Eșalonarea plăților în executarea silită. Analiza Deciziei nr. 4/2024 ICCJ

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Decizia nr. 4/2024. Dosar nr. 2712/1/2023

Decizia nr. 4 din 29 ianuarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a abordat o problemă juridică de interes major pentru personalul din sectorul public: interpretarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 114/2018 (OUG nr. 114/2018).

Această normă reglementează plata eșalonată a sumelor acordate prin hotărâri judecătorești având ca obiect drepturi salariale, devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019 – 31 decembrie 2021.

Chestiunea de drept supusă analizei a vizat clarificarea momentului în care devine exigibilă prima tranșă de 5% din valoarea titlului executoriu: fie în termen de un an de la data la care hotărârea devine executorie, fie până la sfârșitul anului următor celui în care aceasta a devenit executorie.

Decizia ÎCCJ a fost pronunțată în contextul unui litigiu privind executarea silită a unor drepturi salariale, având implicații semnificative asupra modului în care instituțiile publice gestionează astfel de obligații (art. 519 Cod procedură civilă).

Obiectul dosarului și solicitările părților

Sesizarea ÎCCJ a fost formulată de Tribunalul Mureș – Secția civilă, în cadrul unui apel declarat împotriva unei încheieri pronunțate de Judecătoria Târgu Mureș. În dosarul de fond (nr. 1.531/320/2022), contestatorul D, o instituție publică, a formulat o contestație la executare împotriva Încheierii nr. 49/CC/2022 emisă de Judecătoria Cluj-Napoca, care încuviințase executarea silită a unui titlu executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1.788/2020 a Tribunalului Cluj, definitivă prin Decizia nr. 4/A/2021 a Curții de Apel Cluj. Titlul executoriu obliga Ministerul Justiției și Tribunalul Alba la plata diferențelor salariale către reclamantele A și B, calculate în baza coeficientului de multiplicare prevăzut de OUG nr. 27/2006.

Contestatorul a solicitat anularea încheierii de încuviințare a executării silite și a actelor de executare (inclusiv încheierile și somațiile emise de executorul judecătoresc) sau, în subsidiar, modificarea executării silite conform eșalonării prevăzute de art. 39 din OUG nr. 114/2018. De asemenea, a cerut reducerea cheltuielilor de executare și stabilirea acestora în funcție de creanța exigibilă (art. 670 Cod procedură civilă).

Starea de fapt relevantă

Litigiul a avut ca punct de plecare Sentința civilă nr. 1.788/2020, prin care Tribunalul Cluj a obligat pârâții să plătească reclamantelor A și B diferențe salariale începând cu 1 martie 2017, actualizate cu indicele de inflație și însoțite de dobânda legală penalizatoare. Hotărârea a devenit executorie la 23 septembrie 2020, iar la 22 decembrie 2021, reclamantele au inițiat executarea silită prin Dosarul execuțional nr. 2.032/2021. Executorul judecătoresc a emis somații și încheieri de stabilire a sumelor datorate (152.419 lei pentru A și 141.457 lei pentru B), precum și cheltuieli de executare.

Pe 28 decembrie 2021, debitorul D a efectuat plata a 5% din valoarea titlului executoriu, considerând că respectă eșalonarea prevăzută de OUG nr. 114/2018. Contestatorul a susținut că executarea silită a fost inițiată nelegal, invocând suspendarea de drept a acesteia conform art. 39 alin. (3) din OUG nr. 114/2018. Judecătoria Târgu Mureș a admis parțial contestația, anulând parțial actele de executare, dar a respins cererea de anulare a executării silite în ansamblu, considerând că tranșa de 5% era exigibilă la data cererii de executare.

Temeiurile legale invocate

Principalele temeiuri legale invocate în speță includ:

1. Art. 39 din OUG nr. 114/2018, care reglementează eșalonarea plăților pentru drepturile salariale acordate prin hotărâri executorii în perioada 2019-2021, stabilind tranșe anuale (5%, 10%, 25%, 25%, 35%) și suspendarea de drept a executării silite în timpul acestor termene (art. 39 alin. (3)).
2. Art. 519 Cod procedură civilă, care permite sesizarea ÎCCJ pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
3. Art. 622, 663, 666 și 670 Cod procedură civilă, care reglementează condițiile executării silite, încuviințarea acesteia și stabilirea cheltuielilor de executare.
4. OUG nr. 27/2006, care stabilește coeficienții de multiplicare pentru salarizarea personalului din sistemul justiției.
5. Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, care definește anul bugetar și regulile de angajare a cheltuielilor publice (art. 2).

Argumentele părților

Contestatorul (D): A susținut că executarea silită a fost inițiată nelegal, deoarece art. 39 alin. (3) din OUG nr. 114/2018 suspendă de drept orice procedură de executare silită pe durata eșalonării. A argumentat că plata tranșei de 5% a fost efectuată în termen, în decembrie 2021, conform interpretării că aceasta devine exigibilă până la sfârșitul anului următor celui în care hotărârea a devenit executorie (2021 pentru o hotărâre executorie din 2020). De asemenea, a invocat că cheltuielile de executare ar trebui suportate de creditoare, dat fiind că debitorul a respectat eșalonarea legală (art. 670 Cod procedură civilă).

Creditoarele (A și B): Nu au prezentat puncte de vedere scrise în fața ÎCCJ, dar poziția lor implicită, dedusă din cererea de executare silită, a fost că tranșa de 5% era exigibilă în termen de un an de la data la care hotărârea a devenit executorie (23 septembrie 2020 – 23 septembrie 2021). Prin urmare, ele au considerat că executarea silită era justificată, dat fiind că debitorul nu achitase această tranșă în termenul presupus de ele.

Istoricul speței la instanțele inferioare

1. Tribunalul Cluj (Sentința nr. 1.788/2020): A admis în parte acțiunea reclamantelor, obligând pârâții la plata diferențelor salariale. Hotărârea a fost confirmată prin Decizia nr. 4/A/2021 a Curții de Apel Cluj, devenind executorie la 23 septembrie 2020.
2. Judecătoria Cluj-Napoca (Încheierea nr. 49/CC/2022): A încuviințat executarea silită inițiată de creditoare la 22 decembrie 2021.
3. Judecătoria Târgu Mureș (Încheierea nr. 2.133/2022): A admis parțial contestația la executare, anulând parțial încheierile executorului privind cheltuielile de executare, dar a respins cererea de anulare a executării silite, considerând că tranșa de 5% era exigibilă la data cererii de executare (22 decembrie 2021).
4. Tribunalul Mureș (apel): A suspendat judecata și a sesizat ÎCCJ pentru clarificarea interpretării art. 39 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 114/2018.

Motivarea instanței supreme

ÎCCJ a respins sesizarea ca inadmisibilă, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 Cod procedură civilă, în special cele referitoare la existența unei chestiuni de drept veritabile și la caracterul de noutate al problemei.

1. Lipsa unei chestiuni de drept veritabile: ÎCCJ a constatat că dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 114/2018 sunt suficient de clare, stabilind termene precise (pe ani) calculate de la data la care hotărârea devine executorie. Instanța a subliniat că norma nu prezintă ambiguități sau lacune care să justifice intervenția sa. Practica judiciară cvasiunanimă a instanțelor naționale (cu o singură excepție) a demonstrat că judecătorii au aplicat fără dificultăți această normă, interpretând-o în sensul că tranșa de 5% devine exigibilă în termen de un an de la data executoriei (art. 181-182 Cod procedură civilă).
2. Lipsa caracterului de noutate: ÎCCJ a reținut că problematica eșalonării plăților pentru drepturi salariale nu este nouă, reglementări similare existând din 2008 (ex. OUG nr. 75/2008, OUG nr. 71/2009). Decizia nr. 7/2015 a ÎCCJ, care a analizat efectele OUG nr. 71/2009, oferă repere suficiente pentru interpretarea normei actuale, confirmând natura suspendării legale a executării silite și efectele eșalonării.
3. Scopul normei: Instanța a observat că OUG nr. 114/2018 transformă executarea uno ictu într-o executare succesivă, acordând debitorilor termene legale pentru îndeplinirea obligațiilor, fără a nega dreptul creditorilor la creanță. Curtea Constituțională a confirmat constituționalitatea acestei reglementări (Decizia nr. 318/2023), subliniind că eșalonarea respectă condițiile unui termen rezonabil și ale actualizării sumelor.

Soluția finală

ÎCCJ a respins sesizarea formulată de Tribunalul Mureș ca inadmisibilă, fără a oferi o interpretare definitivă a art. 39 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 114/2018, pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate. Decizia este obligatorie conform art. 521 alin. (3) Cod procedură civilă și lasă instanțelor inferioare sarcina de a interpreta norma în funcție de circumstanțele fiecărui caz, având la dispoziție reperele jurisprudențiale existente.

Întrebări frecvente

Ce reprezintă eșalonarea plăților în executarea silită conform OUG 114/2018?

Eșalonarea plăților în executarea silită, conform OUG 114/2018, reprezintă modalitatea de plată în tranșe a sumelor datorate prin hotărâri judecătorești, în special în cazul drepturilor salariale ale personalului din instituțiile publice. Această reglementare prevede ca plata să se efectueze pe parcursul a cinci ani, în tranșe specifice (5%, 10%, 25%, 25%, 35%).

Cum se stabilește termenul pentru plata tranșei de 5% în eșalonarea plăților în executarea silită?

Termenul pentru plata tranșei de 5% se determină în funcție de momentul în care hotărârea judecătorească devine executorie. Potrivit OUG 114/2018, interpretarea este legată de fraza „în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie”, ceea ce implică că plata se poate efectua fie în decursul unui an, fie până la sfârșitul anului următor, conform practicii judiciare existente.

Ce argumente susțin creditorii privind eșalonarea plăților în executarea silită?

Creditorii susțin că, la data formulării cererii de executare, tranșa de 5% din suma datorată era deja exigibilă. Ei argumentează că plata efectuată la 28 decembrie 2021 respectă dispozițiile OUG 114/2018, iar eșalonarea plăților în executarea silită este aplicată corect conform termenelor legale stabilite.

Ce poziție adoptă debitorul în legătură cu eșalonarea plăților în executarea silită?

Debitorul contestă faptul că plata tranșei de 5% ar fi fost exigibilă la momentul înregistrării cererii de executare. Argumentul său este că interpretarea corectă ar trebui să considere eșalonarea plăților în executarea silită ca o plată care se efectuează până la sfârșitul anului următor datei de executoriu, ceea ce ar însemna o perioadă de timp mai îndelungată pentru efectuarea plății.

Cum se raportează instanțele inferioare la problema eșalonării plăților în executarea silită?

Instanțele inferioare au avut interpretări divergente privind momentul scadenței tranșei de 5% din suma datorată. În timp ce unele decizii au validat executarea silită pe baza termenului calculat de la data executorietății, altele au evidențiat necesitatea recalculării onorariilor executorului, în funcție de creanța efectiv exigibilă, evidențiind complexitatea eșalonării plăților în executarea silită.

Ce temeiuri legale stau la baza eșalonării plăților în executarea silită?

Temeiurile legale includ prevederile OUG 114/2018 și articolele relevante din Codul de procedură civilă. Aceste acte normative reglementează modalitatea eșalonată de plată a sumelor datorate prin hotărâri judecătorești și oferă cadrul legal pentru suspendarea procedurii de executare silită până la îndeplinirea condițiilor de plată.

Ce rol joacă evidența centralizată în aplicarea eșalonării plăților în executarea silită?

Evidența centralizată joacă un rol crucial, asigurând alocarea fondurilor necesare pentru plata tranșelor datorate. Prin centralizarea evidenței, se facilitează calculul corect al sumelor și se previne executarea silită prematură, asigurând astfel că plățile se efectuează în mod sistematic și conform dispozițiilor legale.

De ce a respins Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizarea privind eșalonarea plăților în executarea silită?

Înalta Curte a respins sesizarea formulată de Tribunalul Mureş – Secţia civilă deoarece a concluzionat că dispozițiile legale sunt suficient de clare și nu există dificultăți de interpretare semnificative. Instanța a stabilit că practica judiciară națională este coerentă și că eșalonarea plăților în executarea silită a fost aplicată corect, fără a genera ambiguități care să necesite o modificare a jurisprudenței.

Cum influențează interpretarea eșalonării plăților în executarea silită calculul onorariilor executorului?

Interpretarea privind momentul scadenței tranșei de 5% influențează direct calculul onorariilor executorului. Dacă se consideră că plata trebuie efectuată în decursul unui an de la executoriu, onorariul se calculează raportat la suma efectiv exigibilă. O interpretare diferită ar putea conduce la recalcularea onorariilor, afectând costurile procesului de executare silită.

Ce implicații practice are eșalonarea plăților în executarea silită pentru bugetul de stat?

Prin eșalonarea plăților în executarea silită, statul beneficiază de o gestionare predictibilă a fondurilor necesare pentru plata creanțelor. Această metodă permite planificarea bugetară pe perioade multiple, asigurând respectarea termenelor legale și evitând presiunea executării imediate a obligațiilor financiare în sistemul public.