Anulare autorizație. Speța se concentrează pe conflictul dintre reglementările urbanistice locale, specifice unei zone (Plan Urbanistic Zonal – PUZ), și legislația națională generală (Regulamentul General de Urbanism – RGU), în contextul în care documentația de urbanism principală a localității, PUG-ul, nu mai era în vigoare la data emiterii actului.
Principala întrebare de drept a fost: instanța trebuie să verifice legalitatea unei autorizații de construire raportându-se exclusiv la un PUZ local aprobat, chiar dacă PUG-ul este expirat, sau trebuie să aplice prioritar dispozițiile de drept comun, naționale, în materie de urbanism? Răspunsul la această întrebare a determinat soarta proiectului imobiliar.
Obiectul dosarului și solicitările părților
- Reclamantul, Prefectul Județului, sesizat de Inspectoratul de Stat în Construcții (ISC), a solicitat instanței de contencios administrativ anularea Autorizației de Construire nr. 386/14.07.2016.
- Obiectul autorizației: Edificarea unui imobil cu destinația de „Locuințe colective regim P+1E+Er și Parcaje”.
- Pârâții în cauză au fost Primarul Comunei, în calitate de emitent al autorizației, și societate, în calitate de beneficiar.
Starea de fapt relevantă pentru anularea autorizației de construire
În urma unui control, Inspectoratul de Stat în Construcții a întocmit un proces-verbal prin care a constatat o serie de nereguli în emiterea autorizației de construire. Aceste nereguli vizau încălcarea prevederilor unui Plan Urbanistic Zonal (PUZ), aprobat printr-o Hotărâre de Consiliu Local (HCL). Printre deficiențele reținute se numărau:
- Nerespectarea distanțelor minime față de proprietățile vecine.
- Depășirea numărului maxim de apartamente permis pe parcelă (se autorizaseră 9 apartamente, în loc de maxim 5 posibile, conform PUZ).
- Neconformitatea accesului pe parcelă și a trotuarului.
- Eliberarea unui certificat de urbanism cu date eronate și incomplete.
Pe baza acestui control, Prefectul a inițiat acțiunea în justiție pentru anularea autorizației de construire. Un detaliu crucial, ridicat de pârâți, a fost faptul că, la data emiterii autorizației (2016), Planul Urbanistic General (PUG) al comunei era expirat din anul 2014.
Temeiurile legale invocate
Disputa juridică a gravitat în jurul următoarelor acte normative:
- Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
- HG nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului General de Urbanism (RGU).
- Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul.
- Codul Civil, articolele 612 și 615, referitoare la distanța față de linia de hotar.
- Hotărâri ale Consiliului Local (HCL) privind aprobarea PUZ-ului și a altor reglementări locale de urbanism.
Argumentele părților implicate
▶️ Prefectul Județului (reclamant):
A susținut că acțiunea sa este o obligație legală ce decurge din sesizarea ISC. Argumentația s-a bazat integral pe constatările din procesul-verbal al ISC, care evidenția încălcarea directă a documentațiilor de urbanism locale (PUZ) în vigoare pentru terenul respectiv.
▶️ Primarul Comunei și Dezvoltatorul (pârâți):
Argumentul lor principal a fost că prima instanță a greșit fundamental cadrul legal de analiză. Aceștia au susținut că, în absența unui PUG valabil, devin direct aplicabile dispozițiile de drept comun în materie (Regulamentul General de Urbanism – HG 525/1996, Legea 50/1991 și Codul Civil). Prin urmare, legalitatea autorizației nu putea fi judecată strict prin raportare la PUZ-ul local, ci trebuia analizată prin prisma acestor legi naționale. Au considerat că prima instanță nu a cercetat efectiv fondul cauzei, deoarece a omis această analiză esențială.
▶️ Inspectoratul de Stat în Construcții (intimat):
A susținut corectitudinea controlului efectuat și a concluziilor din procesul-verbal. A reiterat punctual fiecare neconformitate a autorizației față de PUZ-ul local. În același timp, a solicitat scoaterea sa din cauză, argumentând corect că nu are calitate procesuală pasivă, nefiind nici emitentul, nici beneficiarul actului contestat.
Istoricul Speței ⚖️
- Fondul (Tribunalul): Prima instanță a admis acțiunea Prefectului și a dispus anularea autorizației de construire. Judecătorul fondului și-a bazat hotărârea pe raportul de expertiză tehnică judiciară și pe constatările ISC, concluzionând că autorizația încalcă prevederile PUZ-ului local.
- Recursul (Curtea de Apel): Nemulțumiți de soluție, Primarul și dezvoltatorul au declarat recurs, solicitând casarea sentinței și rejudecarea cauzei, invocând principalul motiv că instanța de fond a aplicat greșit legea.
Motivarea instanței de recurs (Curtea de Apel Timișoara)
Curtea de Apel a admis recursurile și a oferit o lecție de drept administrativ. Instanța de control judiciar a constatat că raționamentul primei instanțe a fost viciat, deoarece a limitat analiza legalității autorizației doar la prevederile PUZ-ului local.
Curtea a subliniat un principiu fundamental, confirmat de expertiza din dosar: PUG-ul comunei era expirat la data emiterii autorizației. În această situație, devin incidente dispozițiile art. 36 alin. (2) din HG nr. 525/1996 (Regulamentul General de Urbanism), care stipulează clar:
„Până la aprobarea planurilor urbanistice generale şi a regulamentelor locale de urbanism, autorizarea executării construcţiilor se va face numai în condiţiile stabilite de prezentul regulament.”
Astfel, Curtea de Apel a reținut că prima instanță a comis o eroare de judecată: deși a menționat în finalul hotărârii legile generale (Codul Civil, HG 525/1996, Legea 50/1991), nu a realizat nicio analiză concretă a modului în care aceste norme ar fi fost sau nu încălcate. Afirmația a rămas fără suport probatoriu și fără argumentație juridică, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei sub toate aspectele sale legale.
Instanța de recurs a concluzionat că, pentru o justă soluționare, se impune o analiză completă a legalității autorizației prin raportare atât la reglementările locale, cât și la cele de drept comun, devenite direct aplicabile din cauza expirării PUG-ului.
Soluția finală
În lumina acestor considerente, Curtea de Apel Timișoara a decis:
- Admiterea recursurilor declarate de Primar și de dezvoltator.
- Casarea în parte a sentinței primei instanțe în ceea ce privește soluția pe fond.
- Trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță (Tribunalul), cu indicația expresă de a analiza legalitatea autorizației prin raportare la întregul cadru legislativ aplicabil, inclusiv HG nr. 525/1996, Legea 50/1991 și Codul Civil.
- Menținerea soluției privind lipsa calității procesuale pasive a Inspectoratului de Stat în Construcții.
Autorizație de construire nelegală poate fi invalidată, dar procesul de verificare a legalității trebuie să fie riguros și complet, luând în considerare ierarhia și aplicabilitatea tuturor normelor de urbanism. O astfel de speță subliniază necesitatea consultării unui avocat specializat în dreptul urbanismului pentru a naviga corect prin labirintul legislativ și a preîntâmpina o potențială anulare a autorizației de construire.
Conținut integral hotărâre
Hotarâre nr. 561/2021 din 27.04.2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, cod RJ e7e83dg6 (https://www.rejust.ro/juris/e7e83dg6)
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2021:016.######
#######
CURTEA DE APEL TIMIŞOARA OPERATOR -2928
SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DOSAR NR. ####/30/2017
DECIZIA CIVILĂ NR. ###
Şedinţa publică din 27 aprilie 2021
PREŞEDINTE: ######## #### #####
JUDECĂTOR: #### ######
JUDECĂTOR: ###### #####
GREFIER: ####### #######
Pe rol fiind amânarea pronunţării asupra recursurilor declarate de recurenţii – pârâţi PRIMARUL COMUNEI ########## şi SC ######## #### SRL împotriva Sentinţei civile nr. ###/05.11.2020 pronunţată de Tribunalul ##### în dosarul nr. ####/30/2017, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Prefectul Judeţului ##### şi intimatul – pârât Inspectoratul de Stat în Construcţii Vest, având ca obiect – anulare act administrativ.
Dezbaterea în fond a recursului a fost consemnată în încheierea de şedinţă din data de 14.04.2021 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunţarea cauzei s-a amânat pentru data de 27.04.2021.
C U R T E A,
Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. ###/05.11.2020 pronunţată în dosar nr. ####/30/2017 Tribunalul ##### a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Stat în Construcții – Inspectoratul Regional în Construcții Vest şi a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis acțiunea formulată de reclamantul Prefectul Județului #####, în contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei ########## și ######## #### SRL şi a anulat autorizația de construire nr.386/14.07.2016, emisă pentru „Locuințe colective regim P+ 1E+Er și Parcaje „ la cererea pârâtei ######## #### SRL.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul Primarul Comunei ##########, solicitând admiterea recursului, în principal, casarea hotărârii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond şi, în subsidiar, casarea în tot a hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurenta arată că, prin cererea de chemare în judecată formulată de către Prefectul Judeţului ##### în contradictoriu cu Primarul comunei ########## şi cu societatea SC ######## #### SRL, s-a solicitat anularea Autorizaţiei de construire nr. 386/14.07.2016 pentru „Amplasare locuinţe colective regim P+IE+Tr şi parcaje”, având în vedere că, prin Procesul-verbal de control nr 14834/28.04,2017 al Inspectoratului Regional în Construcţii Vest s-ar fi constatat că: accesul pe parcelă nu este conform planşei 95A03 din documentaţia de urbanism nr 95/2011 aferentă (PUZ) aprobat cu HC! nr 26/25 04.2013: circulaţia pietonală în zonă nu este asigurată trotuarul nu este conform planşei 95A03 din documentaţia de urbanism nr. 95/2011 aferentă (PUZ) aprobat cu HCL. nr 26/25.041013, fiind folosit pe post de acces în parcările prevăzute pe parcelă; nu se respectă distantele minime de amplasare a clădirii în raport cu limitele de proprietate laterale (se aprobă 2 m faţă de 3,25 m) şi nici în raport cu limita de proprietate posterioară (se aprobă 8,88 m faţă de 10 m): nu se respectă numărul maxim de apartamente ce se pot construi pe parcelă (se autorizează 9 apartamente în loc de maxim 5 posibile); certificatul de urbanism nr. 289/03 03.2016 a fost eliberat cu date incomplete şi date eronate, respectiv – retragerile la nivelul cornişei nu sunt corespunzătoare unui regim de înălţime de P+1E+Er ci unui regim de P+M. nufărul maxim de apartamente ce se pot construi pe parcelă nu este specificat în CU, se specifică o retragere fixă a clădirii faţă de limita posterioară de 6 m. distanţa aprobată fiind de 10 m. nu se respectă observaţia nr, 1 din anexa 1 la Ordinul MLPAT nr. 77/N/199C cu privire In cerinţele la care se verifică tehnic proiectele de specialitate funcţie de categoria de importanţă a clădirii; planul de situaţie nu este întocmit conform anexei nr. 1 la Legea nr. 50/1991. republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin intermediul întâmpinării a solicitat instanţei de fond respingerea acţiunii formulată ca netemeinică, nelegală si nedovedită, arătând că solicitarea intimatului de anulare a autorizaţiei de construire în litigiu a fost făcută doar în baza procesului-verbal întocmit de Inspectoratul Regional în Construcţii Vest fără ca intimatul să aibă o verificare şi constatare proprie la care se adaugă şi faptul că autorizaţia de construire a fost emisă cu respectarea documentaţiilor de urbanism aprobate de către Consiliul Local al Comunei ##########
În ceea ce priveşte cererea de casare a hotărârii recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, arată că aceasta este justificată de faptul că judecătorul primei instanţe a susţinut, în considerentele hotărârii, ca fiind întemeiate criticile reclamantului Prefectul Judeţului ##### referitoare la faptul ca „Certificatul de Urbanism nr 289/03. 03. 2016 a fost eliberat parţial cu date incomplete şi eronate observaţia nr 1 din anexa 1 la Ordinul MLPAT nr 77/N/1596 cu privire la cerinţele la care se verifica tehnic proiectele de specialitate funcţie de categoria de importanţa a clădirii s-a respectat numai parţial, iar Planul de situaţie respecta numai parţial anexa nr. 1 la Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se confirmă”.
Această manieră a primei instanţe de a susţine sec, fără nicio argumentare în drept sau/şi în fapt, că se confirmă criticile reclamantului cu privire la faptul ca certificatul de urbanism ar fi fost emis cu date incomplete sau eronate şi ca planul de situaţie ar respecta numai parţial anexa 1 din Legea nr. 50/1991, ne pune în situaţia de a nu putea cunoaşte care sunt datele care lipsesc sau sunt eronate în certificatul de urbanism şi care este partea din planul de situaţie care nu este respectată în opinia judecătorului fondului, ceea ce echivalează cu nejudecarea cauzei în fond.
Apreciază că, hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv pentru care solicită, casarea în totalitate a hotărârii recurate, iar cu ocazia rejudecării, respingerea acţiunii, ca netemeinică şi nelegală.
Prin hotărârea recurată, instanţa de fond a constatat faptul că reclamantul Prefectul Judeţului ##### a procedat la promovarea acţiunii la sesizarea Inspectoratului Regional în Construcţii Vest, care, în urma controlului efectuat la Primăria Comunei ##########, ar fi constatat ca Autorizaţia de construire nr. 386/14.07.2016 a fost emisă în mod nelegal, consemnând aceste aspecte în cuprinsul Procesului-verbal de control nr. 14834/28.04.2017.
Mai departe, tribunalul a stabilit că, documentaţia de urbanism care ar fi trebui să fie avută în vedere la emiterea Autorizaţiei de Construire nr. 386/14.07.2016, acesta concluzionând că autorizaţia de construire ar fi trebuit emisă în baza PUZ-ului aprobat prin HCL nr.26/25.04.2013, precum şi a HCL nr.72/2006.
Concluzia tribunalului este una incorecta, în condiţiile în care Comuna ########## nu are un Plan Urbanism ####### în termen de valabilitate, explicaţia fiind aceea ca PUG-ul aprobat prin HCL nr.41/2002 a fost prelungit cu HCL nr. 27/2012 doar până în anul 2014, ulterior nemaiexistând vreo hotărâre de consiliu local de prelungire sau de aprobare a unui nou PUG, astfel că, inexistenţa unui PUG în termen de valabilitate, este evident că sunt incidente dispoziţiile de drept comun reglementate de HG nr.525/1996, pentru aprobarea regulamentului general de urbanism, Legea nr. 50/1991 şi Ordinul nr.839/2009, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum şi ale Codului Civil., nu doar cele stabilite prin PUZ-ul aprobat prin HCL nr.26/25.04.2013, precum şi HCL nr.72/2006.
De altfel, și opinia Consiliului ######## #####, comunicată prin adresa nr R21652/20.11.2018, din care rezultă că, în absența unui PUG valabil se vor respecta dispoziţiile de drept comun în materia executării si autorizării lucrărilor de construcţii.
Aşadar, ca prima instanţa a purces la soluționarea cauzei în mod cu totul şi cu totul nelegal, neținând seama absolut deloc de faptul ca analiza legalităţi emiterii Autorizaţiei de Construire nr. 386/14 07.2016 ar fi trebuit să se facă şi prin luarea în considerare a dispoziţiilor de drept comun, respectiv cule reglementate de HG nr, 525/1996, pentru aprobarea regulamentului general de urbanism. Legea nr. 50/1991 şi Ordinul nr. 839/2009, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legi nr 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum și a Codului Civil, nu doar cele stabilite prin PUZ-ul aprobat prin, HCL nr. 26/25.04 2013.
Surprinzătoare este această manieră în care a procedat instanţa de fond în condiţiile în care însăși judecătorul fondului a arătat prin ultima fraza din considerentele hotărârii recurate, că autorizaţia de construire atacată ,,nu se încadrează în reglementările urbanistice în vigoare, respectiv Codul Civil, HG nr. 525/1996, Legea nr. 50/1991 HCL al comunei ########## nr. 72/2006. PUZ aprobat prin HCL nr 26/25.04.2013 şi HCL nr ##### ## ####. privind aprobarea documentaţi îi pentru Avizul de principiu PUG ##########,, ceea ce înseamnă că judecătorul cauzei ştia ca legalitatea autorizaţiei de construire în litigiu ar fi trebuit apreciata şi prin raportare la reglementările de drept comun, ceea ce nu a făcut.
Mai departe, deşi întreaga argumentație utilizata de instanţa de fond pentru a justifica nelegalitatea autorizaţiei de construire este incorecta, deoarece a fost realizată doar prin raportare la PUZ-ul aprobat prin HCL nr. 26/25.04.2013, precum şi HCL nr. 72/2006, în cele ce urmează vom dezvolta motivele pentru care pretinsele motive de nelegalitate sunt netemeinice şi nelegale.
Astfel, Autorizaţia de construire nr ###### ## #### a fost emisă pentru ,,Amplasare locuinţe colective regim P+1E+Er şi Parcaje,, la cererea pârâtei SC ######## #### SRL. cu respectarea atât a documentaţii or de urbanism aprobate de către Consiliul Local al Comunei ##########, cât şi a dispoziţiilor de drept comun în domeniul urbanismului
Referitor la pretinsul motiv de m ilegalitate constând în faptul ca accesul pe parcela si trotuarul nu ar fi conform planşei 95A0Î din documentaţia de urbanism nr. 95/2011. aferenta PUZ aprobat cu HCL nr 26/25.04 2313, fiind folosit pe post de acces in parcările prevăzute pe parcela judecătorul fondului nu a făcut altceva decât sa preia punctul de vedere al expertului tehnic care a întocmit raportul de expertiza în cauză, fără a analiza în vreun fel apărările noastre cu privire la aceste critici.
În realitate, așa cum a arătat și prin întâmpinare în fața primei instanţe, circulaţia pietonala nu este asigurată la în acest moment datorita faptului ca aceasta trebuie realizata electiv de către Comuna ########## pe domeniul public al Comunei ########## conform planşei de reglementare aprobată cu HCL 26/2504.2013. #### vreme zona este în construcție, este evident că nu se pot realiza și trotuarele.
În plus, în conformitate cu planşa de reglementări RLU aferent PUZ aprobat cu HCL 26/25 04.2013 nu este interzisă parcarea la frontal stradal in incinta parcelei. Conform pct-ul 4.1 Accese carosabile: – numărul si contigui alia accesele r carosabile pentru toate categoriile de construcţii se stabileşte în funcţie de destinaţia funcțională a construcţiei și de capacitatea si numărul de utilizatori; iar conform pct-ul 4 parcaje este permisa prevederea de locuri de parcare descoperite pentru vehicule pe zone vezi.
În concluzie, câtă vreme strada în litigiu, aceasta incluzând carosabilul trotuarele şi locurile de parcare pe domeniul public nu este încă edificată de către autoritatea locala, nu se poate susține ca nu ar fi asigurat accesul pe parcelă și că trotuarul nu ar fi conform planșei 95A03, deoarece acestea urmează a fi edificate abia după ce strada, în întregul său, va fi edificată.
În ceea ce priveşte concluzia instanţei de fond privire la faptul că autorizaţia de construire ar fi fost emisa cu nerespectarea retragerii clădirii faţă de limita de proprietate stângă şi limita posterioară, aprobată prin HCL nr. 26/25.04.2013 în sensul în care retragerea laterală stângă ar fi trebuit să fie de minim 3,25 metri, iar nu de 2 metri cum este în situaţia prezentă, şi limita posterioară care ar fi trebuit să fie de 10 m, nu 8,88 m. arătă că instanţa de fond a greşit şi în acest caz, atât pentru că nu ţinut seama de dispoziţiile de drept comun, cât şi pentru că nu a ţinut seama de faptul că în RLU aferent PUZ aprobat cu HCL 26/25.04.2013, nu s-a făcut referire la retragerile laterale, iar potrivit planşei de reglementari zona de implantare a construcţie poate fi chiar şi pe limitele laterale (cu acord notarial vecini).
#### de limita din spate a parcelei, arată că s-a respectat HCL nr 8/26 11.2006, prin care se aproba completarea şi modificarea Regulamentului Local de Urbanism şi care prevede la punctul 3c-o retragere a construcţie de minim 6 m pentru toate regimurile de înălţime, ceea ce s-a şi respectat la emiterea autorizaţiei de construire, această retragere fiind de 8,88 m.
##### că, deşi a făcut această apărare prin întâmpinare, instanţa de fond nu a înţeles să argumenteze în vreun fel de ce nu s-ar aplica cele reglementate prin HCL nr.8/26.11.2006.
De asemenea, prima instanţa a considerat că sunt întemeiate criticile reclamantului referitoare la faptul ca autorizaţia de construire a fost emisă cu nerespectarea numărului maxim de apartamente ce se pot construi pe parcelă, în sensul că se pot construi doar maxim 5 apartamente. Nu 10 cât s-a autorizat, indicându-se că ar fi incidente, în acest sens, documentaţiile de urbanism aprobate prin PUZ – ul aprobat prin HCL nr.26/25.04.2013, precum şi HCL nr.72/2006.
În realitate, aşa cum s-a arătat supra, în ipoteza inexistenţei unui PUG în termen de valabilitate, este evident că sunt incidente dispoziţiile de drept comun reglementate de HG nr.525/1996, pentru aprobarea regulamentului general de urbanism, Legea nr.50/1991 şi Ordinul nr.839/2009, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum şi a Codului civil, nu doar cele stabilite prin PUZ-ul aprobat prin HCL nr.26/25.04.2013, precum şi nr.72/2006.
Drept urmare, câtă vreme dispoziţiile de drept comun nu conţin nici un fel de reglementare cu privire la numărul unităţilor locative ce pot fi autorizate pe parcela, rezultă nici această critica a autorizaţiei de construire nu poate fi luată în considerare.
În sfârşit, netemeinica şi nelegală este hotărârea primei instanţe şi în ceea ce priveşte criticile reclamantului referitoare la faptul ca „Certificatul de Urbanism nr 289/03.03.2016 a fost eliberat parţial cu date incomplete şi eronate observaţia nr 1 din anexa 1 la Ordinul MLPAT nr 77/N/1596 cu privire la cerinţele la care se verifică tehnic proiectele de specialitate funcţie de categoria de importanţa a clădirii s-a respectat numai parţial, iar Planul de situaţie respecta numai parţial anexa nr. 1 la Legea nr. 50/1991, republicată cu modificările şi completările ulterioare, se confirma”.
Instanţa de fond nu a indicat care sunt argumentele care dovedesc că certificatul de urbanism ar fi fost emis cu date incomplete sau eronate şi că planul de situaţie ar respecta numai parţial anexa 1 din Legea nr 50/1991, arătă că nici aceste critici nu pot fi luate în considerare ca şi motive de nelegalitate ale autorizaţiei de construire în litigiu.
Astfel, deşi s-a susţinut ca nu s-ar fi respectat observaţia nr. 1 din Anexa 1 la Ordinul MLPAT nr. 77/N/1996 cu privire la cerinţele la care se verifica tehnic proiectele de specialitate funcţie de categoria de importanta a clădirii, arătă că şi această critică este nefondată, motivat de faptul că, în memoriul tehnic aferent a Autorizaţiei de Construire nr 386/14.07.2010 încadrarea tehnică a proiectului a fost efectuată de ## ######### SRL la punctul 3.2 Categorii de încadrare şi clasificare şi se verifică pentru cerinţele A1, încadrarea tehnica neputând fi făcută de autoritatea publică locală, ci de proiectantul care îşi asumă categoria de importanţă a clădirii.
Aceeaşi este situaţia şi cu privire la critica referitoare ta faptul că planul de situaţie nu ar fi fost întocmit conform Anexei nr.1 la Legea nr 50/1991, republicata, cu modificările şi completările ulterioare, nici prima instanţă şi nici expertul tehnic nearătând ce anume nu cuprinde acest plan de situaţie mai ales ca acesta este întocmit şi însuşit de către proiectant şi prevede retragerile solicitate în certificatul de urbanism ce a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire in litigiu
În drept, se invocă dispozițiile art. 483 și urm. Cod procedură civilă, art. 488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă, Legea nr, 554/2004 a contenciosului administrativ, HG nr. 525/1996, pentru aprobarea regulamentului general de urbanism, Legea nr. 50/1991 şi Ordinul nr. 839/2009, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 , precum și art. 612 şi 615 Cod Civil.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtă SC ######## #### SRL, solicitând, în principal, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond a cauzei, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinţei recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de Prefectul Judeţului #####.
În motivare, arată apreciază că, instanţa de fond nu a analizat cauza dedusă judecăţii din prisma strictă a temeiurilor de fapt şi de drept incidente în cauză, aspect sau aspecte ce ar putea echivala cu necercetarea pe fond a cauzei deduse judecăţii.
Astfel, Tribunalul #####, prin probele administrare a analizat speţa luând în calcul dispoziţiile urbanistice locale existente la momentul emiterii autorizaţiei de construire, însă a omis, sau s-a omis din vedere faptul că la data emiterii autorizaţiei de construire ###### ########## ## ### #### ####### ###### ########## #######, plan în temeiul căruia s-au elaborate şi celelalte reglementări locale urbanistice, adică hotărâri de consiliu local şi Regulamentul local de urbanism.
Prin urmare la data emiterii certificatului de urbanism nr. 289/03.03.2016 şi a autorizaţiei de construire nr. 386/14.07.2016, Comuna ########## avea PUGUL expirat din anul 2014 şi prin urmare, în speţă trebuiau verificate strict dacă autorizaţia de construire se putea emite sau trebuia emisă doar în temeiul H.G. nr. 525/1996 privind Regulamentul ####### de urbanism.
De altfel, potrivit art. 36 alin 2 din H.G. nr. 525/1996 privind Regulamentul ####### de urbanism, până la aprobarea planurilor urbanistice generale şi a regulamentelor locale de urbanism, autorizarea executării construcţiilor se va face numai în condiţiile stabilite de prezentul regulament. În acest sens s-a pronunţat şi Arhitectul judeţului #####, prin adresele comunicate către U.A.T. ########## cât şi în alte speţe similare.
Totodată, prima instanţă prin expertiza dispusă nu a analizat dacă imobilul deja edificat şi înstrăinat către terţe persoane poate fi autorizat şi în ce condiţii, ori dacă imobilul edificat respectă sau nu condiţiile impuse prin autorizaţia de construire.
În concluzie, apreciază că instanţa de fond, prin probele administrative în speţă, inclusiv prin expertiza dispusă în cauză trebuia şi putea să verifice toate aceste aspecte, pentru a se putea pronunţa cu privire la legalitatea autorizaţiei de construcţie, iar în condiţiile în care nu a făcut-o apreciază că fondul cauzei nu a avut parte de o cercetare amănunţită, motiv pentru care s-ar impune casarea sentinţei şi trimitere cauzei aceleaşi instanţe pentru o cercetare mai riguroasă a fondului.
În al doilea rând, pe fondul cauzei, apreciază că sentinţa este netemeinică şi nelegală.
1.Primul aspect de nelegalitate a autorizaţiei de construire reţinut de prima instanţă este acela că accesul pe parcelă şi trotuarul nu sunt conforme cu documentaţia din PUZ, fiind folosit pe post de acces în parcările de pe parcelă iar circulaţia pietonală în zonă nu este asigurată.
Or, este netemeinic şi nelegal reţinerea unui astfel de aspect de nelegalitate al autorizaţiei de construire, deoarece, aspectul constatat ţine de faza de construire şi nicidecum de faza de autorizare a construcţiei, de altfel, expertul în specialitatea arhitectură nu avea cum să analizeze acest aspect al lăţimilor aleilor şi a accesului la parcări, respectiv a realizării sau nu a trotuarului, decât dacă apela la cunoştinţele unui expert topo, care putea arăta dacă distanţele şi modul de acces la parcări sunt sau nu în concordanţă cu planşa din PUZ. De altfel aleea pietonală nu ţine de subscrisa, deoarece acestea se realizează strict de către U.A.T. ########## pe domeniul public al acesteia. Ba, mai mult, dacă se verifica documentaţia parcelei vecine cu cea pe care a edificat-o construcţia se putea vedea că accesul la imobilul său este posibil de pe 2 străzi unul de pe str. #### şi unul de pe o altă stradă, însă şi aceste aspecte ţin de modul de realizare a străzilor de către UAT, acestea fiind în proprietatea acesteia şi nu a sa.
2.Tot neîntemeiat este şi motivul de nelegalitate ce vizează amplasarea clădirii în raport cu distanţele laterale şi posterioare, deoarece, aşa cum se poate observa, prin Certificatul de urbanism ce a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire se prevede, respectarea Codului civil referitoare la distanţe. Spre exemplu, art. 612 din Codul civil arată că orice construcţii, lucrări sau plantaţii se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanţe minime de 60 de cm faţă de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanţa minimă se poate face prin acordul părţilor exprimat printr-un înscris autentic.
Totodată, art. 615 din Codul Civil, reglementează şi distanţa minimă pentru fereastra de vedere, arătând că este obligatorie păstrarea unei distanţe de cel puţin 2 metri între fondul, îngrădit sau neîngrădit, aparţinând proprietarului vecin şi fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări ce ar fi orientate către acest fond. Fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări neparalele cu linia de hotar spre fondul învecinat sunt interzise la o distanţă mai mică de un metru. Distanţa se calculează de la punctul cel mai apropiat de linia de hotar, existent pe faţa zidului în care s-a deschis vederea sau, după caz, pe linia exterioară a balconului, până la linia de hotar. Distanţa, şi în cazul lucrărilor neparalele, se măsoară tot perpendicular, de la punctul cel mai apropiat al lucrării de linia de hotar şi până la această linie.
Mai mult, în ceea ce priveşte distanţa ce trebuie respectată faţă de spatele parcelei, aceasta este de 3 m aşa cum este prevăzută în H.C.L. nr. 8/26.01.2006, fiind vorba despre o parcelă de colţ fiind de altfel respectate întocmai şi celelalte retrageri stânga, minim 2 m şi dreapta minim 3m..
Apreciază că aceste aspecte sunt deosebit de importante, în condiţiile în care, aşa cum a arătat din anul 2014 a expirat PUGUL comunei ##########, motiv pentru care trebuiesc aplicate regulile generale în domeniu, adică Codul Civil şi Regulamentul ####### de Urbanism.
Astfel, potrivit Regulamentul ####### de Urbanism cu privire la amplasare şi distanţe se arată după cum urmează:
Art. 23, amplasarea faţă de aliniament (1) Clădirile vor fi amplasate la limita aliniamentului sau retrase faţă de acesta, după cum urmează: a) în cazul zonelor construite compact, construcţiile vor fi amplasate obligatoriu la aliniamentul clădirilor existente; b) retragerea construcţiilor faţă de aliniament este permisă numai dacă se respecta coerenta şi caracterul fronturilor stradale. (2) In ambele situaţii, autorizaţia de construire se emite numai dacă înălţimea clădirii nu depăşeşte distanta măsurata, pe orizontala, din orice punct al clădirii faţă de cel mai apropiat punct al aliniamentului opus. (3) Fac excepţie de la prevederile alin. (2) construcţiile care au fost cuprinse într-un plan urbanistic zonal aprobat conform legii. (4) In sensul prezentului regulament, prin aliniament se înţelege limita dintre domeniul privat şi domeniul public. în completarea acestui alineat, arătă că distanţele şi retragerile faţă de frontul stradal şi limitele stânga, dreapta au fost respectate întocmai raportat la Regulamentul local de urbanism şi din PUZUL ce a generat parcela pe care a edificat construcţia în discuţie.
Articolul 24, amplasarea în interiorul parcelei Autorizarea executării construcţiilor este permisă numai dacă se respecta: a) distanţele minime obligatorii faţă de limitele laterale şi posterioare ale parcelei, conform Codului civil; b) distanţele minime necesare intervenţiilor în caz de incendiu, stabilite pe baza avizului unităţii teritoriale de pompieri. Secţiunea a II-a ###### cu privire la asigurarea acceselor obligatorii
Articolul 25, autorizarea executării construcţiilor este permisă numai dacă exista posibilităţi de acces la drumurile publice, direct sau prin servitute, conform destinaţiei construcţiei. Caracteristicile acceselor la drumurile publice trebuie să permită intervenţia mijloacelor de stingere a incendiilor. (2) In mod excepţional se poate autoriza executarea construcţiilor fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1), cu avizul unităţii teritoriale de pompieri. (3) Numărul şi configuraţia acceselor prevăzute la alin. (1) se determina conform anexei nr. 4 la prezentul regulament. (4) Orice acces la drumurile publice se va face conform avizului şi autorizaţiei speciale de construire, eliberate de administratorul acestora.
Articolul 26 Accese pietonale (1) Autorizarea executării construcţiilor şi a amenajărilor de orice fel este permisă numai dacă se asigura accese pietonale, potrivit importantei şi destinaţiei construcţiei. (2) In sensul prezentului articol, prin accese pietonale se înţelege căile de acces pentru pietoni, dintr-un drum public, care pot fi: trotuare, străzi pietonale, pieţe pietonale, precum şi orice cale de acces public pe terenuri proprietate publică sau, după caz, pe terenuri proprietate privată grevate de servitutea de trecere publică, potrivit legii sau obiceiului. (3) Accesele pietonale vor fi conformate astfel încât să permită circulaţia persoanelor cu handicap şi care folosesc mijloace specifice de deplasare.
3. Un aspect foarte important este, aşa cum a arătat şi acela referitor la faptul că autorizaţia de construire respectă întrutotul dispoziţiile legale în materie, celelalte aspecte reţinute de către instanţa de judecată referitoare la distanţe, accese şi nr. de apartamente efectiv edificate ţin de execuţia construcţiei şi nicidecum de faza de autorizare. Fiind cert că în cazul în care s-a edificat altceva decât s-a autorizat, acele lucrări sunt efectuate fără autorizaţie de construire, existând o cu totul altă procedură de constatare şi sancţionare în astfel de situaţii.
În concluzie, consideră că tribunalul trebuia să se raporteze strict la condiţiile de fond şi formă prevăzute de lege pentru emiterea autorizaţiei de construire, şi nu să efectueze practic o verificare în teren a construcţiei. Or, în condiţiile în care dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii au fost respectate întocmai, nu există nici un motiv real de nelegalitate a autorizaţiei de construire, motiv pentru care vă rugăm să ne admiteţi recursul.
În drept, se invocă prevederile art. 483, art. 488, punctul 8 din Codul de procedură civilă şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ.
Intimatul – pârât Inspectoratul de Stat în Construcţii Vest, legal citat, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate şi pe cale de consecinţă, menţinerea ca temeinică şi legală soluţia pronunţată de către instanţa de fond.
Apreciază ca fiind temeinică si legală hotărârea pronunţată de tribunalul sub aspectul modului de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a instituţiei, introdusă în cauză de către Prefectul Judeţului ##### în calitate de pârât, având în vedere faptul că, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, în ceea ce priveşte ISC-IRC Vest IJC #####, acesta nu are calitate nici de emitent şi nici de beneficiar al actului administrativ a cărui anulare se solicită, prin urmare nu există identitate între instituţie în calitate de pârâtă şi persoana ce poate fi obligată în raportul juridic dedus judecăţii.
#### de obiectul acţiunii, constând în anularea unei autorizaţii de construire, apreciază că acţiunea nu poate fi introdusă decât în contradictoriu cu emitentul actului care, în conformitate cu dispoziţiile art.4, lit. e) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată cu modificările şi completările ulterioare, este Primarul comunei ########## .
În ceea ce priveşte Inspectoratul de Stat în Construcţii, conform dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii – I.### ######## prin Legea nr. 707/2001 cu modificările şi completările ulterioare, acesta se organizează ca instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, fiind „organul tehnic specializat care exercită, potrivit legii, controlul statului cu privire la respectarea disciplinei în urbanism şi a regimului de autorizare a construcţiilor, precum şl la aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniul calităţii în construcţii, în a cărui structură organizatorică se află inspectoratele regionale în construcţii si inspectoratele judeţene în construcţii, unităţi fără personalitate juridică”.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată cu modificările ulterioare. Controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism şi autorizarea executării lucrărilor de construcţii se exercită de Inspectoratul de Stat în Construcţii, pe întregul teritoriu al ţării, şi de inspectoratele teritoriale ale acestuia, care dispun măsurile şi sancţiunile prevăzute de prezenta lege.
Din aceste dispoziţii legale rezultă cu claritate că Inspectoratul de Stat în Construcţii are obligaţii doar cu privire la efectuarea controlului, dispunerea măsurilor şl aplicarea sancţiunilor contravenţionale după caz, în vederea respectării şi aplicării legislaţiei în domeniu.
În virtutea acestor atribuţii legale. Inspectoratul de Stat în Construcţii, prin Inspectoratul ######## în Construcţii #####, a efectuat un control la Primăria comunei ##########, control ce viza legalitatea emiterii de către primarul comunei ########## a AC nr. 386/14.07.2016, AC nr. 81.03.03,2016 şi AC nr. 82/03.O3J.2O16.
Constatările şi măsurile dispuse de către organele de control ale IJC ##### sunt cuprinse în Procesul verbal de control nr. 14834/28.04.2016
Astfel cu privire la AC nr. 386/03.03.2016, emisă pentru executarea de lucrări de construire constând în „LOCUINŢE COLECTIVE P+1 E+Er Şl PARCAJE”, pe amplasamentul situat în ##########, CP 307160, str. ####, înscris în CF nr. 406955, nr. ### 406955, s-a constatat emiterea acesteia cu nerespectarea documentaţiei de urbanism PUZ aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al comunei ########## nr. 26/25.04.2013, după cum urmează:
1). Accesul pe parcela nu este conform planşei 95A03 din documentaţia de urbanism nr.95/2011 aferentă (PUZ) aprobat cu HX.L. al comunei ########## nr,26/25.O4.2013
2). Circulaţia pietonală în zonă nu este asigurată. Trotuarul nu este conform planşei 95A03 din documentaţia de urbanism nr.95/2011 aferentă (PUZ) aprobat cu H.C.L. al comunei ########## nr. 26/25.04.2013, fiind folosit pe post de acces în parcările prevăzute pe parcela.
3). Nu se respectă distanţele minime de amplasare a clădirii în raport cu limitele de proprietate laterale şi limita de proprietate posterioară:
-Conf. pct. 4.1-4 din RLU aferent PUZ aprobat cu H.C.L. al comunei ########## nr, 26/25.04.2013 se prevede pentru clădiri cu regim de înălţime mai mare de (D)+P+M o retragere de h/2 din înălţimea maxima la cornişă ( h=6,50m în cazul de faţă). Se autorizează, fără respectarea documentaţiei de urbanism (PUZ), o distanţă min. de 2m faţă de limita laterală stângă, distantă minima conform RLU fiind de 3,25m.
– Conf. RLU aferent PUZ aprobat cu H.C.L. al comunei1 ########## nr. 26/25.04.2013
se prevede o distanţă de min. 10m faţa de limita posterioară autorizează, fără respectarea documentaţiei de urbanism(PUZ). o distantă – minimă de 8.33m faţă de limita posterioară a parcelei.
4). Nu se respectă numărul maxim de, apartamente ce se pot construi pe parcelă:
– Conform pct.3.2 din RLU aferent aprobat cu H.C.L. al comunei ########## nr. 26/25.04.2013 pentru zona rezidenţială cu funcţiuni complementare se permite autorizarea de locuinţe cu maxim două apartamente pe parcela corelat cu HCL al comunei ########## nr.72/2006. în HCL 72/2006 se specifică posibilitatea construirii a maxim 4 apartamente pentru parcela minimă de 600 mp, pentru un regim de înălţime mai mare de P+E+M şi maxim P+2E+M. #### parcela este mal mare de 600mp se specifică posibilitatea adăugării unui apartament la fiecare 150mp- în cazul de fata, deşi parcela are o suprafaţa de 776 mp. se autorizează, fără respectarea documentaţiei de urbanism (PUZ), 10 apartamente în loc de maxim 5 posibile.
Certificatul de urbanism nr.289/03.03.2016 a fost eliberat cu data incomplete şi date eronate după cum urmează:
– Conform pct.4.1.4 din RLU aferent PUZ aprobat cu HCL al comunei ########## nr. 26/25.04.2013, se prevede pentru clădiri cu regim de înălţime mai mare de (D)+P+WG retragere de h/2 din înălţimea maximă la cornişă (6,50m în cazul de faţă), în CU se specifica o distanţă de amplasare fixă faţă de limitele de proprietate, respectiv 2m faţă de limita stângă şi 3m faţă de limita dreaptă retragerile au fost preluate din RLU aferent PUZ aprobat cu HCL. 26/25.04.2013 pentru un regim de înălţime de max. P+M),
– Conform pct. 3.2 din RLU aferent PUZ aprobat cu HCL, 26/25.04.2013,pentru zona rezidenţială cu funcţiuni complementare se permite autorizarea de locuinţe cu maxim două apartamente pe parcelă, corelat cu HCL 72/2006. în HCL 72/2006 se specifică posibilitatea construirii a maxim 4 apartamente pentru parcela minimă de 600 mp , pentru un regim de înălţime mai mare de P+E+M şi maxim P+2E+M. în cazul în care parcela este mai mare de 600mp se specifică posibilitatea adăugării unui apartament la fiecare 150mp. Aceste aspect privind numărul maxim de apartamente ce se pot construi pe parcelă nu este specificat în CU.
– Conform RLU aferent PUZ aprobat cu HCL. 26/25-04.2013 se prevede o distanţă de mfn. 10m faţa de limita posterioară, în CU se specifică o retragere fixă a clădirii faţă de limita posterioară de 6m.
6). Nu se respectă observaţiile 1 din anexa 1 la Ordinul MLPAT nr.77/N/1996 cu privire la cerinţele la care se verifica tehnic proiectele de specialitate funcţie de categoria de Importantă a clădirii.
7). Plan de situaţie nu este întocmit conform anexei nr. 1 la Legea nr. 50/1991. republicată, cu modificările si completările ulterioare.
Se concluzionează, că, Autorizaţia construire nr. 386/14.07.2016 a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executări lucrărilor de construcţii şi a Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, prin nerespectarea documentaţiilor de urbanism, reglementează zona şi nerespectarea conţinutului – cadru al documentaţiei prevăzut în Anexa nr. 1 din Legea nr. 50/1991,
Precizează că potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 „Autorizaţia de construire se emite în baza documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, elaborată în condiţiile prezentei legi, în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii”.
Potrivit dispoziţiilor art.7, a alin. (12) lit. a) din Legea nr. 50/1991 „Autorizaţiile de construire/desfiinţare se emit numai pe baza unei documentaţii complete, în conformitate cu conţinutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1. cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (16)”.
De asemenea, potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul „Dreptul de construire se acordă potrivit prevederilor legale, cu respectarea documentaţiilor de urbanism ţi regulamentelor locale de urbanism aferente, aprobate potrivit prezentei legi.
##### în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate şi cele constatate prin actul de control nr. 14834/28.04.2016, rezultă că AC nr. 386/14.07.2016, a fost emisă de către primarul comunei ########## în baza unei documentaţii incomplete şi cu nerespectarea documentaţiei de urbanism PUZ aprobată prin Hotărârea Consiliului Local al comunei ########## 26/25.04.2013.
Ca urmare a celor constatate prin PVC nr. 14834/28.04.2016, au fost dispuse măsuri corespunzătoare pentru remedierea deficienţelor constatate în aplicarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, precum şi a dispoziţiilor art. 8 şi art. 9 din Procedura de control al statului la autorităţile administrative/publice/locale/judeţene privind respectarea prevederilor legale la emiterea autorizaţiilor.
#### de cele anterior menţionate apreciază că de Stat în Construcţii – IRC Vest-IJC #####, a acţionat în cauza de faţă în aplicarea dispoziţiilor legale în limitele şi cu respectarea competenţelor conferite de lege, şi pe cale de consecinţă, solicită respingeţi recursurile formulate de către Primarul comunei ########## – ####### #### a ####### şi ### ######## CR1S SR.L ca nefondate şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii atacate.
În drept, invocă dispoziţiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată cu modificările ulterioare, Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul MDRL nr. 839/2009, Legii nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, ale O.G. nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii – ISC, aprobată cu modificări prin Legea nr. 707/2001, cu modificările şi completările ulterioare şl ### al ISC aprobat prin Ordinul MDRAP nr. 2644/27.09.2016.
Intimatul – pârât Prefectul Judeţului #####, legal citat, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor şi menţinerea ca temeinică şi legală soluţia pronunţată de către instanţa de fond.
Cu privire la interesul prefectului în promovarea acţiunii de faţă, arată că entitatea care poate verifica şi constata legalitatea autorizaţiilor, nu este prefectul, ci Inspectoratul de Stat în Construcţii învestit de lege ca fiind organul de specialitate, care creează premizele respectării normelor legale în materia urbanismului şi este abilitat să verifice şi legalitatea Autorizaţiei de construire nr.386 eliberată de către Primarul Comunei ##########.
Prefectul nu are un aparat propriu de verificare a respectării normelor legale în materia urbanismului, serviciu a cărei existenţă nu se justifică, existând Inspectoratul de Stat în Construcţii în acest sens.
Aşadar, entitatea care poate verifica şi constata legalitatea autorizaţiilor, nu este prefectul, ci Inspectoratul de Stat în Construcţii învestit de lege ca fiind organul de specialitate, care creează premizele respectării normelor legale în materia urbanismului şi este abilitat să verifice şi legalitatea Autorizaţiei de construire în speţă.
####, din cauza unor lacune legislative, Inspectoratul de Stat în Construcţii nu are prerogativa de a promova acţiune în instanţă, în cazul în care constată existenţa autorizaţiilor de construire /desfiinţare emise cu încălcarea prevederilor legale.
####, în temeiul dispoziţiilor artl2 alin. l din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată cu modificările şi completările ulterioare, organele de control ale Inspectoratului de Stat în Construcţii au obligaţia de a sesiza Prefectul cu privire la emiterea cu încălcarea prevederilor legale a autorizaţiilor de construire/desfiinţare.
Dreptul prefectului a fost exercitat în limitele prevăzute de lege şi cu bună-credinţă, reclamantul nefăcând dovada că dreptul a fost exercitat cu depăşirea limitelor juridice.
Mai mult decât atât, prefectul realizează un abuz de drept prin neatacarea autorizaţiei la sesizarea I.S.C., în condiţiile în care legea îi conferă exclusiv această prerogativă.
Prefectul a introdus acţiunea prin care solicită anularea ca nelegală a autorizaţiei în speţă, coroborând prevederile Legii nr.554/2004 cu prevederile Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care la art. 12 statuează: „(1) Autorizaţiile de construire sau de desfiinţare, emise cu încălcarea prevederilor legale, pot fi anulate de către instanţele de contencios administrativ, potrivit legii, ca urmare a introducerii acţiunii de către prefect, în urma activităţii de control a Inspectoratului de Stat în Construcţii – I.S.C.
(2) O dată cu introducerea acţiunii se pot solicita instanţei judecătoreşti suspendarea autorizaţiei de construire sau desfiinţare şi oprirea executării lucrărilor, până la soluţionarea pe fond a cauzei.”
Aşadar, Prefectul a introdus acţiunea prin care solicită anularea ca nelegală a Autorizaţiei de construire nr.386 eliberată de către Primarul Comunei ########## în îndeplinirea obligaţiei stipulate în art.12 alin.(l) din Legea nr.50/1991.
Acţiunile având ca obiect anularea autorizaţiilor de construire, introduse în temeiul Legii nr.50/1991, sunt urmare sesizărilor I.S.C. astfel cum acest act normativ prevede expres.
Prefectul ar realiza un abuz de drept prin neatacarea autorizaţiei la sesizarea I.S.C, în condiţiile în care legea îi conferă exclusiv această prerogativă. Prefectul nu are în structura organizatorică organe de specialitate şi, prin urmare, nu desfăşoară o activitate proprie de control în domeniul de referinţă.
Instanţa de fond, în mod temeinic şi legal a admis acţiunea, reţinând aspectele care au stat la baza promovării acţiunii, precum şi concluziile expertizei efectuate în cauză.
Acţiunea Prefectului a fost formulată în baza Procesului – verbal de control /7/-.14.834/28.084.2017, întocmit de către entitatea responsabilă cu disciplina în construcţii, respectiv Inspectoratul Regional în Construcţii Vest, proces verbal care nu a fost anulat de instanţa de judecată, deci este legal.
Raportat la prevederile legale incidente invocate, solicită respingerea recursurilor, menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală, precum şi exonerarea Prefectului de la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursurile declarate în cauză de recurenţii – pârâţi PRIMARUL COMUNEI ########## şi societatea ######## #### SRL, prin raportare la prevederile art. 488 şi următoarele din Codul de procedură civilă, precum şi la motivele invocate, Curtea constată următoarele:
Referitor la motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 488 C.proc.civ. – invocat de către ambii recurenţi, Curtea observă, că în urma sesizării Inspectoratului Regional în Construcții Vest, Prefectul Județului ##### s-a adresat instanţei de contencios administrativ, în condiţiile art. 12 alin. 1 din Legea 50/1991, solicitând anularea autorizației de construire nr. 386 din 14.07.2016 emisă de recurentul pârât Primarul Comunei ##########, prin care recurenta pârâtă ######## #### SRL a fost autorizată să execute lucrări de construire privind obiectivul „locuinţe colective P+1E+Er şi parcaje” pe imobilul situat în localitatea ##########, str. ####, înscris în CF nr.406955, nr. topo 406955.
Astfel, instanţa de fond, prin sentinţa atacată, în urma administrării probatoriului – constând în înscrisuri şi expertiză tehnică judiciară specialitatea urbanism -, a constatat ca fiind întemeiate motivele invocate de către reclamantul Prefectul Județului #####, validând astfel aspectele constatate prin Procesul-verbal de control nr.14834/28.04.2017 încheiat de Inspectoratul Regional în Construcții Vest- IJT #####, reţinând următoarele aspecte de nelegalitate:
– accesul pe parcelă nu este conform planşei 95A03 din documentaţia de urbanism nr 95/2011 aferentă (PUZ) aprobat prin HCL nr 26/25 04.2013: circulaţia pietonală în zonă nu este asigurată trotuarul nu este conform planşei 95A03 din documentaţia de urbanism nr. 95/2011 aferentă (PUZ) aprobat prinHCL. nr 26/25.04.2013, fiind folosit pe post de acces în parcările prevăzute pe parcelă;
– nu se respectă decât parţial distanţele minime de amplasare a clădirii în raport cu limitele de proprietate laterale (se aprobă 2 m faţă de 3,25 m) şi nici în raport cu limita de proprietate posterioară (se aprobă 8,88 m faţă de 10 m) – fiind încălcat (PUZ) aprobat prin HCL. nr 26/25.04.2013;
– nu se respectă numărul maxim de apartamente ce se pot construi pe parcelă (se autorizează 9 apartamente în loc de maxim 5 posibile), fiind încălcat (PUZ) aprobat prinHCL. nr 26/25.04.2013;
– certificatul de urbanism nr. 289/03 03.2016 a fost eliberat cu date incomplete şi date eronate, nu se respectă observaţia nr, 1 din anexa 1 la Ordinul MLPAT nr. 77/N/199C cu privire In cerinţele la care se verifică tehnic proiectele de specialitate funcţie de categoria de importanţă a clădirii; planul de situaţie nu este întocmit conform anexei nr. 1 la Legea nr. 50/1991. republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel din lecturarea hotărârii atacate, Curtea constată, că instanţa de fond şi-a fundamentat decizia de anulare a autorizaţiei de construire nr. 386 din 14.07.2016 pe nerespectarea dispoziţiilor de drept material cuprinse în Planul Urbanistic Zonal (PUZ) aprobat prin HCL. nr 26/25.04/2013, iar prin raportul de expertiză tehnică judiciară – specialitatea urbanism, întocmit de exp. arh. ##### ###### #######, obiectivele stabilite de instanţă au fost soluţionate prin raportare la Regulamentul Local de Urbanism – PUZ aprobat prin HCL 26/25.04.2013.
Curtea nu poate confirma raţionamentul instanţei de fond, în condiţiile în care, chiar prin raportul de expertiză tehnică judiciară – specialitatea urbanism, întocmit de exp. arh. ##### ###### ####### se confirmă susţinerile recurenţilor – în sensul că la nivelul anului 2016 – în care s-a eliberat autorizaţia de construire -, Comuna ########## nu avea un Plan Urbanistic ####### (PUG), întrucât PUG-ul aprobat prin HCL nr.41/2002 a fost prelungit cu HCL nr. 27/2012 doar până în anul 2014, ulterior nemaiexistând vreo hotărâre de consiliu local de prelungire sau de aprobare a unui nou PUG.
Astfel, prin concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară – specialitatea urbanism, întocmit de exp. arh. ##### ###### #######, se atestă faptul că documentaţiile de urbanism PUG / PUZ erau practic depăşite de situaţia din teren şi din domeniul investiţional în teritoriul comunei ########## la data aprobări PUZ cu HCL nr. 26/25.04.2013, drept pentru care în anul 2014, s-a demarat noul PUG ##########.
Ori, în lipsa unui PUG în termen de valabilitate, este evident că sunt incidente dispoziţiile de drept comun reglementate de HG nr. 525/1996 – privind regulamentul general de urbanism, coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 50/1991 şi Ordinul nr.839/2009, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum şi ale Codului Civil.
În acest sens, sunt edificatoare dispoziţiile cuprinse în art. 36 din HG nr. 525/1996 – privind regulamentul general de urbanism, referitoare la „Autorizarea directă”, care stipulează în sensul că:
,,(1) Regulamentele locale de urbanism vor urmări detalierea articolelor cuprinse în prezentul regulament, conform condiţiilor specifice fiecărei localităţi şi caracteristicilor unităţilor teritoriale de referinţă.
(2) Până la aprobarea planurilor urbanistice generale şi a regulamentelor locale de urbanism, autorizarea executării construcţiilor se va face numai în condiţiile stabilite de prezentul regulament.”.
În aceste condiţii, ştiut fiind faptul că legalitatea unui act administrativ se apreciază prin raportare la legislaţia în vigoare la momentul adoptării, se impunea ca în cadrul cercetării judecătoreşti, verificarea legalităţii autorizației de construire nr. 386 din 14.07.2016 să se facă nu doar prin raportare la regulamentul local de urbanism – PUZ-ul aprobat prin HCL nr.26/25.04.2013 precum şi HCL nr.72/2006 (arătate prin certificatul de urbanism care a servit drep temei al documentaţiei de autorizare) ci şi prin luarea în considerare a dispoziţiilor de drept comun – cuprinse în HG nr. 525/1996 pentru aprobarea regulamentului general de urbanism, Legea nr. 50/1991 şi Ordinul nr. 839/2009, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legi nr 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum și a Codului Civil.
Legat de acest aspect, Curtea observă, că în mod interesant, la finalul sentinţei atacate, respectiv în ultimul paragraf, instanţa de fond afirmă faptul că autorizaţia de construire atacată ,,nu se încadrează în reglementările urbanistice în vigoare, respectiv Codul Civil, HG nr. 525/1996, Legea nr. 50/1991 HCL al comunei ########## nr. 72/2006. PUZ aprobat prin HCL nr 26/25.04.2013 şi HCL nr ##### ## #### privind aprobarea documentaţi îi pentru Avizul de principiu PUG ##########”, însă nu se face nici un fel de analiză a dispoziţiilor Codului Civil, HG nr. 525/1996, Legea nr. 50/1991, necunoscându-se care ar fi dispoziţiile încălcate.
Astfel, afirmaţia instanţei de fond, în privinţa Codului Civil, HG nr. 525/1996, Legea nr. 50/1991 este lipsită de orice suport, nefiind identificată nici o dispoziţie de drept material astfel încălcată.
În raport de această dezlegare dată de instanţa de control judiciar, care conturează soluţia de casare în parte a sentinţei atacate, constatând că prima instanţă nu a procedat la analiza în integralitate a motivelor de nulitate a autorizaţiei de construire, mai sus arătate, şi că pentru soluţionarea judicioasă a cauzei de impune în mod necesar efectuarea unui supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară – specialitatea arhitectură – urbanism – care să elucideze neconformităţile invocate în privinţa autorizaţiei atacate – prin raportare şi la dispoziţiile de drept comun – cuprinse în HG nr. 525/1996 pentru aprobarea regulamentului general de urbanism, Legea nr. 50/1991 şi Ordinul nr. 839/2009, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legi nr 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum și a Codului Civil, probă care nu poate fi administrată de către instanţa de recurs, potrivit art. 492 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea, în temeiul art. 20 alin. 3 teza a II-a din Legea ######## şi art. 498 alin. 2 C.Pr.Civ., va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Totodată, legat de obiectul acţiunii – anulare autorizaţie de construire – instanţa va verifica şi susţinerile părţilor, privind posibilitatea / imposibilitatea autorizării construcţiei, respectiv posibilitatea intrării în legalitate (remedierii) cu privire la pretinsele nelegalităţi.
Curtea va menţine în rest hotărârea atacată – în ceea ce priveşte soluţia privind excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Stat în Construcţii – Inspectoratul Regional în Construcţii Vest, întrucât această parte a hotărârii nu a fost criticată prin intermediul recursurilor formulate, intrând astfel în puterea lucrului judecat, prin nerecurare.
#### de această soluţie, urmează ca şi cererea recurenţilor – pârâţi de acordare a cheltuielilor de judecată în prezentul recurs (onorariu avocat), să fie avută în vedere cu ocazia rejudecării cauzei, de către instanţa de fond, în funcţie de soluţia ce urmează a fi adoptată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursurile declarate de recurenţii-pârâţi PRIMARUL COMUNEI ##########, cu sediul în ##########, #### ###### ####### #####, jud. ##### şi SC ######## #### SRL, cu sediul în ##########, #### ######### ### ##, camera 2, #### ##### ## ## ###### ########## #### ## #########, #### ###### ####### ### #, ### #, ### #, jud. ##### la avocat ######## ###### #######, împotriva Sentinţei civile nr. ###/05.11.2020 pronunţată de Tribunalul ##### în dosarul nr. ####/30/2017, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Prefectul Judeţului #####, Timişoara, Bv. Revoluţiei 1989, nr.17A, #### ##### ## ######### – pârât Inspectoratul de Stat în Construcţii Vest, cu sediul în Timişoara, #### ######## #####, #### #####.
Casează în parte sentinţa atacată, respectiv în ceea ce priveşte fondul cauzei şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Menţine în rest hotărârea atacată – în ceea ce priveşte soluţia privind excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei, azi 27 aprilie 2021.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
######## #### ##### #### ###### ###### #####
GREFIER
####### #######
Red.###### /24.05.2021
Tehnored.#### ./ 24.05.#### # # ex
Instanţa de fond: Tribunalul #####
Judecător: ########-####### ######
#### 5 ######