Anulare Autorizație de construire. Lipsă PUG. Aplicarea legislației generale.

Obiectul dosarului 

La baza acestui litigiu s-a aflat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Prefectul Județului, care a solicitat instanței de contencios administrativ să dispună anularea autorizației de construire nr. 8/03.03.2016.

Această autorizație fusese emisă de pârâtul Primarul Comunei în favoarea a doi pârâți persoane fizice, beneficiarii construcției, și avea ca obiect „Amplasare locuințe colective regim P+2E și Parcaje”. Acțiunea Prefectului a fost demarată ca urmare a unui control efectuat de Inspectoratul Regional în Construcții, care a constatat o serie de neconformități.

Starea de fapt relevantă

Starea de fapt reținută în cauză este următoarea:

1. Primarul Comunei emite autorizația de construire pentru un imobil cu funcțiune de locuințe colective, cu regim de înălțime Parter + 2 Etaje.
2. Inspectoratul Regional în Construcții Vest – IJT efectuează un control și încheie un proces-verbal prin care constată mai multe nereguli în documentația care a stat la baza emiterii autorizației.
3. Pe baza acestui control, Prefectul Județului, în exercitarea atribuțiilor sale de control al legalității actelor administrative emise de autoritățile locale, sesizează instanța de judecată, solicitând anularea autorizației de construire.

Principalele nereguli invocate, bazate pe raportul de control, vizau:

• Accesul neconform pe parcelă și lipsa unui trotuar adecvat, contrar planurilor din Planul Urbanistic Zonal (PUZ).
• Nerespectarea distanțelor minime de amplasare a clădirii față de limitele de proprietate laterale și posterioară.
• Depășirea numărului maxim de apartamente ce puteau fi construite (s-au autorizat 9, în loc de maxim 5 permise de PUZ).
• Eliberarea unui Certificat de Urbanism cu date incomplete și eronate, care nu specifica numărul maxim de apartamente și indica greșit retragerile necesare.

Temeiurile legale invocate

Disputa juridică s-a purtat în jurul unui cadru legislativ complex, incluzând atât norme generale, cât și reglementări locale specifice:

• Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
• Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.
• HG nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului General de Urbanism (RGU).
• Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
• Codul Civil, în special articolele referitoare la dreptul de proprietate și limitele acestuia (art. 612, 615).
• Hotărâri ale Consiliului Local (HCL) prin care au fost aprobate documentațiile de urbanism locale (PUG și PUZ-uri).

Argumentele părților implicate

1. Argumentele Reclamantului (Prefectul Județului):

Prefectul a susținut, atât în fața primei instanțe, cât și în recurs (ca intimat), că autorizația de construire este nelegală. Argumentația sa s-a bazat integral pe constatările Inspectoratului în Construcții, validate ulterior de o expertiză tehnică judiciară în specialitatea urbanism. Potrivit reclamantului, actul administrativ încălca în mod flagrant prevederile Planului Urbanistic Zonal (PUZ) aprobat prin HCL nr. 26/25.04.2013, singurul document relevant pentru analiza conformității construcției propuse.

2. Argumentele Pârâtului-Recurent (Primarul Comunei):

Primarul, în calitate de pârât și ulterior de recurent, a contraargumentat pe două paliere:

• Motivarea superficială a primei instanțe: A criticat faptul că judecătorul fondului doar a preluat concluziile expertului, fără a oferi o argumentare proprie, în fapt și în drept, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
• Argumentul de fond: A invocat un aspect esențial, ignorat de prima instanță: Planul Urbanistic General (PUG) al comunei era expirat din anul 2014. În absența unui PUG valabil, a susținut primarul, analiza legalității nu se putea raporta exclusiv la un PUZ, ci trebuia să se facă prin raportare la legislația generală în materie, respectiv Regulamentul General de Urbanism (HG 525/1996), Legea 50/1991 și Codul Civil. Aceste norme de drept comun ar fi trebuit să completeze sau chiar să suplinească reglementările locale depășite.

Istoricul speței

• Fond (Tribunalul): Instanța de fond a admis acțiunea Prefectului. Judecătorul a reținut integral concluziile expertizei tehnice, constatând că autorizația de construire încalcă prevederile PUZ-ului aprobat prin HCL nr. 26/2013. În consecință, a dispus anularea autorizației de construire.
• Recurs (Curtea de Apel): Nemulțumit de soluție, Primarul Comunei a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând în principal aplicarea greșită a legii prin neconsiderarea lipsei unui PUG valabil.

Motivarea instanței actuale (Curtea de Apel)

Curtea de Apel a admis recursul Primarului, demontând raționamentul primei instanțe. Logica instanței de control judiciar a fost următoarea:

1. Confirmarea lipsei PUG-ului: Instanța a confirmat, pe baza probelor din dosar (inclusiv a raportului de expertiză), că PUG-ul Comunei încetase să mai fie valabil în anul 2014, anterior emiterii autorizației de construire.
2. Aplicabilitatea legislației generale: Curtea a subliniat că, în absența unui PUG valabil, devin incidente dispozițiile de drept comun. În acest sens, a citat art. 36 din HG nr. 525/1996 (Regulamentul General de Urbanism), care stipulează clar: „Până la aprobarea planurilor urbanistice generale şi a regulamentelor locale de urbanism, autorizarea executării construcţiilor se va face numai în condiţiile stabilite de prezentul regulament.”
3. Eroarea instanței de fond: Prin urmare, prima instanță a greșit fundamental atunci când a analizat legalitatea autorizației doar prin raportare la PUZ-ul local. Cercetarea judecătorească trebuia să includă o analiză a conformității și cu normele generale din Legea 50/1991, HG 525/1996 și Codul Civil.
4. Motivare deficitară: Curtea de Apel a observat că, deși instanța de fond a menționat într-un paragraf final aceste acte normative generale, nu a făcut nicio analiză concretă a dispozițiilor care ar fi fost încălcate, afirmația rămânând fără suport probatoriu și juridic.
5. Necesitatea rejudecării: Deoarece prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea tuturor aspectelor legale relevante, și având în vedere că pentru o justă soluționare este necesar un supliment la expertiză care să analizeze conformitatea și cu legislația generală (probă ce nu poate fi administrată în recurs), singura soluție legală este trimiterea dosarului înapoi la prima instanță.

Soluția finală

În baza acestui raționament, Curtea de Apel Timișoara a decis:

• Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Comunei.
• Casează sentința Tribunalului prin care se dispusese anularea autorizației de construire.
• Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond (Tribunalul).

În rejudecare, instanța de fond va fi obligată să analizeze legalitatea autorizației nu doar prin prisma PUZ-ului local, ci și prin raportare la cadrul legislativ general (Legea 50/1991, RGU etc.), urmând, cel mai probabil, să dispună efectuarea unui supliment la expertiza tehnică. De asemenea, va trebui să verifice și posibilitatea intrării în legalitate, dacă este cazul. Această decizie subliniază importanța ierarhiei și a valabilității documentațiilor de urbanism și stabilește un precedent important pentru cazurile unde reglementările locale sunt incomplete sau expirate.

Conținut integral hotărâre

Hotarâre nr. 746/2021 din 27.05.2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, cod RJ 74278228 (https://www.rejust.ro/juris/74278228)

Cod ECLI    ECLI:RO:CATIM:2021:016.######

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TIMIŞOARA    OPERATOR 2928

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Dosar nr.  ####/30/2017

DECIZIA CIVILĂ NR. ###

ŞEDINŢA ####### DIN 27.05.2021

Instanţa alcătuită din:

PREŞEDINTE: #### ######

JUDECĂTOR: ######## #### #####

JUDECĂTOR: ####### #####

GREFIER: ########## #####

Pe rol fiind amânarea pronunţării asupra recursului declarat de recurentul-pârât PRIMARUL COMUNEI ##########, împotriva sentinței civile nr. ###/05.11.2020 pronunțată de Tribunalul #####, în dosarul nr. ####/30/2017 în contradictoriu intimatul-reclamant PREFECTUL JUDEŢULUI ##### şi intimaţii-pârâţi ### ##### şi ### ##### #######.

Se constată că mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 12 mai 2021, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, a fost amânată pronunţarea pentru data de 27 mai 2021.

C U R T E A,

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. ###/05.11.2020, pronunţată în dosarul nr. ####/30/2017, Tribunalul ##### a admis acțiunea formulată de reclamantul Prefectul Județului #####, în contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei ########## și ### ##### şi ### #####; a anulat  autorizația de construire nr. 8/03.03.2016, emisă pentru „ Amplasare locuințe colective regim P+2E și Parcaje”, la cererea pârâților ### ##### şi ### #####.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs recurentul-pârât PRIMARUL COMUNEI ##########, solicitând casarea acestuia cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar, casarea hotărârii şi în urma rejudecării cauzei, respingerea acţiunii reclamantului.

În motivarea recursului, cu referire la solicitarea de casare a hotărârii recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, recurentul-pârât arată că aceasta este justificata de faptul ca judecătorul primei instanţe a susţinut, în considerentele hotărârii, ca fiind întemeiate criticile reclamantului Prefectul Judeţului ##### referitoare la faptul ca „Certificatul de Urbanism nr. 16/13 01.2016 a fost eliberat parţial cu date incomplete şi eronate, observaţia nr 1 din anexa 1 la Ordinul MLPAT nr. 77/N/1596 cu privire la cerinţele la care se verifica tehnic proiectele de specialitate funcţie de categoria de importanţa a clădirii s-a respectat numai parţial, iar Pianul de situaţie respecta numai parţial anexa nr. 1 la Legea nr. 50/1991, republicata, cu modificările şi completările ulterioare, se confirma”; aceasta manieră de motivare a hotărârii de către prima instanţă, de a susţine sec, fără nici o argumentare în drept sau/si în fapt, ca se confirma criticile reclamantului cu privire la faptul ca certificatul de urbanism ar fi fost emis cu date incomplete sau eronate şi ca planul de situaţie ar respecta numai parţial anexa 1 din Legea nr. 50/1991, face să fie cunoscute care sunt datele care lipsesc sau sunt eronate în certificatul de urbanism şi care este partea din planul de situaţie care nu este respectata în opinia judecătorului fondului, ceea ce echivalează cu nejudecarea cauzei în fond; cerinţa ca prima instanţa să se pronunţe expres, arătând care sunt argumentele care i-au format convingerea, asupra tuturor motivelor pentru care a admis acţiunea introductiva, reprezintă garanţia ca părţile pot sa verifice dacă soluţia instanţei de fond este în concordanta cu starea de fapt şi de drept din cauza; câtă vreme judecătorul fondului nu a făcut altceva decât sa susţină ca aceste critici aduse de reclamant certificatului de urbanism, si planului de situaţie se verifica, deoarece aşa rezulta din raportul de expertiza, este evident ca singura soluţie de remediere a incalcarii drepturilor noastre este casarea hotărârii re ir te şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

In continuare, recurentul susţine că  hotărârea a fost pronunţata cu incalcarea si aplicarea greşita a normelor de drept material, învederând că, concluzia la care a ajuns judecătorul fondului, în sensul că autorizaţia de construire ar fi trebuit emisa în baza PUZ-ului aprobat prin HCL nr. 26/25.04.2013, precum şi a HCI. nr. 72/2006, este una incorecta, în condiţiile în care Comuna ##########  nu are un Plan Urbanistic ####### în termen de valabilitate, explicaţia fiind aceea ca PUG-ul  aprobat prin HCL nr. 41/2002 a fost prelungit cu HCL nr. 27/2012 doar pana în anul 2014, ulterior nemaiexistând vreo hotărâre de consiliu local de prelungire sau de aprobare a unui nou PUG.

Recurentul menţionează că în aceasta situaţie, a inexistentei unui PUG în termen de valabilitate, este evident ca sunt incidente dispoziţiile de drept comun reglementate de HG nr. 525/1996, pentru aprobarea Regulamentului ####### de Urbanism, Legea nr. 50/1991 şi Ordinul nr. 839/2009, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum si ale Codului Civil, nu doar cele stabilite prin PUZ-ul aprobat prin HCL nr. 26/25.04.2013, precum şi HCL nr. 72/2006; aceasta este opinia şi a Consiliului ######## #####, comunicata prin adresa nr. R21652/20 11.2018, din care rezulta ca, în absenta unui PUG valabil, se vor respecta dispoziţiile de drept comun în materia executării şi autorizării lucrărilor de construcţii.

În continuare, recurentul prezintă motivele pentru care apreciază că autorizaţia de construire a cărei anulare se solicită, a fost emisă în condiţii de legalitate, acelaşi învedaret şi în faţa instanţei de fond. Mai departe, deşi întreaga argumentaţie utilizata de instanţa de fond pentru a justifica nelegalitatea autorizaţiei de construire este incorecta, deoarece a fost realizata doar prin raportare la PUZ-ul aprobat prin HCL nr. 26/25.04 2013, precum şi HCL nr 72/2006, în cele ce urmează vom dezvolta motivele pentru care prelinsele motive de nelegalitate sunt netemeinice şi nelegale.

În drept, s-au invocat dispoziţiile  prevăzute de art. 483, art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod pr. civ., Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, HG nr. 525/1996, pentru aprobarea regulamentului  general de urbanism, Legea nr 50/1991 şi Ordinul nr. 839/2009, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum si art. 612 şi 615 Cod Civil.

Intimatul-reclamant Prefectul Județului ##### a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

În exprimarea poziţiei sale procesuale, intimatul reia în totalitate aspectele învederate în faţa primei instanţe, în cuprinsul cererii sale, concluzionând că instanța de fond, în mod temeinic și legal, a admis acțiunea, reținând concluziile expertizei efectuate în cauză.

Examinând recursul declarat în cauză, prin raportare la prevederile art. 488 şi următoarele din Codul de procedură civilă, precum şi la motivele invocate, Curtea constată următoarele:

Prin cererea sa de recurs, recurentul solicită casarea hotărârii primei instanţe şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, întrucât judecătorul fondului nu a ţinut cont de faptul că localitatea ########## nu are un Plan Urbanistic ####### în termen de valabilitate, raportându-se în verificarea legalităţii emiterii autorizaţiei de construire, la hotărâri ale Consiliului Local ########## a căror valabilitate a încetat.

Analizând susţinerea recurentului, Curtea observă, că în urma sesizării Inspectoratului Regional în Construcții Vest,  Prefectul Județului ##### s-a adresat instanţei de contencios administrativ, în condiţiile art. 12 alin. 1 din Legea 50/1991,  solicitând anularea autorizației de construire nr. 82/03.03.2016 emisă de recurentul-pârât Primarul Comunei ##########, pentru „Amplasare locuinţe colective regim P+2E şi Parcaje”, la cererea intimaţilor-pârâţi ### ##### şi ### #####.

Astfel, instanţa de fond,  prin sentinţa atacată, în urma administrării probatoriului – constând în înscrisuri şi expertiză tehnică judiciară specialitatea urbanism –  a constatat ca fiind întemeiate motivele invocate de către reclamantul Prefectul Județului #####, validând aspectele constatate prin Procesul-verbal de control nr. 14834/28.04.2017 încheiat de Inspectoratul Regional în Construcții Vest- IJT #####, reţinând următoarele aspecte de nelegalitate:

– accesul pe parcelă nu este conform planşei 95A03 din documentaţia de urbanism nr 95/2011 aferentă (PUZ) aprobat prin HCL nr 26/25 04.2013: circulaţia pietonală în zonă nu este asigurată trotuarul nu este conform planşei 95A03 din documentaţia de urbanism nr. 95/2011 aferentă (PUZ) aprobat prin HCL. nr 26/25.04.2013, fiind folosit pe post de acces în parcările prevăzute pe parcelă;

–  nu se respectă decât parţial distanţele minime de amplasare a clădirii în raport cu limitele de proprietate laterale (se aprobă 2 m faţă de 3,25 m) şi nici în raport cu limita de proprietate posterioară (se aprobă 8,88 m faţă de 10 m) – fiind încălcat (PUZ) aprobat prin HCL. Nr. 26/25.04.2013;

– nu se respectă numărul maxim de apartamente ce se pot construi pe parcelă (se autorizează 9 apartamente în loc de maxim 5 posibile), fiind încălcat  (PUZ) aprobat prin HCL. nr 26/25.04.2013;

– certificatul de urbanism nr. 16/13.01.2016 a fost eliberat cu date incomplete şi date eronate, respectiv, retragerile la nivelul cornişei nu sunt corespunzătoare unui regim de înălţime de P+2E, ci unui regim de P+M; numărul maxim de apartamente ce se pot construi pe parcelă nu este specificat; se specifică retragere fixă a clădirii faţă de limita posterioară de 6 m, distanţa aprobată fiind de 10 m; nu se respectă observaţia nr. 1 din Anexa 1 la Ordinul MLPAT nr. 77/N/199C cu privire la cerinţele la care se verifică tehnic proiectele de specialitate funcţie de categoria de importanţă a clădirii; planul de situaţie nu este întocmit conform anexei nr. 1 la Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, din lecturarea hotărârii atacate, Curtea constată că instanţa de fond şi-a fundamentat decizia de anulare a autorizaţiei de construire nr. 82/03.03.2016 pe nerespectarea dispoziţiilor de drept material cuprinse în Planul Urbanistic Zonal (PUZ) aprobat prin HCL. nr 26/25.04.2013, iar prin raportul de expertiză tehnică judiciară – specialitatea urbanism, întocmit de exp. arh. ##### ###### #######, obiectivele  stabilite de instanţă au fost soluţionate prin raportare la Regulamentul Local de Urbanism – PUZ aprobat prin HCL 26/25.04.2013.

Curtea nu poate confirma raţionamentul instanţei de fond, în condiţiile în care, chiar prin raportul de expertiză tehnică judiciară – specialitatea urbanism, întocmit de exp. arh. ##### ###### ####### se confirmă susţinerile recurentului – în sensul că la nivelul anului 2016 – când care s-a eliberat autorizaţia de construire – Comuna ########## nu avea un Plan Urbanistic ####### (PUG), întrucât PUG-ul aprobat prin HCL nr. 41/2002 a fost prelungit cu HCL nr. 27/2012 doar până în anul 2014,  ulterior nemaiexistând vreo hotărâre de consiliu local de prelungire sau de aprobare a unui nou PUG.

Astfel, prin concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară – specialitatea urbanism, întocmit de exp. arh. ##### ###### #######, se atestă faptul că documentaţiile de urbanism PUG / PUZ erau practic depăşite de situaţia din teren şi din domeniul investiţional în teritoriul comunei ########## la data aprobări PUZ cu HCL nr. 26/25.04.2013, drept pentru care în anul 2014, s-a demarat noul PUG ##########.

Or, în absenţa unui PUG în termen de valabilitate, este evident că sunt incidente dispoziţiile de drept comun reglementate de HG nr. 525/1996 – privind regulamentul general de urbanism, coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 50/1991 şi Ordinul nr. 839/2009, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum şi ale Codului Civil.

În acest sens, sunt edificatoare dispoziţiile cuprinse în art. 36 din  HG nr. 525/1996 – privind regulamentul general de urbanism, referitoare la „Autorizarea directă”, care stipulează în sensul că:

,,(1) Regulamentele locale de urbanism vor urmări detalierea articolelor cuprinse în prezentul regulament, conform condiţiilor specifice fiecărei localităţi şi caracteristicilor unităţilor teritoriale de referinţă.

(2) Până la aprobarea planurilor urbanistice generale şi a regulamentelor locale de urbanism, autorizarea executării construcţiilor se va face numai în condiţiile stabilite de prezentul regulament.”.

În aceste condiţii, ştiut fiind faptul că legalitatea unui act administrativ se apreciază  prin raportare la legislaţia în vigoare la momentul adoptării, se impunea ca în cadrul cercetării judecătoreşti, verificarea legalităţii autorizației de construire nr. 82/03.03.2016 să se facă nu doar prin raportare la regulamentul local de urbanism – PUZ-ul aprobat prin HCL nr. 26/25.04.2013 precum şi  HCL nr. 72/2006 (arătate prin certificatul de urbanism care au servit drept temei al documentaţiei de autorizare), ci şi prin luarea în considerare a dispoziţiilor de drept comun – cuprinse în  HG nr. 525/1996 pentru aprobarea regulamentului general de urbanism,  Legea nr. 50/1991 şi Ordinul nr. 839/2009, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legi nr 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum și a Codului Civil.

Legat de acest aspect, Curtea observă, că în mod interesant, la finalul sentinţei atacate, respectiv în ultimul paragraf, instanţa de fond afirmă faptul că autorizaţia de construire atacată ,,nu se încadrează în reglementările urbanistice în vigoare, respectiv Codul Civil, HG nr. 525/1996, Legea nr. 50/1991 HCL al comunei ########## nr. 72/2006. PUZ aprobat prin HCL nr 26/25.04.2013 şi HCL nr ##### ## #### privind aprobarea documentaţi îi pentru Avizul de principiu PUG ##########”, însă nu se face nici un fel de analiză a dispoziţiilor  Codului Civil, HG nr. 525/1996, Legea nr. 50/1991, necunoscându-se care ar fi dispoziţiile încălcate.

Astfel, afirmaţia instanţei de fond,  în privinţa Codului Civil, HG nr. 525/1996, Legea nr. 50/1991 este lipsită de orice suport, nefiind identificată nici o dispoziţie de drept material astfel încălcată.

În raport de această dezlegare dată de instanţa de control judiciar, care conturează soluţia de casare a sentinţei atacate, constatând că prima instanţă nu a procedat la analiza în integralitate a motivelor de nulitate  a autorizaţiei de construire,  mai sus arătate,  şi că pentru soluţionarea judicioasă a cauzei de impune în mod necesar efectuarea unui supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară – specialitatea arhitectură – urbanism – care să elucideze neconformităţile invocate în privinţa autorizaţiei atacate  – prin raportare şi la dispoziţiile de drept comun – cuprinse în  HG nr. 525/1996 pentru aprobarea regulamentului general de urbanism,  Legea nr. 50/1991 şi Ordinul nr. 839/2009, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legi nr 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum și a Codului Civil,  probă care nu poate fi administrată de către instanţa de recurs, potrivit art. 492 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea, în temeiul art. 20 alin. 3 teza a II-a din Legea ######## şi art. 498 alin. 2 NCPC, va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Totodată, legat de obiectul acţiunii – anulare autorizaţie de construire – instanţa va verifica şi susţinerile părţilor, privind posibilitatea/imposibilitatea autorizării construcţiei, respectiv, posibilitatea intrării în legalitate (remedierii) cu privire la pretinsele nelegalităţi.

#### de această soluţie, urmează ca şi cererea recurentului-pârât de acordare a cheltuielilor de judecată în prezentul recurs (onorariu avocat), să fie avută în vedere cu ocazia rejudecării cauzei,  de către instanţa de fond, în funcţie de soluţia ce urmează a fi adoptată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul-pârât PRIMARUL COMUNEI ##########, cu sediul în ###### ##########, strada ###### ######, nr. 31, ####### #####, împotriva Sentinţei civile nr. ###/05.11.2020 pronunţată de Tribunalul #####, în dosarul nr. ####/30/2017, în contradictoriu cu intimatul-reclamant PREFECTUL JUDETULUI ##### cu sediul în Municipiul Timişoara, Bd. Revoluţiei din 1989, nr. 17A, ####### ##### ## ################ ### ##### ## ### ##### #######, ambii cu domiciliul în Timişoara, ###### ######## ### #, ####### #####.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin intermediul grefei, azi, 27 mai 2021.

PREȘEDINTE,                     JUDECĂTOR,                               JUDECĂTOR,

#### ######        ######## #### #####                ####### #####

GREFIER,

########## #####

Red. ##, 17 iunie 2021

Tehnored. ## –03.06.2021

5expl/SM/emis  4 ########### ######## – Tribunalul  #####

Judecător –  ######## ####### ######