Procură sub semnătură legalizată în străinătate. Înlăturarea principiului simetriei formelor juridice

I.C.C.J., Secţia I civilă, decizia nr. 1530 din 10 octombrie 2023

Procură sub semnătură legalizată întocmită în străinătate, dată pentru vânzarea unui imobil situat în România. Examinarea condiţiilor de formă în raport cu legea străină. Înlăturarea principiului simetriei formelor juridice

În speța de față, ne aflăm în fața unei probleme juridice ce privește valabilitatea unei procuri sub semnătură legalizată, emisă în străinătate, prin care s-a mandatat o persoană să vândă un imobil situat în România. Chestiunea principală constă în determinarea legii aplicabile condițiilor de formă ale procurii și în stabilirea efectelor pe care aceasta le produce asupra contractului de vânzare-cumpărare, în contextul în care legea română cere, de regulă, formă autentică pentru mandatele de dispoziție asupra imobilelor.

2. Obiectul dosarului

Reclamanta A. a solicitat constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare autentificat de un notar public din România. Motivația reclamantei a fost că, la momentul semnării actului, vânzătorul era reprezentat de fiica sa în baza unei procuri sub semnătură legalizată, întocmită în Germania, nu sub formă autentică. Potrivit reclamantei, acest lucru ar fi încălcat regulile formale impuse de legea română pentru tranzacții imobiliare.

3. Starea de fapt relevantă

• Vânzătorul, cetățean cu dublă cetățenie (română și germană), își avea reședința obișnuită în Germania.
• Acesta a dat fiicei sale o procură sub semnătură legalizată la notarul german, prin care îi conferea dreptul de a vinde imobilele pe care le deținea în România, inclusiv de a încasa prețul.
• Contractul de vânzare a fost perfectat în fața unui notar public din România, respectând cerința formei autentice pentru actul de vânzare-cumpărare.
• Ulterior, reclamanta – devenită moștenitoarea vânzătorului – a susținut că mandatul trebuia dat tot în formă autentică, conform principiului simetriei formelor din dreptul intern român.

4. Temeiurile legale invocate

• Codul civil (1864), art. 1536 alin. (2) – referitor la cerința ca mandatul de înstrăinare să fie special și la sfera de aplicare a formelor juridice.
• Codul civil actual, art. 2638 și art. 2639 – privind legea aplicabilă condițiilor de fond și de formă ale unui act juridic cu elemente de extraneitate.
• Legea nr. 71/2011, art. 207 – reglementează aplicarea imediată a normelor de drept internațional privat din noul Cod civil pentru cauzele introduse după intrarea acestuia în vigoare.
• BGB (Codul civil german), art. 167 par. (2) – stabilește că procura nu trebuie să îmbrace aceeași formă precum actul juridic pentru care este emisă (chiar dacă acel act ar necesita formă autentică).
• Regulamentul activității notariale române și Legea nr. 36/1995 – prevăd în mod obișnuit că părțile pot fi reprezentate la autentificare numai prin mandat acordat în formă autentică, însă aceste reguli interne pot fi înlăturate atunci când legea internațională și cea străină competentă dispun altfel.

5. Argumentele fiecărei părți implicate

• Reclamanta A.
  • A invocat nulitatea absolută a contractului de vânzare pe motivul că procură sub semnătură legalizată nu este suficientă pentru a împuternici pe cineva să semneze înstrăinarea unui imobil, dacă legea română cere expres formă autentică.
  • A susținut că legea aplicabilă ar trebui să fie exclusiv cea română, deoarece imobilul este situat în România, iar mandatul ar trebui să respecte aceleași forme precum actul de vânzare, în virtutea principiului simetriei formelor.
• Pârâta B. S.R.L.
  • A subliniat că mandatul a fost întocmit potrivit legii germane, mandantul fiind rezident în Germania și având și cetățenie germană.
  • A arătat că, în conformitate cu normele de drept internațional privat și cu art. 167 par. (2) BGB, nu este necesară forma autentică pentru o procura de vânzare imobiliară, chiar dacă actul final (vânzarea) se supune formelor solemne din România.
  • A cerut menținerea valabilității contractului și respingerea acțiunii de nulitate.

6. Istoricul speței la instanțele inferioare

1. La Tribunalul Dâmbovița
   • Acțiunea în constatarea nulității a fost respinsă, reținându-se că procura emisă în Germania era valabilă conform legii statului emitent, iar mandatarul a putut semna valabil contractul de vânzare în România.
2. La Curtea de Apel Ploiești
   • A fost respins apelul reclamantei, menținându-se soluția primei instanțe. S-a subliniat că, odată stabilit că legea aplicabilă procurii este cea germană (întrucât mandantul avea reședința obișnuită în Germania), cerința formei autentice impusă de dreptul intern român este înlăturată.

7. Motivarea instanței actuale

În fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanta a susținut în continuare că principiul simetriei formelor este de ordin public și ar trebui să prevaleze. Instanța supremă a confirmat însă următoarele idei:

1. Există un element de extraneitate (vânzătorul era rezident în Germania și avea cetățenie germană), ceea ce atrage competența normelor de drept internațional privat.
2. Legea germană aplicabilă procurii (art. 2.638 și art. 2.639 C.civ.) permite ca procura să fie valabilă și sub forma unei simple semnături legalizate, nefiind necesară forma autentică.
3. Principiul simetriei formelor din legea română nu este aplicabil dacă norma conflictuală indică o lege străină care prevede alte cerințe. În astfel de situații, doar dacă ordinea publică de drept internațional privat ar fi încălcată, s-ar fi putut justifica aplicarea legii române. Or, formele solemne pentru mandatul de vânzare nu intră în sfera ordinii publice, nefiind principiile fundamentale ale statului român.

Prin urmare, potrivit art. 167 par. (2) BGB, procura a fost valabil întocmită, iar contractul de vânzare-cumpărare – încheiat în formă autentică, conform legii române, cu o procură valabilă potrivit legii germane – rămâne valid.

8. Soluția finală

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul reclamantei, reținând că procură sub semnătură legalizată întocmită în Germania este suficientă, din perspectiva legii aplicabile (legea germană), pentru a încheia un act de înstrăinare asupra unui imobil din România. Astfel, forma cerută de legea germană îndeplinește condițiile de valabilitate a mandatului, iar contractul de vânzare-cumpărare încheiat pe teritoriul României, cu respectarea formelor solemne românești, rămâne perfect valabil.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara

Întrebări frecvente

1. Ce este o procură sub semnătură legalizată și când se folosește?

O procură sub semnătură legalizată este un document prin care o persoană (mandantul) împuternicește pe altcineva (mandatarul) să încheie acte juridice în numele său, iar semnătura mandantului este atestată de către un notar. Acest tip de procură sub semnătură legalizată se folosește frecvent atunci când mandantul nu se poate prezenta personal pentru vânzarea sau închirierea unui bun ori pentru alte tranzacții importante.

2. În ce situații este necesară forma autentică a procurii și când este suficientă procură sub semnătură legalizată?

Dreptul intern român impune forma autentică a procurii pentru anumite tranzacții, cum ar fi vânzările de imobile sau constituirea de ipoteci. Totuși, atunci când intră în discuție legea aplicabilă altui stat, poate fi valabilă și o procură sub semnătură legalizată, dacă legislația străină permite acest lucru și nu este încălcată ordinea publică de drept internațional privat român.

3. De ce este importantă reședința obișnuită a mandantului în cazul unei procuri sub semnătură legalizată?

Reședința obișnuită este esențială pentru a determina legea aplicabilă condițiilor de formă și de fond ale unui act juridic. Dacă autorul unei procuri sub semnătură legalizată locuiește în alt stat, legea respectivului stat poate recunoaște validitatea documentului chiar dacă forma autentică nu este cerută.

4. Cum influențează legea străină valabilitatea unei procuri sub semnătură legalizată?

Potrivit regulilor de drept internațional privat, dacă legea străină aplicabilă admite o procură sub semnătură legalizată pentru a încheia acte de dispoziție (de exemplu, o vânzare imobiliară), atunci procură sub semnătură legalizată va fi considerată valabilă și în România, în măsura în care nu încalcă ordinea publică.

5. Ce rol joacă principiul simetriei formelor în cazul unei procuri sub semnătură legalizată?

Principiul simetriei formelor presupune că forma mandatului trebuie să fie aceeași cu forma actului pe care îl autorizează (de exemplu, forma autentică pentru vânzarea unui imobil). Totuși, dacă legea străină aplicabilă procurii nu cere forma autentică, procură sub semnătură legalizată poate fi suficientă, prevalând regula statului în care a fost întocmită procura.

6. Poate fi anulată o procură sub semnătură legalizată pentru neîndeplinirea formei autentice cerute de legea română?

Nu întotdeauna. Dacă legea străină aplicabilă procurii nu solicită forma autentică, instanțele române pot recunoaște valabilitatea documentului. Într-un litigiu cu elemente de extraneitate, cerințele de formă ale statului emitent pot înlătura regulile interne privind forma autentică.

7. Ce înseamnă să existe elemente de extraneitate într-un contract?

Există elemente de extraneitate atunci când actul juridic implică persoane sau bunuri aparținând unor state diferite (de exemplu, un cetățean cu reședința în străinătate care vinde un imobil din România). Într-o asemenea situație, se aplică normele de drept internațional privat, care pot permite folosirea unei procuri sub semnătură legalizată, conform legii străine.

8. Ce este ordinea publică de drept internațional privat și cum limitează ea valabilitatea unei procuri sub semnătură legalizată?

Ordinea publică de drept internațional privat reprezintă principiile fundamentale ale dreptului român și ale Uniunii Europene. Dacă aplicarea legii străine privind o procură sub semnătură legalizată ar duce la un rezultat contrar acestor principii, instanța română poate refuza recunoașterea actului. În cele mai multe cazuri, cerința formei autentice nu se consideră o încălcare a ordinii publice, permițând validitatea procurii întocmite în străinătate.

9. Cum se stabilește legea aplicabilă unei procuri sub semnătură legalizată?

Legea aplicabilă se determină, de regulă, în funcție de reședința obișnuită a autorului actului (mandantul). Dacă nu s-a făcut o alegere expresă a legii, norma conflictuală (Codul civil român) prevede că se aplică legea statului unde mandantul își are reședința obișnuită la data întocmirii procurii sub semnătură legalizată.

10. Ce trebuie să facă părțile pentru a se asigura că o procură sub semnătură legalizată va fi recunoscută în România?

Părțile trebuie să respecte legea străină aplicabilă, să atașeze apostila (dacă este necesar, conform Convenției de la Haga) și să traducă actul, pentru a demonstra în fața autorităților române că procură sub semnătură legalizată este valabilă în statul de emitere. De asemenea, trebuie să se asigure că nu există vreun motiv de încălcare a ordinii publice de drept internațional privat în România.