale invocate

• Constituția României, art.44, care garantează dreptul de proprietate privată și stabilește faptul că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
• Codul civil, art.555, care definește conținutul dreptului de proprietate (posesie, folosință, dispoziție).
• Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.1, care consacră dreptul la respectarea bunurilor și posibilitatea ingerinței statului, doar cu respectarea principiului proporționalității și a obligației de a acorda o justă despăgubire în caz de utilitate publică.
• Legea nr.255/2010 și Legea nr.33/1994, la care s-a făcut referire pentru a sublinia cadrul normativ privind exproprierile pentru utilitate publică, chiar dacă, în final, instanța a arătat că acestea nu s-au aplicat în speță, fiind vorba despre o expropriere în fapt.

Argumentele fiecărei părți implicate

1. Reclamanții (proprietarii terenului)
   • Au susținut că, prin punerea în posesie cu un imobil deja ocupat de construcții și amenajări publice, li s-au încălcat prerogativele fundamentale ale dreptului de proprietate, respectiv posesia și folosința.
   • Au afirmat că, în lipsa unei exproprieri formale și a unei despăgubiri conforme cu valoarea reală a bunului, sunt în imposibilitatea de a-și exercita dreptul de proprietate.
   • Au subliniat că negocierile pentru cumpărarea de către municipalitate a terenului nu s-au concretizat, deși Primăria însăși a comandat un raport de evaluare ce a stabilit valoarea bunului.
2. Pârâtul (Municipiul Deva, prin primar)
   • A susținut că a acționat în limitele respectării unor hotărâri judecătorești mai vechi, care dispuneau retrocedarea în natură.
   • A arătat că lucrările de utilitate publică (stradă și parcare) erau realizate cu mult înainte de punerea efectivă în posesie a reclamanților.
   • A considerat că nu se poate reține o expropriere în fapt, întrucât reclamanții și-au primit dreptul de proprietate, chiar dacă, în fapt, acel teren figurează în domeniul public al municipiului.

Istoricul speței la instanțele inferioare

1. Tribunalul Hunedoara – Secția civilă
   • Prin sentința nr.1182 din 28.09.2021, a respins cererea formulată de reclamanți, considerând că nu sunt întrunite elementele unei exproprieri în fapt.
2. Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I civilă
   • Prin decizia nr.1801 din 5.10.2022, a admis apelul reclamanților și a obligat Municipiul Deva la plata sumei de 528.906 lei (fără TVA), cu titlu de despăgubiri, plus dobânda legală.
   • A reținut că punerea în posesie a reclamanților cu un teren ce nu putea fi efectiv folosit din cauza lucrărilor de utilitate publică reprezintă o atingere substanțială a dreptului de proprietate, echivalentă cu o expropriere în fapt.

Motivarea instanței actuale

Împotriva deciziei Curții de Apel, pârâtul Municipiul Deva a declarat recurs, invocând o greșită interpretare a art.44 din Constituție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele elemente esențiale:

• Existența lucrărilor de utilitate publică pe un teren retrocedat proprietarilor constituie o ingerință în substanța dreptului de proprietate, în măsura în care nu este demarată procedura de expropriere conform legii și nu se achită despăgubiri corespunzătoare.
• Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului impune ca, în situațiile în care un bun este afectat de interesul general (utilitate publică), statul să parcurgă procedura legală de expropriere și să acorde o compensație echitabilă, pentru a se respecta justul echilibru între interesul general și dreptul individual de proprietate.
• Dreptul la despăgubiri izvorăște atât din principiile interne (art.44 din Constituție, art.555 C.civ.), cât și din art.1 al Protocolului nr.1 la CEDO, astfel că proprietarul, lipsit de posibilitatea folosinței, este îndreptățit la o sumă de bani care să acopere integral prejudiciul.
• Negocierile nefinalizate și lipsa concretă a oricărui act de expropriere formală confirmă exproprierea în fapt, terenul fiind de mult timp integrat în domeniul public, pentru a deservi un obiectiv de interes general (trafic rutier, parcare).

Soluția finală

Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul formulat de Municipiul Deva, menținând decizia Curții de Apel, care a obligat municipalitatea la plata despăgubirilor. Instanța supremă a subliniat că proprietarul, fiind pus în posesie cu un teren deja afectat de utilitate publică, are dreptul la o compensație financiară justă, conform dispozițiilor constituționale și convenționale privind protecția dreptului de proprietate.
Astfel, s-a confirmat existența unei exproprieri în fapt, finalizată prin obligarea autorității publice la plata unei despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit de proprietar.

Prin această speță, se reconfirmă principiul conform căruia nicio limitare semnificativă a dreptului de proprietate nu poate fi impusă unei persoane fără ca aceasta să primească, în conformitate cu legea, o justă despăgubire. Orice lucrări de utilitate publică ce afectează bunurile private trebuie să fie însoțite de respectarea procedurilor de expropriere și de plata unei compensații proporționale cu valoarea bunului.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara

Întrebări frecvente

Ce este exproprierea în fapt?

Exproprierea în fapt reprezintă situația în care un proprietar se află în imposibilitatea de a folosi efectiv bunul său din cauza unor lucrări de utilitate publică, fără a exista un titlu formal de expropriere și fără a primi despăgubirile cuvenite. În acest context, exproprierea în fapt presupune o ingerință în dreptul de proprietate care nu a fost precedată de parcurgerea legală a procedurii de expropriere.

De ce este exproprierea în fapt o problemă juridică?

Exproprierea în fapt este o problemă juridică deoarece proprietarul este lipsit de exercitarea dreptului său fundamental de folosință asupra bunului. În absența unei proceduri legale de expropriere și a unei despăgubiri juste, se creează un dezechilibru între interesul public și cel al proprietarului, încălcându-se drepturi consfințite de Constituție și legislația civilă.

Care este temeiul legal pentru despăgubirile aferente unei exproprieri în fapt?

Pentru exproprierea în fapt, temeiul legal se regăsește în prevederile art.44 din Constituția României, art.555 C.civ., precum și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) privind protecția dreptului de proprietate, care obligă statul să acorde despăgubiri atunci când o lucrare de utilitate publică afectează folosința terenului.

Este necesară o hotărâre judecătorească pentru a obține despăgubiri în caz de expropriere în fapt?

Da, în majoritatea cazurilor este necesară o hotărâre judecătorească pentru a stabili faptul că a avut loc o expropriere în fapt și pentru a stabili cuantumul despăgubirilor. Instanța analizează existența lucrărilor de utilitate publică, imposibilitatea de folosință a bunului și lipsa unei proceduri legale de expropriere pentru a decide acordarea daunelor.

Pot obține despăgubiri chiar dacă lucrările de utilitate publică existau înainte să fiu pus în posesie?

Conform practicii judiciare, da. Dacă terenul a fost retrocedat în natură și acesta era deja ocupat de lucrări de utilitate publică, proprietarul poate invoca exproprierea în fapt. Este esențial ca statul să plătească despăgubiri pentru a nu încălca dispozițiile din Protocolul nr.1 adițional la CEDO și cele constituționale.

Cum demonstrez că mă aflu într-o situație de expropriere în fapt?

Proprietarul trebuie să arate că nu are posibilitatea de a exercita dreptul de posesie și folosință asupra terenului din cauza unor amenajări de utilitate publică (străzi, parcări, spații verzi etc.). De asemenea, este important să se probeze că nu există un act formal de expropriere și că nu s-au oferit compensații.

Ce rol are jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul exproprierii în fapt?

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este invocată pentru a sublinia că orice privare de proprietate trebuie să fie însoțită de o despăgubire echitabilă și de respectarea principiilor proporționalității. În caz de expropriere în fapt, statul are obligația să remedieze situația, acordând despăgubiri proprietarului afectat.

Ce pot face dacă autoritatea locală refuză să-mi ofere despăgubiri pentru exproprierea în fapt?

Dacă autoritatea locală nu recunoaște exproprierea în fapt și nu inițiază o negociere pentru despăgubiri, proprietarul se poate adresa instanței. Printr-o acțiune în justiție, acesta poate solicita constatarea exproprierii în fapt și acordarea sumelor aferente pentru prejudiciul suferit.

Cum este stabilită valoarea despăgubirilor în caz de expropriere în fapt?

Valoarea despăgubirilor este determinată, de regulă, printr-un raport de evaluare specializat, care ține cont de prețul pieței pentru terenuri similare și de eventualele restricții sau amenajări de utilitate publică deja existente. Instanța va aproba sau va ajusta această evaluare, în funcție de datele specifice cauzei.

De ce este important să cunosc detalii despre exproprierea în fapt?

Cunoașterea detaliilor despre exproprierea în fapt este esențială pentru a vă proteja drepturile de proprietar. Înțelegând mecanismul juridic și modul în care puteți obține o despăgubire echitabilă, veți fi mai bine pregătit să acționați atunci când autoritățile publice vă afectează terenul fără o procedură de expropriere formală și justă.