Înghețarea cursului de schimb valutar în contractele de credit

Prezenta analiză juridică are ca obiect examinarea Deciziei nr. 13/2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în Dosarul nr. 20/1/2024. Aceasta vizează interpretarea dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă (CPC) în contextul admisibilității căii de atac a recursului pentru cererile având ca obiect stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb valutar în contractele de credit încheiate între profesioniști și consumatori.

Chestiunea de drept supusă analizei se referă la încadrarea juridică a unei astfel de cereri: dacă aceasta se circumscrie materiei protecției consumatorilor, fiind exclusă de la recurs, sau dacă, prin temeiurile sale juridice (art. 970 din Codul civil din 1864 și Decizia Curții Constituționale nr. 623/2016), iese din sfera protecției consumatorilor, permițând exercitarea recursului. Decizia ÎCCJ clarifică aspecte procedurale esențiale, având implicații asupra uniformizării practicii judiciare în litigiile privind contractele de credit bancar.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Decizia nr. 13/2024                          Dosar nr. 20/1/2024

Obiectul dosarului și solicitările formulate în fața instanței

Dosarul nr. 9.306/212/2021, aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, a avut ca obiect o acțiune formulată de reclamantul X împotriva pârâtei Y BANK ROMÂNIA – S.A., prin care s-au solicitat următoarele:

1. Constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 5.2 din contractul de credit pentru nevoi personale încheiat la 5 septembrie 2008, garantat cu ipotecă.
2. Eliminarea acestor clauze considerate abuzive.
3. Restituirea sumelor plătite în temeiul clauzelor abuzive, actualizate cu dobânda legală de la data plății până la restituirea efectivă.
4. Stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-RON la valoarea de la data încheierii contractului, cu obligarea pârâtei de a efectua plățile la acest curs pe întreaga durată a contractului.

Cererea privind stabilizarea cursului de schimb a fost întemeiată pe teoria impreviziunii, invocându-se dispozițiile art. 970 din Codul civil din 1864, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 623/2016.

Starea de fapt relevantă

Litigiul a avut la bază un contract de credit pentru nevoi personale încheiat în 2008 între reclamant (consumator) și pârâtă (bancă), exprimat în franci elvețieni (CHF). În contextul fluctuațiilor semnificative ale cursului de schimb CHF-RON, care au crescut povara financiară a reclamantului, acesta a inițiat acțiunea în justiție în 2021, susținând că anumite clauze contractuale, în special cea privind rata dobânzii (art. 5.2), sunt abuzive, iar riscul valutar suportat de consumator este disproporționat.

Reclamantul a invocat teoria impreviziunii, argumentând că deprecierea leului față de francul elvețian a fost un eveniment imprevizibil și că obligațiile sale au devenit excesiv de oneroase.

Temeiurile legale invocate

Cererea reclamantului s-a fundamentat pe următoarele temeiuri legale:

• Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, care definește clauzele abuzive ca fiind acele prevederi care creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului (art. 1 lit. a) din anexa la Legea nr. 193/2000).
• Art. 969 și 970 din Codul civil din 1864, care reglementează forța obligatorie a contractelor și posibilitatea adaptării sau încetării acestora în caz de impreviziune, atunci când un eveniment excepțional și imprevizibil face executarea contractului excesiv de oneroasă.
• Decizia Curții Constituționale nr. 623/2016, care a stabilit că instanțele judecătorești au obligația de a verifica existența condițiilor impreviziunii în contractele de credit, inclusiv în contextul Legii nr. 77/2016 privind darea în plată.
• Art. 483 alin. (2) CPC, invocat în etapa recursului, care exclude de la calea de atac a recursului hotărârile pronunțate în materia protecției consumatorilor.

Argumentele părților implicate

Reclamantul a susținut că:

• Clauza prevăzută la art. 5.2 din contract este abuzivă, deoarece permite băncii modificarea discreționară a ratei dobânzii, fără transparență și fără a respecta principiul bunei-credințe.
• Fluctuațiile cursului de schimb CHF-RON reprezintă un eveniment imprevizibil, care a făcut executarea obligațiilor excesiv de oneroasă, justificând aplicarea teoriei impreviziunii.
• Cererea de stabilizare a cursului de schimb nu se încadrează în materia protecției consumatorilor, ci este o cerere bazată pe dreptul comun (Codul civil din 1864), fiind astfel admisibilă calea de atac a recursului.

Pârâta (Y BANK ROMÂNIA – S.A.) a argumentat că:

• Clauza privind riscul valutar este conformă dispozițiilor legale aplicabile la data încheierii contractului, iar obligația de restituire a creditului în moneda acordată (CHF) este justificată (art. 1584 din Codul civil din 1864).
• Stabilizarea cursului de schimb ar transfera în mod inechitabil riscul valutar exclusiv în sarcina băncii, ceea ce contravine principiului forței obligatorii a contractului (art. 969 din Codul civil din 1864).
• Cererea reclamantului se încadrează în materia protecției consumatorilor, fiind exclusă de la recurs conform art. 483 alin. (2) CPC.

Istoricul speței la instanțele inferioare

1. Judecătoria Constanța – Secția civilă (Sentința civilă nr. 9.894/2021):
   • A admis în parte cererea, constatând caracterul abuziv al clauzei de la art. 5.2 și dispunând eliminarea acesteia și restituirea sumelor plătite în baza ei, cu dobânda legală.
   • A respins cererea de stabilizare a cursului de schimb, considerând că nu există o normă legală care să permită înlocuirea clauzei de risc valutar cu o dispoziție supletivă și că teoria impreviziunii nu poate fi aplicată în sensul solicitat, deoarece ar dezechilibra contractul în defavoarea băncii.
2. Tribunalul Constanța – Secția a II-a civilă (Decizia civilă nr. 228/2022):
   • A respins apelul reclamantului, menținând soluția primei instanțe. A reținut că stabilizarea cursului de schimb nu este justificată legal și că riscul valutar este o consecință a evoluției pieței, nu a unui abuz al băncii.
3. Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă:
   • În etapa recursului, instanța a ridicat din oficiu excepția inadmisibilității recursului, invocând art. 483 alin. (2) CPC, care exclude recursul în materia protecției consumatorilor.
   • A dispus sesizarea ÎCCJ pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, constatând existența unei practici judiciare neunitare privind admisibilitatea recursului în astfel de cazuri.

Motivarea instanței actuale (ÎCCJ)

ÎCCJ a respins sesizarea ca inadmisibilă, considerând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 519 CPC pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile. Motivarea instanței se bazează pe următoarele argumente:

1. Lipsa unei veritabile chestiuni de drept:
   • ÎCCJ a constatat că problema ridicată nu reprezintă o autentică chestiune de drept, ci o dificultate a instanței de recurs în calificarea juridică a cererii privind stabilizarea cursului de schimb. Calificarea unei cereri ca aparținând sau nu materiei protecției consumatorilor ține de competența instanței de fond și de aplicarea principiilor procesului civil, cum ar fi principiul disponibilității (art. 9 CPC) și rolul activ al judecătorului (art. 22 CPC).
   • Art. 483 alin. (2) CPC nu este neclar, lacunar sau susceptibil de interpretări divergente, astfel încât să justifice intervenția ÎCCJ pentru unificarea practicii judiciare.
2. Lipsa caracterului de noutate:
   • ÎCCJ a reținut că există o practică judiciară unitară la nivelul instanțelor naționale, care au calificat cererile privind stabilizarea cursului de schimb ca aparținând materiei protecției consumatorilor, fiind excluse de la recurs (ex. decizii ale Curții de Apel Alba Iulia, Brașov, București, Iași, Pitești, Suceava).
   • Intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, care a modificat art. 483 alin. (2) CPC, și pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 623/2016 nu au generat o practică neunitară, ci au fost integrate în jurisprudența existentă.
3. Rolul hotărârii prealabile:
   • Scopul mecanismului prevăzut de art. 519 CPC este prevenirea practicii neunitare, nu confirmarea unei practici deja consolidate. Pronunțarea unei hotărâri prealabile în acest caz ar echivala cu o soluționare pe fond a cauzei, ceea ce excede competența ÎCCJ în această procedură.

Soluția finală

ÎCCJ a decis respingerea ca inadmisibilă a sesizării formulate de Curtea de Apel Constanța, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile. Decizia este obligatorie, conform art. 521 alin. (3) CPC, și confirmă practica judiciară unitară potrivit căreia cererile privind stabilizarea cursului de schimb valutar în contractele de credit, chiar dacă invocă teoria impreviziunii, se încadrează în materia protecției consumatorilor și nu sunt supuse recursului.

Concluzie

Decizia ÎCCJ nr. 13/2024 subliniază importanța calificării juridice corecte a cererilor în litigiile privind contractele de credit și clarifică limitele admisibilității recursului în materia protecției consumatorilor.

Pentru consumatori, această soluție implică necesitatea unei strategii judiciare bine fundamentate în etapa apelului, dat fiind caracterul definitiv al hotărârilor pronunțate în această materie. Pentru profesioniștii din domeniul juridic, decizia reiterează rolul esențial al uniformizării practicii judiciare, dar și exigențele stricte pentru declanșarea mecanismului hotărârii prealabile.

Întrebări frecvente

Ce reprezintă îngheţarea cursului de schimb valutar în contextul contractelor de credit?

Îngheţarea cursului de schimb valutar se referă la stabilizarea valorii de conversie între monede la data încheierii contractului de credit, astfel încât modificările ulterioare ale cursului de schimb să nu afecteze obligaţiile părţilor. Această măsură urmăreşte protejarea consumatorilor, asigurându-le un cadru stabil în executarea contractului, prin aplicarea teoriei impreviziunii în contextul îngheţării cursului de schimb valutar.

Care sunt temeiurile legale invocate în decizia privind îngheţarea cursului de schimb valutar?

Decizia se bazează pe temeiuri legale solide, incluzând dispoziţiile art. 483 și art. 519 din Codul de procedură civilă, precum și articolele 969 și 970 din Codul civil din 1864. De asemenea, se invocă legislaţia de protecţie a consumatorilor și deciziile Curţii Constituţionale, aspecte care fundamentează cererea de îngheţare a cursului de schimb valutar.

Cum a evoluat procedura instanţelor în speţa îngheţării cursului de schimb valutar?

Procedura a început la nivelul Judecătoriei Constanţa, continuând cu o soluţionare parţială în apel, unde s-a clarificat natura abuzivă a anumitor clauze contractuale. Ulterior, Curtea de Apel Constanţa a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea chestiunii de drept privind îngheţarea cursului de schimb valutar, evidenţiind importanţa aplicării corecte a normelor privind protecţia consumatorilor.

De ce s-a considerat abuzivă clauza referitoare la modificarea ratei dobânzii în contextul îngheţării cursului de schimb valutar?

Clauza care permite modificarea unilaterală a ratei dobânzii a fost considerată abuzivă deoarece introducea un dezechilibru contractual semnificativ, afectând în mod direct posibilitatea de a realiza o îngheţare a cursului de schimb valutar. Această practică dezavantajoasă pentru consumator a fost analizată din perspectiva protecţiei consumatorului și a legii, subliniind necesitatea unui cadru contractual echitabil.

Ce rol are teoria impreviziunii în cazul solicitării de îngheţare a cursului de schimb valutar?

Teoria impreviziunii joacă un rol esențial, fiind invocată pentru a justifica modificarea sau adaptarea contractului de credit în situații în care evenimentele ulterioare încheierii contractului afectează echilibrul acestuia. În contextul îngheţării cursului de schimb valutar, teoria impreviziunii este folosită pentru a argumenta că riscurile valutare neprevăzute nu pot fi suportate exclusiv de consumator, asigurând astfel o stabilizare contractuală.

Care a fost poziția instanţelor inferioare privind îngheţarea cursului de schimb valutar?

Instanţele inferioare, începând cu Judecătoria Constanţa și continuând cu Curtea de Apel Constanţa, au recunoscut parţial cererea de protecţie a consumatorului și au constat abuzivitatea anumitor clauze din contractele de credit. Totuși, chestiunea de îngheţare a cursului de schimb valutar a fost tratată ca parte integrantă a litigiului de fond, ceea ce a condus la sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru o dezlegare prealabilă.

Ce argumente a prezentat banca în apărarea poziției sale referitoare la îngheţarea cursului de schimb valutar?

Banca a susţinut că obligaţia de plată este clar stabilită prin contractul de credit și că modificarea unilaterală, cum ar fi cererea de îngheţare a cursului de schimb valutar, nu poate fi impusă de instanţă fără acordul ambelor părţi. Argumentația se bazează pe principiul legalităţii contractului și pe aplicarea strictă a normelor din Codul civil, respingând astfel cererea de stabilizare a cursului.

De ce a respins Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizarea privind îngheţarea cursului de schimb valutar?

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins sesizarea pentru că nu au fost îndeplinite condiţiile de admisibilitate impuse de art. 519 din Codul de procedură civilă. De asemenea, instanţa a concluzionat că problema îngheţării cursului de schimb valutar nu prezintă elemente de noutate, existând deja o jurisprudenţă unită privind litigiile în materie de protecţie a consumatorului.

Cum se raportează decizia privind îngheţarea cursului de schimb valutar la protecţia consumatorului?

Decizia evidenţiază faptul că, în materie de protecţie a consumatorului, anumite clauze contractuale pot fi considerate abuzive. Prin analiza îngheţării cursului de schimb valutar, instanţa subliniază necesitatea asigurării unui echilibru contractual, astfel încât consumatorii să nu fie supuşi riscurilor financiare neprevăzute generate de evoluţiile de pe piaţa valutară.

Ce implicaţii are decizia asupra viitoarelor litigii legate de îngheţarea cursului de schimb valutar?

Decizia stabilită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are implicaţii semnificative asupra interpretării normelor de protecţie a consumatorului în contextul contractelor de credit. Astfel, litigiile viitoare privind îngheţarea cursului de schimb valutar vor trebui să se raporteze la jurisprudenţa existentă, accentuând necesitatea respectării cadrului procedural și a principiilor de echitate contractuală.

Există posibilitatea reexaminării cererii de îngheţare a cursului de schimb valutar în instanţă?

Deși cererea de îngheţare a cursului de schimb valutar este complexă, instanţele vor analiza ulterior aspectele de fond ale litigiului în baza principiilor deja stabilite. În prezent, decizia a fost de respingere a sesizării ca inadmisibilă, însă cazul poate fi reexaminat în contextul unor modificări legislative sau pe baza unor noi argumente juridice ce pot influența interpretarea viitoare a normelor.