Principiul relativității efectelor contractului, consacrat în art. 1270 C.civ., stabilește că efectele unui contract se aplică numai părților contractante. În termeni simpli, un contract nu poate aduce beneficii sau prejudicii altora decât celor care au încheiat contractul.
Înțelegerea principiului
Contractul, ca rezultat al voințelor părților, nu poate influența interesele altor persoane decât cele implicate în contract. Contractul este văzut de către terțe persoane ca un fapt juridic care trebuie respectat, făcându-se astfel opozabil. În cazul în care o parte contractantă nu își îndeplinește obligațiile și produce o pagubă celeilalte părți, aceasta va răspunde în temeiul răspunderii civile contractuale.
Excepții la principiul relativității efectelor contractului
Există însă anumite excepții la acest principiu, definite în art. 1280 C. civ., care se referă la situații în care un contract produce efecte asupra anumitor persoane care nu au fost implicate direct în încheierea contractului și nu sunt succesorii părților. Cele mai cunoscute excepții sunt promisiunea faptei altuia și stipulația pentru altul.
a) Promisiunea faptei altuia. Promisiunea faptei altuia (convenția de porte-fort) este un contract prin care o persoană se angajează să determine o terță persoană să-și asume o anumită obligație.
b) Stipulația pentru altul. Stipulația pentru altul (contractul în favoarea unei terțe persoane) este un contract care conferă un drept unei persoane care nu este parte în contract.
Concluzie
Înțelegerea principiului relativității efectelor contractului și a excepțiilor sale este crucială pentru navigarea cu succes în lumea contractelor. Este important să înțelegem că, deși contractele se aplică în principal părților care le încheie, există situații în care ele pot avea efecte asupra altor persoane.
FAQ
Ce este principiul relativității efectelor contractului?
Principiul relativității efectelor contractului este un principiu juridic care stabilește că efectele unui contract se aplică numai părților contractante. În esență, acesta spune că un contract nu poate aduce beneficii sau prejudicii unei persoane care nu este parte a contractului.
Cine este afectat de principiul relativității efectelor contractului?
Principiul relativității efectelor contractului afectează direct părțile care sunt în contract. Acesta stabilește că obligațiile și drepturile stabilite prin contract se aplică numai celor care l-au încheiat.
Ce înseamnă că un contract este „opozabil”?
Când spunem că un contract este „opozabil”, înseamnă că este recunoscut și respectat ca fiind legal și valid în fața terților. Terții trebuie să respecte existența contractului, dar nu sunt legați de obligațiile sau drepturile sale.
Care sunt cele mai cunoscute excepții la principiul relativității efectelor contractului?
Cele mai cunoscute excepții la principiul relativității efectelor contractului sunt „promisiunea faptei altuia” și „stipulația pentru altul”. Acestea sunt situații în care o persoană se angajează să determine o terță persoană să-și asume o anumită obligație sau când un contract conferă un drept unei persoane care nu este parte în contract.
Cum funcționează stipulația pentru altul?
Stipulația pentru altul este un tip de contract în care o parte (stipulantul) încheie un contract cu o altă parte (promitentul), conferind un drept unei terțe persoane (beneficiarul). Beneficiarul nu este o parte în contract, dar îi este conferit un drept prin acesta. Beneficiarul poate solicita direct promitentului executarea obligației, odată ce a acceptat stipulația.
Răzvan Petrea – avocat Timișoara
