Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Decizia nr. 9/2024. Dosar nr. 2892/1/2023
Prezenta analiză are ca obiect Decizia nr. 9 din 19 februarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 254 din 25 martie 2024. Chestiunea de drept supusă examinării vizează aplicabilitatea art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență în cazul cererilor introduse de o societate comercială aflată în procedura insolvenței ulterior formulării cererii, dar anterior comunicării obligației de plată a taxei judiciare de timbru.
Această problemă ridică întrebări legate de interpretarea normelor privind scutirea de taxe judiciare în contextul insolvenței, un domeniu sensibil datorită implicațiilor financiare asupra debitorului și creditorilor. Decizia ICCJ clarifică condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, subliniind importanța uniformizării practicii judiciare și limitele procedurale ale mecanismului prevăzut de art. 519 din Codul de procedură civilă.
2. Obiectul dosarului: Solicitările formulate în fața instanței
Sesizarea ICCJ a fost inițiată de Tribunalul București – Secția a VI-a civilă, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în cadrul unui dosar având ca obiect o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru (Dosar nr. 11.251/299/2022/a1). Societatea apelantă, o companie de asigurări, a solicitat scutirea de la plata taxei judiciare de timbru pentru cererea de apel, invocând art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, pe motiv că procedura falimentului a fost deschisă ulterior formulării apelului, dar înainte de comunicarea obligației de plată a taxei de 100 lei. Tribunalul a sesizat ICCJ pentru a obține o interpretare de principiu asupra aplicabilității scutirii în astfel de circumstanțe.
3. Starea de fapt relevantă: Contextul litigiului
Litigiul a avut la bază o cerere de valoare redusă formulată de o persoană juridică (reclamanta) împotriva unei societăți de asigurări (pârâta), înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București pe 17 martie 2022. Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4.631,46 lei, reprezentând diferența de despăgubire și penalități de întârziere de 0,2% pe zi, calculate de la 31 martie 2021 până la plata efectivă. Prin Sentința civilă nr. 6.675/2022, Judecătoria a admis cererea, obligând pârâta la plata sumei solicitate și a penalităților aferente.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a formulat apel, înregistrat la Tribunalul București pe 27 aprilie 2023. Ulterior, la 9 iunie 2023, Tribunalul București – Secția a VII-a civilă a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva societății de asigurări, în temeiul art. 250 raportat la art. 262 din Legea nr. 85/2014.
Prin rezoluția din 2 noiembrie 2023, comunicată la 10 noiembrie 2023, instanța a impus apelantei obligația de a achita taxa judiciară de timbru de 100 lei, sub sancțiunea anulării apelului. La 14 noiembrie 2023, societatea a solicitat reexaminarea taxei, argumentând că apelul este scutit de taxă conform art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, dat fiind că falimentul fusese declarat înainte de comunicarea obligației de plată. La termenul din 29 noiembrie 2023, Tribunalul a decis sesizarea ICCJ pentru clarificarea chestiunii de drept.
4. Temeiurile legale invocate
Normele juridice relevante în speță includ:
- Art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014: „Toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în aplicarea dispozițiilor prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru.”
- Art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă: Reglementează procedura sesizării ICCJ pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării unei chestiuni de drept.
- Art. 197, 470 alin. (2) și (3), 486 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă: Preved cerințele privind timbrarea cererilor și sancțiunile pentru netimbrare, inclusiv posibilitatea completării dovezii plății taxei până la primul termen de judecată.
- Art. 21 alin. (1) din Codul de procedură fiscală: Stabilește momentul nașterii obligației fiscale, în funcție de constituirea bazei de impozitare.
- Art. 23, 29 alin. (1) lit. l), 32 și 33 din OUG nr. 80/2013: Reglementează taxele judiciare de timbru, inclusiv scutirile prevăzute de legi speciale.
5. Argumentele părților implicate
Apelanta (societatea de asigurări): A susținut că apelul său este scutit de taxa judiciară de timbru, conform art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, deoarece lichidatorul judiciar și-a însușit apelul formulat, iar procedura falimentului a fost deschisă înainte de comunicarea obligației de plată a taxei. Apelanta a argumentat că scutirea se aplică indiferent de momentul formulării cererii, atâta timp cât societatea se află în insolvență la data stabilirii taxei, invocând principiile insolvenței, cum ar fi maximizarea recuperării creanțelor și redresarea eficientă (art. 4 din Legea nr. 85/2014).
Punctul de vedere al instanței de trimitere (Tribunalul București): Tribunalul a considerat că art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 se aplică atât cererilor formulate direct de administratorul judiciar, cât și celor ratificate de acesta, dacă societatea era în insolvență la momentul stabilirii taxei. A argumentat că obligația de plată a taxei devine certă, lichidă și exigibilă doar la data comunicării acesteia de către instanță, nu la data formulării cererii, și că principiile insolvenței justifică extinderea scutirii pentru a facilita redresarea debitorului.
6. Istoricul speței la instanțele inferioare
- Judecătoria Sectorului 1 București (Sentința civilă nr. 6.675/2022): A admis cererea reclamantei, obligând pârâta la plata sumei de 4.631,46 lei și a penalităților de întârziere.
- Tribunalul București – Secția a VI-a civilă (apel): A înregistrat apelul pârâtei și a dispus comunicarea obligației de plată a taxei judiciare de timbru. În urma cererii de reexaminare formulate de apelantă, instanța a sesizat ICCJ pentru clarificarea chestiunii de drept.
- Tribunalul București – Secția a VII-a civilă (faliment): A dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva societății de asigurări prin Hotărârea nr. 2.920 din 9 iunie 2023.
7. Motivarea instanței actuale (ICCJ)
ICCJ a analizat admisibilitatea sesizării în lumina condițiilor prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, care impun: (1) existența unei cauze în curs de judecată în ultimă instanță, (2) competența completului sesizat, (3) noutatea chestiunii de drept, (4) dependența soluționării cauzei de lămurirea chestiunii și (5) lipsa unei pronunțări anterioare a ICCJ sau a unui recurs în interesul legii în curs.
Admisibilitatea sesizării: ICCJ a constatat că primele două condiții sunt îndeplinite, deoarece Tribunalul București judeca o cerere de reexaminare în ultimă instanță, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă. Totuși, cerința noutății chestiunii de drept nu a fost satisfăcută. ICCJ a reținut că existența a patru orientări jurisprudențiale distincte în practica instanțelor naționale demonstrează că problema nu este nouă, ci a fost deja abordată, chiar dacă neunitar. Caracterul de noutate se pierde atunci când instanțele au pronunțat soluții variate, caz în care mecanismul adecvat de uniformizare este recursul în interesul legii, nu hotărârea prealabilă.
Existența unui recurs în interesul legii: ICCJ a constatat că pe rolul său există un recurs în interesul legii (Dosar nr. 2.975/1/2023) privind aceeași chestiune, formulat de Curtea de Apel Cluj, ceea ce face inadmisibilă sesizarea, conform art. 519 din Codul de procedură civilă.
Raționamentul juridic: ICCJ a subliniat că scopul hotărârii prealabile este prevenirea practicii neunitare, nu corectarea unei jurisprudențe deja diversificate. A permite pronunțarea unei hotărâri prealabile în astfel de cazuri ar echivala cu suprapunerea funcțiilor celor două mecanisme de unificare a practicii (hotărârea prealabilă și recursul în interesul legii), ceea ce ar contraveni dispozițiilor legale.
8. Soluția finală
ICCJ a respins sesizarea ca inadmisibilă, în temeiul art. 521 raportat la art. 519 din Codul de procedură civilă, motivând că nu sunt îndeplinite condițiile de noutate a chestiunii de drept și lipsa unui recurs în interesul legii în curs. Decizia este obligatorie, conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Întrebări frecvente
Cum se justifică scutirea taxei judiciare de timbru pentru debitorul în insolvență?
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție evidențiază faptul că scutirea se bazează pe principiile procedurii insolvenței, menite să protejeze debitorul în insolvență, facilitând redresarea afacerii și asigurând recuperarea creanțelor, indiferent de momentul deschiderii procedurii.
Ce rol are administratorul judiciar în formularea cererilor pentru debitorul în insolvență?
În speță, cererile de apel formulate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar pentru debitorul în insolvență sunt considerate eligibile pentru scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, întrucât acestea sunt realizate în contextul procedurii de insolvență și urmăresc protejarea intereselor creditorilor.
În ce moment se constituie obligația de plată a taxei pentru debitorul în insolvență?
Obligația de plată a taxei judiciare de timbru se naște la momentul stabilirii și comunicării acesteia de către instanță, nu la momentul introducerii cererii. Această determinare temporală este esențială pentru debitorul în insolvență, asigurând aplicarea corectă a scutirii fiscale.
Cum influențează deschiderea procedurii de insolvență situația debitorului în insolvență?
Deschiderea procedurii de insolvență nu stinge automat obligația de plată a taxei judiciare; totuși, în cazul debitorului în insolvență se poate aplica scutirea prevăzută de art. 115 din Legea nr. 85/2014, indiferent dacă procedura a început înainte sau după introducerea cererii, menținând echilibrul în situații financiare dificile.
Ce importanță are momentul stabilirii taxei judiciare pentru debitorul în insolvență?
Momentul stabilirii taxei de către instanță este crucial, deoarece determină exact când se naște obligația de plată. Astfel, dacă debitorul în insolvență se află în această situație la data comunicării taxei, poate beneficia de scutirea prevăzută, evitând aplicarea sancțiunilor fiscale.
Ce efect are ratificarea cererii de apel asupra debitorului în insolvență?
Ratificarea cererii de apel, realizată de administratorul judiciar, are efect retroactiv, transformând cererea inițială într-o acțiune valabilă pentru debitorul în insolvență. Acest demers permite aplicarea scutirii de la plata taxei judiciare de timbru conform interpretării art. 115 din Legea nr. 85/2014.
Cum se aliniază principiile procedurii insolvenței cu situația debitorului în insolvență?
Principiile procedurii insolvenței, cum ar fi maximizarea recuperării creanțelor și redresarea afacerii, justifică scutirea de la plata taxei judiciare pentru debitorul în insolvență. Aceste principii asigură că măsurile fiscale nu agravează dificultățile financiare ale societății aflate în insolvență.
De ce este esențială verificarea condițiilor de admisibilitate pentru debitorul în insolvență?
Verificarea condițiilor de admisibilitate – inclusiv analiza momentului stabilirii taxei și a noutății chestiunii de drept – este esențială pentru a determina dacă debitorul în insolvență poate beneficia de scutirea fiscală, prevenind astfel apariția unei practici neunitare în aplicarea legii.
Ce concluzii se trag privind debitorul în insolvență în hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție?
Hotărârea concluzionează că, deși există interpretări divergente, este recunoscută necesitatea scutirii taxei judiciare pentru debitorul în insolvență. Astfel, art. 115 din Legea nr. 85/2014 este interpretat în mod favorabil pentru a proteja situația financiară a societăților aflate în insolvență și pentru a sprijini redresarea acestora.