Comunicarea hotărârii prin poșta electronică

Digitalizarea justiției a adus beneficii majore în ceea ce privește celeritatea procedurilor, însă a generat și noi interpretări necesare asupra normelor de procedură civilă. O chestiune esențială pentru practicieni și justițiabili deopotrivă o reprezintă comunicarea hotărârii prin poșta electronică.

Problema de drept dezbătută în speța analizată vizează stabilirea momentului exact de la care începe să curgă termenul de exercitare a căii de atac: este acesta momentul tehnic, când serverul confirmă livrarea mesajului, sau momentul subiectiv, când partea accesează efectiv e-mailul?

Înalta Curte de Casație și Justiție a tranșat această dilemă, clarificând aplicarea art. 154 alin. (6^1) din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 62 din 15 ianuarie 2025, pronunțată de Secţia de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Obiectul dosarului și solicitările făcute în fața instanței

Litigiul a debutat pe rolul Tribunalului, având ca obiect o cerere în pretenții formulată de Intimata-reclamantă (o autoritate publică locală) împotriva Recurentei-pârâte (o societate comercială).

Intimata-reclamantă a solicitat instanței obligarea societății la plata unor penalități contractuale semnificative, aferente unui trimestru al anului 2021. Sumele solicitate reprezentau sancțiuni pentru neîndeplinirea unor indicatori de performanță specifici în domeniul salubrizării, respectiv:

• Indicatorul privind măsurarea colectării separate a deșeurilor;
• Indicatorul privind cantitatea de deșeuri colectate selectiv raportată la cantitatea totală.

Starea de fapt relevantă

În derularea raporturilor contractuale dintre părți, Intimata-reclamantă a constatat nerespectarea obligațiilor asumate de către Recurenta-pârâtă. Ca urmare a admiterii parțiale a pretențiilor în fazele procesuale anterioare, s-a ajuns la faza recursului.

Aspectul faptic cel mai relevant pentru soluția finală a recursului nu ține însă de fondul cauzei (penalitățile contractuale), ci de procedura de comunicare a deciziei din apel. Recurenta-pârâtă și-a exprimat acordul expres pentru comunicarea actelor de procedură în format electronic, furnizând o adresă de e-mail validă. Sistemul instanței a generat o dovadă de comunicare a hotărârii din apel la o anumită dată, însă partea a deschis mesajul două zile mai târziu, calculându-și termenul de recurs raportat la acest din urmă moment.

Temeiurile legale invocate

Instanța supremă și-a fundamentat analiza pe următoarele dispoziții din Codul de procedură civilă:

• Art. 154 alin. (6^1): Reglementează faptul că actele se consideră comunicate la momentul la care au primit mesaj din partea sistemului că au ajuns la destinatar.
• Art. 163 alin. (11^1): Stipulează că mesajul de comunicare primit de la sistem constituie dovada de comunicare.
• Art. 485 alin. (1): Stabilește termenul general de recurs de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
• Art. 181 și Art. 182: Norme privind calculul termenelor procedurale pe zile (nu intră în calcul ziua de început, dar intră cea de sfârșit).
• Art. 185 alin. (1): Sancțiunea decăderii și nulitatea actului făcut peste termen.

Argumentele părților implicate

Poziția Recurentei-pârâte

Recurenta a formulat recurs împotriva deciziei instanței de apel, invocând nelegalitatea acesteia. În ceea ce privește aspectul procedural al tempestivității, Recurenta nu a contestat faptul că e-mailul a fost livrat de serverul instanței la data de 05.07.2024. Cu toate acestea, a susținut că sintagma legală „au ajuns la destinatar” trebuie interpretată în sensul momentului în care destinatarul vizualizează efectiv comunicarea. Partea a arătat că a luat cunoștință de e-mail la data de 07.07.2024, considerând că termenul de recurs curge de la această dată.

Poziția Intimatei-reclamante

Intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără a insista în mod special pe excepția tardivității în faza scrisă, această excepție fiind invocată ulterior din oficiu de către instanță.

Istoricul speței

Procesul a parcurs trei etape procesuale:

1. Fond: Tribunalul a admis cererea Intimatei-reclamante și a obligat societatea la plata penalităților pentru ambii indicatori de performanță.
2. Apel: Curtea de Apel a admis apelul societății și a schimbat în parte sentința, înlăturând obligația de plată pentru unul dintre indicatorii de performanță, menținând restul dispozițiilor.
3. Recurs: Împotriva deciziei din apel, societatea a declarat recurs, care a făcut obiectul analizei Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Motivarea instanței actuale

Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat cu prioritate excepția tardivității recursului. Motivarea instanței este esențială pentru înțelegerea modului în care operează comunicarea hotărârii prin poșta electronică.

Instanța a reținut că legiuitorul a instituit o prezumție conform căreia momentul comunicării este reprezentat de finalizarea tehnică a procesului de transmitere. Termenii folosiți în Codul de procedură civilă sunt univoci: sistemul atestă că actul „a ajuns la destinatar”, nu că a fost „citit de destinatar”.

Argumentele cheie ale Înaltei Curți au fost:

• Obiectivitate vs. Subiectivism: Echivalarea momentului livrării cu cel al comunicării se bazează pe o confirmare tehnică obiectivă. Interpretarea propusă de Recurentă (momentul vizualizării) ar lăsa curgerea termenelor la simpla apreciere a părții, care ar putea refuza sau amâna deschiderea e-mailului, afectând grav principiul soluționării cauzelor într-un termen optim și previzibil.
• Analogie juridică: Instanța a făcut o paralelă cu comunicarea clasică prin poștă/curier. Potrivit legii, procedura se consideră îndeplinită chiar dacă partea nu primește personal actul (de exemplu, când se afișează înștiințarea), existând o prezumție rezonabilă de luare la cunoștință, validată și de Curtea Constituțională.
• Calculul concret: Mesajul sistemului a atestat livrarea pe 05.07.2024. Termenul de 30 de zile a început să curgă pe 06.07.2024 și s-a împlinit pe 05.08.2024 (o zi de luni). Recursul a fost trimis pe 07.08.2024, deci peste termen.

Soluția finală

Având în vedere că recursul a fost declarat după împlinirea termenului legal imperativ de 30 de zile, calculat de la data livrării electronice a hotărârii, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis excepția tardivității.

În consecință, instanța a respins recursul ca tardiv, Recurenta-pârâtă fiind decăzută din dreptul de a mai ataca hotărârea din apel, care a devenit astfel definitivă în forma pronunțată de Curtea de Apel. Această soluție subliniază importanța verificării zilnice a corespondenței electronice atunci când o parte a optat pentru această modalitate de comunicare.

Cum se stabilește momentul exact al comunicării în cazul în care s-a optat pentru comunicarea hotărârii prin poșta electronică?

Potrivit interpretării date de Înalta Curte de Casație și Justiție, momentul relevant pentru comunicarea hotărârii prin poșta electronică este cel în care sistemul informatic al instanței primește confirmarea că mesajul a ajuns la destinatar (pe serverul de e-mail al acestuia). Nu are relevanță juridică data sau ora la care destinatarul deschide efectiv e-mailul sau vizualizează documentul atașat.

Este relevantă data la care am citit e-mailul pentru a calcula termenul de recurs după comunicarea hotărârii prin poșta electronică?

Nu, data la care ați citit sau vizualizat e-mailul nu este relevantă. Instanța supremă a statuat clar că, în materia procedurii civile privind comunicarea hotărârii prin poșta electronică, legiuitorul prezumă că momentul comunicării este finalizarea tehnică a transmiterii. Așadar, chiar dacă deschideți mesajul după 3 zile de la primire, termenul de recurs a început deja să curgă de la data intrării e-mailului în inbox.

Ce constituie dovada de îndeplinire a procedurii pentru comunicarea hotărârii prin poșta electronică la dosarul cauzei?

Dovada o constituie mesajul de comunicare primit de la sistem, care se listează și se atașează la dosarul cauzei. Conform art. 163 alin. (11^1) din Codul de procedură civilă, acest mesaj tehnic atestă faptul că comunicarea hotărârii prin poșta electronică s-a realizat cu succes, confirmând că actul de procedură a ajuns la adresa indicată de parte, indiferent de acțiunea ulterioară a destinatarului.

Ce articole din Codul de procedură civilă reglementează comunicarea hotărârii prin poșta electronică?

Temeiurile legale principale sunt art. 154 alin. (6^1) și art. 163 alin. (11^1) din Codul de procedură civilă. Aceste texte stabilesc cadrul legal pentru comunicarea hotărârii prin poșta electronică, definind momentul comunicării ca fiind cel al primirii mesajului de confirmare din partea sistemului folosit, asigurând astfel celeritatea procesului civil.

De ce instanța nu ia în considerare momentul vizualizării efective în cazul procedurii de comunicarea hotărârii prin poșta electronică?

Instanța consideră că o interpretare subiectivă, bazată pe momentul când partea decide să acceseze e-mailul, ar face inaplicabilă norma legală și ar afecta principiul soluționării cauzelor într-un termen optim. Comunicarea hotărârii prin poșta electronică se bazează pe o confirmare tehnică obiectivă tocmai pentru a evita situațiile în care destinatarul ar putea amâna arbitrar curgerea termenelor procedurale prin refuzul de a deschide corespondența.

Este necesar acordul părții pentru a se realiza comunicarea hotărârii prin poșta electronică?

Da, comunicarea hotărârii prin poșta electronică se realizează doar dacă partea a indicat datele corespunzătoare în acest scop (adresă de e-mail) și și-a exprimat acordul pentru primirea actelor de procedură în format electronic. Odată exprimat acest acord, partea își asumă obligația de a verifica periodic corespondența digitală.

Care este riscul major dacă nu verific e-mailul imediat după comunicarea hotărârii prin poșta electronică?

Riscul major este tardivitatea căii de atac. Dacă ignorați mesajul prin care s-a realizat comunicarea hotărârii prin poșta electronică și îl deschideți cu întârziere, riscați să calculați greșit termenul de recurs sau apel. Depășirea termenului legal (de exemplu, 30 de zile la recurs) atrage sancțiunea decăderii și respingerea căii de atac ca tardivă, hotărârea devenind definitivă.

Cum se interpretează sintagma „au ajuns la destinatar” în contextul procedurii de comunicarea hotărârii prin poșta electronică?

În viziunea Înaltei Curți, sintagma „au ajuns la destinatar” din art. 154 alin. (6^1) C. proc. civ. se referă la reușita tehnică a transmisiunii de date. Comunicarea hotărârii prin poșta electronică este considerată validă când mesajul a intrat în sfera de control a destinatarului (serverul de e-mail), fiind disponibil pentru a fi accesat, indiferent dacă destinatarul a procedat sau nu la accesarea lui imediată.

Se aplică aceleași reguli de calcul al termenelor (zile libere) și în cazul procedurii de comunicarea hotărârii prin poșta electronică?

Da, regulile generale de calcul al termenelor prevăzute de art. 181 din Codul de procedură civilă rămân valabile. Chiar dacă procedura de comunicare a hotărârii prin poșta electronică este instantanee, la calculul termenului de recurs nu intră în calcul ziua comunicării (ziua primirii e-mailului) și nici ziua când termenul se împlinește. Totuși, punctul de plecare al calculului rămâne data livrării e-mailului.

Ce se întâmplă dacă recursul este depus peste termen, având ca referință data greșită a vizualizării, și nu data pentru comunicarea hotărârii prin poșta electronică?

Dacă recursul este depus peste termenul legal calculat de la data obiectivă a livrării e-mailului, instanța va invoca excepția tardivității. Urmarea este aplicarea art. 185 alin. (1) C. proc. civ., respectiv decăderea părții din dreptul de a mai exercita calea de atac și lovirea de nulitate a actului de procedură făcut peste termen. Astfel, comunicarea hotărârii prin poșta electronică produce efecte juridice ireversibile dacă nu este gestionată cu diligență.