Anularea certificatului de urbanism

Într-o speță recentă din domeniul contenciosului administrativ, Tribunalul Timiș a decis anularea certificatului de urbanism emis de Primăria unei comune din județul Timiș. Cazul a atras atenția nu doar prin complexitatea sa juridică, ci și prin implicațiile pe care le poate avea pentru toți cei care dețin terenuri și intenționează să construiască, dar se confruntă cu schimbări neprevăzute în documentațiile de urbanism.

Obiectul cauzei: Anularea certificatului de urbanism

Speța a avut ca obiect anularea certificatului de urbanism nr. 568 din 14.07.2022, emis de Primăria comunei ###, la solicitarea reclamantei. Aceasta deținea un teren intravilan în suprafață de 811 mp, achiziționat cu intenția de a ridica o construcție rezidențială. Însă, noul certificat de urbanism schimbase destinația terenului din „curți construcții” în „zonă verde”, blocând orice posibilitate de construcție.

Reclamanta a cerut instanței anularea certificatului de urbanism și emiterea unui nou certificat, care să respecte prevederile Planului Urbanistic Zonal (PUZ) aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 48/2004, ce permitea inițial construcții rezidențiale pe terenul în cauză.

Situația de fapt: De la construcții la zonă verde

Reclamanta a arătat că a achiziționat terenul pe baza Certificatului de Urbanism nr. 926/05.10.2015, care permitea construirea unei clădiri rezidențiale. La momentul emiterii acestui certificat, terenul era inclus în documentația PUZ din 2004, care prevedea destinația de „curți construcții”. Însă, în 2022, Primăria a emis un nou certificat de urbanism, prin care terenul era încadrat ca „zonă verde”, cu interdicție de construire, conform unei actualizări neoficiale a documentației urbanistice.

Reclamanta a invocat faptul că, de la data aprobării PUZ-ului prin HCL nr. 48/2004 și până în prezent, nu a fost adoptată nicio documentație de urbanism nouă care să modifice oficial reglementările anterioare. Ea a susținut că noile reglementări nu respectă prevederile anterioare și că schimbarea destinației terenului a fost făcută fără o bază legală solidă.

Apărările reclamantei

1. Certificat anterior valid: Reclamanta a susținut că certificatul de urbanism din 2015, pe baza căruia a achiziționat terenul, este un act valabil și nu poate fi ignorat de autoritatea locală. Acest certificat a permis construirea de locuințe, iar reclamanta a achiziționat terenul cu scopul de a ridica o clădire rezidențială.
2. Adeverința care confirmă dreptul de construcție: Reclamanta a invocat adeverința nr. 5315 din 01.08.2006, emisă de Primăria comunei, care atesta că terenul a fost inclus într-un schimb imobiliar pentru realizarea unor zone verzi, dar, ulterior, i-a fost atribuită destinația de „locuințe”. Această adeverință nu a fost revocată și, prin urmare, trebuia să fie respectată de autoritatea locală.
3. Puterea de lucru judecat: Reclamanta a subliniat că adeverința din 2006 a fost recunoscută ca validă printr-o decizie a Curții de Apel Timișoara, conferindu-i putere de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu poate fi contestată în acest proces.

Apărările pârâtului (Primarul comunei)

1. Certificatul de urbanism din 2022 este corect: Pârâtul a susținut că noul certificat de urbanism reflectă corect reglementările actuale ale zonei, conform PUZ aprobat în 2004, care stabilește că terenul deținut de reclamantă este destinat zonelor verzi. Construcțiile pe acest teren sunt interzise.
2. Certificatul anterior a fost emis eronat: Primarul a afirmat că certificatul din 2015 a fost emis greșit și că autoritățile locale nu sunt obligate să respecte o eroare administrativă anterioară. În plus, invocarea unui certificat greșit nu poate justifica emiterea unui nou certificat de urbanism care să încalce reglementările legale actuale.
3. Invalidează adeverința din 2006: Pârâtul a contestat valabilitatea adeverinței din 2006, susținând că aceasta nu reprezintă un act oficial suficient pentru a modifica destinația terenului. Adeverința nu respectă cerințele legale pentru a fi considerată un act juridic valabil.

Decizia instanței: Anularea certificatului de urbanism

Tribunalul a reținut că terenul reclamantei a fost inclus în zona verde conform PUZ din 2004, dar adeverința emisă în 2006, care atestă schimbul de terenuri și schimbarea destinației către „locuințe”, nu a fost contestată sau revocată. Instanța a apreciat că adeverința beneficiază de prezumția de legalitate, iar autoritatea publică nu a respectat obligația de a emite un certificat de urbanism în conformitate cu aceasta.

Mai mult, tribunalul a constatat că adeverința din 2006 are putere de lucru judecat, fiind deja recunoscută ca validă într-un litigiu anterior. În aceste condiții, instanța a dispus anularea certificatului de urbanism nr. 568/14.07.2022.

Concluzie: O decizie cu implicații majore pentru proprietarii de terenuri

Decizia Tribunalului Timiș privind anularea certificatului de urbanism subliniază importanța respectării actelor administrative emise de autoritățile locale și a puterii de lucru judecat în litigii de acest tip. Proprietarii de terenuri și cei care intenționează să construiască trebuie să fie atenți la documentațiile urbanistice în vigoare și să își apere drepturile atunci când se confruntă cu modificări nejustificate ale regimului juridic și tehnic al terenului deținut.

Această hotărâre reiterează importanța de a contesta în justiție orice act administrativ nelegal și de a solicita anularea certificatului de urbanism atunci când acesta încalcă drepturile legitime ale proprietarilor.

Rezumantul speței

Instanța: Tribunalul Timiș, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal
Data pronunțării: 28.06.2024
Numărul dosarului: ###/30/2022
Obiectul dosarului: Anulare act administrativ (Certificat de urbanism)

Obiectul cererii

Reclamanta a solicitat anularea Certificatului de Urbanism nr. 568 din 14.07.2022 emis de Comuna ###, prin primar, și obligarea emiterii unui certificat de urbanism conform cu documentația PUZ aprobată prin HCL nr. 48/2004. Aceasta a motivat că certificatul emis a schimbat destinația terenului de la „locuințe” la „zonă verde”, împiedicând construcțiile pe terenul deținut de reclamantă.

Expunerea situației de fapt (istoricul cauzei)

Reclamanta deține, împreună cu soțul, un teren intravilan de 811 mp, dobândit în 2017 pe baza unui certificat de urbanism anterior (CU nr. 926/2015), care prevedea ca destinație „curți construcții” pentru locuințe. În 2022, un nou certificat de urbanism (CU nr. 568/2022) a modificat regimul economic și tehnic al terenului, specificând că acesta are destinația de „zonă verde”, cu interdicție de construire.

Reclamanta a arătat că terenul a fost achiziționat cu scopul ridicării unei construcții rezidențiale și că niciun PUZ nou nu a fost aprobat de la achiziție, conform PUZ aprobat prin HCL nr. 48/2004, care permitea construcții. Reclamanta a mai menționat existența unei plângeri prealabile nesoluționate, formulată împotriva Certificatului de Urbanism contestat.

Apărările părților

1. Reclamanta:
   • A susținut că certificatul de urbanism din 2022 contrazice certificatul anterior din 2015 și prevederile PUZ aprobate în 2004, care permit construcții pe teren.
   • A invocat faptul că autoritatea locală nu a aprobat nicio documentație nouă care să justifice schimbarea destinației terenului.
   • A invocat adeverința nr. 5315/2006, care confirmă schimbul de terenuri și destinația de „locuințe” pentru parcela deținută.
2. Pârâtul (Primarul comunei ###):
   • A susținut că Certificatul de Urbanism din 2022 respectă prevederile PUZ din 2004, care indică destinația terenului ca zonă verde.
   • A invocat faptul că certificatul de urbanism anterior din 2015 a fost emis în mod eronat și nu poate constitui temei pentru o construcție ulterioară pe teren.
   • A contestat valabilitatea adeverinței din 2006, considerând că aceasta nu respectă procedurile legale necesare pentru modificarea destinației terenului.

Norme legale incidente

1. Reclamanta:
   • Art. 8 din Legea nr. 554/2004 (Legea contenciosului administrativ)
   • Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții
   • Legea nr. 350/2001 privind urbanismul și amenajarea teritoriului
   • HCL nr. 48/2004 (PUZ aprobat)
2. Pârâtul:
   • Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 50/1991
   • Art. 47 din Legea nr. 350/2001
   • Art. 431 alin. (1) C. proc. civ. (lucrul judecat)

Soluțiile din etapele procesuale anterioare

• Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comuna ###, menținând procesul doar împotriva Primarului comunei.
• A fost admisă proba cu expertiza în arhitectură și urbanism.

Considerentele instanței

Instanța a reținut că terenul deținut de reclamantă a fost inclus inițial într-o zonă verde, conform PUZ aprobat prin HCL nr. 48/2004. Totuși, în urma adoptării Hotărârii nr. 96/2005, s-a stabilit o procedură de schimb de terenuri, pentru a permite construirea pe terenurile respective. Adeverința nr. 5315/2006, care confirmă schimbul, nu a fost contestată sau anulată, deci aceasta își menține efectele legale.

Instanța a considerat că autoritatea locală a emis certificatul de urbanism din 2022 cu încălcarea actelor administrative anterioare și a drepturilor dobândite de reclamantă, întrucât nu a respectat schimbul de terenuri aprobat anterior. Instanța a invocat și puterea de lucru judecat, deoarece adeverința din 2006 a fost recunoscută ca validă într-o hotărâre anterioară a Curții de Apel Timișoara.

Dispozitivul

Instanța a dispus anularea Certificatului de Urbanism nr. 568 din 14.07.2022 și a respins restul cererii ca fiind fără obiect, având în vedere că reclamantei i-a fost deja emis un certificat de urbanism nou, conform cu documentația PUZ. Pârâtul a fost obligat la plata sumei de 15.115 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Decizia poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Întrebări frecvente

Ce înseamnă anularea certificatului de urbanism?

Anularea certificatului de urbanism reprezintă revocarea unui act administrativ emis de autoritățile locale, prin care se stabilesc regimul juridic, economic și tehnic al unui teren. În acest proces, instanța de judecată decide dacă certificatul de urbanism a fost emis legal sau dacă există motive pentru anularea lui.

Cum pot solicita anularea certificatului de urbanism?

Pentru a solicita anularea certificatului de urbanism, proprietarul terenului trebuie să depună o cerere în instanță, invocând nelegalitatea acestuia. Este important ca solicitarea să fie argumentată cu dovezi, precum încălcarea prevederilor legale sau contradicții cu documentațiile urbanistice anterioare.

Ce motive pot exista pentru anularea certificatului de urbanism?

Anularea certificatului de urbanism poate fi solicitată dacă certificatul a fost emis cu încălcarea reglementărilor urbanistice, dacă există contradicții cu acte administrative anterioare sau dacă documentele de referință, precum Planul Urbanistic Zonal, nu au fost respectate.

Ce impact are anularea certificatului de urbanism asupra dreptului de construcție?

Anularea certificatului de urbanism poate împiedica temporar sau definitiv construcția pe terenul vizat, dacă certificatul nu este emis în conformitate cu reglementările urbanistice în vigoare. După anulare, proprietarul trebuie să obțină un nou certificat de urbanism pentru a putea demara lucrările de construcție.

Pot obține un certificat de urbanism nou după anularea certificatului anterior?

Da, după anularea certificatului de urbanism, proprietarul poate solicita emiterea unui nou certificat, dar acesta trebuie să respecte documentațiile urbanistice în vigoare. Instanța poate impune autorităților locale să elibereze un nou certificat conform legii.

Cât durează procesul de anulare a certificatului de urbanism?

Durata procesului de anulare a certificatului de urbanism depinde de complexitatea cazului și de aglomerarea instanței. În general, un astfel de proces poate dura câteva luni, dar poate fi prelungit dacă sunt necesare expertize tehnice sau dacă există recursuri.

Ce trebuie să fac dacă certificatul de urbanism emis este nelegal?

Dacă certificatul de urbanism emis este nelegal, trebuie să depui o plângere prealabilă la autoritatea locală emitentă și, în cazul în care nu primești un răspuns favorabil, să inițiezi o acțiune în contencios administrativ pentru anularea certificatului de urbanism.

Cum afectează anularea certificatului de urbanism investițiile imobiliare?

Anularea certificatului de urbanism poate întârzia sau bloca investițiile imobiliare pe terenul vizat, deoarece construcțiile nu pot fi realizate fără un certificat de urbanism valabil. Este esențial ca toate actele să fie conforme cu reglementările urbanistice în vigoare pentru a evita astfel de situații.

Care sunt pașii pentru anularea certificatului de urbanism în instanță?

Pentru anularea certificatului de urbanism, trebuie să urmezi următorii pași: depunerea unei plângeri prealabile la autoritatea locală, formularea unei cereri de chemare în judecată, prezentarea probelor relevante și participarea la procesul judiciar. Instanța va decide asupra legalității certificatului de urbanism și va dispune anularea acestuia, dacă este cazul.

Ce acte sunt necesare pentru anularea certificatului de urbanism?

Pentru a solicita anularea certificatului de urbanism, trebuie să depui următoarele acte: cererea de chemare în judecată, certificatul de urbanism contestat, documentația PUZ sau PUG relevantă, orice adeverințe sau acte administrative care susțin cererea ta și eventuale expertize tehnice în domeniu.

Conținut hotărâre integral

Dosar nr. ###/30/2022

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ###

SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR. ###

Şedinţa publică din data de 28.06.2024

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: ###

GREFIER: ###

Pe rol se află soluţionarea cererii de chemare în judecată formulate de către reclamanta ### în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei ###, având ca obiect – anulare act.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 28.05.2024, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu art. 396 alin. (1) C. proc. civ., a amânat pronunţarea pentru data de 13.06.2024 şi, ulterior, pentru data de 28.06.2024 când, în aceeaşi compunere, a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

În deliberare asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului ### la data de 26.10.2022, reclamanta ### în contradictoriu cu pârâţii Primarul comunei ### şi Comuna ###, prin primar, a solicitat ca, prin hotărârea care se va pronunţa, să se dispună anularea actului administrativ reprezentat de Certificatul de urbanism nr. 568 din 14.07.2022 emis de Comuna ###, comunicat în data de 28.07.2022, pentru motive de nelegalitate şi obligarea pârâţilor la emiterea unui certificat de urbanism în acord cu prevederile documentaţiei PUZ aprobată prin Hotărârea Consiliului Local al comunei ### nr. 48/2004, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat că, împreună cu soţul său, deţine dreptul de proprietate asupra terenului intravilan înscris în CF xxxx (CF vechi 6237) ### nr. topografic 405457, nr. cadastral Ccl9/2/7/a şi A19/2/7/b, în suprafaţă de 811 mp (v. anexa 1). Anterior încheierii contractului de vânzare prin care au dobândit dreptul de proprietate asupra parcelei în cauză, a fost eliberat Certificatul de urbanism nr. 926/05.10.2015, ce a contribuit decisiv la luarea hotărârii de a cumpăra parcela de teren în cauză, având ca unic scop ridicarea unei clădiri rezidenţiale.

Certificatul de urbanism nr. 926/05.10.2015 prevedea ca regim economic folosinţa actuală – curţi construcţii şi arabil, cu destinaţia de locuinţe (v. anexa 2).

Reclamanta a menţionat faptul că Certificatul de urbanism nr. 926/05.10.2015 a fost întocmit în baza documentaţiei de urbanism – faza PUZ aprobată prin Hotărârea Consiliului Local al comunei ### nr. 48/2004, iar de la data achiziţionării terenului în cauză şi până în prezent, nu a fost întocmită nicio documentaţie nouă de modificare a prevederilor din PUZ aprobat prin HCL nr. 48/25.11.2004. Cu toate acestea însă, prin Certificatul de urbanism nr. 568 din 14.07.2022 (v. anexa 3), comunicat în data de 28.07.2022, condiţiile juridice, economice şi tehnice privind terenul intravilan înscris în CF xxxx (CF vechi 6237) nr. topografic 405457, nr. cadastral Ccl9/2/7/a şi A19/2/7/b, în suprafaţă de 811 mp, au fost modificate. Regimul economic al parcelei în cauză prevede folosinţa actuală – curţi construcţii şi arabil si destinaţia de zonă verde. în considerarea acestei destinaţii (de zonă verde), regimul tehnic prevede ca funcţiune dominantă spaţiu verde, singurele utilizări permise fiind spaţii verzi, parc şi plantaţii de protecţie/aliniament, fiind excluse aşadar construcţiile rezidenţiale sau nerezidenţiale.

Reclamanta a precizat că acest certificat de urbanism (nr. 568/2022) a fost întocmit în baza documentaţiei de urbanism – faza PUZ aprobată prin Hotărârea Consiliului Local at comunei ### nr. 48/2004. Prevederile certificatului de urbanism a cărui anulare o solicită sunt în contradicţie cu menţiunile cuprinse în certificatul de urbanism (CU nr. 926/05.10.2015) eliberat anterior încheierii contractului de vânzare prin care au dobândit dreptul de proprietate asupra parcelei în cauză, certificat de urbanism care a contribuit decisiv la luarea hotărârii de a cumpăra parcela de teren, în vederea ridicării unei clădiri rezidenţiale.

Reclamanta a menţionat faptul că prevederile din PUZ aprobat prin HCL nr. 48/25.11.2004 sunt încă în vigoare, din anul 2017 al achiziţiei imobilului, până în prezent, nefiind întocmite documentaţii în sensul modificării acestora. Cu toate acestea însă, deşi ambele certificate de urbanism solicitate au fost eliberate în baza aceleiaşi HCL nr. 48/2004, prevederile certificatelor de urbanism sunt în totală contradicţie în ceea ce priveşte menţiunile cuprinse în acestea, în sensul că, potrivit menţiunilor din cuprinsul CU. nr. 926/05.10.2015, construcţiile rezidenţiale sau nerezidenţiale pe terenul achiziţionat erau permise, iar potrivit CU. Nr. 568/14.07.2022, destinaţia terenului în cauză a devenit zonă verde, nemaifiind permisă edificarea de construcţii pe terenul acestora.

Sub aspect formal, anterior învestirii instanţei, reclamanta a arătat că, la data de 29.08.2022, a formulat şi transmis prin corespondenţă e-mail plângerea prealabilă împotriva actului administrativ contestat (v. anexa 4), aceasta nefiind soluţionată până în prezent.

Prevederile documentaţiei PUZ aprobată prin HCL nr. 48/2004, ce permiteau ridicarea construcţiilor pe terenul dobândit de părţi, nu au fost modificate, impunându-se aşadar anularea Certificatului de urbanism nr. 568 din 14.07.2022 şi eliberarea unul certificat de urbanism în acord cu prevederile PUZ-lui de mai sus, care să cuprindă menţiunea că ridicarea construcţiilor rezidenţiale sau nerezidenţiale pe terenul părţilor este permisă.

Reclamanta a reiterat faptul că, de la data aprobării PUZ-lui prin HCL nr. 48/2004 şi până în prezent, nu s-a aprobat nicio documentaţie nouă privind modificarea PUZ-lui menţionat mai sus, iar actuala reglementare stabileşte că, în lipsa stabilirii de către autorităţile competente a unui termen de valabilitate a documentaţiilor de urbanism, acestea vor fi valabile până la aprobarea unor noi documentaţii de urbanism care să le înlocuiască sau modifice.

Potrivit art. 18 alin. (7) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul şi de elaborare şi actualizare a documentaţiilor de urbanism (aprobate prin Ordinul MDRAP nr. 233 din 26 februarie 2016), „P.U.Z. şi regulamentul local de urbanism aferent acestuia, odată aprobate, devin acte de autoritate ale administraţiei publice locale, opozabile în justiţie. După aprobare, P.U.Z. şi regulamentul local de urbanism aferent acestuia sunt utilizate la: (a) eliberarea certificatelor de urbanism şi emiterea autorizaţiilor de construire pentru obiective din zona ce face obiectul P.U.Z. (…)”.

Conform art. 6 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, certificatul de urbanism trebuie să conţină toate informaţiile referitoare la:

– regimul juridic, economic si tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării, aplicabile, raportat la actele normative şi individuale incidente;

– cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite, în funcţie de specificul amplasamentului.

Aceste informaţii trebuie să fie complete şi precise pentru ca persoana solicitantă să poată demara procedura de obţinere a unei autorizaţii de construire.

La fel de important, conţinutul certificatului de urbanism trebuie să conţină toate datele precizate anterior şi cu scopul de a asigura gradul de protecţie necesar ocrotirii interesului legitim public, dar şi intereselor legitime private ale persoanelor direct afectate sau interesate de edificiul ce va fi ridicat.

Drept urmare, orice eroare din cuprinsul unui certificat de urbanism nu va afecta numai titularul cererii, ci şi interesul public, respectiv persoanele terţe direct influenţate de imobilul ce se urmăreşte a fi construit.

Aşa cum a arătat mai sus, a achiziţionat terenul înscris în CF nr. xxxx ### în anul 2017, iar anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare a fost obţinut certificatul de urbanism cu privire la parcela de teren vizată, cu scopul de a verifica dacă pe terenul menţionat se pot ridica construcţii rezidenţiale, aceasta fiind şi scopul urmărit la cumpărarea parcelei, de a ridica în viitor o clădire rezidenţială.

Menţiunile certificatului de urbanism nr. 926/05.10.2015 prevedeau ca regim economic – curţi construcţii şi arabil, cu destinaţia de locuinţe, acestea fiind în contradicţie aşadar cu menţiunile cuprinse în CU. eliberat cu nr. 568/14.07.2022, în sensul că, în prezent, conform CU. actual, pe terenul lor nu este permisa edificarea de construcţii, terenul fiind încadrat ca zona verde.

Din informaţiile obţinute, au constatat că, în PUZ-ul din 2004, o parte din suprafaţa terenului (înscris în CF xxxx ###) era cuprinsă în suprafaţa de 2430 mp care a fost prevăzută ca şi zonă verde pentru a se asigura necesarul de spaţiu verde/suprafaţă PUZ, acest teren fiind destinat realizării dotărilor publice şi spaţiului verde, cu interdicţia temporară de construire până la realizarea schimbului cu proprietarii terenurilor de la acea dată. Menţiunile arătate mai sus sunt cuprinse în planşa privind PUZ nr. 76/22.11.2004 în care suprafaţa terenului este cuprinsă în lotul 32, acesta fiind marcat drept spaţii verzi (v. anexa 5).

În planşa următoare privind PUZ din 2004, acelaşi lot 32 apare încadrat „terenuri proprietate privată destinate schimbului pentru realizarea dotărilor publice si spatiilor verzi” (v. anexa 6). Ulterior, la scurt timp după aprobarea PUZ-lui prin HCL nr. 48/25.11.2004, în luna decembrie 2004 a fost întocmită planşa de dezmembrare (plan de situaţie şi încadrare în zonă) care a fost depusă la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară ###, în baza căruia s-a operat parcelarea terenului prevăzut ca spaţiu verde. Planşa este însuşită inclusiv de Consiliul Local ### şi vizată de OCPI. Pe această planşă se observă parcelarea terenului în loturi egale, terenul prevăzut iniţial ca fiind zonă verde compactă nefiind evidenţiat ca zonă verde, parcelei de teren aflat actualmente în proprietatea noastră fiindu-i alocat nr. top Ccl9/2/7/a, A 19/2/7/b, iar vecinilor nr. top. Ccl9/2/8/a, A19/2/8/b respectiv nr. top. Ccl9/2/9/a, A19/2/9/b.

Astfel, lotul 32 prevăzut iniţial ca fiind spaţiu verde, în care a fost cuprinsă şi suprafaţa terenului părţilor, a fost dezmembrat în 3 parcele, în prezent pe una dintre cele două parcele existând deja o construcţie rezidenţială ridicată, iar pe cea de a două parcelă, lucrările de construcţie încă nu au fost demarate, deşi pentru ambele parcele au fost eliberate autorizaţii de construire de către pârât (v. anexele 7-8).

Aşadar, pentru două dintre cele trei parcele dezmembrate, respectiv parcela cu nr. cadastral Ccl9/2/8/a, A19/2/8/b şi parcela cu nr. cadastral Ccl9/2/9/a, A19/2/9/b, au fost emise Certificatul de urbanism cu nr. 216/28.02.2019 în scopul obţinerii autorizaţiei de construcţie şi pentru care regimul economic specificat este „###: curţi construcţii si arabil, ###: de locuinţe” si regimul tehnic „P+1E+M”, precum şi Certificatul de urbanism nr. 1273/30.09.2020 pentru parcela cu nr. cadastral Ccl9/2/9/a, A19/2/9/b, pe care se află deja o construcţie duplex intabulată şi locuită.

Prin urmare, răspunsul comunicat de către arh. ### la cererea formulată de reclamantă, înregistrată sub nr. xxxx/31.01.2022, cuprinde mai multe aspecte contradictorii, şi anume, pe de o parte, se precizează că terenul aflat în proprietatea sa (CF nr. 405457 ###) a fost cuprins în documentaţia PUG aflată în curs de elaborare şi va prelua reglementările din vecinătate (ceea ce ar însemna să preia reglementările parcelelor învecinate – pe care este deja ridicată o construcţie rezidenţială), iar pe de altă parte că, până la aprobarea documentaţiei PUG, certificatele de urbanism se emit conform HCL nr. 48/2004, în baza căreia a fost eliberat şi certificatul de urbanism nr. 926 din 05.10.2015 (v. anexa 9).

În prezent, suprafaţa terenului cuprinsă în PUZ-ul aprobat prin HCL nr. 48/25.11.2004 în care este cuprins şi terenul proprietatea reclamantei, prevăzut ca fiind spaţiu verde şi fiind grevat de interdicţie temporară de construire, nu mai corespunde realităţii din teren, iar până în prezent nu s-a realizat niciun schimb de terenuri. Suprafaţa terenului reprezintă doar o parte din suprafaţa cuprinsă în PUZ-ul pentru zona verde, celelalte două parcele prevăzute tot ca spaţii verzi fiind una ocupată deja de o construcţie rezidenţială, iar pe cealaltă urmează a se ridica o astfel de construcţie, fiind eliberat un certificat de urbanism în acest sens.

Reclamanta a arătat că, referitor la schimbul de terenuri, a fost emisă adeverinţa nr. 5315 din 09.08.2006 prin care Comuna ### adevereşte că parcela cu numărul cadastral Ccl9/2/7/a, A19/2/7/b (aflat în proprietatea reclamantei), alături de alte parcele menţionate, reprezentând „teren pentru zone verzi, au făcut obiectul unui schimb imobiliar conform HCL ###, referitoare la realizarea spaţiilor verzi colective, în consecinţă acestea vor primi destinaţia locuinţe şi funcţiuni complementare” (v. anexa 10).

În considerarea tuturor motivelor prezentate mai sus, coroborate cu probatoriul ce urmează a fi administrat în cauză, a solicitat admiterea prezentei acţiuni în contencios administrativ, aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În drept – prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 50/1991, Legea nr. 350/2001, xxxx ### nr. 48/2004, precum şi toate celelalte norme primare sau secundare invocate.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea administrării probelor cu:

1. înscrisurile ataşate:

– extras CF nr. xxxx (CF vechi 6237) (anexa 1); Certificatul de urbanism nr. 926 din 05.10.2015 (anexa 2);

– Certificatul de urbanism nr. 568 din 14.07.2022 (anexa 3); Plângerea prealabilă şi dovada comunicării (anexa 4);

– Planşa privind PUZ nr. 76/22.11.2004 în care suprafaţa terenului nostru este cuprinsă în lotul 32 acesta fiind marcat drept spaţii verzi (anexa 5);

– Planşa privind PUZ din 2004 acelaşi lot 32 apare încadrat „terenuri proprietate privata destinate schimbului pentru realizarea dotărilor publice si spatiilor verzi” (anexa 6);

– Certificatul de urbanism nr. 216 din 28.02.2019 (anexa 7);

– Certificatul de urbanism nr. 1273 din 30.09.2020 (anexa 8); Răspuns la cererea înregistrată sub nr. xxxx/31.01.2022 (anexa 9);

– Adeverinţa nr. 5315 din 09.08.2006 (anexa 10).

2. ### tehnică judiciară în specialitatea arhitectură.

Pârâţii au formulat întâmpinare, la data de 02.02.2023, prin care au invocat, în ceea ce o priveşte pe pârâta Comuna ###, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive – excepţie admisă de tribunal prin încheierea de şedinţă din data de 23.03.2023, cauza fiind judecată în contradictoriu doar cu pârâtul Primarul Comunei ###.

Pe fond, s-a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.

Consideră că acţiunea reclamantei se impune a fi respinsă de către instanţa de judecată, având în vedere următoarele aspecte:

Prin Certificatul de Urbanism nr. 568/14.07.2022, autoritatea publică locală a comunicat reclamantei că parcela de teren înscrisă în CF nr. xxxx ### are ca destinaţie spaţiu verde, cu interdicţie de construire.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea Certificatului de Urbanism nr. 568/14.07.2022 şi emiterea unui nou certificat de urbanism în acord cu prevederile documentaţiei PUZ aprobată prin Hotărârea Consiliului Local al comunei ### nr. 48/2004 care să-i permită edificarea unei construcţii pe terenul înscris în CF nr. xxxx ### (CF vechi nr. 6237 ###), având număr cadastral Cc19/2/7/a, situat în ###, ###.

În susţinerea cererii sale, reclamanta a susţinut că poziţia exprimată de autoritatea publică locală prin Certificatul de Urbanism nr. 568/14.07.2022, anume de nepermitere a utilizării sale în scopul construirii unui imobil (construcţii rezidenţiale sau nerezidenţiale), ar fi incorectă, deoarece parcela de teren înscrisă în CF nr. xxxx ###, deşi are ca destinaţie spaţiu verde, cu interdicţie de construire, Certificatul de Urbanism nr. 926/05.10.2015 eliberat pentru parcela în cauză, prevedea ca regim economic folosinţa actuală-curţi construcţii şi arabil, cu destinaţie de locuinţe.

Pe fond, în ceea ce priveşte chestiunile de ordin general invocate de reclamantă, anume ca certificatul de urbanism a produs efecte juridice şi trebuie respectat în mod obligatoriu, pârâtul a arătat că acestea nu pot fi luate în considerare, motivat de faptul ca, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autorităţile prevăzute la art. 4 si la art. 43 lit. „a): fac cunoscute solicitantului informaţiile privind regimul juridic, economic ai tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii; b) stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului; c) stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării; d)încunoştinţează investitorul/solicitantul cu privire la obligaţia de a contacta autoritatea competentă pentru protecţia mediului, in scopul obţinerii punctului de vedere şi, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea autorizării”; astfel, consideră că emiterea anterioară a unui act administrativ eronat în speţă nu poate să justifice emiterea unui act administrativ subsecvent cu încălcarea unor dispoziţii normative exprese, iar o eventuală culpă anterioară a autorităţilor publice nu poate justifica emiterea unei autorizaţii de construire cu nerespectarea dispoziţiilor legale. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 51/1991, ” (1) Autorizaţia de construire constituie actul final de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcţii corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea şi post utilizarea construcţiilor. (2) Autorizaţia de construire se emite în baza documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, elaborată în condiţiile prezentei legi, în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii”. ### nu o arată expres, este evident că, prin textul de lege de mai sus, legiuitorul nu permite validarea efectelor unor certificate de urbanism emise în mod nelegal. Tocmai de aceea a condiţionat emiterea autorizaţiei de construire de respectarea legislaţiei în materie. Certificatul de Urbanism nr. 926/05.10.2015, în mod evident, a fost emis cu nerespectarea acestor dispoziţii.

### chiar reclamantul a recunoscut că parcela de teren în cauză a primit funcţiunea de spaţiu verde prin HCL nr. 48/25.11.2004, de aprobare a PUZ-ului din care face parte şi acest teren, acesta a afirmat că această funcţiune de spaţiu verde ar fi fost modificată ca urmare a adoptării unui HCL prin care s-ar fi aprobat un schimb de teren în vederea realizării de spaţii verzi colective pe raza localităţii ###, împrejurare ce ar fi fost certificată de Primăria Comunei ### prin Adresa nr. 5315/01.08.2006.

Referitor la realizarea efectivă a schimbului în vederea realizării spaţiilor verzi, reclamanta a susţinut că, prin Adeverinţa nr. 5315/01.08.2006, s-ar fi certificat că parcelele sale de teren – Cc19/2/7/a, înscrisă in CF nr. xxxx ###, ar fi făcut obiectul unui schimb imobiliar, primind destinaţia de locuinţe.

### în vedere că acţiunea a fost formulată prin intermediul unui avocat, a solicitat să se precizeze care este actul juridic prin care ar fi fost realizată această operaţiune juridică a schimbului imobiliar, în condiţiile în care, din înscrisurile ataşate cererii introductive, nu au identificat un astfel de schimb imobiliar. Cu siguranţă că o simplă adeverinţă emisă de Primăria Comunei ###, prin care se atestă un aşa-zis schimb de teren pentru realizarea spaţiilor verzi, nu răspunde nici pe departe exigenţelor dreptului civil cu privire la operaţiunea juridică de schimb de imobile, reprezentând o simplă ficţiune juridică, menită a eluda dispoziţiile legale referitoare la procentul minim de teren destinat realizării spaţiilor verzi în situaţia introducerii unor terenuri extravilane în intravilanul localităţii.

Pârâtul a învederat că a comunicat şi reclamantei că, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 350/2001, „Prin Planul urbanistic zonal se stabilesc reglementări cu privire la regimul de construire, funcţiunea zonei”, iar potrivit Deciziei nr. ##/2021 a ICCJ, planul urbanistic zonal este act administrativ cu caracter normativ, ipoteză în care situaţiei acestuia îi sunt aplicabile reglementările urbanistice aprobate prin HCL nr. 48/25.11.2004, de aprobare a PUZ-ului prin care acest teren are destinaţia de spaţiu verde, cu interdicţie de construire.

Pârâtul a arătat că, prin art. 471 alin. (2) din Legea nr. 350/2001 s-a stabilit că: „După aprobarea prin hotărârea consiliului local a PUG şi PUZ, primăriile sunt obligate să transmită hotărârea însoţită de documentaţia de aprobare a PUG şi PUZ către oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară, în vederea actualizării din oficiu a destinaţiei imobilelor înregistrate în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară”, iar, prin art. 18 alin. (7) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 350/2001, s-a stabilit că: „P.U.Z. şi regulamentul local de urbanism aferent acestuia, odată aprobate, devin acte de autoritate ale administraţiei publice locale, opozabile în Justiţie. După aprobare, P.U.Z. şi regulamentul local de urbanism aferent acestuia sunt utilizate la:

a)eliberarea certificatelor de urbanism şi emiterea autorizaţiilor de construire pentru obiective din zona ce face obiectul P.U.Z.;

d)respingerea unor solicitări de construire neconforme cu prevederile P.U.Z. şi ale regulamentului local de urbanism aferent acestuia, aprobate”.

Analizând aceste prevederi legale, se poate uşor constata că hotărârea consiliului local de aprobare a unui PUZ reprezintă un act administrativ cu caracter normativ care, odată aprobat, devine act opozabil în justiţie, în baza căruia se vor elibera certificatele de urbanism şi se vor respinge solicitările de construire neconforme cu ceea ce s-a aprobat prin acest PUZ.

Printr-o logică extrem de simplă, se poate conchide că, pe de o parte, PUZ-ul odată aprobat trebuie să fie respectat de autoritatea publică locală la eliberarea certificatelor de urbanism (inclusiv din perspectiva interdicţiilor de construire pe care acesta le cuprinde), iar, pe de altă parte, că modificarea sa este posibilă doar cu respectarea aceleiaşi proceduri de aprobare, reglementată prin Legea nr. 350/2001 şi a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 350/2001.

Aşadar, având în vedere că o simplă hotărâre de consiliu local, adoptată ulterior hotărârii de aprobare a PUZ, fără a se respecta procedura, avizele şi documentaţia impuse imperativ prin Legea nr. 350/2001, nu poate să modifice ceea ce s-a stabilit prin HCL nr. 48/25.11.2004.

Următorul argument utilizat de reclamantă în încercarea de a dovedi că terenul său nu ar avea funcţiunea de spaţiu verde este cel referitor la faptul că, ulterior adoptării HCL nr. 48/25.11.2004, s-a operat parcelarea terenului prevăzut ca spaţiu verde, cele 3 parcele rezultate nefiind evidenţiate ca spaţiu verde. Cu siguranţă că reclamanta încearcă să inducă în eroare instanţa de judecată prin aceea că prezintă absolut incorect situaţia concretă a terenului aflat în proprietatea sa, scopul său fiind acela de a convinge că terenul său nu ar avea destinaţia de spaţiu verde. Realitatea este, însă, una singură, anume aceea că acest teren, introdus în intravilanul Comunei ### prin PUZ-ul aprobat prin HCL nr. 48/25.11.2004, a primit încă de la început destinaţia de spaţiu verde, ca urmare nu are niciun fel de importanţă faptul că terenul în litigiu, în urma parcelării, înscris în evidenţele OCPI ca având destinaţia de curţi-construcţii, nu mai este evidenţiat ca spaţiu verde, tot ceea ce contează fiind destinaţia stabilită prin actul juridic prin care acest teren a fost introdus în intravilan, anume HCL nr. 48/25.11.2004.

De asemenea, conform Normei tehnice pentru introducerea cadastrului general din 1 octombrie 2001- Criteriile de clasificare şi identificare a categoriilor de folosinţa a terenurilor şi a construcţiilor ]n categoria de folosinţă curţi construcţii sunt încadrate si spaţiile verzi. „8.2.10. Terenurile ocupate cu construcţii şi curţi (CC). Aceasta categorie cuprinde terenurile cu diverse utilizări şi destinaţii, de exemplu: clădiri, curţi, fabrici, uzine, silozuri, gări, hidrocentrale, cariere, exploatări miniere şi petroliere, cabane, schituri, terenuri de sport, aerodromuri, diguri, taluzuri pietruite, terase, debusee, grădini botanice şi zoologice, parcuri, cimitire, pieţe, rampe de încărcare, fasta de frontieră, focuri de depozitare, precum şi alte terenuri care nu se încadrează în nici una dintre categoriile de folosinţa prevăzute la punctele anterioare.”

La fel de neimportant este şi faptul că, anterior, pe celelalte parcele din Adeverinţa nr. 5315/01.08.2006, s-ar fi autorizat şi edificat construcţii de locuit, fiind evident că încălcarea legii în privinţa acelor parcele nu justifică să se procedeze la fel şi cu privire la reclamantă.

Cu siguranţă că nu se poate vorbi de vreo discriminare, atât timp cât pretenţia reclamantei este una complet nelegală, modificarea destinaţiei parcelei sale din spaţiu verde într-una care să permită edificarea unor construcţii de locuit nefiind posibilă, deoarece s-ar diminua nelegal procentul de spaţiu verde stabilit expres prin PUZ-ul aprobat prin HCL nr. 48/25.11.2004.

Totodată, pârâtul a menţionat faptul că, inclusiv în PUG-ul aflat în procedura de aprobare, atât parcela de teren aflată în proprietatea reclamantei, cât si cele doua parcele învecinate, au preluat destinaţia de spaţiu verde prevăzută în PUZ-ul aprobat prin HCL nr. 48/25.11.2004.

În concluzie, având în vedere faptul că parcela de teren aparţinând reclamantei are evident destinaţia de spaţiu verde, este logic că solicitarea acestuia de emitere a unui certificat de urbanism în acord cu prevederile documentaţiei PUZ aprobată prin Hotărârea Consiliului Local al comunei ### nr. 48/2004 care să-i permită edificarea unei construcţii rezidenţiale sau nerezidenţiale este nelegală, caz în care acţiunea sa trebuie să fie respinsă cu această motivaţie, cu cheltuieli de judecată.

În drept – dispoziţiile art. 205-208 Cpc, precum şi celelalte texte de lege menţionate în cuprinsul prezentei întâmpinări.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, precum şi a oricărei alte probe a cărei necesitate rezultă din dezbateri.

A ataşat dosarul administrativ privind Certificatul de Urbanism nr. 568/14.07.2022.

La termenul de jduecată din data de 23.03.2023 instanta a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comuna ### şi a respins acţiunea în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În cauză a fost administrată proba cu expertiza în specialitatea arhitectură şi urbanism.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, reclamanta împreună cu soţul său deţin dreptul de proprietate asupra terenului intravilan înscris în CF xxxx (CF vechi 6237) ###, nr. topografic 405457, nr. cadastral Cc19/2/7/a şi A19/2/7/b, în suprafaţă de 811 mp (f.10-11).

Prin certificatul de urbanism nr. 926 din 05.10.2015 a fost specificat cu privire la terenul anterior menţionat regimul economic ca fiind curţi construcţii, destinaţie- zona de locuinţe (f.12-13).

Prin certificatul de urbanism nr. 568 din 14.07.2022 eliberat reclamantei cu privire la terenul intravilan înscris în CF xxxx (CF vechi 6237) ###, nr. topografic 405457, nr. cadastral Cc19/2/7/a şi A19/2/7/b, în suprafaţă de 811 mp, se certifică regimul economic ca fiind curţi construcţii, destinaţie- zona verde, utilizările permise conform regimului tehnic fiind de spaţii verzi, parc şi plantaţii de protecţie- aliniament (f.15-18).

Împotriva Certificatul de urbanism nr. 568 din 14.07.2022, reclamanta a formulat plângere prealabilă (f.19-23).

În drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 65 din Legea nr. 350/2001: (1) În absenţa Planului de amenajare a teritoriului judeţean şi a Planului urbanistic general aprobate, pe teritoriile aferente se pot realiza investiţii în construcţii, lucrări tehnico-edilitare, precum şi orice alte investiţii urbane numai pe baza unui plan urbanistic zonal aprobat potrivit legii şi cu respectarea Regulamentului general de urbanism, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege, precum şi de alte acte normative în vigoare.

Tot astfel, conform art. 44 din Legea nr. 350/2001: (3) Documentaţiile de urbanism au caracter de reglementare specifică şi stabilesc reguli ce se aplică direct asupra localităţilor şi părţilor din acestea până la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism.

Tribunalul reţine că dispoziţiile art. 65 din Legea nr. 350/2001 prevăd în mod expres că, în absenţa unui plan urbanistic general aprobat potrivit legii, investiţiile în construcţii şi orice alte investiţii urbane se pot realiza numai pe baza unui plan urbanistic zonal aprobat potrivit legii şi cu respectarea Regulamentului general de urbanism.

Din analiza Planului de dezmembrare şi plansa de Reglementări urbanistice şi plansa, aferenta PUZ aprobat prin HCL ### nr. 48/25.11.2004, Tribunalul reţine că imobilul înscris în CF xxxx (CF vechi 6237) ###, nr. topografic 405457, nr. cadastral Cc19/2/7/a şi A19/2/7/b, este încadrat în categoria funcţională- zone verzi- la data aprobării PUZ.

###, Tribunalul are în vedere că, ulterior adoptării acestui act administrativ, a fost adoptată Hotărârea nr. 96/03.11.2005 prin care a fost aprobată modalitatea de schimb de teren în vederea realizării de spaţii verzi colective. În temeiul acestui act administrativ a fost eliberată adeverinţa nr. 5315/01.08.2006 din care rezultă că parcele Cc19/2/7/a şi A19/2/7/b au făcut obiectul acestui schimb de terenuri. În ceea ce priveşte susţinerile pârâtului potrivit cărora această adeverinţă nu are nici o valoare juridică, Tribunalul le va înlătura în condiţiile în care aceste acte administrative adoptate de autoritatea administraţiei publice locale nu au fost revocate/anulate, ele şi-au produs efectele, bucurându-se de prezumţia de legalitate şi temeinicie. Prin refuzul de eliberare a certificatului de urbanism în acord cu prevederile acestui din urmă act, pârâtul a înfrânt forţa juridică obligatorie şi superioară a actelor administrative adoptate de autorităţile adminsitraţiei publice locale.

În acest sens, Tribunalul reţine şi puterea de lucru judecat cu privire la adeverinţa nr. 5315/01.08.2006. Astfel, prin Decizia civilă nr. ###, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. ###/30/2022, cu privire la adeverinţa nr. 5315/01.08.2006, Curtea a reţinut că:,,### indeniabil faptul că înscrisul de care s-a prevalat reclamantul, reprezentat de adeverinţa nr. 5315 din 01.08.2006, a fost asumat şi însuşit prin semnătură de ###, în calitate de reprezentant al unităţii administrativ teritoriale, beneficiind totodată, aşa cum corect a observat instanţa de fond, de prezumţia de legalitate, atâta timp cât nu a fost invalidat ulterior în nici un fel prin vreo hotărâre judecătorească definitivă, având forţă probantă şi fiind apt a produce efectele juridice de atestare a situaţiei pe care o certifică în cuprinsul său, de vreme ce este vorba de un înscris cu dată certă, emis de Primăria ###, ce se impune a fi respectat de autoritatea publică locală, fiind opozabil atât recurentei, cât şi altor persoane cărora le-ar fi prezentată, în acord cu dispoziţiile art. 278, alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora: „Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalităţile prevăzute de lege, respectiv: (…) 3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public:” Or, autoritatea emitentă nu poate invoca o eventuală culpă în emiterea hotărârii prin care s-a aprobat schimbul respectiv de terenuri, invocând că o atare operaţiune s-ar fi realizat chiar de către autoritatea publică deliberativă locală fără respectarea procedurii de modificare a PUZ aprobat prin Hotărârea Consiliului Local ### din 45/25.11.2004.

Dimpotrivă, în contextul în care interdicţia de construire a fost stabilită temporar, fiind condiţionată de efectuarea unui schimb în vederea realizării de spaţiilor verzi, astfel cum reiese din cuprinsul planşelor aferente PUZ-ului aprobat prin H.C.L. ### nr. 45/25.11.2004, iar proprietarul terenului în cauză a avut încă din anul 2005, când a fost emisă Hotărârea nr. 96/03.11.2005, prin care a fost aprobată modalitatea de schimb de teren în vederea realizării de spaţii verzi colective, reprezentarea faptului că autoritatea publică deliberativă locală a emis o hotărâre prin care a operat schimbul de terenuri în raport de care fusese instituită interdicţia temporară de construire, Primăria nu-i poate nega ulterior acestuia dreptul de construire, sub pretext că înseşi autoritatea publică deliberativă locală ar fi procedat în mod nelegal la aprobarea schimbului respectiv. O atare conduită se dovedeşte a fi manifestată cu exces de putere, în accepţiunea dată acestei noţiuni prin dispoziţiile art. art. 2 alin. (1) lit. i), ca) fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, astfel că a fost corect cenzurată de instanţa de contencios administrativ învestită cu realizarea controlului de legalitate asupra actului administrativ contestat.

Totodată, din modalitatea de redactare a Adeverinţei nr. 5315 din 01.08.2006, nu rezultă, aşa cum greşit încearcă să acrediteze recurenta, că ne-am afla în prezenţa ipotezei încheierii unui contract de schimb de imobile, ci în situaţia în care autoritatea publică deliberativă locală a aprobat modalitatea de schimb de teren, sub aspectul destinaţiei afectate parcelelor de teren în cauză, în vederea realizării de spaţii verzi colective.

În acest sens, autoritatea nu poate nega menţiunea din cuprinsul Adeverinţei nr. 5315 din 01.08.2006 cu privire la destinaţia terenului deţinut de reclamant, aceasta fiind opozabilă tuturor persoanelor interesate, impunându-se a fi respectată în egală măsură de însăşi autoritatea publică emitentă a documentului, în acord cu situaţia de fapt atestată prin adeverinţa menţionată.

Cât priveşte susţinerea pârâtului conform căreia nu poate fi reţinută autoritatea de lucru judecat întrucât ulterior pronunţării soluţiei de către Curtea de Apel Timişoara a fost aprobat Planul Urbanistic ### de către Consiliul local ###, prin HCL 140/25.10.2023, Tribunalul nu le poate reţine ca fiind întemeiate având în vedere că acest act a fost adoptat ulterior introducerii prezentei cauze iar aceste prevederi nu au fundamentat certificatul de urbanism contestat in prezenta cauză. Or, câtă vreme instanţa este chemata a analiza legalitatea certificatului de urbanism, această analiza nu poate privi decât reglementările în vigoare la data emiterii sale.

Potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, iar potrivit alin. (2) oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă. Din cuprinsul acestor dispoziţiile legale rezultă cele două efecte ale hotărârii judecătoreşti, respectiv funcţia negativă a lucrului judecat şi efectul pozitiv al lucrului judecat. Astfel, funcţia negativă a lucrului judecat este o excepţie procesuală de fond, absolută, în sensul că o acţiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiaşi judecăţi, în situaţia unei triple identităţi (părţi, obiect, cauză). Efectul pozitiv al lucrului judecat, respectiv prezumţia legală de lucru judecat (mijloc de probă) reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat, nefiind necesară, în opinia instanţei, tripla identitate, fiind suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătura cu ceea ce s-a soluţionat anterior, astfel încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare reiese din dispozitiv sau considerente, indiferent dacă soluţia anterioară este sau nu corectă. Astfel, această prezumţie legală a puterii de lucru judecat nu împiedică judecata celei de-a doua acţiuni (cum se întâmplă în cazul autorităţii de lucru judecat), ci facilitează sarcina probaţiunii, aducând înaintea instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare, de care este necesar să se ţină seama.

Mai mult, având în vedere caracterul de prezumţie legală, ceea ce s-a rezolvat jurisdicţional într-un prim litigiu va fi opus, fără posibilitatea dovezii contrare, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluţionat. Această prezumţie constituie, alături de excepţia lucrului judecat, instrumentul juridic menit să servească instituţiei lucrului judecat, operând atunci când în al doilea proces se pune o problemă soluţionată printr-o hotărâre anterioară, nepresupunând o identitate de acţiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase. Astfel, spre deosebire de efectul negativ, cel pozitiv nu se invocă pe calea unei excepţii procesuale, ci a unui motiv sau apărări de fond, ambele de ordine publică, întrucât invocă o regulă procesuală având această natură. Astfel, existenţa unei hotărâri judecătoreşti poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu putere de lucru judecat atunci când se invoca obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces sa fie aceleaşi părţi, să se discute acelaşi obiect şi aceeaşi cauză. Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind soluţionarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identităţi de părţi, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identităţii între problema soluţionată definitiv şi problema dedusa judecăţii, instanţa de judecata fiind ţinută sa pronunţe aceeaşi soluţie, deoarece, în caz contrar s-ar ajunge la situaţia încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.

Prin urmare, având în vedere cele de mai sus, Tribunalul reţine ca fiind îndeplinite condiţiile pentru a se reţine puterea de lucru judecat.

Pe cale de consecinţă, având în vedere adeverinţa nr. 5315 din 01.08.2006 cu privire la destinaţia terenului deţinut de reclamantă, reţinând puterea de lucru judecat cu privire la cele statuate de Curtea de Apel Timisoara prin Decizia civilă nr. ###, pronunţată în dosar nr. ###/30/2022, şi văzând raportul de expertiză întocmit de expertul ###, care a concluzionat că imobilul înscris în CF nr. xxxx ###, nr. cadastral Cc19/2/7/a şi A19/2/7/b, în suprafaţă de 811 mp nu mai face parte din categoria de spaţii verzi ci de locuire şi funcţiuni complementare, supunându-se astfel reglementărilor specifice zonelor pentru locuinţe şi funcţiuni complementare din RLU aferent PUZ aprobat prin HCL nr. 48/25.11.2004, Tribunalul reţine că acţiunea reclamantei este întemeiată în ceea ce priveşte primul petit, motiv pentru care va dispune anularea certificatului de urbanism nr. 568 din 14.07.2022.

În ceea ce priveşte petitul privind obligarea pârâtului la emiterea unui certificat de urbanism în acord cu prevederile documentaţiei PUZ aprobată prin HCL nr. 48/25.11.2004, Tribunalul îl va respinge ca rămas fără obiect în raport de faptul că reclamantei i-a fost eliberat Certificatul de urbanism nr. 458 din 16.05.2024 şi văzând concluziile ambelor părţi cu privire la lipsa de obiect.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., având în vedere soluţia ce va fi dispusă în cauză, Tribunalul va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 15115 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu expert principal (5115 lei), onorariu expert parte (4000 lei), onorariu de avocat (5950 lei) si taxa de timbru (50 lei).

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta ###, cu domiciliul în ###, ###, ###, CNP ###, cu domiciliul procesual ales la SCPA ### & ASOCIAŢII, cu sediul profesional în Timişoara, B-dul xxxx din 1989 nr. 1, ###, Judeţul ###, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI ###, cu sediul în Comuna ###, ###, ###.

Dispune anularea certificatului de urbanism nr. 568 din 14.07.2022.

Respinge în rest cererea, ca rămasă fără obiect.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 15115 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul ###.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 28.06.2024.

PREŞEDINTE, GREFIER,

###

Red. – A.M.M./15.07.2024

Tehnored. – L.C.M./12.07.2024