Perimarea executării silite

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Decizia nr. 14/2024, Dosar nr. 121/1/2024

Acest articol analizează în detaliu hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, punând accent pe problematica perimării executării silite – conceptul central al speței.

Chestiunile de drept dezbătute

Hotărârea analizată se referă la interpretarea dispoziţiilor art. 697 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă, în contextul aplicării instituţiei perimării executării silite. Practic, instanţa a fost sesizată pentru a clarifica dacă termenul de perimare începe să curgă de la momentul în care creditorul solicită suspendarea executării sau de la data solicitării scrise din partea executorului judecătoresc către creditor pentru efectuarea unui act sau demers necesar executării silite.

În acest context, perimarea executării silite joacă un rol vital în protejarea drepturilor debitorilor și asigurarea unei proceduri echitabile.

Din perspectiva unei interpretări juridice, speţa ridică întrebări esențiale privind:

• Rolul activ al executorului judecătoresc,
• Condiţiile esenţiale pentru declanşarea efectelor perimării,
• Impactul suspendării executării silite la cererea creditorului asupra curgerii termenului.

Această dezbatere reflectă atât necesitatea de interpretare unitară a normelor, cât și importanţa evitării unei practici judiciare neuniforme.

Obiectul dosarului și solicitările în fața instanței

În speţă, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă a formulat o sesizare către Înalta Curte, solicitând pronunţarea unei hotărâri prealabile. Cerinţa a vizat interpretarea dispoziţiilor art. 697 alin. (2) teza a doua, întrebând dacă termenul de perimare a executării silite curge:

• De la data cererii de suspendare a executării silite formulate de creditor,
• Sau de la data solicitării scrise a executorului judecătoresc către creditor pentru efectuarea unui act sau demers necesar executării silite.

Solicitarea a venit în contextul unei contestaţii la executare și urmărea să clarifice condiţiile de declanşare a sancţiunii perimării, astfel încât soluţionarea pe fond a cauzei să poată fi analizată în lumina unei interpretări unitare a normei.

Starea de fapt relevantă

Starea de fapt relevă o serie de evenimente procedurale complexe:

• Contestatorii au invocat, în contestaţia la executare, neîndeplinirea condiţiilor de perimare, argumentând că nu a fost efectuată solicitarea scrisă de către executorul judecătoresc către creditor.
• În cadrul procedurii, s-a constatat că, în lipsa unei astfel de solicitări scrise, termenul de perimare nu a început să curgă.
• Disputa se conturează în contextul suspendării executării silite, atunci când creditorul a solicitat suspendarea, însă ulterior nu a reluat demersurile pentru continuarea executării.

Această situaţie a generat divergenţe interpretative între părţi, conducând la sesizarea Înaltei Curţi pentru a unifica practica judiciară în materie.

Temeiurile legale invocate

Hotărârea se bazează pe interpretarea normelor din Codul de procedură civilă, în special:

• Art. 697 alin. (1) – care stabilește condiţiile de declanşare a perimării în cazul în care creditorul nu îndeplineşte actul sau demersul solicitat în scris de executor.
• Art. 697 alin. (2) – care reglementează efectele suspendării executării silite, specificând că termenul de perimare nu se suspendă dacă aceasta a fost dispusă la cererea creditorului.
• De asemenea, se menţionează vechea reglementare (art. 389 din Codul de procedură civilă din 1865) pentru a evidenţia evoluţia interpretării normelor procedurale.

Aceste dispoziţii sunt analizate în contextul necesităţii unei interpretări unitare, având în vedere importanţa unei aplicări consistente a normelor pentru asigurarea securităţii juridice.

Argumentele fiecărei părţi implicate

Argumentele apelantului contestator

• Interpretare extensivă a normei: Contestatorul susţinea că, în situaţia suspendării executării silite la cererea creditorului, termenul de perimare ar trebui să curgă de la data cererii de suspendare, indiferent de existenţa unei solicitări scrise din partea executorului.
• Excepţia de la regula generală: Se invoca ideea că, la suspendarea executării, creditorul se abține de la efectuarea demersurilor necesare, justificând astfel declanşarea automat a efectelor perimării.

Argumentele intimatei

• Cerinţa cumulativă: Intimata a susţinut că pentru a interveni perimarea este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute la art. 697 alin. (1) – existenţa unei solicitări scrise din partea executorului și neîndeplinirea ulterioară a demersului de către creditor.
• Absenta elementului de culpă: Conform acesteia, fără solicitarea scrisă, nu se poate afirma că a intervenit culpa creditorului, ceea ce face inaplicabilă sancţiunea perimării.

Această dualitate de interpretare a condus la necesitatea unei clarificări din partea instanţei supreme.

Istoricul speței la instanțele inferioare

Istoricul procedural relevă următoarele:

• La Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, contestaţia la executare a fost respinsă, fiind considerată neîntemeiată din cauza lipsei dovezi privind solicitarea scrisă.
• În apel, unul dintre contestatori a invocat ipoteza conform căreia suspendarea la cererea creditorului ar putea constitui un caz distinct de perimare, chiar fără îndeplinirea condiţiei solicitării scrise.
• Deși au existat divergenţe de opinie, instanțele inferioare au menţinut interpretarea care condiţionează perimarea de existenţa unei solicitări scrise, astfel stabilind un trend interpretativ uniform în majoritatea cazurilor.

Acest istoric ilustrează evoluţia practică în aplicarea normelor și importanța interpretării unitare a dispoziţiilor procedurale.

Motivarea instanței actuale

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin analizarea materialului de dosar și a argumentelor exprimate, a motivat decizia sa pe următoarele baze:

• Claritatea normei: Instanţa a remarcat că textul art. 697 alin. (2) teza a doua nu trebuie interpretat izolat, ci coroborat cu alin. (1), ceea ce impune existenţa solicitării scrise ca premisă esenţială.
• Uniformitatea practicii judiciare: Având în vedere jurisprudenţa deja cristallizată la nivelul instanţelor naţionale, s-a concluzionat că nu există o practică neunitară care să justifice declanşarea mecanismului de unificare a jurisprudenţei.
• Cerinţa noutăţii: Instanţa a constatat că, deşi există divergenţe teoretice, chestiunea nu prezintă caracterul de noutate esențial pentru soluţionarea pe fond a cauzei.

Astfel, motivarea se bazează pe o analiză riguroasă a condiţiilor legale și pe necesitatea evitării unei reinterpretări care ar putea conduce la incertitudine în aplicarea normei.

Soluția finală

În final, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă, ca fiind inadmisibilă. Soluţia s-a fundamentat pe constatarea faptului că:

• Nu s-au îndeplinit condiţiile de noutate și dificultate ale chestiunii de drept, necesare pentru declanşarea procedurii de unificare a jurisprudenţei conform art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă.
• Interpretarea normei trebuie să rămână în atribuţiile instanţelor de fond, iar existenţa unei solicitări scrise reprezintă condiţia sine qua non pentru declanşarea efectelor perimării.

Întrebări frecvente

1. Ce reprezintă perimarea executării silite?

Perimarea executării silite se referă la sancțiunea aplicată creditorului atunci când acesta nu îndeplinește demersurile solicitate de executorul judecătoresc pentru continuarea executării silite. În decizia analizată, s-a pus accent pe condițiile ce declanșează perimarea executării silite, evidențiind necesitatea unei solicitări scrise pentru ca termenul să înceapă să curgă.

2. Care sunt condițiile esențiale pentru declanșarea perimării executării silite?

Pentru a interveni perimarea executării silite, este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: existența unei solicitări scrise din partea executorului judecătoresc și neîndeplinirea, din culpa creditorului, a actului sau demersului solicitat în termen de 6 luni. Fără această solicitare scrisă, procedura de perimare nu poate fi declanșată.

3. De ce a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în legătură cu perimarea executării silite?

Înalta Curte a fost sesizată pentru a clarifica interpretarea dispozițiilor legale referitoare la perimarea executării silite. Sesizarea a apărut din cauza divergențelor de interpretare privind momentul de începere a curgerii termenului de perimare, fie de la cererea de suspendare formulată de creditor, fie de la solicitarea scrisă a executorului.

4. Cum a influențat suspendarea executării silite interpretarea perimării executării silite?

Suspendarea executării silite, atunci când este solicitată de creditor, are un rol esențial în analiza perimării executării silite. Instanța a subliniat că, în situația suspendării, termenul de perimare nu se oprește, ci continuă să curgă, însă numai dacă există o solicitare scrisă din partea executorului judecătoresc.

5. Ce argumente au prezentat părțile în legătură cu perimarea executării silite?

Părțile implicate au prezentat argumente divergente: apelantul contestator susținea că termenul de perimare ar trebui să înceapă de la cererea de suspendare a executării silite, în timp ce intimata a argumentat că perimarea executării silitetrebuie declanșată numai după o solicitare scrisă și o neîndeplinire a demersului solicitat în termen de 6 luni.

6. Ce rol au jucat instanțele inferioare în clarificarea conceptului de perimare a executării silite?

Instanțele inferioare, cum ar fi Judecătoria Sectorului 5 București, au respins contestațiile bazându-se pe lipsa solicitării scrise necesare pentru perimarea executării silite. Aceste decizii au contribuit la stabilirea unui trend interpretativ, evidențiind necesitatea unei acțiuni clare și documentate din partea executorului.

7. Cum se leagă reglementările vechi de cele noi în materie de perimare a executării silite?

În decizie se face referire la vechea reglementare (art. 389 din Codul de procedură civilă din 1865) pentru a evidenția evoluția normelor. Reglementările noi prevăd, prin art. 697 din Codul de procedură civilă, că perimarea executării silite se activează în condiții stricte, impunând o solicitare scrisă și o perioadă de 6 luni pentru neîndeplinirea demersului.

8. De ce nu a fost considerată chestiunea de drept ca fiind nouă pentru perimarea executării silite?

Instanța a constatat că, deși există divergențe teoretice, problema interpretării perimării executării silite nu prezintă caracterul de noutate necesar pentru o hotărâre prealabilă. Practica judiciară deja cristalizată arată o aplicare uniformă a normelor, astfel că nu este justificată intervenția instanței supreme pentru reanalizare.

9. Ce importanță are solicitarea scrisă în declanșarea perimării executării silite?

Solicitarea scrisă este elementul sine qua non pentru declanșarea perimării executării silite. Fără aceasta, nu se poate afirma că a intervenit culpa creditorului, iar termenul de 6 luni pentru îndeplinirea actului sau demersului solicitat nu poate începe să curgă, conform interpretării instanțelor.

10. Ce concluzie finală a adoptat Înalta Curte privind perimarea executării silite?

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins sesizarea pentru perimarea executării silite, reținând că nu s-au îndeplinit condițiile esențiale de noutate și dificultate. Concluzia a fost că interpretarea normei, atunci când este corelată cu solicitarea scrisă, este deja bine stabilită în practica judiciară, eliminând astfel necesitatea unei hotărâri prealabile.