Atribuirea beneficiului locuinței conjugale la divorț. Analiza Deciziei nr. 7/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Decizia nr. 7/2024                               Dosar nr. 2711/1/2023

În contextul desfacerii căsătoriei, una dintre chestiunile juridice frecvent întâlnite vizează regimul locuinței conjugale, în special atunci când aceasta reprezintă proprietatea comună a soților. Dispozițiile art. 324 din Codul civil reglementează atribuirea beneficiului locuinței conjugale unuia dintre foștii soți, în situația în care folosirea în comun a acesteia nu mai este posibilă.

O problemă de interpretare a acestui text legal a fost clarificată prin Decizia nr. 7 din 5 februarie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ), pronunțată în procedura hotărârii prealabile. Prezenta decizie dezleagă chestiunea dacă atribuirea beneficiului locuinței conjugale este condiționată de existența unei acțiuni de partaj pe rolul instanțelor sau dacă această atribuire produce efecte doar până la data rămânerii definitive a unei hotărâri de partaj, fără a impune o astfel de condiție. Articolul analizează în detaliu această speță, subliniind implicațiile juridice și oferind clarificări accesibile publicului larg.

Obiectul dosarului și solicitările formulate

Dosarul nr. 25.846/325/2020*, aflat pe rolul Tribunalului Timiș – Secția I civilă, a avut ca obiect principal desfacerea căsătoriei încheiate între părți la 6 septembrie 2009, precum și cereri accesorii, între care atribuirea beneficiului locuinței conjugale, un bun imobil aflat în proprietatea comună a soților.

Pârâta-reclamantă a solicitat, în temeiul art. 324 din Codul civil, atribuirea beneficiului folosinței locuinței conjugale, invocând imposibilitatea utilizării comune a imobilului, interesul superior al copilului minor și lipsa altor posibilități locative. În subsidiar, aceasta a cerut și emiterea unei ordonanțe președințiale pentru atribuirea temporară a locuinței până la soluționarea cererii principale de divorț.

Pe de altă parte, reclamantul-pârât s-a opus cererii, susținând că atribuirea beneficiului locuinței ar fi condiționată de existența unei acțiuni de partaj pe rolul instanțelor, în lipsa căreia cererea nu ar fi admisibilă.

Starea de fapt relevantă

Căsătoria părților, încheiată în 2009, a fost marcată de neînțelegeri care au culminat cu introducerea unei acțiuni de divorț. Locuința conjugală, un bun imobil deținut în devălmășie de ambii soți, a devenit un punct central al litigiului, dat fiind că folosirea sa în comun nu mai era posibilă din cauza conflictelor.

În cursul procesului, pârâta-reclamantă a obținut, prin Sentința civilă nr. 5.867/2021 a Judecătoriei Timișoara, o ordonanță președințială care i-a atribuit temporar beneficiul locuinței și a dispus evacuarea reclamantului-pârât până la soluționarea dosarului de divorț. Totuși, cererea principală de atribuire a beneficiului locuinței a fost respinsă de prima instanță, pe motiv că nu exista o acțiune de partaj înregistrată, condiție considerată esențială de Judecătoria Timișoara.

Apelanta (pârâta-reclamantă) a contestat această soluție, susținând că art. 324 alin. (4) din Codul civil nu condiționează admisibilitatea cererii de existența unei acțiuni de partaj, ci doar limitează efectele atribuirii până la data rămânerii definitive a unei astfel de hotărâri. În acest context, Tribunalul Timiș a sesizat ICCJ pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în vederea clarificării interpretării dispozițiilor legale.

Temeiurile legale invocate

Cadrul legal aplicabil speței este reprezentat de dispozițiile art. 324 din Codul civil, care reglementează atribuirea beneficiului locuinței conjugale la desfacerea căsătoriei. Textul prevede:

• Art. 324 alin. (1): În cazul în care folosirea locuinței de către ambii soți nu este posibilă și aceștia nu ajung la o înțelegere, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soți, ținând cont de interesul superior al copiilor minori, culpa în desfacerea căsătoriei și posibilitățile locative ale foștilor soți.
• Art. 324 alin. (4): Prevederile alin. (1)-(3) se aplică și în cazul locuinței aflate în proprietatea comună a soților, atribuirea beneficiului producând efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj.

De asemenea, au fost invocate dispozițiile art. 519 și art. 521 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. În susținerea argumentelor, s-a făcut trimitere și la Decizia Curții Constituționale nr. 499/2013, care a analizat constituționalitatea art. 324 alin. (4) din Codul civil.

Argumentele părților implicate

Apelanta (pârâta-reclamantă) a susținut că atribuirea beneficiului locuinței conjugale nu este condiționată de existența unei acțiuni de partaj. Aceasta a argumentat că art. 324 alin. (4) din Codul civil limitează doar durata efectelor juridice ale hotărârii de atribuire, fără a impune o cerere concomitentă de partaj ca o condiție de admisibilitate. În susținerea poziției sale, apelanta a invocat:

• Interesul superior al copilului minor, care necesită asigurarea unui mediu stabil și armonios, incompatibil cu folosirea comună a locuinței de către foștii soți în contextul unui divorț conflictual.
• Caracterul temporar al măsurii, care nu afectează definitiv drepturile de proprietate ale celuilalt soț, ci doar reglementează folosința locuinței până la partaj.
• Lipsa unei prevederi exprese în textul legal care să condiționeze cererea de atribuire de existența unui dosar de partaj.

Intimatul (reclamantul-pârât) a susținut că atribuirea beneficiului locuinței este condiționată de existența unei acțiuni de partaj, invocând sintagma „până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj” din art. 324 alin. (4). Acesta a argumentat că:

• Dreptul de proprietate al ambilor soți trebuie protejat în mod egal, iar atribuirea beneficiului locuinței fără o acțiune de partaj ar crea un dezechilibru în exercitarea acestui drept.
• Necesitatea unei limitări clare în timp a efectelor atribuirii, care implică, în opinia sa, existența unui dosar de partaj pe rol.

Istoricul speței la instanțele inferioare

În primă instanță, Judecătoria Timișoara, prin Sentința civilă nr. 4.534/2022, a dispus desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului-pârât, dar a respins cererea pârâtei-reclamante de atribuire a beneficiului locuinței conjugale ca neîntemeiată. Instanța a motivat că, în lipsa unei acțiuni de partaj înregistrate, cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 324 alin. (4) din Codul civil, care face referire la „data rămânerii definitive a hotărârii de partaj”. Judecătoria a invocat și Decizia Curții Constituționale nr. 499/2013, considerând că atribuirea beneficiului locuinței trebuie să fie însoțită de o cerere de partaj pentru a respecta dreptul de proprietate al ambilor soți.

Împotriva acestei sentințe, pârâta-reclamantă a declarat apel, reiterând că interpretarea instanței de fond adaugă o condiție neprevăzută de lege. În apel, Tribunalul Timiș a constatat existența unei practici judiciare neunitare cu privire la interpretarea art. 324 alin. (4) și a sesizat ICCJ pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, suspendând judecata cauzei până la soluționarea sesizării.

Motivarea instanței actuale (ICCJ)

ICCJ, prin Decizia nr. 7/2024, a admis sesizarea Tribunalului Timiș și a clarificat interpretarea dispozițiilor art. 324 alin. (1) și (4) din Codul civil. Motivarea instanței supreme se bazează pe mai multe argumente juridice fundamentale:

1. Interpretarea literală a textului legal: ICCJ a constatat că art. 324 alin. (4) nu impune în mod expres existența unei cereri de partaj ca o condiție de admisibilitate a cererii de atribuire a beneficiului locuinței. Sintagma „până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj” indică doar limita temporală a efectelor juridice ale atribuirii, fără a condiționa admisibilitatea acțiunii (par. 63-64 din Decizie).
2. Interpretarea sistematică: Atribuirea beneficiului locuinței este o măsură temporară, care nu împiedică părțile să opteze ulterior pentru un partaj voluntar, conform art. 355 sau art. 670 din Codul civil. Impunerea unei cereri de partaj concomitente ar limita libertatea părților de a alege modalitatea de lichidare a coproprietății (par. 66).
3. Natura juridică a acțiunii: Cererea de atribuire a beneficiului locuinței reprezintă un partaj de folosință, similar celui reglementat de art. 639 din Codul civil, care nu necesită o acțiune concomitentă de partaj al proprietății (par. 67-68).
4. Interpretarea istorică: Sub reglementările anterioare (ex. Legea nr. 5/1973), atribuirea beneficiului locuinței era admisibilă fără a fi condiționată de o cerere de partaj. Actualul Cod civil a codificat această practică, adăugând doar precizarea privind limita temporală a efectelor (par. 69-74).
5. Interesul superior al copilului și protecția familiei: ICCJ a subliniat că reglementarea locuinței conjugale urmărește protejarea interesului superior al copilului și echilibrarea raporturilor dintre soți. Condiționarea atribuirii de existența unui partaj ar putea menține soții într-un mediu conflictual, contrar principiilor fundamentale ale dreptului familiei (par. 30, 73).
6. Jurisprudența Curții Constituționale: Decizia nr. 499/2013 a Curții Constituționale nu impune obligativitatea unei cereri de partaj, ci doar confirmă constituționalitatea caracterului temporar al măsurii. ICCJ a clarificat că această decizie nu exclude interpretarea potrivit căreia cererea de atribuire este admisibilă fără un partaj concomitent (par. 76-79).
7. Practica judiciară neunitară: ICCJ a constatat existența a două opinii în practica instanțelor naționale: una majoritară, care nu condiționează atribuirea de existența unui partaj, și una minoritară, care susține contrariul. Decizia nr. 7/2024 unifică această practică, adoptând interpretarea majoritară (par. 28-32).

Soluția finală

Prin Decizia nr. 7/2024, ICCJ a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 324 alin. (1) și (4) din Codul civil, sintagma „până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj” reprezintă momentul maxim până la care hotărârea de atribuire a beneficiului locuinței conjugale își produce efectele juridice, fără ca admisibilitatea cererii să fie condiționată de existența unei acțiuni de partaj pe rolul instanțelor. Această soluție este obligatorie, conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, și are un impact semnificativ asupra practicii judiciare în litigiile de divorț.

Concluzii

Decizia nr. 7/2024 a ICCJ reprezintă un reper esențial în clarificarea regimului juridic al locuinței conjugale la desfacerea căsătoriei. Prin eliminarea condiției existenței unei acțiuni de partaj, instanța supremă facilitează accesul la justiție și protejează interesul superior al copilului, fără a afecta drepturile de proprietate ale foștilor soți. Pentru publicul larg, această decizie subliniază importanța unei interpretări echilibrate a normelor legale, care să asigure atât stabilitatea familială, cât și respectarea drepturilor patrimoniale. În practică, avocații și justițiabilii vor beneficia de o abordare unitară, care simplifică soluționarea litigiilor privind locuința conjugală.

Întrebări frecvente

1. Ce reprezintă beneficiul locuinței conjugale în contextul divorțului?

Beneficiul locuinței conjugale se referă la măsura prin care, la desfacerea căsătoriei, instanța poate atribui unui soț folosința locuinței comune, ținând cont de interesele copiilor și de posibilitățile locative ale părților.

2. Cum se interpretează sintagma „până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj” în beneficiul locuinței conjugale?

Sintagma indică momentul maxim până la care hotărârea de atribuire a folosinței locuinței conjugale își produce efectele juridice, fără a condiționa admisibilitatea cererii de existența unei acțiuni de partaj pe rol.

3. De ce este important beneficiul locuinței conjugale pentru protejarea interesului superior al copiilor?

Beneficiul locuinței conjugale asigură continuitatea și stabilitatea mediului familial, protejând interesul superior al copiilor prin garantarea unei locuințe adecvate pe perioada procesului de divorț și până la partajul definitiv.

4. Care sunt temeiurile legale ce stau la baza beneficiului locuinței conjugale?

Temeiurile legale se regăsesc în dispozițiile art. 324 din Codul civil, care prevede condițiile de acordare a folosinței locuinței conjugale, inclusiv limitarea efectelor acesteia până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj.

5. Ce criterii sunt luate în considerare în atribuirea beneficiului locuinței conjugale?

Criteriile includ interesul superior al copiilor, culpa în desfacerea căsătoriei și posibilitățile locative ale ambilor soți, aspecte ce trebuie evaluate pentru a asigura o soluție echitabilă în beneficiul locuinței conjugale.

6. Cum abordează instanța problema beneficiului locuinței conjugale în speța analizată?

Instanța a interpretat dispozițiile legale astfel încât efectele hotărârii de atribuire a folosinței locuinței conjugale să se limiteze până la rămânerea definitivă a hotărârii de partaj, fără ca admisibilitatea acțiunii să depindă de existența unei cereri de partaj simultane.

7. Ce impact are interpretarea normelor privind beneficiul locuinței conjugale asupra jurisprudenței?

Interpretarea clară a normelor asigură predictibilitatea și uniformitatea deciziilor judiciare, contribuind la evitarea unor jurisprudențe neunitare în cazurile de atribuire a beneficiului locuinței conjugale.

8. Cum influențează istoricul speței deciziile privind beneficiul locuinței conjugale?

Istoricul speței arată evoluția abordărilor judiciare, evidențiind divergențe între hotărârile de primă instanță și cele ale instanței supreme, ceea ce subliniază necesitatea clarificării efectelor juridice ale beneficiului locuinței conjugale.

9. Ce argumente au fost aduse de părțile implicate în speța privind beneficiul locuinței conjugale?

Părțile au argumentat atât în favoarea aplicării stricte a textului de lege, care nu impune o cerere de partaj concomitentă, cât și în favoarea necesității de a proteja drepturile ambelor părți, asigurând o distribuție echitabilă a folosinței locuinței conjugale.

10. Care este soluția finală adoptată de instanță în ceea ce privește beneficiul locuinței conjugale?

Instanța a decis că efectele hotărârii de atribuire a folosinței locuinței conjugale se produc până la rămânerea definitivă a hotărârii de partaj, clarificând astfel faptul că admisibilitatea cererii nu este condiționată de prezența unei cereri de partaj pe rol.