Problema pe care o vom aborda este cea a obligativității somației prevăzute în art. 61 alin. (5) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, în contextul aplicării noului Cod de procedură civilă.

Puncte de vedere privind necesitatea trimiterii somației cambiale

Într-o primă opinie, s-a apreciat că nu mai există obligativitatea comunicării somației prevăzute de art. 61 alin. (5) din Legea nr. 58/1934. Această opinie se întemeiază, în principal, pe argumentul că somația este reglementată în noul Cod de procedură civilă sau că uneori acesta scutește de somație anumite modalități de executare (e.g. poprirea). Se mai susține adesea că noul Cod de procedură civilă, instituind somația în art. 668, face inaplicabile dispoziţiile relative la somație, prevăzute în legea specială a cambiei și biletului la ordin.

În această opinie, comunicarea somației prevăzute de art. 61 alin. (5) din Legea nr. 58/1934 ar reprezenta un act inutil, în acele cazuri în care se procedează la comunicarea somației prevăzute de art. 668 NCPC. Tot în această opinie, comunicarea somației prevăzute de art. 61 alin. (5) din Legea nr. 58/1934 ar reprezenta un act care ar zădărnici rațiunile pe care legiuitorul noului Cod de procedură civilă le-a avut în vedere atunci când a stabilit că anumite modalități de executare silită pot fi urmate fără somație. În acest sens, se oferă exemplul popririi.

În a doua opinie, somația prevăzută de art. 61 alin. (5) din Legea nr. 58/1934 este obligatorie și distinctă de somația prevăzută de art. 668 NCPC. În această opinie, somaţia cambială urmează să fie comunicată chiar și în acele cazuri în care noul Cod de procedură civilă prevede că executarea se face fără somație.

Argumente pentru comunicare somației cambiale

Toate argumentele de interpretare a legii conduc către concluzia potrivit căreia somația prevăzută de art. 61 alin. (5) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin este în continuare obligatorie, inclusiv în cazurile în care noul Cod de procedură civilă a prevăzut că executarea silită poate fi făcută fără somație.

Înainte de orice argumentare, o prezentare din perspectivă istorică a problemei este utilă. Trebuie observat că problema concursului între somația cambială și somația efectuată în condițiile legislației de drept comun în materia executării silite s-a pus și sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă.

Apariția noului Cod de procedură civilă nu a adus nimic nou în problema coexistenței celor două forme de somație. Nu putem accepta ideea că apariția unei legislații noi creează un fel de „resetare” a conceptelor juridice, a practicii și a doctrinei, inclusiv cu privire la aspectele preluate din vechea legislație sau concretizate în noua lege tocmai pentru că erau constante ale doctrinei sau jurisprudenței anterioare.

Contestația la executare în Legea Nr. 58/1934

Înțelegerea coexistenței celor două somații sau a obligativității somației cambiale chiar și atunci când legislația de drept comun în materia executării silite permite executarea fără somație, implică, cu caracter premergător, o scurtă analiză terminologică a contestației la executare prevăzută în Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin. Contestația la executare prevăzută astăzi în art. 62 din Legea nr. 58/1934 se numea inițial opoziție la executare. De fapt, cum corect se menționează în doctrina de drept cambial, denumirea de opoziție la executare era greșită și s-a datorat în mare măsură confuziei la nivelul legiuitorului cu contestația la executare din materia dreptului comun al executării silite și a unei erori de redactare.

În realitate, așa cum s-a arătat, opoziția la executare este de fapt o opoziție la somația cambială. Chiar dacă aceasta ne spune mai multe despre natura opoziției cambiale, nu este lipsită de însemnătate pentru somația cambială. Legiuitorul a considerat somația cambială drept un mod de aducere la cunoștința debitorului a titlului cambial, o veritabilă punere în întârziere a acestuia, comunicată pentru a îi da posibilitatea celui căruia i se opune titlul cambial să își exprime poziția asupra valabilității acestuia pe calea opoziției cambiale.

Numai după ce această posibilitate este oferită debitorului se poate trece la executarea silită. În acest sens, s-a reținut că somația (cambială) este indispensabilă pentru a se trece la urmărirea debitorului, nicio executare neputând începe înainte de notificarea somației.

Dacă somația cambială ar înceta să mai existe, nu ar avea cum să curgă termenul pentru opoziția cambială, ceea ce ar presupune grava vătămare a drepturilor debitorului, prin punerea sa în imposibilitatea de a se apăra pe calea invocării excepțiilor cambiale. Se pare că niciodată în dreptul cambial nu s-a vehiculat și cu atât mai puțin acceptat ideea că s-ar putea recurge la executarea titlului cambial fără ca acest lucru să fie mai întâi adus la cunoștința debitorului pe calea somației cambiale.

Coexistența somațiilor

Cele două somații (cea cambială şi, atunci când este cazul, cea prevăzută în noul Cod de procedură civilă) trebuie să coexiste, iar atunci când somația prevăzută în noul Cod de procedură civilă este suprimată de legiuitor, somația cambială continuă să fie obligatorie.

Rațiunile obligativității somației prevăzute de legea specială sunt diferite de cele pentru care s-a reglementat somația la executare în noul Codul de procedură civilă. Somația prevăzută de art. 61 din Legea nr. 58/1934 este precedentă oricărui act de executare, în timp ce somația prevăzută de art. 668 NCPC reprezintă un act începător de executare.

Somația prevăzută în legea cambiei și biletului la ordin, aşa cum deja am arătat, are natura unei puneri în întârziere, cu scopul de a da posibilitatea celui căruia i se opune titlul de credit să invoce excepțiile pe care i le permite legea specială.

Această somație este făcută pentru a consolida titlul cambial prin neinvocarea de către cel căruia i se opune a excepțiilor cambiale. Spre deosebire de aceasta, somația prevăzută în art. 668 NCPC are rolul de a da o ultimă șansă debitorului să execute de bună-voie obligația cuprinsă în titlul executoriu. Prin urmare, faptul că în Codul de procedură civilă este reglementată somația la executare nu înlătură nici rațiunile și nici dispozițiile existente în legea specială cu privire la somația cambială.

Cuprinsul celor două somații

Cuprinsul celor două somații este diferit. Așa cum vom dezvolta în continuare, mențiunile din somația cambială sunt axate pe grija de a conferi debitorului toate informațiile necesare pentru a recunoaște și a accepta caracterul valid și executoriu al cambiei, precum și stabilirea sumelor de datorate.

Somația întemeiată pe dispozițiile art. 668 NCPC nu are un conținut stabilit de către legiuitor, dar este de principiu că ea ar trebui să cuprindă anunțarea debitorului că dacă nu se aduc la îndeplinire de bună-voie obligațiile reținute în seama sa în titlul executoriu, într-un termen care variază după modalitatea de executare, se va proceda la executarea silită.

Prin urmare, observând că natura, scopurile și funcțiile procesuale ale celor două acte procedurale sunt diferite, nu se poate accepta că somația cambială s-ar fi „transformat” în somația prevăzută de art. 668 NCPC sau că dispozițiile art. 61 alin. (5) din legea cambiei și a biletului la ordin ar cădea sub incidența dispozițiilor art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicarea a noului Cod de procedură civilă.

Contraargumente în privința comunicării somației cambiale

Contraargumentul potrivit căruia, în cazul popririi sau altor cazuri în care Codul de procedură civilă admite executarea fără somație, scopurile urmărite de legiuitor, respectiv natura intempestivă a executării, ar fi înfrânte de somația prevăzută de legea cambiei și biletului la ordin, nu poate fi acceptat.

Se exacerbează ideea că executarea silită ar trebui să fie surprinzătoare, să ia oarecum „nepregătit” pe debitor. Se pornește de la ideea că debitorul având cunoștință de iminenta executare va întreprinde măsuri de creare sau sporire a stării de insolvabilitate. Problema nu este deloc nouă și sub vechiul Cod de procedură civilă debitorul probabil avea aceleași porniri. Cu toate acestea, nu s-a pus problema înlăturării garanțiilor acestuia.

Nici noul Cod nu pare să fi considerat excesiv ca debitorului cambial să i se prezinte titlul înainte de a se trece la executarea silită împotriva sa, deoarece a lăsat neatinse dispozițiile speciale relative la somația cambială. Nu se are în vedere situația practică. De cele mai multe ori, executarea cambială nu poate fi o surpriză, deoarece anterior cambia/biletul la ordin au parcurs un circuit juridic care nu poate scăpa celui căruia i se opune obligaţia înscrisă în titlu – a fost prezentată spre acceptare sau a fost prezentată la plată prin intermediul unei instituţii de credit, aspecte ce eliberează orice idee de „surprindere” cu privire la executarea silită.

În plus, debitorul care cunoaște că împotriva lui există un titlu executoriu precum o cambie sau un bilet la ordin, dacă are intenția de a se sustrage de la executarea silită, are mijloace de a afla despre iminența executării prin simpla consultare a portalului instanțelor de judecată, unde sunt postate datele de identificare ale părților în cererile de învestire cu formulă executorie.

Însă, indiferent de tipul de abordare pe care una sau alta dintre instanțe îl are cu privire la anonimizarea debitorului, acesta este conștient de iminența unei executări din moment ce s-a obligat cambial și cunoaște ajungerea la scadență a obligației.

Nu trebuie omis faptul că vorbim de titluri de credit ce au la bază raporturi între profesioniști, prin urmare, debitorii sunt din categoria celor avizați, inclusiv asupra procedurilor de executare.

Practici ale instanțelor de executare

Este total greșită și practica, acceptată cu o seninătate îngrijorătoare de către unele instanțe de executare, de a se comunica o singură somație care să satisfacă deopotrivă exigențele art. 61 alin. (5) din legea cambiei și biletului la ordin cât și ale art. 668 NCPC, urmând ca termenul pentru contestația la executare specială (fosta opoziție) să curgă de la comunicarea acesteia. Practica nu este conformă legii. Acceptând chiar că această somație „hibrid” ar satisface cerințele de conținut impuse de art. 61 alin. (5) și (6) din legea cambiei și biletului la ordin, legea tot nu este respectată.

Somația cambială se face înainte de orice act de executare. Somația prevăzută de art. 668 NCPC reprezintă un act începător de executare. Prin urmare, cele două, fiind succesive, nu pot figura în cadrul aceluiași act procedural. Somația prevăzută de art. 668 NCPC se poate face numai după comunicarea somației cambiale.

Forma Somației Cambiale

Dispozițiile art. 61 din Legea nr. 58/1934 prevăd numai că „Somaţiunea de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cambiei sau a protestului, precum şi al celorlalte acte din care rezultă suma datorată”, precum și faptul că „pentru obligaţiunile cambiale subscrise prin procură, somaţiunea va face menţiune şi de actul din care rezultă mandatul”. Spre deosebire de dispozițiile dreptului comun în materie de somație, dispozițiile legii speciale ne oferă mai multe detalii despre cuprinsul somației cambiale.

Ce presupune „transcrierea exactă a cambiei sau a protestului”? Este clar că nu este suficientă indicarea titlului executoriu, ci este necesară inserarea în somație, în integralitate, a textului cambiei/biletului la ordin. Dispoziția legală are suport logic. Așa cum am arătat anterior, somația cambială are scopul principal de a informa pe debitor cu privire la titlul cambial care îi este opus și reprezintă principalul mijloc legal prin care acesta poate controla forma cambiei/biletului la ordin pentru a decide cu privire la eventuala contestare a valabilității acestuia pe calea speciala, deschisă de legea cambiei și biletului la ordin.

Unele dintre excepțiile cambiale, care pot fi opuse pe calea contestației la executare speciale, sunt în legătură cu forma cambiei, o simplă indicare a titlului sau o reproducere selectivă ar fi de natură să conducă la vătămare a debitorului în dreptul său legal de a evalua și a decide invocarea excepțiilor cambiale.

Transcrierea exactă a cambiei

În acest context, reamintim că în doctrina de drept cambial, dar și în jurisprudență, s-a reținut pe bună dreptate că atunci când cambia/biletul la ordin se comunică odată cu somația, nu mai este necesară transcrierea exactă a cuprinsului titlului în respectiva somație. În acest caz, drepturile debitorului sunt conservate, el putând examina titlul cambial în mod nemijlocit. De asemenea, s-a reținut că inexactitatea transcrierii acestor acte nu atrage nulitatea somației.

Deși textul legal folosește o formula alternativă – „a cambiei sau a protestului” – nu există un drept de alegere. Semnificația formulării alternative este alta. În principiu, protestul nu este necesar, atunci când titlul cambial se pune în executare contra debitorilor direcți. Dacă executarea se va face împotriva unui debitor de regres, somaţia va cuprinde transcrierea actului de protest.

Alte documente din care rezultă suma datorată

La ce anume se referă transcrierea „celorlalte acte din care rezultă suma datorată”? Cambia are valoarea unui titlu executoriu pentru suma înscrisă pe titlu împreună cu dobânda (dacă aceasta a fost stipulată), pentru dobânda legală calculată cu începere de la data scadenţei, pentru cheltuielile de protest şi cheltuielile pentru încunoștințare (notificare), precum şi pentru alte cheltuieli justificate.

Deci este vorba de documentele din care rezultă calculul dobânzii, cheltuielile făcute cu protestul, dacă este cazul, precum și documentele din care rezultă cheltuielile făcute pentru valorificarea cambiei/biletului la ordin. Nu este vorba de obligația de a se transcrie sau menționa actul care constată raportul fundamental ce stă la baza cambiei/biletului la ordin. Dacă titlul cambial este emis în vederea garantării unui credit sau obligațiilor dintr-un contract de leasing, din formularea art. 61 nu trebuie înțeles faptul că ar fi necesară menționarea acestora, deoarece ele nu interesează executarea cambială.

În cazul unei cambii emise în alb, ar trebui acceptat că trebuie menționată convenția de completare, deoarece debitorul poate invoca pe calea contestației (fosta opoziție) completarea abuzivă a cambiei date în alb. În doctrina mai veche, dar aplicabilă și astăzi, s-a reținut că spre deosebire de transcrierea cambiei sau a protestului, în ceea ce privește celelalte documente din care rezultă suma datorată, este suficientă transcrierea fidelă a acestora, fiind suficientă menționarea datelor esențiale (sume, felul actului, data actului etc.).

Debitorul poate contesta pe calea contestației speciale (fosta opoziție) sumele pe care nu le recunoaște, iar creditorul va avea obligația să le dovedească în cadrul procedurii judiciare. În caz contrar, contestația se va admite în limita sumelor nedovedite.

Nulitatea transcrierii inexacte

Nulitatea ce decurge din transcrierea inexactă a cambiei, protestului, după caz, este una relativă, deoarece scopul somației care cuprinde transcrierea exactă a cambiei/protestului este acela de a permite debitorului ca, examinând forma cambiei și a documentelor care conferă dreptul de a se recurge la executarea silită a acestui titlu, să formuleze excepțiile cambiale, pe calea contestației special prevăzute de art. 62 din lege. Nu există un interes public care să fie ocrotit prin comunicarea somației.

Condiția vătămării

Nulitățile necondiționate de vătămare sunt expres și limitative prevăzute în art. 176 NCPC. Dispozițiile legale din partea generală a Codului de procedură civilă se aplică și în materia executării silite, dacă nu există norme derogatorii. În raport cu acestea, suntem de părere că inexactitățile intervenite în legătură cu transcrierea exactă a cambiei vor determina nulitatea somației numai în măsura în care sunt esențiale pentru formularea de către debitor a unei anume excepții cambiale.

Dacă omisiunea nu este de natură să ascundă debitorului un element care să îl conducă la conturarea unei excepții cambiale, nu există vătămare și nulitatea nu poate interveni. Dacă somația nu cuprinde transcrierea exactă a cambiei, dar cambia a fost comunicată odată cu somația, nu intervine nulitatea, deoarece debitorul a avut posibilitatea de a cunoaște cambia/biletul la ordin și să formuleze apărările ce îi sunt permise de sistemul cambial.

Locul comunicării somației

Somația prevăzută în legea specială se comunică debitorului cambial împotriva căruia se urmărește executarea titlului cambial la sediul acestuia.

Modalitățile de comunicare a somației

Legea specială nu prevede o anumită modalitate de comunicare a somației cambiale. Cu toate acestea, în pct. 320 lit. j) din Normele BNR se stipulează că „somaţia pentru executare se va comunica debitorului căruia îi este adresată conform normelor de procedură respective”. Cu aceeași rezervă față de valoarea juridică a normelor BNR în materie procesuală, apreciem în esență corecte aceste precizări, altfel concordante și cu doctrina de drept cambial. Prin urmare, somația cambială trebuie comunicată de către executorul judecătoresc, conform art. 672 NCPC.

Contestația la executare și somația cambială

Absența somației sau caracterul inexact al acesteia se invocă pe calea contestației prevăzute de art. 62 din Legea nr. 58/1934 sau pe calea contestației la executare prevăzută de art. 712 NCPC?

Problema prezintă interes, deoarece, deşi poartă aceeaşi denumire, cele două mijloace procedurale de control judecătoresc sunt supuse unor condiţii diferite în ceea ce priveşte termenele de judecată.

O interpretare strict literală a dispozițiilor art. 62 din Legea nr. 58/1934 conduce la opinia conform căreia valorificarea de către debitor a absenței somației sau caracterului inform (inexact) ar urma calea contestației la executare din Codul de procedură civilă. Potrivit acestor dispoziții „în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de opoziţie la somaţia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepţiunile de nulitatea titlului, potrivit dispoziţiunilor art. 2,precum şi cele care nu sunt oprite de art. 19”. Lipsa somaţiei nu se încadrează nici în excepţiile de nulitate a titlului și nici în excepţiile personale la care face referire art. 19 din lege.

Normele BNR nr. 6/1994 prevăd, suplimentar legii, o categorie distinctă de excepţii ce pot fi opuse pe calea contestaţiei speciale – excepţiile procedurale – adică cele bazate pe lipsa condiţiilor necesare pentru exerciţiul acțiunii sau executării cambiale.

Din enumerarea cuprinsă la pct. 330 din norme rezultă că nelegala comunicare a somaţiei sau caracterul inexact al acesteia nu este prevăzută în rândul excepțiilor procedurale.

S-a arătat că pe lângă excepţiile privind nulitatea titlului și cele personale, decurgând din raporturile personale dintre posesorul şi debitorul cambiei, există și excepții procedurale, de care legea cambială nu se ocupă, dar care primează oricărei discuții cu privire la validitatea formală sau substanțială a raportului cambial. Acestea din urmă se invocă tot pe calea contestației speciale (fosta opoziție cambială). În cadrul acestor excepții sunt incluse deopotrivă lipsa învestirii, lipsa sau viciile de formă ale somației etc.

Prin urmare, în virtutea unei doctrine constante și a jurisprudenței formate, trebuie acceptat faptul că domeniul contestației la executare de drept comun se limitează numai la actele de executare ulterioare somației cambiale.

Viciile de formă ale titlului cambial, excepțiile bazate pe raporturile personale dintre posesorul cambiei și debitor, dar și cele procedurale legate de absența condițiilor pentru accederea la executarea cambială, pot fi invocate numai pe calea contestației speciale (fosta opoziție). Or, somația prevăzută la art. 62 din legea cambiei și biletului la ordin reprezintă o condiție obligatorie pentru a se trece la executarea cambială.

Prin urmare, absența, nelegala comunicare ori forma inexactă a somației cambiale reprezintă un viciu constând în absența condițiilor necesare pentru trecerea la executarea cambială. Invocarea acestora de către debitor se face numai în limitele contestaţiei la executare speciale (fosta opoziţie), cu toate consecințele procedurale ce decurg de aici.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara

Întrebări Frecvente despre Somația Cambială

Ce este somația cambială?

Somația cambială este un act procedural prevăzut de art. 61 alin. (5) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, având rolul de a informa debitorul despre existența unui titlu cambial și de a-i oferi posibilitatea de a contesta valabilitatea acestuia.

Este obligatorie somația cambială în contextul noului Cod de procedură civilă?

Da, somația cambială rămâne obligatorie chiar și în contextul noului Cod de procedură civilă. Argumentele legale susțin că somația cambială este necesară pentru a proteja drepturile debitorului, chiar dacă noul Cod prevede executarea fără somație în anumite cazuri.

Care sunt diferențele între somația cambială și somația prevăzută în art. 668 NCPC?

Somația cambială, prevăzută de art. 61 din Legea nr. 58/1934, este un act precedent oricărui act de executare și are natura unei puneri în întârziere. Somația prevăzută în art. 668 NCPC reprezintă un act începător de executare, având rolul de a oferi debitorului o ultimă șansă de a-și îndeplini obligațiile voluntar.

Ce informații trebuie să conțină somația cambială?

Somația cambială trebuie să conțină transcrierea exactă a cambiei sau a protestului, precum și a celorlalte acte din care rezultă suma datorată. În cazul obligațiunilor cambiale subscrise prin procură, somația trebuie să menționeze actul din care rezultă mandatul.

Care este forma corectă a somației cambială?

Forma corectă a somației cambială presupune transcrierea exactă a textului cambiei sau a protestului. În cazul în care cambia/biletul la ordin se comunică odată cu somația, transcrierea exactă a cuprinsului titlului nu mai este necesară.

Unde trebuie comunicată somația cambială?

Somația cambială trebuie comunicată la domiciliul sau sediul debitorului cambial împotriva căruia se urmărește executarea titlului cambial. Dacă debitorul și-a schimbat domiciliul/sediul fără a anunța posesorul titlului, somația trebuie comunicată la domiciliul real al debitorului.

Ce se întâmplă dacă somația cambială nu este comunicată corect?

Dacă somația cambială nu este comunicată corect sau are inexactități esențiale, debitorul poate invoca nulitatea somației pe calea contestației la executare speciale prevăzute de art. 62 din Legea nr. 58/1934. Nulitatea este condiționată de existența unei vătămări semnificative pentru debitor.

Care sunt modalitățile de comunicare a somației cambială?

Somația cambială trebuie comunicată de către executorul judecătoresc conform normelor de procedură respective, astfel cum este prevăzut în art. 672 NCPC și în Normele BNR.

Ce excepții pot fi invocate pe calea contestației la executare speciale privind somația cambială?

Pe calea contestației la executare speciale, debitorul poate invoca excepțiile de nulitate a titlului, excepțiile personale și excepțiile procedurale, inclusiv lipsa somației cambiale sau caracterul inexact al acesteia.

Este posibilă comunicarea unei singure somații care să satisfacă atât exigențele somației cambiale cât și pe cele ale art. 668 NCPC?

Nu, practica de a comunica o singură somație care să satisfacă exigențele ambelor reglementări nu este conformă legii. Somația cambială trebuie comunicată înainte de orice act de executare, iar somația prevăzută de art. 668 NCPC se face doar după comunicarea somației cambiale.

Avocat Timișoara

Ne ocupăm de toate aspectele legale, astfel încât tu să poți dormi liniștit noaptea.

Credem că a venit momentul să punem lucrurile în mișcare.
Mai simplu decât atât nu am reușit să o facem.

4.9 Based on 184 reviews on Google



Dacă informațiile pe care le-ai citit ți-au fost de folos, te invităm să ne lași un review cu steluțe pe Google.

Ne ne motivează să postăm și alte materiale similare.



BLOG – ULTIMELE ARTICOLE