Prețul de referință al gazelor naturale

Decizia nr. 3721 din 4 iulie 2023, Secția de contencios administrativ și fiscal, I.C.C.J.

În speța de față, discutăm despre un act administrativ normativ, emis de Agenția Națională pentru Resurse Minerale (A.N.R.M.), prin care s-a aprobat metodologia de stabilire a prețului de referință al gazelor naturale extrase în România.

Problema centrală este dacă raportarea prețului de referință la un hub de tranzacționare extern (CEGH Austria) încalcă sau nu legislația petrolieră națională. În plus, se dezbat aspecte ce privesc fundamentarea științifică a actelor administrative și felul în care controlul judecătoresc se limitează la legalitatea și nu la oportunitatea măsurilor adoptate de autoritatea publică.

De asemenea, este important de menționat că prețul de referință al gazelor naturale influențează în mod direct piața energetică din România și are implicații asupra consumatorilor.

Obiectul dosarului

Dosarul a fost inițiat de o societate comercială (Societatea A. S.A.) care a solicitat instanței:

1. Anularea Ordinului nr. 32/2018 emis de A.N.R.M., ce aprobă Metodologia de stabilire a prețului de referință pentru gazele naturale extrase în România.
2. Obligarea A.N.R.M. la plata de despăgubiri (estimate inițial la peste 166 milioane lei) pentru prejudiciul rezultat din aplicarea acestei metodologii.
3. Anularea deciziilor subsecvente emise de A.N.R.M., respectiv Ordinul nr. 282/2019 și Ordinul nr. 233/2020, care au modificat metodologia inițială.

Starea de fapt relevantă

Societatea A. S.A. a contestat faptul că A.N.R.M. a raportat prețul de referință al gazelor naturale la un indice bursier extern (CEGH Day Ahead, Austria). Reclamanta a susținut că:

• Gazele naturale din România nu se exportă fizic către Austria și, prin urmare, prețul extern nu ar reflecta valoarea reală a producției brute.
• Piețele interne (BRM și OPCOM) ar fi furnizat suficiente date pentru stabilirea unui preț de referință adecvat realităților locale.
• Actele administrative contestate nu ar fi fundamentate științific sau, în orice caz, nu ar respecta cerințele din Legea petrolului nr. 238/2004 și normele subsecvente.

Pe de altă parte, A.N.R.M. a subliniat că la data emiterii metodologiei piața românească nu era suficient de matură și transparentă pentru a furniza un etalon de preț stabil și credibil, motiv pentru care raportarea la un hub european a fost considerată mai adecvată.

Temeiurile legale invocate

1. Legea nr. 238/2004 (Legea petrolului)
   • Art. 2 pct. 30 definește prețul de referință ca fiind stabilit de A.N.R.M. în baza unei metodologii fundamentate pe studii de specialitate.
   • Art. 49 alin. (2) lit. a) prevede că redevența petrolieră se calculează ca o cotă procentuală din valoarea producției brute extrase.
2. Normele metodologice de aplicare a Legii petrolului, aprobate prin H.G. nr. 2075/2004 (în special art. 92).
3. Codul de procedură civilă, pentru aspectele procesuale invocate (decăderea din probă, cererea de recuzare etc.).
4. Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ce reglementează controlul de legalitate al actelor administrative, inclusiv noțiunea de „exces de putere” și principiul proporționalității.

Argumentele fiecărei părți implicate

Reclamanta (Societatea A. S.A.):

• A susținut că raportarea la hub-ul CEGH nu ține cont de realitățile pieței din România și încalcă spiritul Legii petrolului, care vorbește despre valoarea producției brute din România.
• A invocat lipsa de imparțialitate a instanței de fond (prin formularea cererii de recuzare), precum și încălcarea dreptului la apărare (prin decăderea din proba cu expertiză).
• A criticat faptul că specialiștii care au întocmit studiul de fundamentare (Universitatea Petrol și Gaze) nu erau evaluatori autorizați ANEVAR, considerând că standardele de evaluare ANEVAR ar fi trebuit aplicate obligatoriu.

Pârâta (A.N.R.M.):

• A argumentat că are competența legală de a stabili metodologia și de a alege mecanismul de calcul, atâta vreme cât își întemeiază decizia pe studii de specialitate și consultări publice.
• A făcut trimitere la faptul că hub-ul CEGH este un reper european important, cu volume mari tranzacționate și o transparență sporită, spre deosebire de piața românească, încă imatură la acel moment.
• A considerat că nici Legea petrolului, nici alte norme nu impun neapărat stabilirea prețului de referință pe baza exclusivă a prețurilor interne.

Istoricul speței la instanțele inferioare

• Inițial, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. S-a reținut că Metodologia adoptată de A.N.R.M. respectă cerințele de legalitate, iar decizia de a se raporta la piața externă a fost justificată de contextul specific (volume tranzacționate insuficiente intern și lipsa de încredere în mecanismele bursiere românești).
• Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței și a altor încheieri de ședință (unde se invocau, printre altele, cererea de recuzare și decăderea din proba cu expertiză).

Motivarea instanței actuale

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în esență, că:

1. Cererea de recuzare a fost tardiv formulată (după închiderea dezbaterilor), neputând bloca pronunțarea hotărârii. În plus, instanța care a soluționat recuzarea a apreciat, corect, că măsurile procesuale luate nu dovedeau lipsa de imparțialitate a judecătorului de fond.
2. Decăderea din proba cu expertiză s-a datorat faptului că reclamanta nu a reușit să identifice un specialist care să aibă reală experiență în piața gazelor naturale; simpla calitate de evaluator ANEVAR în domeniul imobiliar nefiind suficientă.
3. Fundamentarea Metodologiei: Studiul realizat de Universitatea Petrol și Gaze a fost considerat corespunzător pentru a oferi patru variante de calcul, iar alegerea indicelui CEGH Day Ahead aparține autorității administrative, în limitele competențelor legale, fără să constituie un exces de putere.
4. Controlul de legalitate vs. controlul de oportunitate: Instanța supremă a subliniat că nu poate substitui autoritatea pârâtă și nici nu poate anula actul pe simple nemulțumiri de oportunitate. Legea cere să se verifice doar dacă au fost încălcate prevederi legale, nu dacă există o metodă „mai bună” de stabilire a prețului de referință.
5. Nelegalitatea invocată: Nu a fost dovedit niciun text de lege încălcat, dat fiind că art. 2 pct. 30 din Legea petrolului impune doar o metodologie fundamentată pe studii de specialitate, nu neapărat o raportare exclusivă la piața națională.

Soluția finală

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul formulat de reclamantă ca nefondat. Prin urmare, Metodologia adoptată prin Ordinul nr. 32/2018 și modificările ulterioare (Ordinul nr. 282/2019 și Ordinul nr. 233/2020) rămân în vigoare, considerându-se conforme cu dispozițiile legale în materia petrolului și cu principiile aplicabile actelor administrative normative.

În concluzie, această speță ilustrează modul în care un act administrativ de interes general (ce vizează o întreagă piață – cea a gazelor naturale) este supus controlului instanței de contencios administrativ numai sub aspectul conformității cu legea, fără a se substitui opțiunilor tehnice ale autorității.

Pentru cei interesați de sfera dreptului administrativ, hotărârea reprezintă un reper al distincției dintre controlul de legalitate și cel de oportunitate, punctând că alegerea unui indice extern pentru determinarea redevenței poate fi justificată de necesitatea unui etalon bursier fiabil și competitiv.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara

Întrebări frecvente

Ce înseamnă „prețul de referință al gazelor naturale”?

Prețul de referință al gazelor naturale reprezintă valoarea stabilită printr-o metodologie specială, aprobată de A.N.R.M., care servește drept reper pentru calcularea redevențelor petroliere. Prin acest mecanism, se urmărește determinarea unui preț corect și obiectiv al gazelor extrase în România.

Cum a fost ales hub-ul CEGH pentru stabilirea prețului de referință al gazelor naturale?

A.N.R.M. a fundamentat alegerea hub-ului CEGH din Austria deoarece acesta tranzacționează un volum mare de gaze naturale și oferă o piață transparentă. Prin raportarea la CEGH Day Ahead, se dorește obținerea unui preț de referință al gazelor naturale în conformitate cu practicile europene, mai ales în contextul în care piața internă de profil era considerată insuficient de matură.

De ce nu s-a folosit piața internă pentru calcularea prețului de referință al gazelor naturale?

Instanțele au reținut că, la data emiterii Metodologiei, piața internă (BRM sau OPCOM) nu oferea suficiente date relevante privind tranzacțiile, din cauza volumelor reduse și lipsei de transparență. Astfel, A.N.R.M. a considerat mai oportună raportarea prețului de referință al gazelor naturale la un hub european consacrat, precum CEGH.

Ce rol joacă studiile de specialitate în stabilirea prețului de referință al gazelor naturale?

Conform Legii petrolului nr. 238/2004, A.N.R.M. are obligația de a adopta metodologia pe baza unor studii de specialitate. În speță, Universitatea Petrol și Gaze a realizat un studiu care a propus mai multe variante, iar A.N.R.M. a ales soluția raportării la hub-ul CEGH pentru a determina prețul de referință al gazelor naturale.

De ce a contestat reclamanta metodologiile privind prețul de referință al gazelor naturale?

Reclamanta a susținut că piața românească nu este conectată fizic la hub-ul CEGH și că, prin urmare, prețul de referință al gazelor naturale stabilit astfel nu reflectă valorile reale de tranzacționare din România. În plus, s-a invocat că studiile nu respectă integral cerințele privind raportarea la producția internă.

Ce a hotărât instanța cu privire la legalitatea actului administrativ privind prețul de referință al gazelor naturale?

Instanța supremă a respins recursul reclamantei, considerând că A.N.R.M. și-a exercitat corect dreptul de apreciere. A stabilit că Metodologia nu a încălcat Legea petrolului, atât timp cât s-a bazat pe studii de specialitate și a urmărit un mecanism concurențial de stabilire a prețului de referință al gazelor naturale.

De ce nu a fost necesară o expertiză ANEVAR pentru stabilirea prețului de referință al gazelor naturale?

Instanța a reținut că determinarea prețului de referință al gazelor naturale se bazează pe practici și tranzacții bursiere specifice pieței de energie, nu pe standardele de evaluare ANEVAR, aplicabile în principal bunurilor imobiliare. Așadar, membrii Universității Petrol și Gaze aveau expertiza necesară în domeniul gazelor naturale, nefiind obligatorie o acreditare ANEVAR.

Ce impact are prețul de referință al gazelor naturale asupra redevențelor petroliere?

Redevența petrolieră se calculează ca o cotă procentuală aplicată valorii producției brute extrase. Dacă prețul de referință al gazelor naturale crește, cresc și sumele datorate bugetului de stat, întrucât valoarea producției este mai mare. Invers, un preț de referință mai scăzut duce la o redevență inferioară.

Este posibilă revizuirea metodologiei pentru prețul de referință al gazelor naturale în viitor?

Da. Dacă se schimbă condițiile pieței sau apare un alt hub relevant pentru România, A.N.R.M. poate modifica metodologia privind prețul de referință al gazelor naturale. Totuși, orice modificare trebuie să urmeze aceleași principii de legalitate și fundamentare tehnico-științifică.

Ce trebuie să facă operatorii economici care contestă prețul de referință al gazelor naturale?

Operatorii nemulțumiți pot formula plângere prealabilă către A.N.R.M. și, ulterior, o acțiune în contencios administrativ dacă apreciază că metodologia le încalcă drepturile. Instanța va analiza însă doar legalitatea actului, nu și oportunitatea lui, fiind necesar ca aceștia să demonstreze încălcări concrete ale dispozițiilor legale.