Interceptările telefonice utilizate în analiza unor fapte anticoncurențiale

Decizia nr. 3770/12.09.2023, Secția de contencios administrativ și fiscal, I.C.C.J.

În practica dreptului concurenței, o problemă a reprezentat-o utilizarea interceptărilor telefonice ca probă în dovedirea unei fapte anticoncurențiale și a impactului acestora asupra procesului de investigare.

În ce măsură organele administrative, precum Consiliul Concurenței, pot valorifica interceptările obținute de organele de cercetare penală pentru a sancționa practici de tip cartel.

Decizia Curții Constituționale a României (CCR) nr. 55/2020, raportată la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) – cauzele C-419/14 (WebMindLicenses Kft.), T-54/14 (Goldfish și alții) – arată că, atâta vreme cât interceptările au fost obținute în condiții legale și puse la dispoziția părților, iar acestea nu constituie singura probă pe care se sprijină acuzația de încălcare a Legii concurenței, folosirea interceptărilor este permisă.

Interceptările telefonice joacă un rol crucial în stabilirea vinovăției în cazurile de încălcare a legii concurenței.

Obiectul dosarului

Dosarul are ca obiect o acțiune în contencios administrativ introdusă de o societate comercială împotriva Consiliului Concurenței.

Reclamanta solicită:

1. Constatatea nelegalității unui Ordin emis de Consiliul Concurenței.
2. Anularea Deciziei nr. 75/19.12.2018 prin care i se aplicase o sancțiune pentru încălcarea art. 5 din Legea concurenței nr. 21/1996 și a art. 101 alin. (1) TFUE, prin participarea la un presupus comportament anticoncurențial.
3. Suspendarea executării deciziei contestate pe durata litigiului.

După introducerea acțiunii, reclamanta a renunțat la cererea de suspendare, astfel încât rămâne în discuție anularea deciziei și a sancțiunii aplicate.

Starea de fapt relevantă

Speța vizează o presupusă înțelegere anticoncurențială, concretizată într-un cartel de împărțire a pieței lucrărilor de construcții de conducte pentru transportul gazelor naturale. Conform autorității de concurență, mai multe societăți au acționat concertat pentru a-și atribui diferite contracte de achiziție publică, prin rotație, evitând astfel concurența autentică din cadrul licitațiilor.

În paralel, organele de cercetare penală (D.I.I.C.O.T.) desfășurau o investigație privind posibile infracțiuni la Legea nr. 51/1991 și la alte dispoziții penale. În contextul acestei anchete, s-au obținut interceptări telefonice și alte date confidențiale, care ulterior au fost transmise către Consiliul Concurenței.

Temeiurile legale invocate

1. Legea concurenței nr. 21/1996: art. 5, care interzice practicile de tip cartel.
2. TFUE (Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene): art. 101 alin. (1), care reglementează interdicția acordurilor anticoncurențiale în interiorul Uniunii.
3. Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională: interpretată de reclamantă în sensul că nu ar permite transmiterea interceptărilor către alte autorități, precum Consiliul Concurenței.
4. Codul de procedură penală: art. 61 și urm., referitoare la cooperarea între organele de urmărire penală și alte instituții.
5. Deciziile Curții Constituționale (nr. 55/2020, 22/2018, 51/2016 ș.a.), invocate de reclamantă pentru a susține nulitatea interceptărilor și imposibilitatea utilizării lor de către Consiliul Concurenței.
6. Jurisprudența CJUE (C-419/14, T-54/14 ș.a.), care permite folosirea interceptărilor și a probelor obținute într-un dosar penal și în cadrul unei proceduri administrative, atâta timp cât este respectat dreptul la apărare și nu se încalcă garanțiile fundamentale.

Argumentele fiecărei părți implicate

Argumentele reclamantei

• Nulitatea interceptărilor: Reclamanta susține că interceptările obținute pe baza unui text legal declarat neconstituțional (art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991) sunt lovite de nulitate, deci nu pot fi folosite în nicio procedură, nici măcar în cea administrativă.
• Transmitere nelegală a interceptărilor: Legea nr. 51/1991 nu include Consiliul Concurenței în lista destinatarilor autorizați să primească date obținute din activități de securitate națională, motiv pentru care reclamanta consideră că autoritatea de concurență a intrat în posesia interceptărilor cu încălcarea legii.
• Încheiere penală de excludere a interceptărilor: În procesul penal declanșat împotriva administratorului reclamantei, instanța penală a exclus interceptările ca probe, întărind, în opinia reclamantei, ideea că aceste înregistrări sunt nule și nu pot fundamenta o sancțiune contravențională.
• Nedovedirea faptei anticoncurențiale: Pe fond, reclamanta susține că nu există dovezi certe care să ateste implicarea sa în presupusul cartel și că interceptările oricum nu pot fi unicele probe, ele fiind doar indirecte și neconcludente.

Argumentele pârâtului (Consiliul Concurenței)

• Există temei legal pentru folosirea interceptărilor: Conform art. 34 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 (introdus prin O.U.G. nr. 31/2015) și principiului cooperării loiale între instituțiile statului, Consiliul Concurenței poate utiliza înregistrări transmise de D.I.I.C.O.T.
• Probele nu sunt folosite izolat: Autoritatea de concurență susține că interceptările nu constituie singura probă, ci sunt coroborate cu alte înscrisuri, declarații și prezumții bazate pe comportamentul efectiv al participanților la licitație.
• Achitarea în penal nu exclude răspunderea contravențională: Soluția pronunțată în procesul penal asupra persoanelor fizice nu împiedică sancționarea persoanelor juridice pentru fapte anticoncurențiale, acestea fiind proceduri distincte.
• Interceptări obținute anterior: Simpla constatare a neconstituționalității unor dispoziții nu face automat să dispară valorile probatorii ale interceptărilor realizate în condițiile legii, la momentul respectiv.

Istoricul speței la instanțele inferioare

• La fond: Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantei, considerând că interceptările telefonice nu sunt singura probă și că fapta anticoncurențială a fost dovedită printr-un ansamblu de mijloace de probă.
• În recurs: Reclamanta a reiterat criticile privind nulitatea interceptărilor și lipsa dovezilor pentru existența unui cartel. Totodată, a contestat modul de stabilire a sancțiunii, susținând că aceasta este disproporționată, întrucât nu ar fi participat la toată schema.

Motivarea instanței actuale

Înalta Curte de Casație și Justiție (I.C.C.J.) a reținut, în esență, că:

1. Interceptările pot fi folosite ca înscrisuri: Hotărârea a subliniat că, potrivit jurisprudenței CJUE, interceptările transmise legal Consiliului Concurenței pot fi utilizate dacă nu reprezintă singura probă și dacă părțile au avut acces la ele, putându-și formula apărări.
2. Decizia CCR nr. 55/2020 nu exclude automat utilizarea acestor înregistrări într-o procedură administrativă de concurență, câtă vreme au fost obținute în mod legal de organele de cercetare penală și puse la dispoziția autorității administrative potrivit normelor de cooperare instituțională.
3. Apariția ulterioară a art. 34 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 a codificat doar o practică preexistentă: cooperarea între diferite instituții ale statului și posibilitatea de a transmite și folosi înscrisuri sau alte documente relevante pentru o anchetă.
4. Recurenta nu s-a “distanțat” de comportamentul concertat: Deși reclamanta susținea că nu a semnat actul final și nu a câștigat licitația, instanța supremă a reținut că participarea poate fi dovedită chiar și indirect, prin existența contactelor și lipsa oricărei atitudini de separare clară față de restul participanților la presupusul cartel.
5. Sancțiunea este legal individualizată: Amenda aplicată reclamantei respectă criteriile legii concurenței și instrucțiunile emise de Consiliul Concurenței. Simplul fapt că reclamanta nu a câștigat licitația nu exclude aplicarea sancțiunii.

Soluția finală

Instanța supremă a respins recursul ca nefondat, menținând soluția Curții de Apel București. Prin urmare, sancțiunea aplicată de Consiliul Concurenței rămâne în vigoare, iar interceptările telefonice rămân admisibile ca mijloc probatoriu în constatarea unei înțelegeri anticoncurențiale, în măsura în care părțile au avut acces la ele și apărarea nu a fost viciată.

Răzvan Petrea – avocat Timișoara

Întrebări frecvente

1. Ce sunt interceptările telefonice în contextul unui dosar de concurență?

Interceptările telefonice reprezintă redarea conținutului convorbirilor înregistrate de organele de cercetare penală, care pot fi utilizate ca probă în cadrul unei investigații privind înțelegeri anticoncurențiale, dacă acestea respectă condițiile legale și drepturile părților implicate.

2. De ce sunt interceptările telefonice importante pentru autoritatea de concurență?

Interceptările telefonice pot evidenția discuții care dovedesc planificarea și desfășurarea unui comportament concertat între întreprinderi (de tip cartel). Aceste informații ajută autoritatea de concurență să identifice și să sancționeze practica anticoncurențială, mai ales când există puține alte dovezi directe.

3. Pot fi folosite interceptările telefonice dacă au fost declarate nelegale în procesul penal?

Pot fi folosite interceptările telefonice în procedura administrativă de concurență doar dacă au fost obținute inițial în mod legal. Chiar și atunci când sunt excluse în dosarul penal, ele pot fi admise în investigația Consiliului Concurenței, cu condiția să nu fie singura probă și să fie puse la dispoziția părților pentru a-și exercita dreptul la apărare.

4. Care este baza legală pentru transmiterea interceptărilor telefonice către Consiliul Concurenței?

Baza legală o reprezintă cooperarea interinstituțională, consacrată prin diverse norme de procedură penală și prin art. 34 alin. (3) din Legea nr. 21/1996. Prin aceste dispoziții, interceptările telefonice relevante pot fi transmise de organele de urmărire penală către autoritatea de concurență, dacă acestea au potențialul de a demonstra un comportament anticoncurențial.

5. Este necesar ca interceptările telefonice să fie singura probă pentru a dovedi un cartel?

Nu, interceptările telefonice nu pot fi singura probă prin care se stabilește existența unui cartel. Autoritatea de concurență trebuie să coroboreze interceptările cu alte probe (documente, declarații, comportamentul participanților la licitații), pentru a demonstra caracterul anticoncurențial al înțelegerii.

6. Ce se întâmplă dacă interceptările telefonice au fost realizate pe baza unei legi declarate neconstituționale ulterior?

Dacă interceptările telefonice au fost realizate conform legii în vigoare la momentul respectiv și nu au fost anulate retroactiv, autoritatea de concurență le poate folosi în investigație. Conform jurisprudenței, doar nulitatea expres recunoscută de instanță poate determina excluderea lor ca probă în procesul administrativ de concurență.

7. Are vreo importanță că interceptările telefonice se obțin într-un dosar penal și sunt folosite într-unul administrativ?

Nu, atâta vreme cât interceptările telefonice sunt legale și nu încalcă drepturile procedurale ale părților, ele pot fi folosite în ambele tipuri de dosar. CJUE a statuat că o probă obținută într-un dosar penal poate fi folosită și într-o procedură administrativă, atât timp cât nu se încalcă drepturile fundamentale și dreptul la apărare.

8. În ce condiții interceptările telefonice nu pot fi folosite de Consiliul Concurenței?

Interceptările telefonice nu pot fi folosite dacă sunt declarate nule de către o instanță competentă, dacă au fost obținute prin încălcarea flagrantă a legii sau dacă părțile nu au avut posibilitatea să le cunoască și să conteste conținutul lor.

9. Ce rol joacă interceptările telefonice în stabilirea sancțiunilor pentru fapte anticoncurențiale?

Interceptările telefonice pot contribui substanțial la dovedirea existenței unei înțelegeri de tip cartel. În funcție de gravitatea și durata faptei, autoritatea de concurență individualizează sancțiunea, având la bază inclusiv conținutul acestor convorbiri, dacă acestea demonstrează clar acordul anticoncurențial dintre părți.

10. Cum se asigură respectarea dreptului la apărare când se folosesc interceptările telefonice?

Dreptul la apărare este respectat prin accesul părților la interceptările telefonice și la întregul material probator, posibilitatea de a contesta legalitatea acestor înregistrări și prin garanțiile procedurale oferite de legislația românească și europeană. Astfel, părțile pot invoca excepții sau argumente care să înlăture interceptările din rândul probelor, dacă sunt nelegale.